Uterul

Este un organ fibromuscular situat în centrul cavităţii pelviene, între vezica urinară şi rect.
La nulipară măsoara 7-8 cm în lungime, 5-7 cm lăţime şi 3 cm grosime, precum şi o greutate de
circa 50 g.
La multipară dimensiunile sunt mai mari cu cate un cm şi are greutatea în jur de 70 de g.
Uterul cuprinde trei porţiuni: corp (cele 2/3 superioare), col (1/3 inferioară) şi istm (zonă de
uşoară constricţie la joncţiunea dintre corp şi col)

Corpul uterin
Variază ca mărime şi formă în funcţie de statusul hormonal şi de numărul naşterilor.
Este format din: fundul uterin (porţiunea superioară), coarnele (se contiunuă cu tubele uterine),
faţa anteroinferioară (vezicală), faţa posterosuperioară (intestinală) şi 2 margini.

Structura corpului uterin:

Perimetru (peritoneu) – strat extern
Miometru (musculara - muşchi neted) – strat mijlociu
Endometru (mucoasa) – strat intern
În timpul sarcinii uterul creşte în dimensiuni o dată cu dezvoltarea embrionului şi apoi a fătului,
iar în trimestrul III, istmul uterin devine segment inferior (incizia uterului în cezariană), iar
corpul uterin segment superior .

Colul uterin
Perforează peretele anterior al vaginei şi este divizat într-o porţiune supravaginală şi una
vaginală.
Canalul cervical comunică cu uterul prin orificiul intern, iar cu vaginul prin orificiul extern.
Orificul extern are formă circulară la nulipară şi ca o fantă transversală cu 2 buze la multipare.

 Poziţia uterului
De anteflexie (axul lung al corpului uterin formează cu axul lung al colului un unghi de 170°) şi
anteversie (axul lung al colului uterin formeză cu axul lung al vaginei un unghi de 90°), dar
există variaţii de poziţie în funcţie de starea de plenitudine a vezicii urinare, de vârstă, patologie
genitală.
Aproximativ 15% dintre femei prezintă deviaţii uterine, cea mai frecventă fiind retroversoflexia
uterină.

 Vascularizaţia uterlui:

Vascularizaţia arterială este asigurată în principal de arterele uterine şi în mai mică măsură de
arterele ovariene şi ale ligamentelor rotunde şi uterosacrate.
Arterele uterine:
- ramuri ale arterelor iliace interne
la baza ligamentelor largi încrucişeaza ureterele trecând anterior de acestea (raport important în
chirurgie)
au un traiect ascendent pe marginile laterale ale uterului
- ramuri: transversale pentru corpul uterin şi ramuri cervicale şi vaginale (a. cervico-
vaginală)

Ramurile transversale strabat peretele uterin ajungând până în endometru sub forma arterelor
spiralate, ce au importanţă în fiziologia ciclului menstrual şi reproductiv al femeii (prin
remodelarea endoteliului vascular în sarcina pentru a asigura aportul adecvat al oxigenului spre
făt).

Tubele uterine :
Trompa uterina (a lui Fallopio) sau salpigele este un conduct musculo-membranos simetric, cu
rol în transportul celulelor sexuale (ovocit, spermii), fertilizarea ovocitului şi transportul oului
spre cavitatea uterină pentru ovoimplantaţie. Comunică cu cavitatea uterină şi cu cea peritoneală.

Trompa uterină măsoară circa 10-12 cm şi are patru părţi:

1. Porţiunea uterină, intramurală sau interstiţială
2. Istmică
3. Ampulară
4. Infundibulară sau pavilionară

 Localizările sarcinii ectopice

Diverşi factori, mai ales inflamatori, pot stopa migraţia tubara a oului ducând la sarcina ectopică
tubară.

Ovarele

Formaţiuni ovalare de 3 cm lungime, 1,5 cm lăţime şi 1 cm grosime.

Au o supafaţă netedă înainte de pubertate şi apoi reliefată din cauza ovulaţilor repetate şi a
degenerării corpilor galbeni. Produc ovulele şi au rol de glande endocrine, prin secreţia
hormonilor sexuali (estrogeni, progesteron, androgeni).

 Structura ovarelor :
Ovarele prezintă un epiteliu cubic la suprafaţă, o corticală ce conţine stroma şi foliculii în diferite
stadii evolutive şi medulara, formată din ţesut fibromuscular şi vase sanguine .

 Funcţiile ovarului:
Producerea ovulelor este rezultatul dezvoltării şi maturării foliculilor ovarieni, proces care
include o serie de transformări succesive pe care le suferă celulele sexuale (ovogonile) şi celulele
satelite (celulele foliculare), până la eliberarea unui ovul prin fenomenul ovulaţiei. După
ovulaţie, evoluţia foliculului ovarian este încheiată şi apare o noua structură, corpul galben.
Dezvoltarea şi maturarea foliculilor ovarieni, ovulaţia şi formarea corpului galben, sunt procese
ritmice, periodice, care se desfaşoară în mod normal, într-un interval de 28 de zile (ciclul
ovarian) şi care se află sub control hipotalamo-hipofizar.

Vaginul

Este organ musculomembranos ce formează porţiunea inferioară a tractului genital feminin şi a

canalului de naştere.
Este situat posterior de vezica urinară şi anterior de rect, şi perforează diafragmul pelvian şi
urogenital. Porţiune vaginală circulară care înconjoară colul uterin se numeşte fornix, şi este
divizată în 4 părţi (posterior, anterior şi 2 laterale).

 Raporturile vaginului :
Posterior: fundul de sac Douglas, rectul şi canalul anal
Anterior: vezică şi uretră
Lateral: ureterul, ridicătorii anali, diafragmul urogenital şi bulbii vestibulului.

Vulva

Situată în triunghiul urogenital

Formată din: formaţiuni labiale (labiile mari şi labiile mici), vestibulul vaginei, clitorisul, bulbii
vestibului , glandele vestibulare mari

Sânii

Reprezintă glande specializate ale pielii cu rol în secreţia laptelui, formă hemisferică cu
mameloane înconjurate de arelolă, pe care apar în sarcină, tuberculii lui Montgomery.
Baza sânului se întinde de la coasta a 2-a până la coasta a 6-a şi de la marginea laterală a
sternului până la linia medio-axilară.

 Structura sanului :
Sunt format din 10-20 lobi piramidali dispuşi radial cu varful spre mamelon, şi separaţi de
septuri fibroase. Fiecare lob conţine mai mulţi lobuli, care conţin la rândul lor vase de sânge,
acini şi ducte

 Vascularizaţia sânului :
Arterele provin din toracica internă, intercostalele posterioare, toracica laterală şi toracica
supremă.
Venele sunt omonime arterelor.
Limfaticele formează o reţea care se continuă cu cea contralaterală şi care drenează în nodurile
axilare, parasternale, interpectorale, subdiafragmatice, mediastinale
Drenajul limfatic are importanţă clinică majoră din cauza frecvenţei crescute a cancerului
sânului.

Perineul
Reprezintă ansamblul parţilor moi care închid inferior cavitatea pelvină. Formă rombică cu 2
triunghiuri: anterior (urogenital) şi posterior (anal).
Regiunea urogenitală (perineul anterior) este formată din: Vulvă, orificiul uretral, glande
parauretrale.
Centrul tendinos al perineului reprezintă o încrucişare de fibre musculare şi tendinoase ce uneşte
perineul anterior cu cel posterior, fiind un punct de rezistenţă care suportă presiunea utero-
abdominală în sarcină.

Planurile perineului anterior sunt urmatatoarele:

- Piele
- Tesut celular subcutanat
- Loja bulbo-clitoridiană
- Diafragm urogenital
- Fosă ischio-anală
- Diafragm pelvian
- Fascie pelvină parietală

Muşchii perineului sunt situaţi în 3 planuri:

1. Plan profund: ridicătorii anali şi coccigieni (ce constituie diafragmul pelvian).
2. Plan mijlociu: transvers profund şi sfincter extern al uretrei (ce formează diafragmul
urogenital).
3. Plan superficial: ischiocavernos, bulbocavernos şi striat extern al anusului.

Muşchii ridicători anali sunt cei mai importanţi muşchi perineali, fiind alcatuiţi din 4 muşchi:
pubococcigian, iliococcigian, ischiococcigian şi pubovaginal

Diafragmul urogenital şi pelvian

Este un strat musculofascial localizat intre ramurile ischio-pubiene, superficial de diafragmul
pelvin. La barbati inconjoara uretra membranoasa, iar la femei vaginul.

!!! CUM ACCESAM LINKUL / VIDEOCLIPUL:

Apasam simultan tasta CTRL si click pe mouse, deasupra linkului albastru.

!!!! PENTRU CEI CARE DORESC SUBTITRARE IN ROMANA ADAUGATA LA VIDEOCLIPURI:

1.