6

CAP. I DATE GENERALE DESPRE SARCINĂ

1.1 PREZENTAREA NOŢIUNILOR DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE ALE

APARATULUI GENITAL FEMININ

Aparatul genital feminin este alcătuit din organe genitale interne şi externe.

Organele genitale interne: ovarele, trompele uterine, uterul şi vaginul.

Organele genitale externe, vulva care include: muntele pubelui, formaţiunile labiale,
vestibulul vaginei, clitorisul şi bulbii vestibulului vaginal. Tot din această categorie fac parte
şi glandele mamare.

ORGANELE GENITALE INTERNE

1.Ovarul: este situat în cavitatea pelvină, este un organ pereche, cu funcţie mixtă, cu

funcţie exocrină, el producând ovulele şi endocrină, secretând hormonii sexuali (estrogeni,

progesteron şi androgeni). Are forma unui ovoid turtit, greutatea de 6-8 g, cu diametrul mare
de 3-5 cm. Prezintă două feţe, două margini şi două extremităţi. Faţa laterală se află pe
peretele lateral al cavităţii pelvine, în fosa ovariană, iar faţa medială este acoperită de
pavilionul trompei. Marginea anterioară dă inserţie mezoovarului (plica peritoneală), care
uneşte ovarul cu ligamentul lat al uterului. Aici se găseşte hilul ovarului, ce conţine elemente
vasculare şi nervoase. Marginea posterioară este mai groasă. Extremitatea superioară dă
inserţie ligamentului suspensor al ovarului şi celui tubo- ovarian, iar extremitatea inferioară

(uterină), dă inserţie ligamentului propriu al ovarului.

Structura - pe secţiuni ovarul este format din:

- epiteliu cubic la suprafaţă

- corticala ce conţine stroma şi foliculi în diferite stadii evolutive

- medulara constituită din ţesut fibromuscular şi vase sangvine.

 7

Fig. 1 Ovar

2. Calea genitală:

a) Trompele uterine (ale lui Falliopio): au rol în transportul celulelor sexuale

(ovucit, spermii) fertilizarea ovucitului şi transportul oului spre cavitatea uterină pentru
ovoimplantaţie.

Sunt conducte musculo- membranoase, care se întind de la ovare până la uter, cu care
comunică prin orificii numite ostii uterine. Extremitatea laterală prezintă ostiul abdominal ce
se deschide în cavitatea abdominală. Au o lungime de 7 – 12 cm. şi se împart în patru
porţiuni: intrauterină (lungă de 1 cm., situată în peretele uterin); istmul trompei (3 – 4 cm. se
întinde de la marginea laterală a uterului până la polul inferior al ovarului); ampula tubei (7 -8
cm., mai dilatată, se întinde de la polul inferior la polul superior al ovarului); infundibulul (2
cm. de forma unei pâlnii cu pereţii prevăzuţi cu franjuri numiţi fimbrii, cu rol în captarea
ovulului expulzat de către foliculul matur). Această parte se aplică pe faţa medială a ovarului.
Tubele sunt situate la marginea superioară a ligamentului lat al uterului, de care sunt legate
prin mezosalpinge.

Structura anatomică: la exterior, sub seroasa peritoneală, tuba prezintă o tunică

adventiţială, conjuctivă, sub care se găseşte tunica musculară, formată din fibre netede, pe
două straturi : unul longitudinal la exterior şi altul intern, circular. Prin mişcări peristaltice
asigură transportul ovulului spre cavitatea uterină. În interior se află submucoasa şi mucoasa,
puternic cutată şi prevăzută cu celule ciliate şi neciliate ce uşurează trecerea spermatozoizilor
şi a ovulului în trompă.
 8

Vascularizaţia: este asigurată de ramuri tubare ce provin din artera ovariană şi

uterină. Venele sunt omonime arterelor. Limfa este drenată spre ganglionii iliaci şi lombari.

Inervaţia vegetativă: provine din plexurile ovarian şi utero- vaginal.

Fig. 2 Trompa uterină

b) Uterul: este un organ fibromuscular, în formă de pară, situat în cavitatea pelvină

între vezica urinară şi rect, este un organ cavitar şi impar. La nulipare măsoară 7-8 cm. în
lungime şi 5–7 cm. în lăţime şi 3 cm. în grosime. Uterul are trei porţiuni: corp (cele 2/3
superioare), col (1/3 inferioară şi istm (zona de uşoară constricţie) la joncţiunea dintre corp şi
col .

Structura : uterul este alcătuit din trei tunici : tunica seroasă perimetru), formată din
peritoneul uterin, care aderă puternic în regiunea fundului şi corpului uterin ; tunica musculară
(miometru), care este formată din fibre musculare netede, stratul cel mai dezvoltat

al uterului. Acestea sunt dispuse în trei straturi : intern – submucoasa – format din fibre
radiale spiralate ; mijlociu – din fascicule musculare cu dispoziţie plexiformă, gros, care
conţine în ochiurile reţelei vase sangvine provenite din artera uterină ; extern – format din
fascicule longitudinale, oblice şi circulare.

Tunica mucoasă ( endometru ) căptuşeşte cavitatea uterină , având o structură diferită ,

în funcţie de vârstă şi de ciclul ovarian.
 9

Mucoasa uterină, formată dintr-un epiteliu cilindric, este bogată în glande tubuloase ce
pătrund până la miometru. Endometrul are o evoluţie ciclică lunară şi în timpul sângerării
menstruale se elimină , în cea mai mare parte, ca în ciclul următor să se refacă din epiteliul
fundului glandelor uterine care nu se elimină.

În interiorul uterului se găseşte cavitatea uterină , turtită în sens antero- posterior;

ocupă atât corpul cât şi colul, comunicând în jos cu vagina prin orificiul uterin extern, iar sus
– lateral, cu cele două trompe. Cavitatea uterului este divizată printr-o ştrangulare situată la
nivelul istmului în două compartimente : cavitatea corpului , mai mare şi canalul cervical,
situat la nivelul colului uterin.

Corpul uterin variază ca mărime şi formă în funcţie de statusul hormonal şi de

numărul naşterilor. El prezintă : fundul uterin ( porţiunea superioară ) , coarnele ( se continuă
cu tubele uterine ) , faţa anteroinferioară ( vezicală ), faţa posterosuperioară ( intestinală ) şi
două margini.

Colul uterin perforează peretele anterior al vaginei şi este divizat într-o porţiune
supravaginală şi una vaginală. La nou născută, corpul uterin şi cervixul au aceleaşi
dimensiuni, pentru ca la femeia adultă, dimensiunile corpului să devină de 2- 3 ori mai mari.

Cavitatea cervicală sau canalul cervical are formă fusiformă şi comunică cu cea a
corpului uterin prin ostiul intern, iar cu cea a vaginului prin ostiul extern, de formă circulară la
nulipare. După naştere, porţiunea vaginală a cervixului se lărgeşte, iar ostiul extern apare ca o
fantă transversală cu două buze, una posterioară şi alta anterioară. În timpul sarcinii, uterul
creşte în dimensiuni odată cu dezvoltarea embrionului şi apoi a fătului, iar în trimestrul III
istmul uterin devine segment inferior, iar corpul uterin, segment superior.

Poziţia uterului este de anteflexie ( axul lung al corpului uterin formează cu axul lung
al cervixului un unghi de aproximativ 170 grade ) şi anteversie ( axul lung al corpului

uterin formează cu axul lung al vaginei un unghi de 90 de grade ), dar există variaţii de
poziţie, în funcţie de starea de plenitudine a vezicii urinare, de vârstă, patologie genitală etc.

Vascularizaţia : este asigurată de arterele uterine, ramuri din artera iliacă internă. Din
aceasta se desprind colaterale care irigă vagina, trompele uterine şi ovarele. Venele uterine se
deschid în vena iliacă internă. Limfaticele conduc limfa spre ganglionii lombari, iliaci şi
inghinali.

Inervaţia : este asigurată de plexul uterin, format din ramuri ale plexului hipogastric
şi nervii pelvici.
 10

Fig. 3 Uter

c) Vaginul : este un conduct musculo-conjunctiv, lung de 7- 9 cm. median şi impar,

ce formează porţiunea inferioară a tractului genital feminin şi a canalului de naştere. Vaginul
este situat posterior de vezica urinară şi anterior de rect şi perforează diafragmul pelvin şi
urogenital.

Pereţii vaginali, anterior şi posterior, sunt suprapuşi, exceptând extremitatea

superioară, unde colul uterin pătrunde în cavitatea vaginală. Peretele posterior este mai lung
cu 1-3 cm. faţă de cel anterior şi este în contact cu ostiul uterin extern. Recesul vaginal
circular care înconjoară colul uterin se numeşte formix şi este divizat în patru părţi : anterior,
posterior şi două laterale. Formixul posterior, cel mai adânc, vine în raport cu fundul de sac
Douglas. La fetiţe, orificiul vaginal este acoperit parţial de un pliu de ţesut conjunctiv denumit
himen, înlocuit de carunculii himenali după debutul activităţii sexuale sau după prima naştere.

Structura: peretele vaginal este alcătuit din: adventice, la exterior, formată din ţesut
conjunctiv ; tunica musculară cuprinde fibre netede, circulare, la interior şi longitudinale la
exterior ; tunica mucoasă este formată dintr-un epiteliu pavimentos stratificat nekeratinizat,
care macroscopic prezintă numeroase cute transversale, iar pe linia mediană a celor doi pereţi
în axul lung al vaginei se află câte o creastă longitudinală. Spre bătrâneţe, aceste cute se
şterg. Mucoasa nu are glande, epiteliul vaginei este acoperit de mucusul secretat de glandele
colului uterin.
 11

Inervaţia: este dată de plexul vegetativ perivaginal, format din ramuri ale plexului
hipogastric şi din nervul pelvic.

Fig. 4 Organele genitale interne

 12

Fig. 5 Vagin
 13

ORGANELE GENITALE EXTERNE

Fig. 6 Organe genital externe

 14

Vulva : situată în triunghiul urogenital are forma unei fante alungite în sens sagital şi
mărginită lateral de către două repliuri cutanate, labiile mari şi labiile mici. Vulva mai
cuprinde : vestibulul vaginei, clitorisul, bulbii vestibulului şi glandele vestibulare mari.

Labiile mari sunt o pereche de pliuri cutanate fibroadipoase , ce se întind de la muntele

pubisului , unde formează comisura anterioară, în jos şi înapoi , pentru a se reuni pe linia
mediană, anterior de anus , la nivelul frenului labial posterior.

Labiile mici sunt situate în fanta dintre labiile mari cu care formează spre posterior ,
furculita vulvară. Spre anterior , sunt separate de două pliuri tot mai reliefate pe măsură ce se
apropie de clitoris . Pliurile anterioare se unesc pentru a forma prepuţul clitorisului , iar cele
posterioare formează frenul clitorisului .

Vestibulul vaginal este aria posterioară dintre labiile mici .

Clitorisul , organ erectil , are două rădăcini , un corp constituit din doi corpi cavernoşi
şi un gland .

Glandele vestibulare mari ( Bartholin ) sunt situate de o parte si de alta a vestibulului.

Vascularizatia : este asigurată de ramuri ale arterei ruşinoase interne ; venele se

deschid in vena iliacă internă , iar limfaticele dreneaya limfa in ganglionii inghinali
superficiali .

Inervaţia : este somatică şi vegetativă . Cea somatică este dată de nervul ruşinos intern
şi nervul ilio- inghinal, iar cea vegetativă de plexul hipogastric şi nervul pelvic.

Glandele mamare : reprezintă glande specializate ale pielii cu rol de secreţie a

laptelui. Mamela este formată din glanda mamară şi diferite părţi moi care o înconjoară. Este
o glandă pereche, anexă a aparatului genital feminin, situată pe peretele toracic anterior, în
intervalul dintre coastele III – VII, de origine cutanată.

Cea mai mare parte a glandei este localizată în ţesutul celular subcutanat. O mică parte,
numită prelungirea axilară, se extinde superior şi lateral, perforând fascia toracică la marginea
inferioară a muşchiului pectoral mare.

Structura : fiecare glandă mamară se compune din 15- 24 de lobi, dispuşi radial în
jurul mamelonului şi separate de septuri fibroase . Septurile din porţiunea superioară a glandei
sunt mai bine dezvoltate şi servesc ligamentele suspensoare. Fiecare lob conţine mai mulţi
lobuli, iar ductul lactifer principal din fiecare lob, înainte de abordul mamelonului, are o
 15

porţiune dilatată , denumită ampulă sau sinus lactifer. Baza mamelonului este înconjurată de
areolă.

Perineul : reprezintă ansamblul părţilor moi care închid inferior cavitatea pelvină. Are
o formă rombică, fiind delimitat astfel :

 anterior – de simfiza pubiană

 posterior – de vârful coccigelui

 lateral – de tuberozităţile ischiatice

Printr-o linie imaginară orizontală care uneşte tuberozităţile ischiatice forma rombică a
perineului este divizată în două triunghiuri : anterior sau urogenital şi posterior sau anal.

Orificiul uretral : este situat în triunghiul perineal urogenital , anterior de orificiul

vaginal si cu 2-3 cm sub clitoris .

Centrul tendinos : reprezintă o încrucişare de fibre musculare şi tendinoase ce uneşte

perineul anterior cu cel posterior, fiind un punct de rezistenţă care suportă presiunea utero-
abdominală în sarcină.

Muşchii perineului : sunt situaţi în trei planuri astfel :

 în plan profund : ridicătorii anali şi coccigienii

 în plan mijlociu : transvers profund şi sfincter extern al uretrei

 în plan superficial : ischiocavernos, bulbocavernos şi striat extern al

anusului

Muşchii ridicători anali – sunt cei mai importanţi muşchi perineali. Ei au două porţiuni
astfel:

 laterala care comprimă rectul în sens antero- posterior şi transversal ca o

chingă

 mediala a cărui contracţie spasmodică provoacă ,,vaginismul superior”

Muşchii ridicători anali alcătuiesc pereţii oblici şi laterali ai unei ,, bărci” în care se
adună organele din pelvis . Dispoziţia muşchilor ridicători anali seamănă cu o ,, potcoavă” în
concavitatea căreia pe linia mediană se găseşte canalul anal şi ligamentul anococcigian. Cele
 16

două braţe ale potcoavei delimitează între ele o fantă cu direcţia antero- posterioară numită
fanta urogenitală prin care trec uretra şi vaginul şi care este închisă de diafragmul urogenital.

Muşchii coccigieni completează posterior chinga ridicătorilor anali. Ei se inseră pe faţa

medială a spinei ischiatice, ultimele două vertebre sacrate şi coccige şi au aceeaşi acţiune ca şi
porţiunea externă a ridicătorilor anali.

Muşchii transvers profund şi sfincterul extern al uretrei formează diafragmul urogenital.

Muşchii ischiocavernoşi – acoperă rădăcinile corpilor cavernoşi, coborând clitorisul şi

aplicându-l peste faţa dorsală a penisului în actul sexual. Muşchii bulbocavernoşi iau naştere
pe rafeul anobulbar şi se termină la baza clitorisului, pe care îl coboară şi îl aplică asupra
penisului în actul sexual ; comprimă glandele vestibulare mari şi îngustează orificiul inferior
al vaginei.

Muşchiul transvers superficial al perineului este inconstant şi seamănă cu o panglică

transversală. Comprimă partea anterioară a canalului anal participând la actul defecaţiei.
Muşchiul sfincter striat extern al anusului este singurul muşchi superficial din perineul
posterior, fiind constituit din fascicule dispuse ca în două semicercuri, în jurul porţiunii
terminale a rectului. Închide în mod voluntar, extremitatea inferioară a rectului.

Canalul de naştere

Canalul de naştere ( osos şi moale ) este al doilea obstacol în calea naşterii fătului,
primul fiind colul uterin, iar ultimul perineul. Traversarea fătului prin canalul de naştere
necesită o concordanţă între dimensiunile canalului osos şi cele ale fătului. Canalul moale
fiind extensibil, pune rar probleme la naştere.

Canalul osos – pelvisul ( bazinul ) este constituit din sacru, coccige şi două coxale.
Acestea din urmă, sunt formate din fuziunea ilionului, ischionului şi pubelui.

Pelvisul seamănă cu un trunchi de con răsturnat, având un segment :

 superior - denumit marele bazin ce aparţine abdomenului şi este fără

semnificaţie obstetricală ( fals pelvis )

 inferior – denumit micul bazin ( excavaţie pelvină, pelvis adevărat, bazin

obstetrical )

Bazinul obstetrical are trei strâmtori ( superioară, mijlocie şi inferioară ) ce reprezintă

un obstacol real în calea naşterii fătului.
 17

Canalul moale – este reprezentat de formaţiunile musculare, aponevrotice şi fasciale

ce tapetează bazinul osos. Dacă partea superioară a excavaţiei este puţin modificată de
prezenţa părţilor moi, strâmtoarea inferioară este închisă de un complex musculo –
aponevrotic, care nu lasă decât orificii înguste pentru tubul digestiv şi căile genitale şi
constituie un veritabil planşeu pelvin.

În funcţie de profunzime , planşeul pelvin este dispus în două etaje :

 un etaj superficial, format din muşchii superficiali ai perineului

 un etaj profund format din diafragmul pelvin

Între vagin şi rect se găseşte centrul tendinos ( corpul ) perineului. Compromiterea lui
după o naştere dificilă duce la prolaps pelvian. La naştere, muşchii planşeului pelvian, destinşi
de mobilul fetal care înaintează spre exterior, formează un canal musculo-membranos
adiţional ce prelungeşte canalul osos.

1.2 Starea de gestaţie fiziologică

Perioada de gestaţie la specia umană este de 280 – 284 zile ( 40 – 42 săptămâni ) şi are
următoarele etape :

 Pre- embrionară : primele 7 zile de la fecundaţie

 Embrionară ( embriogeneza ) : 2 – 8 săptămâni

 Fetală : 9 – 40 săptămâni

Definiţie: prin fecundaţie înţelegem fuziunea prin amfixie a celor doi gameţi maturi,
spermatozoidul şi ovucitul de grad II pe cale de a deveni ovul, cu formarea unui ou sau zigot.

Fenomenele biologice ce pregatesc fecundaţia sunt :

 Maturaţia celulelor sexuale feminine = ovulul care devine apt pentru a fi fecundat

 Maturaţia celulelor sexuale masculine = spermatozoidul care devine apt pentru a

fecunda ovulul

 Ovulaţia prin care ovulul este pus în libertate

 Captura ovulului de către trompa uterină

 Acuplarea = acţiunea prin care lichidul seminal este depus în organele feminine
 18

 Un complex de fenomene biologice ce condiţionează ascensiunea spermatozoidului

spre 1/3 externă a trompei uterine, locul fecundaţiei

 Fecundaţia

 Fenomenele hormonale şi hormonii necesari fecundaţiei şi transportul oului

fecundat până la nidaţie.

Capturarea ovulului – după ovulaţie, ovulul este eliberat din ovar. Ovulul expulzat din
ovar este captat de pavilionul tubar şi adus în ampula tubară.

Ascensiunea spermatozoizilor : primele momente ale ascensiunii sunt legate de :

 Calitatea spermatozoizilor

 Seria de componente ( în special organice ) ale lichidului spermatic

Fecundaţia propriu – zisă : din contigenul minim de spermatozoizi ce ajung în 1/3 externă
a tubei uterine, câţiva sunt selectaţi pentru a încerca abordarea oului matur şi dintre aceştia
doar unul va reuşi să pătrundă în celula sexuală feminină. Fecundaţia este completă în
momentul metafazei primei diviziuni a oului.

Segmentaţia reprezintă procesul prin care noua celulă diploidă ( zigotul ) se divide prin
mitoze, diviziuni ce au ca rezultat apariţia blastomerelor; ea începe la 35 – 38 de ore de la

penetrarea spermatozoidului în ovul.

Migraţia tubară a oului - rol în migraţie au :

 Mişcările peristaltice ale tubei

 Mişcările cililor epiteliului tubar , ce împing oul spre uter

 Curentul lichidian

Ovoimplantaţia sau nidaţia – reprezintă totalitatea proceselor biologice ce contribuie la

penetrarea şi fixarea blastocitului în endometru transformat progestativ. Acest proces asigură
hrănirea şi dezvoltarea oului care la om este lipsit de rezerve nutritive.

Nidaţia se produce în cavitatea uterină ( pe pereţii cavităţii uterine ) cel mai frecvent pe cel
dorsal în treimea superioară . Nidaţia începe în ziua a 6-a de la fecundaţie, odată cu
pătrunderea oului în cavitatea uterină şi este încheiată în zilele 12 -13 de la fecundaţie.
 19

1.3 Semne clinice de sarcină

Semne prezumtive :

 Amenoreea ( mai poate apărea în sarcina ectopică, tulburări hormonale de ciclu )

 Modificări ale sânilor : mărire de volum, pigmentarea mamelonului, a areolei )

 Tulburări neurovegetative ( greţuri, vărsături, modificări psiho – afective şi de

comportament )

 Perceperea mişcărilor fetale din săptămâna 16 -18

 Modificări de coloraţie a tegumentelor şi mucoaselor : masca gravidică , areole

pigmentate, mameloane hiperpigmentate, linia albă abdominală pigmentată, tegumente
perivulvare intens pigmentate, coloraţie violacee a vaginului şi colului.

 Striuri sau vergeturi abdominale

 Tulburări de micţiune

Fig. 7 Semne clinice de sarcină

 20

Semne de probabilitate :

 Modificări de volum ale abdomenului

 Modificări de formă, consistenţă şi mărime ale uterului ( sunt greu de apreciat

în primele 6 săptămâni de sarcină )

 Modificări de contractilitate ale uterului apar foarte discret în primele 6

săptămâni

 Contracţii uterine nedureroase, neregulate, cresc ca intensitate cu înaintarea în

sarcină

 Balotarea fetală este un semn de plutire a fătului în cavitatea amniotică şi apar

în luna a IV – V –a de sarcină.

Semne de certitudine :

 Detectarea bătăilor cordului fetal ( BCF ) şi frecvenţei cardiac fetale care este
diferită de cea maternă, la 120 -150 bătăi / minut numită ritm embriocardic.
Focarul de ascultaţie a BCF se poate confunda cu :

- suflul funicular ce este un zgomot de ejecţie al sângelui în artera

ombilicală cu ritm sincron cu BCF

- suflul uterin care este sincron cu pulsul mamei determinat de trecerea

sângelui prin arterele uterine dilatate, garguismele intestinale ce sunt
rezultatul unor fenomene colicative intestinale

- suflul aortic a cărui intensitate sonoră creşte în funcţie de viteza de

deplasare a sângelui în aorta abdominală

 Perceperea mişcărilor fetale active ( MFA ) prin palpare transabdominală, după

luna a IV –a . Se poate confunda cu contracţiile abdominale, colicile intestinale.

 Obiectivarea prezenţei fătului în cavitatea uterină prin :

- Echografie

- Examinare Doppler

- Sonografie.
 21

1.4 Stabilirea vârstei sarcinii

Vârsta sarcinii se calculează astfel :

 Prin aprecierea volumului uterin; înălţimea fundului uterin ( ÎFU ) creşte cu aproximativ
4 cm./ lună. ÎFU se apreciază prin măsurarea distanţei dintre simfiza pubiană şi nivelul
uterin cu pamblica metrică.

 Prin aprecierea mărimii părţilor fetale, este o metodă subiectivă şi foarte expusă erorii.

 Prin aprecierea stării colului uterin şi coborârea fundului uterin, care reuşesc să
aproximeze ultimele două săptămâni de sarcină.

 Prin măsurarea circumferinţei abdominale, care la termen ajunge la aproximativ 92 cm.

Este o metodă foarte nesigură deoarece variabilitatea măsurătorilor obţinută este foarte
mare.

 Primele mişcări fetale apar de obicei la 4 luni la multipare şi la 4 luni şi jumătate la

primipare.

 Calculul calendaristic cu abaca obstetricală în funcţie de prima zi a ultimei menstruaţii

normale, este o metodă cu relativitate mare, dar în cazul în care menstra a survenit pe
fondul sarcinii poate duce la erori.

1.4.1 Durata normală a sarcinii

Durata normală a sarcinii la specia umană este de 40 de săptămâni sau 10 luni biologice şi
28 de zile . Luna biologică sau ciclul menstrual ideal este de 28 de zile calendaristice. Luna
calendaristică are în funcţie de caz , 30, 31 sau 29 de zile , de aceea aprecierea vârstei sarcinii
în lunile calendaristice nu este corectă.

Perioada de sarcină umană este de 28 de zile x 9 luni calendaristice= 280 de zile

1. O formulă de calcul uşoară şi rapidă este :

DPN= data probabilă a naşterii

UM = prima zi a ultimei menstruaţii

DPN = UM + 10 zile + 9 luni calendaristice ( a 30 de zile )

DPN = UM +10 zile – 3 luni calendaristice ( a 30 de zile )

 22

2. De la data actului sexual fecundat ( acolo unde se cunoaşte cu exactitate ) se adaugă

280 de zile.

3. De la primele mişcări fetale ( PMF ) se adaugă 4 luni şi jumătate ( metodă cu mare

grad de eroare ) pentru primipare şi 5 luni pentru multipare

4. Calculul rapid cu abaca obstetricală.

Fig. 8 Evoluţia sarcinii

1.5 Investigaţii paraclinice în sarcină

Biometria fetală şi placentară - se execută prin tehnica ecografică astfel :

 Măsurarea sacului ovular de la 7 săptămâni, depistarea activităţii cardiace de la 8

săptămâni, măsurarea capului fetal de la 11 săptămâni , a lungimii cranio- caudale
între 8 şi 13 săptămâni.

 Măsurarea elementelor fetale : cap, trunchi, coloana vertebrală, diametrul biparietal în

dinamică. Sunt elemente importante pentru aprecierea vârstei gestaţionale, dar în
asociere şi cu alţi parametri, ca diametrul toracic, diametrul transabdominal, lungimea
femurului.
 23

 Măsurarea grosimii placentare, vizibilă doar după 14 – 15 săptămâni, a diametrului

maxim la locul de inserţie a cordonului ombilical, care la termen ajunge la 40 – 45
mm.

Amniocenteza

Este o metodă de investigaţie invazivă care constă în prelevarea prin puncţie

transabdominală a unei cantităţi de lichid amniotic care poate fi analizată biochimic şi
citologic. În funcţie de moment şi scop, amniocenteza este precoce, după 16 săptămâni sau
tardivă, în ultimele săptămâni de sarcină.

Amniocenteza precoce se efectuează pentru diagnosticul prenatal al anomaliilor genetice

de origine cromozomială sau metabolică , sau anomaliilor de sistem nervos central. Se
practică după 16 săptămâni când se poate obţine cantitatea de 10 ml. de lichid amniotic.

Indicaţiile sunt :

 La femeile cu avorturi repetate la care s-a evidenţiat o anomalie cromozomială

 La femeile cu antecedente de copii cu afecţiuni cromozomiale

 Gravide peste 40 de ani

 Femei ai căror soţi sunt cunoscuţi cu maladii genetice

Avantajul este precizia în diagnostic şi tehnica simplă.

Dezavantajul este timpul lung de procesare, de 15 zile pentru diagnosticul cromozomial şi

3 – 6 săptămâni pentru studii enzimice, ce o fac inoperantă pentru indicarea unui avort în timp
util.

Amniocenteza tardivă este puncţia cavităţii amniotice în ultimele luni de sarcină în scop
diagnostic sau terapeutic.

În scop diagnostic :

 aprecierea stării fătului prin analiza calităţii şi cantităţii lichidului amniotic şi

componentelor sale. Interesează culoarea ( verde – meconial în suferinţă fetală ),
volumul, funcţiile gastrointestinale ale fătului, glucoza, insulina, bilirubina.

 aprecierea maturităţii fetale prin teste citologice, biochimice

 determinarea malformaţiilor fetale

 24

În scop terapeutic :

 în izoimunizări Rh pentru transfuzii intrauterine şi în hidramniosul acut sau subacut,

când se poate insera un cateter percutan şi evacua mici cantităţi de lichid amniotic.
 25

Teste clinice

Roll- over test

Este un test simplu, care măsoară modificările de tensiune arterială la femeia gravidă odată
cu schimbarea poziţiei. Este util în urmărirea prenatală a gravidelor cu risc de hipertensiune
arterială ( HTA ) indusă de sarcină. Se practică între 28 – 32 de săptămâni.

La gravida în decubit lateral, se măsoară tensiunea arterială ( TA ) diastolică din 5 în 5

minute timp de 15 minute până se stabilizează. Se schimbă poziţia, în decubit dorsal, şi se
măsoară TA la 1 minut şi apoi la 5 minute. Dacă TA diastolică creşte cu 20 mm sau mai
mult, atunci testul este pozitiv şi există risc de a dezvolta HTA indusă de sarcină.

Testul non stres ( TNS )

Un făt prezintă accelerări adaptive ale cordului în special ca răspuns la mişcările active
fetale.

Tehnic, gravida în poziţie semidecubit lateral, este urmărită cardiotocografic 20 de minute

şi se înregistrează frecvenţa cordului fetal. Mişcările fetale active sunt semnalizate de mamă.
Prezenţa a cel puţin 2 accelerări ale frecvenţei cordului fetal cu amplitudine de 15 bătăi /
minut timp de 15 secunde în 20 de minute, accelerări de obicei asociate cu MFA indică un test
reactiv. Aceasta înseamnă o bună prezumţie pentru 7 zile dacă nu intervin alte modificări
patologice.

Absenţa accelerărilor indică un test nereactiv care înseamnă prognostic nefavorabil.

Scorul biofizic – testul propus în scopul creşterii sensibilităţii aprecierii stării fătului
grupează 5 parametrii :

 testul non – stres

 prezenţa mişcărilor fetale active

 tonusul fetal

 mişcările respiratorii fetale

 cantitatea de lichid amniotic

Ultimele patru criterii decurg din aprecierea ecografică.

 26

1.6 Complicaţiile şi accidentele sarcinii

1. Sarcina extrauterină – este constituită prin nidarea şi dezvoltarea oului în afara

cavităţii uterine. Defineşte o noţiune mai largă cu referire la nidaţia în afara endometrului,
incluzând şi localizările uterine la col sau în grosimea miometrului.

Varietăţi :

 Tubară – istmică, ampulară, pavilionară

 Uterină – cornuală, intramulară

 Cervicală

 Ovariană

 Abdominală

Fig. 9 Zone în care se poate fixa oul

 27

Fig. 10 Sarcina extrauterină

2. Dizgravidia de prim trimestru – reprezintă traducerea clinică a modificărilor

biologice induse de prezenţa zigotului. El este un element de semnalare biochimică ,
metabolică şi imunologică.

Simptomatologia predominantă este digestivă, prin modificări ale funcţiei glandei

salivare, a apetitului, gustului, ce se traduc mai ales prin greţuri şi vărsături. Greţurile şi
vărsăturile ocazionale, nesistematizate nu pun probleme clinice şi terapeutice deosebite,
deoarece permit menţinerea unui aport alimentar , hidric care asigură necesităţile
organismului. Aceste simptome dispar la sfârşitul primului trimestru de sarcină.

Din punct de vedere clinic se deosebesc:

 perioada de slăbire

 perioada febrilă

 perioada tulburărilor nervoase

Patogenetic se descriu :

 perioada reflexă

 perioada complicaţiilor ireversibile

3. Preeclampsia – sau HTA indusă de sarcină. Este sindromul care complică al treilea
trimestru de sarcină la o femeie de obicei primipară, indemnă de orice afecţiune renală sau
vasculară anterioară, tradus prin HTA cu sau fără albuminurie şi eventual cu retenţie excesivă
 28

de apă ( edem ). Netratat, evoluează de obicei spre eclampsie, iar corect tratată se vindecă fără
sechele şi nu recidivează în sarcinile următoare.

Diagnosticul deşi pare simplu, bazat pe triada simptomatologică clasică ( hipertensiune,

albuminurie, edeme ), cercetările moderne au arătat că preeclampsia este un proces cronic ce
se dezvoltă cu mult înainte de apariţia simptomelor clinice.

Ca o concluzie practică , diagnosticul este de dorit să fie stabilit în perioada preclinică

pentru ca măsurile de tratament să evite boala.

4. Eclampsia – este cea mai gravă formă de dizgravidie de ultim trimestru, caracterizată
prin apariţia de convulsii tonico – clonice, asemănătoare celor epileptice la o gravidă ce nu a
prezentat anterior o patologie convulsivantă.

Criza epileptică apare de obicei pe fondul patologic al unei dizgravidii de ultim trimestru
, preeclampsia sau pe fondul unei HTA cronice preexistente.

Tabloul clinic evoluează în 4 stadii şi este precedat de multe ori de o stare ce cuprinde
creşterea bruscă a TA, cefalee, manifestări senzoriale ( vertij, tulburări vizuale ) şi dureri
epigastrice în bară.

Criza convulsivă cuprinde 3 perioade :

a) Perioada de invazie se produce pe neaşteptate, în timp de câteva secunde, când apar

contracţii scurte şi superficiale ale muşchilor feţei, pleoapele se închid şi se deschid
convulsive, fruntea se încreţeşte, limba este scoasă şi retrasă în gură, capul exercită mişcări de
lateralitate, iar membrele superioare contracţii mici şi scurte.

b) Perioada convulsiilor tonice, urmează rapid după perioada de invazie şi se caracterizează

prin convulsii ale feţei în timp ce toţi muşchii corpului împreună cu diafragmul şi muşchii
respiratori sunt prinşi într-o contractură în extensie ce va dura 15 – 30 secunde. Ochii sunt
fixaţi în sus şi lateral, iar corpul rigid rămâne în opistotunus, respiraţia se opreşte , faţa se
colorează violaceu. În această perioadă , TA se ridică foarte mult până la 250 – 270 mm
valoarea sistolică. Este o perioadă scurtă în care poate apărea iminenţa de asfixie care scade
cu trecerea în perioada următoare.

c) Perioada convulsiilor clonice se caracterizează prin inspiraţie lungă , zgomotoasă, unică,

urmată de expir lung, după care toţi muşchii corpului intră în contractură clonică, adică
convulsii rapide şi frecvente. Muşchii ochilor, gurii, gâtului se contractă violent şi imprimă
capului mişcări în toate sensurile, umerii saltă în sus şi în jos, braţele lovesc corpul,
 29

antebraţele exercită mişcări de toboşar. Durata este de 1 – 2 minute. Către sfârşitul perioadei
mişcările convulsive se răresc, devin mai ample şi apoi se opresc, gravida cade într-o stare de
somnolenţă şi de multe ori în comă.

d) Coma – gravida este complet insensibilă, fără cunoştinţă, cu faţa violacee, pupilele
dilatate şi reflexul cornian abolit. Musculatura este total relaxată, respiraţia zgomotoasă iar
bolnava poate avea incontinenţă urinară. Revenirea se face progresiv după câteva ore sau zile.

5. Placenta praevia – constitue una din cele mai frecvente cauze de hemoragie din
ultimele luni ale sarcinii. Oul fecundat se nidează în cavitatea uterină, în mod normal, pe
pereţii laterali ai segmentului superior şi pe fundul uterului. Când implantarea oului se
produce pe segmentul inferior, inserţia devine anormală şi dă loc la hemoragii.

Manifestările clinice ale placentei praevia sunt în funcţie de varietăţile topografice

considerate în raport cu orificiul intern al colului uterin. Astfel , deosebim în mod obişnuit
următoarele varietăţi de placenta praevia :

 placenta praevia laterală – când inserţia acesteia este pe segmentul inferior, iar
marginea placentei se găseşte la o oarecare distanţă de orificiul intern al colului

 placenta praevia marginală – când marginea placentei atinge orificiul intern al colului

 placenta praevia parţial centrală – când placenta acoperă aproape în întregime orificiul
intern al colului

 placenta praevia total centrală – când placenta acoperă în totalitate orificiul intern al
colului.
 30

1.7 Prezentaţii, poziţii , varietăţi de poziţie

Prezentaţia este partea fetală care vine prima în raport cu strâmtoarea superioară,
coboară prima în escavaţie şi se degajează prima la strâmtoarea inferioară.

După poziţia fătului în cavitatea uterină, există două posibilităţi şi anume :

- prezentaţia longitudinală – aceea în care fătul este aşezat cu axul său longitudinal în
axul mare al uterului

- prezentaţia transversală – aceea în care fătul este aşezat cu axul său longitudinal în
direcţia axului transversal al uterului

Prezentaţiile longitudinale sunt de două feluri ( după extremitatea fătului care vine prima
în raport cu strâmtoarea superioară ):

- craniană – cea mai frecventă, care la răndul ei este de mai multe feluri şi anume:
craniană propriu-zisă sau occipitală, facială, frontală

- pelviană- când şezutul – pelvisul- se prezintă la strâmtoarea superioară

Poziţia reprezintă raportul care se stabileşte între un punct de reper de pe partea

prezentată a fătului şi jumătatea dreaptă sau stângă a strâmtorii superioare a bazinului mamei.

Punctele de reper de pe diferitele prezentaţii sunt următoarele :

- occiputul – pentru prezentaţia craniană flectată

- mentonul – pentru prezentaţia facială

- fruntea sau nasul – pentru prezentaţia frontală

- creasta sacrată – pentru prezentaţia pelviană

- acromionul – pentru prezentaţia transversală

Varietăţi de poziţie – după stabilirea raportului între punctele de reper ale prezentaţiei
şi diferitele puncte de reper de pe strâmtoarea superioară, se disting câte 3 varietăţi de poziţie,
în fiecare jumătate a bazinului şi anume :

- varietate anterioară stângă sau dreaptă

- varietate transversală stângă sau dreaptă

- varietate posterioară stângă sau dreaptă

 31

Prezentaţia craniană

Craniul cu occiputul în jumătatea stângă:

a) anterioară O.I.S.A. ( occipitoiliacă stângă anterioară )

b) transversă O.I. S.T. ( occipitoiliacă stângă transversă )

c) posterioară O.I.S.P. ( occipitoiliacă stângă posterioară )

Craniul cu occiputul în jumătatea dreaptă :

a) anterioară O.I.D.A. ( occipitoiliacă dreaptă anterioară )

b) transversă O.I.D.T. ( occipitoiliacă dreaptă transversă )

c) posterioară O.I.D.P. ( occipitoiliacă dreaptă posterioară )

Prezentaţia facială

Mentonul ( bărbia ) în jumătatea stângă:

a) anterioară M.I.S.A. ( mentoiliacă stângă anterioară )

b) transversă M.I.S.T. ( mentoiliacă stângă transversă )

c) posterioară M.I.S.P ( mentoiliacă stângă posterioară )

Mentonul în jumătatea dreaptă :

a) anterioară M.I.D.A. ( mentoiliacă dreaptă anterioară )

b) transversă M.I.D.T. ( mentoiliacă dreaptă transversă )

c) posterioară M. I.D P. ( mentoiliacă dreaptă posterioară )

Prezentaţia pelviană

Creasta sacrată în jumătatea stângă :

a) anterioară S.I.S.A. ( sacroiliacă stângă anterioară )

b) transversă S.I.S.T. ( sacroiliacă stângă transversă )

c) posterioară S.I.S.P. ( sacroiliacă stângă posterioară )

 32

Creasta sacrată în jumătatea dreaptă :

a) anterioară S.I.D.A. ( sacroiliacă dreaptă anterioară )

b) transversă S.I.D.T. ( sacroiliacă dreaptă transversă )

c) posterioară S.I.D.P. ( sacroiliacă dreaptă posterioară )

Prezentaţia umerală sau transversă

Umărul stâng ( poziţia acromionului stâng ):

a) la stânga A.I.S.U.S. ( dorsoposterioară ) acromioiliacă stângă a umărului stâng

b) la dreapta A.I.D.U.S. ( dosoanterioară ) acromioiliacă dreaptă a umărului stâng

Umărul drept ( acromionul drept )

a) la dreapta A.I.D.U.D. ( dorsoposterioară ) acromioiliacă dreaptă a umărului drept

b) la stânga A.I.S.U.D. ( dorsoanterioară ) acromioiliacă stângă a umărului drept

 33

Cap. II Îngrijiri generale

2.1. Internarea pacientei în spital

Spitalul este o instituţie sanitară destinată îngrijirii bolnavilor şi organizată pentru

servicii permanente. În spital se internează bolnavii în stare gravă care necesită o îngrijire şi
supraveghere permanentă şi o atenţie deosebită din partea asistentei medicale, dar şi
persoane care vor da naştere unei noi vieţi.

Spitalul cuprinde următoarele părţi componente funcţionale :

- serviciul de primire unde începe pregătirea psihică a pacientei . Ea este primită cu

zâmbetul pe buze şi cu cuvinte de încurajare, esenţială fiind cucerirea încrederii
pacientei cu ajutorul profesionalismului cadrelor sanitare. Pacienta va fi dezbrăcată şi
examinată. La nevoie pacienta este ajutată de asistenta medicală şi aşezată în poziţia
necesară examinării.

- serviciul de prelucrări sanitare – aici se face , dacă este absolut necesar, deparezitarea
şi îmbăierea bolnavei , după care aceasta va fi îmbrăcată cu lenjerie curată şi condusă
pe secţia cu paturi.

- secţia cu paturi este partea componentă a spitalului înzestrată cu paturi şi sală de

tratamente unde este asigurată asistenţa corespunzătoare a pacientelor internate,

După ce medicul hotărăşte internarea pacientei , asistenta medicală completează biletul

de internare , foaia de observaţie şi trece datele pacientei în registrul de internări.

2.2 Asigurarea condiţiilor de spitalizare

Pacienta este condusă de asistenta medicală în salonul prealabil hotărât de către medic.
Salonul se alege în funcţie de starea pacientei (diagnostic, gravitatea şi stadiul sarcinii) .
Asistenta medicală conduce pacienta în salon, o ajută să-şi aranjeze obiectele personale în
noptieră şi să se instaleze comod şi în poziţia indicată de medic în pat.

Pacientei i se aduce la cunoştinţă regulamentul de ordine interioară a secţiei precum şi

indicaţiile medicului referitoare la alimentaţie, poziţia indicată dacă este cazul şi scopul
acesteia. De asemenea i se explică necesitatea şi modul recoltării de produse biologice şi
patologice în vederea efectuării analizelor de laborator indicate de medic.
 34

Se vor asigura condiţiile de mediu necesare ameliorării şi vindecării bolii. Pentru a crea
un mediu de securitate şi confort şi pentru a diminua factorii de stres este indicat ca
saloanele să aibă o capacitate de 4 , maxim 6 paturi cu o temperatură de 18-20 grade C să fie
curate, liniştite şi bine aerisite cu aer umidificat.

Asistenta medicală va completa o anexă la foaia de alimentaţie pe care o va trimite la

blocul alimentar, astfel noua pacientă va primi alimentaţia necesară încă din prima zi de
internare. Pacientelor l-i se acordă o pregătire preoperatorie si postoperatorie în vederea
asigurării condiţiilor optime necesare intervenţiei şi a procesului de vindecare precum şi
pentru evitarea unor complicaţii grave si nedorite.

Asistenta medicală va observa şi va avea obligaţia să consemneze în foaia de observaţie

aspectul general, înălţimea, greutatea, vârsta, aspectul tegumentelor şi mucoaselor, faciesul
şi starea psihică a pacientei. Ea va urmări necesităţile pacientei, manifestările de dependenţă
în vederea satisfacerii acestora.

Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale şi patologice ale

pacientei precum şi bolile care au influenţă asupra anesteziei si intervenţiei chirurgicale
(afecţiuni pulmonare, cardiace, diabet zaharat, epilepsie etc.)

2.3 Travaliul

Travaliul sau naşterea reprezintă totalitatea fenomenelor care conduc la expulzia fătului
viabil şi a anexelor sale în afara filierei pelvigenitale.

Declanşarea travaliului corespunde unui anumit echilibru neuro – umoral şi endocrin.

Durata travaliului este în medie de 8 – 14 ore la primipare şi de 6 – 8 ore la multipare.

Cuprinde 3 perioade :

1. Perioada de dilataţie, caracterizată prin contracţii uterine dureroase la interval de 10 –

15 minute. Femeia poate devenii agitată.

2. Perioada de expulzie a fătului începe după dilataţia completă şi ruperea membranelor.

Contracţiile se succed la 1 – 2 minute, durata se prelungeşte la 60 – 90 secunde,
durerile devin din ce în ce mai puternice. Durează de la 30 minute la 1 oră la
primipare şi 15 – 30 minute la multipare. Apare senzaţia de screamăt datorită
compresiunii rectului.
 35

3. Perioada de delivrenţă, urmează la 15 – 20 minute după expulzia fătului , constă în

dezlipirea şi eliminarea placentei şi membranelor. Se produce în trei timpi, dezlipirea
placentei, coborârea ei în vagin şi expulzia.

Simptome prezente în travaliu :

 stare de agitaţie

 contracţii uterine dureroase cu o frecvenţă şi intensitate crescândă

 modificări la nivelul colului ( scurtare, ştergere, dilatare ) ajungând la dilataţie

completă 10 – 11 cm

 formarea pungii apelor, ruperea membranelor

 apariţia senzaţiei de screamăt

 bătăile cordului fetal prezente

Probleme prezente în travaliu :

 disconfort din cauza durerii

 anxietate

 posibila alterare a dinamicii uterine

 posibila modificare a ritmului cardiac fetal ( suferinţa fetală )

 colaborare ineficientă în legatură cu lipsa educaţiei sau prag scăzut la durere

 posibila lezare a ţesuturilor moi în timpul expulziei

 posibila modificare a ritmului cardiac matern din cauza pierderilor de sânge în

perioada delivrenţei.

Intervenţiile asistentei medicale :

 supraveghează bătăile cordului fetal la intervale de 30 minute la început, apoi la 15

minute, urmăreşte succesiunea contracţiilor uterine şi durata acestora

 consemnează, la indicaţia medicului, modificarea colului, starea membranelor în

foaia anexă obstetricală
 36

 semnalează apariţia unor fenomene ( tulburări de dinamică, suferinţă fetală ),

realizează corectarea medicamentoasă conform prescripţiei medicale

 supraveghează starea gravidei prin măsurarea pulsului, tensiunii arteriale,

temperaturii, urmăreşte comportamentul

 urmăreşte aspectul lichidului amniotic, raportează asupra modificărilor

 pregăteşte materiale necesare pentru asistenţa la naştere: câmpuri sterile, mănuşi

sterile, material de dezinfecţie, pense , foarfeci sterile, aţă pentru cordonul
ombilical, materiale pentru îngrijirea nou – născutului, material pentru prevenirea
oftalmiei gonococice etc.

 colaborează permanent cu gravida , sfătuind-o cum să respire şi să-şi prelungească

voluntar contracţiile

 supraveghează perineul în timpul expulziei, anunţă medicul pentru perinectomie

sau epiziotomie în cazul în care opune rezistenţă

 asistă expulzia respectând timpii

 dezobstruează căile respiratorii ale nou – născutului, secţionează şi ligaturează

cordonul ombilical

 observă semne ale dezlipirii placentei : pierderi mici de sânge, contracţii uterine
slabe, coborârea fundului uterin sub ombilic şi a cordonului restant, uter dur
contractat, apăsarea deasupra simfizei pubiene nu determină ridicarea cordonului
restant

 prinde placenta cu palmele făcute căuş , răsuceşte membranele pentru evitarea

ruperii şi rămânerii acestora în cavitate

 verifică integritatea placentei pe ambele feţe, acordând atenţie deosebită

cotiledoanelor aderente

 verifică integritatea ţesuturilor moi materne ( col, perineu ) colaborează cu medicul

în vederea suturării.
 37

2.4 Ingrijiri acordate în lăuzie

Simptomele apărute în lăuzia imediată ( primele 2 ore ) sunt : oboseala, tendinţa de

somn, uneori frison, puls rar bradicardic, uter dur, glob de siguranţă la nivelul ombilicului,
sângerare moderată.

Intervenţiile asistentei medicale :

 efectuează masaj uterin transabdominal pentru favorizarea retracţiei şi formării

globului de siguranţă

 controlează sângerarea, anunţând medicul în cazul în care este crescută şi nu apare

globul de siguranţă

 supraveghează faciesul şi comportamentul lăuzei

 antrenează lăuza în discuţii pentru a nu adormi. Lăuza trebuie să colaboreze şi să

înţeleagă că somnul produce relaxarea musculaturii uterine şi favorizează hemoragia

 administrează ceai, limonadă

 controlează funcţiile vitale, depistează semnele şocului hipovolemic

 transportă lăuza în salon. În timpul transportului trebuie menţinută lenjeria de corp iar
transportul se face obligatoriu cu căruciorul

Îngrijiri în lăuzia fiziologică:

Simptome : scurgerea lohiilor, involuţia uterină, apariţia secreţiei lactate, revenirea la

normal a pulsului, tensiunii arteriale ( uşor crescută în travaliu ) , tranzit încetinit, diureza
crescută.

Probleme :

 deficit de cunoştinţe privind autoîngrijirea

 posibila alterare a ritmului cardiac din cauza sângerării ( determinate de resturile

placentare sau tromboflebitei postpartum

 posibila stare de disconfort în legătură cu instalarea secreţiei lactate

 alterarea eliminărilor

 deficit de cunoştinţe privind îngrijirea sânilor şi alăptarea, alimentaţia în lăuzie.

 38

Intervenţiile asistentei medicale :

 explică lăuzei importanţa îngrijirilor igienice pentru prevenirea infecţiilor puerperale (

după naştere )

 efectuează toaleta locală, schimbarea tampoanelor, observă lohiile ( aspect, miros,

culoare, cantitate )

 instruieşte gravida să se autoîngrijească

 controlează involuţia uterină ( scade cu 1 – 1,5 cm pe zi ) devenind organ intrapelvin

după 12 zile

 măsoară temperatura, pulsul, tensiunea arterială cel puţin de două ori pe zi, pentru
depistarea eventualelor complicaţii ( hemoragii, infecţii, tromboflebită )

 explică modul de instalare a secreţiei lactate, a ,, furiei laptelui” care poate fi însoţită
de creşterea temperaturii până la 37,5 grade C

 instruieşte lăuza să-şi spele mâinile şi sânii înainte şi după supt, să evite prelungirea
suptului pentru a nu favoriza apariţia ragadelor

 stimulează mobilizarea precoce a lăuzei pentru prevenirea complicaţiilor

 încurajează creşterea cantităţii de lichide din alimentaţie

 atenţionează lăuza să nu consume băuturi alcoolice, excitante ( cafea, ciocolată,

cacao, ceai rusesc ), să evite alimentele flatulente

 efectuează sondaj vezical în caz de retenţie urinară în primele ore după naştere

 instruieşte lăuza la externare : să îşi menţină o bună igienă locală, să folosească

tampoane vulvare sterile, să evite raporturile sexuale 6 – 8 săptămâni, să nu ia
medicamente fără recomandare medicală deoarece unele se elimină prin secreţia
lactată

 sfătuieşte familia să ajute mama în îngrijirea copilului, precum şi în plan emoţional,

pentru a se adapta noului rol
 39

2.5 Lăuzia fiziologică

Lăuzia este perioada de după naştere în care organismul matern revine la starea
premergătoare sarcinii. Ea începe imediat după perioada a IV – a a naşterii şi durează 6 – 8
săptămâni. Practic , lăuzia se termină când organismul matern îşi reia ciclitatea menstruală şi
ovulatorie. La femeile care alăptează, prima menstruaţie poate să apară după 6 luni, dar este
posibilă ovulaţia şi instalarea unei noi sarcini.

Modificările morfologice după naştere sunt dominate de fenomenul de regresie ce apare

în toate sectoarele ce au suferit în timpul sarcinii, cu excepţia sânilor, care îşi continuă
fenomenele productive din timpul sarcinii.

Perioadele lăuziei :

Lăuzia este împărţită în trei perioade : imediată ( primele 24 de ore ), propriu- zisă ( 7 –
12 zile ) şi tardivă ( 6 săptămâni ).

Lăuzia imediată se caracterizează prin manifestări determinate de efortul fizic şi de

modificările metabolice impuse de travaliu : oboseală, somnolenţă, bradicardie, poliurie,
transpiraţii profuse, hipertermie uşoară şi frison fiziologic. În această etapă sunt posibile :

 sângerări tardive

 complicaţii ale preeclampsiei ( eclampsii, hematoame vaginale )

 retenţie de urină prin traumatism utero – vezical

Lăuzia propriu – zisă este caracterizată de fenomenele involutive rapide ale uterului,
care la sfârşitul perioadei devine organ pelvin. În această perioadă pot să apară :

 ascensiuni termice ( instalarea lactaţiei, infecţii puerperale )

 revenirea la normal a diurezei şi tranzitului intestinal

 colici uterine ( dureri lombo- abdominale ) la multipare

 accidente tromboembolice

Lăuzia propriu-zisă este caracterizată de fenomenele involutive lente ale organismului

matern pentru a reveni la starea pregestaţională.

Modificările organelor genitale

Modificările involutive ale lăuzei predomină în sfera genitală :

 40

Uterul

După expulzia placentei uterul se retractă , fundul uterin găsindu-se la nivelul

ombilicului. Înălţimea fundului uterin scade cu 1 – 1,5 cm/ zi, astfel că în 10 zile devine
organ pelvin. Uterul cântăreşte 1000 g după naştere, 500 g după 7 zile şi sub 100 g la sfârşitul
lăuziei. De obicei uterul îşi păstreză poziţia de anteflexie şi anteversie, dar pot să apară
modificări de poziţie mai ales la multipare. Regenerarea endometrului are loc după 45 de zile
de la naştere.

În ziua a 20 – a postpartum poate să apară o mică sângerare denumită ,,mica

menstruaţie”, iar după 6 săptămâni, femeia care nu alăptează reintră în bioritmul menstrual.

Colul uterin

Îşi revine la normal mai rapid decât corpul uterin. Colul, larg deschis în prima zi de
lăuzie, îşi micşorează repede volumul prin reducerea edemului şi dispariţia vascularizaţiei.
Orificiul intern permite pătrunderea a două degete după 2 – 3 zile, iar după 10 -15 zile este
închis şi secretă mucus. Orificiul extern îşi revine la normal la sfărşitul lăuziei şi ia forma
unei fante transversale.

Ovarele

Femeile care alăptează sunt amenoreice, dar s-a demonstrat că ovulaţia apare după 27 de
zile de la naştere. Durata medie de apariţie a ovulaţiei este de 70 – 75 de zile la femeile care
nu alăptează şi de 190 de zile la cele care alăptează. Durata ciclurilor anovulatorii depinde de
frecvenţa alăptatului la sân, de durata fiecărui supt şi de proporţia de alimentaţie
suplimentară. Menstruaţia apare după 12 săptămâni de la naştere la 70% din femeile ce nu
alăptează.

Modificări generale

Dispare pigmentaţia de la nivelul feţei, regiunii mamare şi liniei albe, iar vergeturile se
decolorează şi devin sidefii. Glandele sudoripare au o secreţie crescută în primele zile
postpartum, astfel că transpiraţiile persistă aproximativ 2 săptămâni.

Sistemul osteomuscular– dispare treptat imbibaţia dureroasă de la nivelul

articulaţiilor bazinului şi relaxarea simfizei, iar muşchii îşi recapătă tonusul şi elasticitatea.

Aparatul cardiovascular – hemodinamica normală se restabileşte în prima săptămână

postpartum. Volumul sanguin creşte, imediat postpartum. Debitul cardiac şi presiunea
 41

venoasă centrală cresc în cursul primelor ore postpartum şi revin la normal în primele două
săptămâni.

Pulsul bradicardic în primele 24 de ore, revine la normal după 2 – 3 zile. Tahicardia

apare în caz de anemie şi infecţie. Tensiunea arterială, uşor crescută în travaliu, revine la
valorile de dinainte de sarcină.

Sistemul hematologic – hemoglobina şi hematocritul pot fi scăzute din cauza

pierderilor sanguine din timpul naşterii. Leucocitoza se menţine ridicată în prima săptămână.
Factorii de coagulare se menţin crescuţi 10 – 12 zile, ceea ce explică frecvenţa trombozelor în
lăuzie. VSH- ul păstrează de asemenea valori ridicate.

Aparatul respirator – respiraţia după naştere este profundă, lentă, prin dispariţia
dispneei cauzată de ascensiunea diafragmului în sarcină.

Aparatul urinar – în primele 2- 3 zile, lăuza are poliurie tranzitorie din cauza
eliminării surplusului de apă din sectorul interstiţial. Hipotonia căilor urinare retrocedează în
4 săptămâni. Traumatismele utero – vezicale pot duce la retenţii de urină ce necesită sondaj
vezical.

Aparatul digestiv– hipotonia intestinală se poate menţine în lăuzie, determinând

constipaţia. Hemoroizii, exageraţi după naştere, cedează treptat în prima săptămână.

Sistemul nervos– după naştere, femeia este calmă şi liniştită, dar în următoarele zile
poate să apară o labilitate psihoafectivă ( plâns uşor, stare depresivă ) ce pare cauzată de
dezechilibrul brusc hormonal şi de oboseala acumulată.

Întregul comportament psihic al lăuzei este dominat de instinctul matern.

2.5.1. Lactaţia

Lactaţia reprezintă procesul prin care se realizează şi se menţine secreţia lactată şi

include următoarele etape : mamogeneza, lactogeneza şi galactopoieza. Alăptarea la sân are
următoarele avantaje :

 maturarea sistemului imunitar la nou – născut

 dezvoltarea emoţională şi chiar intelectuală a copilului

 involuţia uterină şi protecţia împotriva cancerului mamar

 42

Mamogeneza – reprezintă etapa pregătitoare a sânilor pentru nutriţia nou-născutului.

Anatomic în această etapă este definitivată maturizarea glandei mamare pentru funcţiile de
lactogeneză şi galactopoieză manifestate postpartum.

Pregătirea dezvoltării glandei mamare începe la pubertate. Instalarea sarcinii determină

continuarea accelerată a dezvoltării glandei mamare care se desfăşoară în două stadii :
proliferativ, în prima jumătate a sarcinii şi secretor , în jumătatea a doua a sarcinii.

Lactogeneza– se declanşează între zilele 2 – 5 postpartum şi constă în fabricarea şi

depozitarea laptelui matern de către celulele epiteliale şi alveolo-acinoase. Până în momentul
instalării lactaţiei, epiteliul alveolo-acinos secretă, în gestaţie colostru. Colostrul este o
secreţie galbenă, apoasă şi bogată în imunoglobuline şi conţine în raport cu laptele matur mai
multe minerale şi proteine şi mai puţine glucide şi grăsimi.

Galactopoieza – reprezintă excreţia laptelui şi întreţinerea lactaţiei. Reflexul de supt

este principalul factor responsabil de menţinere a lactaţiei prin eliberarea de prolactină.

O treime din volumul sânilor este reprezentată de depozitul lactat care poate dura 48 de
ore. Dacă golirea sânilor nu se produce în acest interval , secreţia lactată regresează. Golirea
sistematică a sânilor poate menţine secreţia lactată ani de zile.

Lactaţia inhibă funcţia ovariană reproductivă a femeii. Prima ovulaţie şi menstruaţie se

produce în primele 6 săptămâni postpartum la 40% din femeile ce nu alăptează şi la 5% din
cele ce alăptează.

2.5.2 Clinica şi conduita în lăuzie

Principalele elemente clinice urmărite în lăuzie sunt :

 pulsul, tensiunea arterială, temperatura

 involuţia uterului, aspectul lohiilor

 evoluţia cicatricilor vulvare, perianale sau abdominale

 diureza, tranzitul intestinal şi aspectul sânilor

 43

 psihicul mamei şi al nou-născutului

Involuţia uterină – înălţimea uterului scade zilnic cu 1,5 cm şi ajunge la

dimensiunile normale în 5 – 6 săptămâni postpartum.

Postpartum înălţimea uterului se află :

 la nivelul ombilicului în ziua a 2-a

 la ½ distanţei pubo – ombilicale în ziua a 6-a

 în simfiza pubiană în ziua a 12- a

Lohiile ( grecescul Lochos – naştere, facere ) - sunt scurgeri vaginale ce apar după
naştere. Aspectul şi compoziţia lohiilor se modifică pe măsură ce ne îndepărtăm de
ziua naşterii, fiind :

 sangvinolente în primele 3 zile

 sero – sangvinolente în următoarele 3 zile

 seroase de culoare galbenă în următoarele 3 zile

 albe după 14 zile de la naştere

Mirosul lohiilor este fad, iar cantitatea lor scade treptat de la 50 g / zi în primele zile, la
15 – 20 g /zi. Cantitatea, culoarea şi mirosul lohiilor sunt elemente după care se pot aprecia
fenomenele fiziologice sau patologice care se petrec în interiorul uterului. Lohiile fatide,
purulente şi asociate cu febră, tahicardie şi involuţie uterină necorespunzătoare sugerează
prezenţa infecţiei, iar persistenţa lohiilor sangvinolente pune problema resturilor
cotiledonare.

Pulsul şi tensiunea arterială – trebuie urmărite, în perioada lăuziei imediate, la

intervale de 15 minute ( pulsul uşor bradicardic revine la normal în 48 de ore ). Uneori, pot să
apară crize eclamptice la femeile cu preeclampsie moderată şi hemoragii prin atonia uterină
sau soluţii de continuitate nedepistate la naştere.

Temperatura – trebuie controlată zilnic, dimineaţa şi seara, orice stare febrilă în lăuzie
trebuie considerată expresia unei infecţii şi impune investigarea şi tratarea ei. Ascensiunea
termică uşoară ( 37,2 grade C ) nu are semnificaţie patologică. În ziua a 3 – a poate să apară
febra ( până la 38 grade C ) ce este cauzată de angorjarea sânilor ( ,,furia laptelui” ).
 44

Diureza – îmbibaţia de sarcină dispare prin eliminarea apei prin transpiraţie şi poliurie
în 2-3 zile de lăuzie. Leziunile dureroase ale tractului genital sau analgezia de conducere pot
afecta capacitatea vezicii urinare de a se goli spontan, retenţia de urină fiind o complicaţie
frecventă a lăuziei imediate ce impune cateterism vezical, dacă lăuza nu a urinat în primele 4
ore de la naştere.

Tranzitul intestinal– se reia mai greu, primul scaun apărând la 24 – 36 de ore de la

naştere. La pacientele fără scaun după 48 de ore sau la cele cu cicatrici perianale este
necesară administrarea de laxative.

Lactaţia şi îngrijirea sânilor – alăptarea naturală are efecte benefice, atât asupra nou-
născutului, prin compoziţia laptelui matern ( neegalat de oricare alt preparat tipizat ), cât şi
asupra organismului matern prin favorizarea involuţiei uterine şi prolactina care întârzie
reluarea ciclului ovarian ( amenoree de lactaţie ).

Ciclul lactaţiei are 3 faze :

 golire ( 7 – 8 minute )

 refractară ( 3 ore )

 umplere ( 20 – 30 minute )

Alăptarea trebuie să fie precoce ( primele 12 ore de la naştere ) şi să respecte următoarele

reguli :

 spălarea mamelonului înainte şi după fiecare supt

 alăptatul la 4 ore, timp de 10 minute pentru fiecare sân

 poziţia şezând a mamei în timpul suptului

Angorjarea sânilor poate fi tratată cu oxitin, analgezice şi aplicaţii de comprese reci.

Ragadele mamelonare impun întreruperea alăptării la sânul respectiv ( minim 24 de ore ) ,
golirea sânului prin muls, administrarea unguentelor trofice şi a antibioticelor în pomezi.

Fumatul induce o întârziere a creşterii în greutate a copilului şi reduce semnificativ

volumul secreţiei lactate.

Contraceptivele orale au efecte inhibitorii asupra lactaţiei , fapt pentru care nu trebuie
recomandate sistematic.

Trebuie evitate substanţele care trec prin lapte :

 45

 radioizotopii folosiţi în scop diagnostic

 psihotropele, antidepresivele, antipsihoticele

 amfetamina, nicotina, cocaina, heroina, marijuana

 unele antibiotice ( Tetraciclina, Cloramfenicolul, Metronidazolul )

Alăptarea este contraindicată în caz de :

 transplant al mamelonului ( alăptare imposibilă )

 agenţi virali care trec în lapte ( citomegalovirus, herpes simplex, hepatita B, HIV )

 boli materne grave ( psihoze, cardiopatii decompensate, anemii şi nefropatii severe,

TBC evolutiv etc )

Toaleta vulvo – perianală : regiunea vulvo – vaginală se spală cu soluţii antiseptice

( cloramină 2 %o , permanganat de potasiu 1 la 4 %o, rivanol ). Toaleta vulvei se
efectuează pe masa ginecologică, dinspre vulvă spre anus, de 2 ori pe zi.

Se urmăreşte evoluţia plăgii perianale.

Îngrijirea psihică – în primele zile de la naştere femeia prezintă o uşoară instabilitate

psihică ( plâns, insomnii, depresie ) care dispare fără tratament în 2-3 zile. Dacă instabilitatea
psihică se agravează sau persistă mai mult de 10 zile , este necesar consultul psihiatric.

Mobilizarea precoce – este obligatorie în primele 24 de ore pentru a reduce

complicaţiile urinare, combaterea constipaţiei şi prevenirea bolii tromboembolice. Din a 3-a
zi postpartum, se recomandă gimnastica medicală pentru ameliorarea circulaţiei generale şi a
tonusului muscular.

Dieta – în prima zi se recomandă o alimentaţie hidrică , iar din a 2-a zi se poate trece la
o alimentaţie completă care trebuie să fie bogată în calorii şi proteine la femeile care
alăptează.

Reluarea contactului sexual – poate avea loc după 6 săptămâni la femeile fără
epiziorafie. Înainte de această perioadă , există riscul de infecţie şi durere prin incompleta
involuţie uterină şi vindecarea epiziorafiei.

Externarea – se face în a 3 –a sau a 4 –a zi de la naştere dacă nu apar complicaţii

puerperale, nou-născutul fiind sănătos, cu o greutate de peste 2500 g .
 46

Lăuza va fi instruită cu privire la :

 menţinerea igienei locale şi generale

 evitarea constipaţiei

 urmărirea temperaturii şi a lohiilor

 îngrijirea nou-născutului ( alăptare, igienă )

În ziua externării se va informa în scris ( scrisoare medicală ) medicul de familie care va

supraveghea lăuza şi nou.născutul la domiciliu.

2.6 Educaţia sanitară

Asistenta medicală va instrui lăuza să prevină apariţia prolapsului genital prin :

 instruim lăuza să nu forţeze planşeul prin şedere în poziţie şezând în primele zile de la
naştere

 instruim lăuza să menţină igiena locală prin : spălarea şi uscarea repetată a regiunii
genitale, folosirea tampoanelor, evitarea ortostatismului prelungit, evitarea
alimentelor care produc gaze şi constipaţie

 asistenta medicală va observa cantitatea şi aspectul lohiilor

 spălarea pe mâini şi dezinfectarea cu soluţii antiseptice

 unghiile să fie tăiate scurt şi se pilesc aperitaţiile

 sânul se spală înainte şi după fiecare supt cu apă călduţă şi se şterge cu prosop curat

 după fiecare supt sânul se unge cu un unguent ce conţine foliculină

 zilnic se examinează sânul ( declanşarea secreţiei lactate, anomalii, alte stări

patogene)

 în primele 2 – 3 zile după naştere, glanda mamară secretă colostru ( lichid gălbui cu
conţinut crescut de minerale şi proteine şi scăzut de lipide şi glucide, conţine
anticorpi) care are rol important în imunizarea pasivă a nou născutului
 47

 în următoarele zile se stabileşte secreţia lactată propriu-zisă care devine tot mai
abundentă

 dacă apar fisuri mamare sânul va fi pus în repaus, laptele va fi extras prin mulgere, se
îngrijesc fisurile

 când lăuza are hipolactaţie, copilul se pune la sân

 în ,,furia laptelui” se reduce cantitatea de lichide

Pregătirea lăuzei pentru alăptare şi respectarea igienei personale :

 lăuza va îmbrăca halatul de protecţie

 acoperă părul cu o basma de pânză, iar gura cu mască de tifon

 se asigură igiena personală zilnic

 după 6 săptămâni lăuza poate face baie generală

 asigurarea regimului alimentar : primele 24 de ore regim hidro-vegetal, a 2-a zi regim

complet bogat în lichide. Zilnic se consumă zarzavaturi, fructe, legume crude, pentru
tranzitul intestinal

 în primele zile lăuza se va ridica din pat doar pentru alăptarea copilului, servirea
mesei şi pentru toaletă

 treptat se trece la o viaţă normală

 mobilizarea precoce se aplică după a 2-a zi de lăuzie cu mişcări uşoare de gimnastică

medicală pentru refacerea muşchilor abdominali, refacerea planşeului pelvi-perineal

 în primele 24 de ore se execută mişcări de respiraţie amplă prin ridicarea şi coborârea

braţelor, mişcări active ale membrelor inferioare de 3 ori pe zi câte 10 – 15 minute. În
următoarele zile se completează gimnastica medicală şi se fac mişcări de flexie şi
extensie a coapselor, de pedalare, de forfecare, mişcări de contracţie ale muşchilor
ridicători anali, mişcări pentru întreţinerea muşchilor peretelui abdominal

Realizarea alăptării copilului:

 în primele 24 – 48 de ore lăuza poate să stea în decubit lateral

 48

 i se asigură un scaun cu spătar : aşezată pe scaun, cu piciorul din dreptul sânului

din care va suge copilul sprijinit pe un scăunel

 ajutăm lăuza să sprijine copilul cu capul pe antebraţul ei şi cu faţa întoarsă spre

sân

 îi arătăm cum să îşi susţină mamela pentru ca nasul copilului să fie liber

 o instruim pe lăuză ca după 6 săptămâni să se prezinte pentru examen local

 reluarea locului de muncă se face după concediul post-natal

 educăm lăuza să evite contactul sexual 6 săptămâni postpartum

2.7 Pregătirea preoperatorie

1. Pregătirea fizică şi psihică a pacientei

2. Pregătirea generală : A. bilanţ clinic

Bilanţ paraclinic

3. Pregătirea pentru operaţie ( sau îngrijiri preoperatorii )

Pregătirea pacientei înaintea intervenţiei chirurgicale este un element major de prevenire a

infecţiilor postoperatorii. De ea depinde reuşita operaţiei şi evoluţia postoperatorie.

Reducerea posibilităţilor de contaminare a pielii: prin utilizarea de antiseptic, depistarea

şi semnalarea unor leziuni cutanate, infecţii ORL sau urinare recente ori vindecate, paraziţi
externi, posibilităţi de alergie.

1. Pregătirea fizică şi psihică a pacientei

Ajunşi în secţia de chirurgie, pacientei trebuie să i se asigure confort fizic şi psihic.

Pacientele internate sunt agitate, speriate, inhibate de teama intervenţiei chirurgicale, de

anestezie, de durere , de moarte.

Asistenta medicală are obligaţia, ca prin comportamentul şi atitudinea ei să înlăture

starea de anxietate în care se găseşte pacienta înainte de operaţie :

 să o ajute să îşi exprime gândurile, grijile, teama

 49

 să-i insufle încredere în echipa operatorie

 să-i explice ce se va întâmpla în timpul transportului şi în sala de preanestezie, cum va

fi aşezată pe masa de operaţie, când va părăsi patul, când va primi vizite

 să o asigure că va fi însoţită şi ajutată

Stările de tensiune din cadrul echipei de îngrijire trebuie disimulate faţă de pacientă.
Asistenta medicală trebuie să răspundă cu amabilitate, profesionalism, siguranţă şi
promptitudine la solicitările tuturor pacientelor, încât acestea să capete încredere în serviciul
în care au fost internate.

Prin atitudinea ei, nici distantă, dar nici familiară, nici dură dar nici cu slăbiciune,
binevoitoare dar şi autoritară, va reuşi cu siguranţă să inspire pacientei încredere.

2. Pregătirea generală

A. Bilanţ clinic

1) Bilanţ clinic general

Asistenta medicală printr-o observaţie clinică justă şi susţinută asupra pacientei are
obligaţia :

 să observe şi să consemneze aspectul general al pacientei, înălţimea şi greutatea,

vârsta aparentă şi reală, aspectul pielii ne ajută să cunoaştem starea de hidratare sau
deshidratare a organismului, ţinuta, faciesul, mersul, starea psihică.

 să urmărească atent şi sistematic, necesităţile pacientelor şi manifestările de

dependenţă generate de nesatisfacerea nevoilor, ca să poată stabili obiectivele
evaluabile pentru o îngrijire pertinentă şi de calitate.

 să ia cunoştinţă globală de starea în care se află pacienta, şi într-o manieră

selectivă, să remarce detaliile importante, schimbările care apar în evoluţia ei şi
utile pentru explorarea preoperatorie.

 să culeagă date din diverse surse : foaia de observaţie, foaia de temperatură, familia
pacientului, ceilalţi membrii ai echipei de îngrijire, însă principala sursă rămâne
pacienta. Culegerea datelor se va face cu mare atenţie şi minuţiozitate, pentru a nu
scăpa probleme importante şi pentru a face o evaluare corectă a lor.
 50

 toate datele privind starea generală a pacientei şi evoluţia acesteia se notează

permanent în foaia de observaţie şi planul de îngrijire, pentru a obţine un tablou
clinic exact, care va fi valorificat de echipa de îngrijire şi va fi baza unui nursing de
calitate.

2) Culegerea de date privind antecedentele pacientei

a. familiale :

 dacă în familie au fost bolnavi cu : neoplasme, diabet, HTA, cardiopatii, tuberculoză

etc.

b. chirurgicale :

 dacă a mai suferit alte intervenţii şi dacă au avut o evoluţie bună sau au fost
complicaţii.

c. patologice :

 se vor nota bolile care au influenţă asupra anesteziei şi intervenţiei

 dacă a avut afecţiuni pulmonare sau dacă este fumătoare

 afecţiuni cardiace, boli cronice, epilepsie.

3) Urmărirea şi măsurarea funcţiilor vitale şi vegetative

 tensiunea arterială

 pulsul

 respiraţia

 temperatura

 diureza

 scaunul

4) Examenul clinic pe aparate :

 este făcut de medic prin : inspecţie, palpare, percuţie, ascultaţie.

Este foarte imporantă şi utilă cunoaşterea examenului clinic pe aparate, pentru

completarea bilanţului clinic preoperator.
 51

Bilanţul paraclinic

Completează examenul clinic, permite o apreciere exactă a viitoarei mămici. Rezultatele

examenelor paraclinice depind de profesionalismul şi corectitudinea cu care asistentele
medicale au făcut recoltarea produselor biologice şi patologice sau au pregătit pacienta pentru
investigaţie. Pentru o mai bună înţelegere a pregătirii preoperatorii, putem clasa examenele
paraclinice în :

1) Examene de rutină :

 sunt examenele de laborator, obligatorii înaintea tuturor investigaţiilor chirurgicale,

indiferent de timpul avut la dispoziţie pentru pregătire şi indiferent de starea generală
a pacientei : timp de sângerare şi coagulare, determinarea grupei sanguine şi Rh,
hematocrit, glicemie, uree sangvină.

2) Examene complete :

 hemoleucograma completă, VSH, ionograma, EAB ( echilibrul acido-bazic ),

coagulograma completă, probe de disproteinemie, proteinemie, transaminaze, examen
de urină, electrocardiogramă, radiografie sau radioscopie pulmonară.

Pregătirea pentru operaţie

În ziua precedentă:

a) repaus

b) regim alimentar:

 uşor digerabil

 consum de lichide pentru : menţinerea TA, dezintoxicarea şi mărirea diurezei,

diminuarea setei postoperatorii, diminuarea acidozei postoperatorii.

c) alte pregătiri pentru intervenţii speciale :

 antibiotice când se anticipează apariţia unei infecţii postoperatorii

 spălături vaginale repetate cu antiseptice, pentru intervenţii ginecologice.

În seara zilei precedente :

 52

Pregătirea pielii :

 baie generală la duş, inclusiv spălarea părului

 se limpezeşte abundent

 se şterge foarte bine

 se verifică regiunea inghinală, ombilicul, axilele, unghiile ( scurte, fără lac de unghii )
picioarele, spaţiile interdigitale

 toaleta bucodentară

 toaleta nasului

 ras: cât mai aproape de momentul intervenţiei pentru a evita proliferarea germenilor la
nivelul escoriaţiilor cutanate, cu aparat de ras propriu, badijonaj sau alte soluţii
antiseptice colorate, pansament antiseptic curat.

Pregătirea tubului digestiv:

 se efectuează clismă evacuatoare după care se face duş obligatoriu

 alimentaţie lejeră ( supă de legume, băuturi dulci sau alcaline )

În ziua intervenţiei :

Pacienta nu mai bea şi nu mai mănâncă.

În salon :

 sa îndepărtează bijuteriile

 se mai face, eventual, o clismă cu patru ore înaintea intervenţiei

 se îndepărtează proteza dentară mobilă, dacă este cazul, ( se păstrează în cana cu apă )

 se badijonează, cu un antiseptic colorat, regiunea rasă

 se îmbracă pacienta cu lenjerie curată

 se pregătesc documentele : F.O., analize, care vor însoţi pacienta

 53

Transportul pacientei în sala de operaţie

Se face numai însoţită de asistenta medicală, care are obligaţia să predea pacienta
asistentei de anestezie, împreună cu toată documentaţia şi alte observaţii survenite ulterior şi
foarte importante pentru intervenţia chirurgicală. Transportul se face cu brancard, cărucior
sau pat rulant. Pacienta trebuie să fie aşezată confortabil şi acoperită.

În sala de preanestezie :

 se verifică regiunea rasă şi se notează eventualele escoriaţii ( eczemă, intertrigo etc. )

 se verifică starea de curăţenie : regiunea inghinală, ombilicul, axilele, spaţiile

interdigitale, unghiile

 se verifică dacă s-a îndepărtat proteza dentară, acolo unde este cazul

 se pregătesc zonele pentru perfuzie, prin badijonare cu antiseptice colorate

 instalarea sondei urinare ( sau după caz, se goleşte vezica urinară ) de către asistenta
de sală, după spălatul chirurgical al mâinilor, îmbrăcatul cu echipament steril, câmp
steril în zona genito-urinară

În sala de operaţie :

 se execută ultima parte a pregătirii pacientei

 se instalează şi se fixează pacienta pe masa de operaţie

 monitorizarea funcţiilor vitale

 obţinerea unui abord venos

 pregătirea câmpului operator

 badijonarea cu alcool pentru degresarea şi curăţarea pielii de antisepticul anterior

 badijonarea cu tinctiură de iod sau alt antiseptic colorat, se face începând cu linia de
incizie, de la centru către periferie şi se termină cu zonele septice

 ajută la instalarea câmpului steril

 54

Supravegherea postoperatorie şi îngrijirile pacientei operate

Supravegherea postoperatorie a pacientei începe în momentul terminării intervenţiei

chirurgicale, deci înainte ca ea să fie transportată în salon. Din acest moment, lăuza devine
obiectul unei atenţii constante, până la părăsirea spitalului.

Reîntoarcerea în salon – în general pacienta este adusă în salon însoţită de medicul

anestezist şi de asistenta de anestezie, care va urmării respiraţia, ca şi modul în care este
transportată şi aşezată pacienta în pat.

Transportul pacientei operate :

 este indicat a se face cu patul rulant

 pacienta va fi acoperită pentru a fi ferită de curenţi de aer sau de schimbările de

temperatură. Asistenta medicală care o însoţeşte se va asigura că pacienta stă comod,
că este în siguranţă, şi că eventualele tuburi ( dren, sondă, perfuzie ) nu sunt
comprimate

 patul va fi manevrat cu atenţie, ferit de smucituri şi opriri sau porniri bruşte

 în timpul transportului asistenta va urmări : aspectul feţei ( cianoza ), respiraţia,

pulsul, perfuzia

Instalarea lăuzei în pat :

 se va face într-un salon cu mobilier redus şi uşor lavabil, care va fi curat, bine aerisit,
liniştit, în semiobscuritate, având temperatura cuprinsă între 18 – 20 grade C ( căldura
excesivă deshidratează şi favorizează hipotermia ), prevăzută cu instalaţii de oxigen
montate pe perete, cu prize în stare de funcţionare şi cu aparatură pentru aspiraţie

 deoarece pacienta îşi petrece foarte mult timp în pat acesta trebuie să aibă anumite
calităţi :

- să fie comod

- să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerinţele de confort ale

pacientei, cât şi ale personalului de îngrijire : lungime 2 m, lăţime 80 – 90 cm,
de la duşumea până la saltea 60 cm
 55

- să-i permită pacientei să se poată mişca în voie, să nu-i limiteze mişcările, să

poată la nevoie să coboare din pat, să poată sta în poziţie şezând, sprijinindu-şi
picioarele comod pe podea

- să fie uşor de manipulat şi de curăţat

 patul va fi prevăzut cu muşama şi aleză bine întinsă, fără pernă

 căldura excesivă a patului produce transpiraţii, ceea ce duce la pierderi de apă, iar
senzaţia de frig duce la apariţia frisoanelor.

Poziţiile pacientei în pat :

 transferul de pe patul rulant pe pat va fi efectuat de către trei persoane, ale căror
mişcări trebuie să fie sincrone, pentru a evita bruscarea lăuzei

 cea mai frecventă poziţie este decubit dorsal, cu capul într-o parte, până când îşi
recapătă cunoştinţa. Pentru a favoriza irigarea centrilor cerebrali, câteodată patul este
uşor înclinat

 în foarte multe cazuri, poziţia este decubit lateral drept sau stâng, care se va schimba
din 30 în 30 minute, pentru a uşura drenajul căilor respiratorii. Această poziţie
împiedică lichidul de vărsătură să pătrundă în căile aeriene.

Supravegherea operatei

Este sarcina fundamentală a asistentei medicale. Supravegherea este permanentă, în

vederea depistării precoce a incidentelor şi a complicaţiilor postoperatorii.

Prezenţa permanentă lângă pacientă permite asistentei medicale ca, pe lângă elementele
de supraveghere indicate de chirurg şi anestezist, să sesizeze orice alte mici modificări şi
acuze subiective ( durerea ) şi să administreze, la timp, tratamentul prescris de medic, evitând
iniţiativele personale, fără a ţine cont de responsabilităţile celorlalţi membrii ai echipei.

Elemente de supravegheat:

Supravegherea operatei se bazează pe date clinice şi pe rezultatul examenelor

complementare.

Date clinice

Aspectul general al operatei:

 56

 coloraţia pielii ( normală roz ) sesizând paloarea şi cianoza

 coloraţia unghiilor, urmărind apariţia cianozei

 starea extremităţilor, paloarea sau răcirea nasului, urechilor, mâinilor şi picioarelor,

starea mucoaselor- limba uscată sau umedă- indică starea de hidratare a pacientei

 starea de calm sau agitaţie, ştiind că toropeala sau agitaţia externă exprimă o
complicaţie chirurgicală ( hemoragie internă, peritonită postoperatorie etc. )

Diferiţi parametrii fiziologici :

 tensiunea arterială se măsoară ori de câte ori este nevoie, în primele două ore de la
operaţie din 15 în 15 minute, din 30 în 30 minute în următoarele şase ore şi din oră în
oră pentru următoarele 16 ore , notând datele în foaia de reanimare

 pulsul se măsoară la 10 – 15 minute, urmărind frecvenţa , ritmicitatea, amplitudinea,

care se notează. În cazul în care apar modificări ( bradicardie sau tahicardie ) se va
sesiza medicul reanimator

 respiraţia – se notează frecvenţa, amplitudinea, ritmicitatea şi se sesizează , de

asemenea, medicul în caz de tuse sau expectoraţie. Astăzi datorită pipei Mayo, lăsată
până la apariţia reflexelor şi pe care pacienta o elimină când se trezeşte, înghiţirea
limbii este imposibilă. Cea mai mică modificare a respiraţiei va fi semnalată
anestezistului, care în funcţie de caz, va indica o aspiraţie pentru a îndepărta
mucozităţile din faringe sau va recomanda administrarea de oxigen

 temperatura se măsoară dimineaţa şi seara, şi se notează în foaia de observaţie

Pierderi lichidiene sau sanguine

 reluarea emisiei de urină în prima parte a zilei este un semn bun ; la început cantitatea
de urină nu este abundentă, dar în două zile revine la normal. Se măsoară cantitatea şi
se observă aspectul; dacă emisia de urină lipseşte, se practică sondajul vezical, nu
înainte însă de a se folosi acţiuni specifice asistentei medicale şi anume : lăsarea
robinetului de la chiuvetă să curgă, fluieratul unei melodii, căldură suprasimfizar etc.
 57

Scaunul

 se reia în următoarele 2 – 3 zile şi este precedat de eliminarea de gaze; în cazul în care

nu apar gaze, se foloseşte tubul de gaze, iar în cazul în care scaunul nu este spontan,
se face o clismă evacuatoare

Vomismentele

 se vor nota : cantitatea, aspectul şi caracterul ( bilioasă, alimentară, sanguinolentă )

Pierderile prin drenaj

 se notează aspectul şi cantitatea pentru fiecare dren în parte

Alte semne clinice

 sunt urmărite de chirurg şi anestezist, nefăcând parte din atribuţiile asistentei

medicale, ele fiind semne importante în evoluţia postoperatorie ; starea abdomenului (
balonare, contractare, accelerarea peristaltismului intestinal ), starea aparatului
respirator.

2.8. Îngrijiri acordate pacientei operate

De calitatea acestor îngrijiri depinde, în mare parte, evoluţia postoperatorie şi absenţa

complicaţiilor.

În momentul trezirii :

În momentul trezirii şi până la acesta, asistenta medicală va supraveghea, permanent

operata, pentru a împiedica eventualele incidente şi urmările lor :

 vărsăturile – asistenta medicală va aşeza operata cu capul într-o parte, fără pernă,
pentru a evita trecerea acestora în căile aeriene

 agitaţia – prezenţa asistentei medicale este obligatorie lângă pacientă. La trezire, în

stare de semiconştienţă, operata tinde să îşi tragă de pansamente, de drenuri sau
sonde.

 imprudenţe posibile – să vrea să coboare din pat, să vrea să bea apă ( în acest caz
asistenta medicală este cea care-i va da să bea 1 – 3 linguriţe de apă, după trezire,
 58

dacă pacienta nu a vomitat în ultimele două ore ), sau că membrii ai familiei aflaţi
lângă pacientă să-i dea să bea fără discernământ.

Imediat după trezire :

Asistenta medicală are următoarele obligaţii :

 va menţine pacienta în decubit dorsal în primele ore, decubit lateral drept sau stâng,
apoi semişezând, exceptând pacientele operate cu rahianestezie.

 va asigura confortul plasându-i bine perna, verificând de mai multe ori pe zi ca

cearceaful să nu aibă cute, îndreptând bine aşternutul seara, înainte de culcare, îi va
curăţa gura menţinând-o umedă în permanenţă.

 toaleta zilnică este completată cu pieptănatul şi periatul părului, neuitând toaleta

cavităţii bucale, de 3 – 4 ori în 24 de ore.

 lenjeria de corp va fi schimbată zilnic, sau imediat după ce a transpirat şi de câte ori
este nevoie.

 bazinetul va fi pus cu blândeţe, după ce, în prealabil, a fost încălzit la temperatura

corpului, iar după folosirea lui se va face, obligatoriu, toaleta perianală.

 va urmări ca atmosfera din jurul pacientei să fie calmă, să fie linişte, fără conversaţii
zgomotoase, fără mulţi vizitatori.

 va încuraja pacienta să se mişte în pat, să se întoarcă singură de pe o parte pe alta, să-

şi mişte picioarele şi mâinile, şi să se ridice în poziţie semişezândă pentru a pregăti
ridicarea din pat cât mai precoce, în prima zi după operaţie, exceptând cazurile în care
este contraindicat.

 va încerca să respecte micile obişnuinţe ale fiecărei paciente.

Primele zile postoperatorii :

Sunt cele mai dificile pentru pacientă şi datorită faptului că în aceste zile, îngrijirile sunt
foarte numeroase.

a) Lupta împotriva durerii

La originea durerii postoperatorii stau mai mulţi factori, care vor fi precizaţi înainte de a
prescrie analgezicele de rutină. De menţionat că nu se vor administra calmante fără
prescripţie medicală şi fără a cunoaşte exact caracterul durerii.
 59

b) Lupta împotriva insomniei

Există, în zilele noastre, o întreagă gamă de hipnotice, printre care se găsesc cele ce pot
fi administrate fiecărei paciente pentru a obţine efectul dorit.

În plus asistenta medicală are la îndemână mijloace proprii, cum ar fi : ceaiuri calmante,
asigurarea unui climat de linişte etc.

c) Lupta împotriva anxietăţii

Anxietatea preoperatorie, în faţa necunoscutului, reprezentat de actul chirurgical

continuă şi postoperator. Frica de durere, de complicaţii, de sechele face ca anxietatea
operatei să fie prezentă. Aici intervine rolul moral al asistentei medicale, care va trebui să
facă operata să aibă încredere în echipa de chirurgi, în echipa de asistente medicale, să o facă
să înţeleagă evoluţia postoperatorie şi faptul că vindecarea va fi fără complicaţii sau sechele.

d) Lupta împotriva complicaţiilor pulmonare

La pacientele cu obezitate, sau probleme pulmonare cronice, expuse complicaţiilor

pulmonare prin staza secreţiilor pulmonare bronşice şi suprainfecţiei, este necesară o
profilaxie activă prin :

 dezinfecţie nazofaringiană

 evitarea frigului, în special noaptea

 exerciţii respiratorii de două ori pe zi

 obligarea pacientei să scuipe, provocând tusea prin,,tapping”.

e) Lupta contra distensiei digestive

Toate intervenţiile abdominale sunt urmate de pareze intestinale, cu retenţie de gaze şi

lichide intestinale. Acestea sunt, de obicei, de scurtă durată, nedepăşind 3 zile.

Această distensie abdominală devine nocivă când se prelungeşte şi antrenează

întârzierea tranzitului intestinal, împiedicând o alimentaţie normală şi favorizând eviscerarea
postoperatorie.

Până la reluarea tranzitului intestinal, se practică tubul de gaze, clisme evacuatoare mici
şi repetate, purgative uşoare care favorizează reluarea funcţiilor intestinale.
 60

De asemenea se administrează produse care favorizează reluarea peristaltismului

intestinal, sau, în anumite cazuri, se instalează o aspiraţie continuă cu o sondă
gastroduodenală.

f) Lupta împotriva stazei venoase

Cu toate produsele terapiei anticoagulante, accidentele trombozei venoase rămân

complicaţia majoră în chirurgie.

La pacientele imobilizate la pat, lupta contra stazei venoase se va efectua prin mişcări
active şi contracţii musculare statice ale membrelor inferioare, alternate cu perioade de
repaus ( 10 contracţii succesive – pauză ) repetate de mai multe ori pe zi, prin flexia şi
extensia degetelor de la picioare, flexia şi extensia genunchilor, mişcări pedalare în pat,
antrenând şi articulaţia şoldului.

Sculatul din pat precoce reprezintă metoda cea mai eficace pentru prevenirea
complicaţiilor venoase.

În afara contraindicaţiilor, toţi operaţii se vor ridica din pat în seara zilei intervenţiei sau
a doua zi dimineaţa. Această manevră simplă este benefică datorită faptului că favorizează
amplitudinea respiratorie, ventilaţia pulmonară, tusea şi expectoraţia, accelerând reluarea
tranzitului intestinal şi influenţează în mod pozitiv psihicul pacientei.

Înainte de a se ridica din pat, va fi necesar să :

 verificăm dacă nu există edeme ale membrelor inferioare

 măsurarea tensiunii arteriale în decubit dorsal şi apoi în ortostatism. Ridicarea se va

face treptat, întâi la marginea patului, îşi balansează gambele, face un pic de
gimnastică respiratorie, cu braţele ridicate în inspiraţie şi coborâte în expiraţie.

 nu trebuie să meargă singură, ci sprijinită de asistenta medicală şi să nu exagereze de

prima dată

 se va ţine cont şi de ce spune pacienta, dacă vrea să mai meargă sau dacă vrea să se
oprească

 după ce nu mai vrea să meargă, pacienta trebuie să se aşeze într-un fotoliu înainte de a
se reîntoarce în pat

 primul sculat din pat al operatei este considerat prima plimbare precoce. Sculatul din
pat precoce este indicat în majoritatea intervenţiilor chirurgicale.
 61

 starea generală nu este o piedică, nici starea de slăbiciune, nici dezhidratarea, nici
obezitatea, nici varicele – stări ce nu trebuie să constituie o scuză, ci dimpotrivă, la
persoanele cu antecedente în flebită, plimbarea va avea loc cât mai curând posibil

 natura sau complexitatea operaţiei nu împiedică ridicarea din pat precoce, care nu va
fi amânată din cauza drenurilor, sondelor sau perfuziilor.

 existenţa complicaţiilor postoperatorii nu va interzice plimbarea, acolo unde este

posibil.

g) Rehidratarea

După intervenţii chirurgicale, în mod special pe tubul digestiv, alimentaţia normală se

reia după o perioadă relativ lungă. Până la reluarea acesteia, este necesar să se administreze o
raţie hidrică, electrolitică şi calorică suficientă acoperirii necesităţilor cotidiene.

h) Alimentaţia şi realimentaţia:

În cele mai multe cazuri, simple, de chirurgie obişnuită, se va ţine cont de următoarele
principii: - pacienta va bea atunci când nu vomită, va mânca după ce a avut scaun precoce sau
după emisia de gaze, nu va consuma fructe crude sau glucide în exces.

Acestea au fost, în rezumat, îngrijirile generale acordate operatei de către asistenta

medicală.
 62

CAP.III ÎNGRIJIRI SPECIFICE – PREZENTARE DE CAZURI

ETAPE : I. Culegerea datelor

II. Analiza şi interpretarea datelor ( stabilirea gradului de dependenţă )

III. Planificarea îngrijirilor ( stabilirea obiectivelor )

IV. Aplicarea în practică ( intervenţii autonome şi delegate )

V. Evaluare

3.1 CAZUL NR. 1 – PLAN DE ÎNGRIJIRI

I. Culegerea datelor

Nume şi prenume : M.D.

Data naşterii : 07.06.1987

Adresa: Vaslui

Ocupaţia : salariată

Antecedente heredocolaterale : neagă

Antecedente personale fiziologoce şi patologice :

Menarha – 11 ani

Cicluri menstruale – neregulate

Ultima menstruaţie – 4 septembrie 2012

Naşteri : 0

Avorturi : 3

Contraceptive : neagă
 63

Internări anterioare : în luna a VI-a de sarcină pentru iminenţă de avort

Obiceiuri de viaţă: fumătoare – 10 ţigări pe zi

Greutate iniţială : 64 Kg Greutate actuală : 77 Kg

T.A – 130/ 80 mmHg P.- 90b/ minut T. – 36,6 grade C

Diagnostic de internare :

Sarcină 36 de săptămâni, făt viu, membrane rupte 16 .05. 2013 la ora 07:20, prezentaţie
pelvină, bazin eutocic, debut de travaliu. Sarcina a fost depistată la 10 săptămâni. Controale
prenatale lunare, cu evoluţie fiziologică.

Intervenţie chirurgicală : operaţie cezariană.

Motivele internării :

Pacienta M.D. în vârstă de 26 de ani se internează în data de 16.05.2013 în clinica de

obstetrică cu modificări de sarcină în 36 de săptămâni.

- fără C.U.D. ( contracţii uterine dureroase )

- col şters , nedilatat

- scurgere de L.A. ( lichid amniotic )

- prezenteţie pelvină

- circumferinţa abdominală – 111 cm

- I.F.U. ( înălţimea fundului uterin ) – 37 cm

- tonus uterin normal

Datorită poziţiei fătului , pacienta are indicaţii de cezariană.

În data de 16.05.2013 naşterea a fost declanşată cu operaţie cezariană. Pacienta dă naştere

unui făt viu, de sex F, cu greutate de 3300 g., lungimea de 49 cm., fără traumatisme, fără
malformaţii, scor APGAR – 9 iar la 5 minute 10 . Delivrenţa placentei la 15 minute.
 64

Cunoaşterea pacientei pe nevoi

1. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie

- frecvenţa şi tipul respiraţiei : 18 r / min.

- frecvenţa şi caracterul pulsului : 100 b/ min. ( tahicardie )

- tegumente palide

- T.A. – 130/80 mmHg

2. Nevoia de a bea şi a mânca :

- greutatea înaintea sarcinii - 64 Kg, în prezent- 77 Kg

- talia -167 cm

- lichide consumate : 2 litri/ zi

- refuză să mănânce şi să bea din cauza durerilor

3. Nevoia de a elimina :

- urină : 3 – 4 micţiuni / zi , cca. 1500 ml

- scaun indus printr-o clismă evacuatoare la internare

- scurgere fiziologică de L.A. după ruperea membranelor

- lohii sanghinolente

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

- nu se deplasează activ , datorită stării generale alterate

- prezintă deficit motor datorită retracţiei uterine şi a operaţiei

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni

- obişnuieşte să doarmă 8 ore / 24 de ore

- factori care influenţează somnul în prezent : durerea, anxietatea

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

- pacienta preferă ţinuta sport, dar şi elegant, în funcţie de ocazie

 65

- este interesată să aibă ţinuta curată

- în prezent nu-şi poate satisface corespunzător nevoia

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

- pacienta se adaptează temperaturii scăzute sau crescute a mediului

- în prezent , dimineaţa 37 grade C iar seara 37,5 grade C

8. Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre

- pacienta obişnuieşte să îşi facă duş zilnic, cavitatea bucală îngrijită, păr curat,
unghii tăiate scurt, părul pubian este ras

- în prezent necesită ajutor, nevoia nu se satisface corespunzător datorită

reţinerii la pat

9. Nevoia de a evita pericolele

- trece de la agitaţie la apatie

- este anxioasă şi îi este frică de durere

- are o teamă nedesluşită pentru copilul ei şi în unele momente îşi pierde stima
de sine

10. Nevoia de a comunica

- limba vorbită : româna

- îşi exprimă gândurile, sentimentele şi emoţiile

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia

- este de religie ortodoxă

- afirmă că merge rar la biserică

- în prezent se roagă pentru sănătatea fiicei ei

12. Nevoia de a se realiza

- este salariată
 66

- are o stare materială bună dar îi este frică că nu îşi va putea asuma viitorul rol
de mamă

13. Nevoia de a se recrea

- obiceiuri : citeşte reviste, urmăreşte emisiuni TV.

- în prezent este atipică, dezinteresată de orice activitate recreativă

14. Nevoia de a învăţa

- este preocupată să se intereseze cu privire la noul rol de mamă

II. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

( stabilirea gradului de dependenţă )

1. A respira : nu prezintă dificultate

Circulaţia :

Manifestări de dependenţă : tahicardie

Sursa de dificultate : sângerarea moderată

Problema : risc de complicaţii

2. A bea şi a mânca :

Manifestări de dependenţă : inapetenţă, greţuri, vărsături, sete

Sursa de dificultate : deficit alimentar şi hidric prin refuz

Problema : deshidratare

3. A elimina :

Manifestări de dependenţă : vărsături, metroragie fiziologică postpartum

Sursa de dificultate : durerea, lăuzia

Problema : risc de deshidratare

4. A se mişca şi a menţine o bună postură :

Manifestări de dependenţă : alterarea confortului

 67

Sursa de dificultate : durerea, interzicerea mobilizării

Problema : imobilitatea

5. A dormi şi a te odihni :

Manifestări de dependenţă : readormire cu greutate

Sursa de dificultate : spitalizarea

Problema : perturbarea obişnuinţei somnului

6. A se îmbrăca şi dezbrăca :

Manifestări de dependenţă : deficit de autoîngrijire

Sursa de dificultate : imobilizarea, lăuzia, durerea

Problema : dezinteres faţă de ţinuta vestimentară

7. A menţine temperatura corpului în limite normale :

Independentă

8. A fi curat, îngrijit şi a proteja tegumentele :

Manifestări de dependenţă : deficit de autoîngrijire

Sursa de dificultate : dificultate în a se îngriji datorată operaţiei

Problema : interdicţie de mobilizare

9. A evita pericolele :

Manifestări de dependenţă : dureri abdominale, disconfort la nivelul sânilor

Sursa de dificultate : alterarea imaginii de sine

Problema : anxietatea, durerea, teama

10. A comunica cu semenii :

Independentă

11. A acţiona conform propriilor credinţe şi valori :

Independentă
 68

12. A se realiza :

Independentă

13. A se recrea :

Manifestări de dependenţă : incapacitatea de a îndeplini o activitate recreativă

Sursa de dificultate : anxietatea

Problema : dificultatea de a îndeplini activităţi recreative

14. A învăţa :

Manifestări de dependenţă : cererea de informaţii

Sursa de dificultate : inaccesibilitatea la informaţii

Problema : cunoştinţe insuficiente asupra noului rol de mămică

III.PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR

(stabilirea obiectivelor )

1. A respira şi a avea o bună circulaţie :

Problema : alterarea circulaţiei

Obiectiv : pacienta să aibă un ritm cardiac bun şi o tensiune arterială normală

2. A bea şi a mânca :

Problema : alimentaţie inadecvată prin deficit , incapacitate de a urma dieta

Obiective : asigurarea necesarului caloric, să urmeze regimul alimentar în

termen de 5 zile

3. A elimina :

Problema : eliminare urinară şi de materii fecale inadecvată din punct de

vedere cantitativ

Obiectiv : să elimine normal în termen de 3 – 5 zile

4. Nevoia de a menţine o bună postură :

 69

Problema : imobilitatea

Obiectiv : diminuarea durerii, mobilizare cât mai precoce

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni :

Problema : insomnie

Obiectiv : somn nocturn fără întrerupere

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca :

Problema : dezinteres faţă de ţinuta vestimentară

Obiectiv : pacienta să aibă o ţinută vestimentară adecvată

7. Nevoia de a fi curat , îngrijit şi de a-şi proteja tegumentele :

Problema : dificultate de a face îngrijiri de igienă

Obiectiv : pacienta să se spele singură în termen de 2 – 3 zile

8. Nevoia de a evita pericolele :

Probleme : disconfortul abdominal, durere, anxietate

Obiective : pacienta să exprime o stare de bine, ameliorarea anxietăţii

9. Nevoia de a se recrea :

Problema : dificultate de a îndeplini activităţi recreative

Obiectiv : pacienta să participe la activităţi recreative

10. Nevoia de a învăţa :

Problema : lipsa unor cunoştinţe despre nou-născut

Obiectiv : pacienta să îşi însuşească informaţii noi despre nou-născut şi

despre regimul igieno-dietetic

IV. APLICAREA ÎN PRACTICĂ - PLAN DE ÎNGRIJIRI

 asigurarea condiţiilor de mediu : salon curat, aerisit, temperatură optimă, pat curat şi
lenjerie curată
 70

 îi prezentăm pacientei organizarea secţiei ( camera medicului, a asistentelor, oficiul

alimentar, toaleta ), regulamentul interior

 monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative

ZIUA 1

Problema Obiectiv Intervenţii autonome şi delegate Evaluare

Alterarea Obţinerea unui -monitorizarea funcţiilor vitale Valorile pulsului

circulaţiei(tahic ritm cardiac -măsurarea pulsului la fiecare 4 ore
ardie) normal -se linişteste pacienta ajung la limite
-se face bilanţul hidro-electrolitic al normale
lichidelor.
-Intervenţii delegate Hb- 12,5g%
-se administrează medicaţia prescrisă de
medic: sulfat de magneziu 1f/zi I.V Ht-41%
-se recoltează în condiţii de asepsie sânge
pentru efectuarea analizelor de laborator VSH-8mm/1h
( Ts,Tc, Gr sang.,Rh, Sumar de urină,
Ts-3min.25 sec.
Hb, L, Glicemie
-efectuare EKG Tc-5min.50sec.

Gr.sang.-AII,Rh+

Glicemie-92mg/dl

Sumar de urină :

glucoză absent,

albumină prezent

Sediment : rare

leucocite, corpi
cetonici absenţi

Eliminare Pacienta să - se verifică prezenţa globului Pacienta prezintă

indecvată prezinte micţiuni vezical
spontane Intervenţii autonome: micţiuni spontane.

- Introducerea bazinetului cald sub Diureza în curs de 24

pacientă.
- Lasă robinetul deschis să curgă de ore este 1500 ml
apa ( să fie auzită de pacientă)
- Introduce mâinile pacientei în apă
caldă.
Intervenţii delegate:
 71

- Efectuarea sondajului vezical , în

condiţii de asepsie

Durerea la Diminuarea durerii - Administarea de antalgice: Durerea s-a diminuat

nivelul Algocalmin 1f / la nevoie I.M
abdomenului - Efectuarea masajului uterin în
primele 4 ore postpartum

Alimentaţie Asigurarea Intervenţii autonome : Organismul nu a

inadecvată, caloriilor necesare -Educăm pacienta cu privire la
deficit organismului respectarea regimului igieno-dietetic, suferit din punct de
care în primele zile trebuie să fie bogat în
Risc de Hidratarea supe de zarzavat, ceaiuri neîndulcite. vedere al alimentaţiei
deshidratare corespunzătoare Intervenţii delegate:
-Alimentaţie şi hidratare parentală:
Asigurarea Glucoză 5% şi soluţie Ringer
bilanţului hidric

Incapacitatea de Pacienta să îşi Intervenţii autonome : Pacienta a dormit

a dormi şi exprime o stare de -Se linişteste pacienta vorbindu-i despre
odihni odihnă în 2 zile noul rol de mamă peste noapte dar
-Se asigură stare de confort în salon prin
crearea unui climat liniştit, cu cu multe întreruperi.
semiobscuritate,aerisirea şi umidificarea
aerului ,asigurarea unei temperaturi
optime 18
– 20 grade C
Intervenţii delegate:
administrarea de Fenobarbital 1 f I.M
seara la culcare
Postură Diminuarea durerii -Administrarea de antalgice :Algocalmin Pacienta este mai
inadecvată pentru ca pacienta 1f/ I.M la indicaţia medicului
să poată adopta o -Ajutarea pacientei pentru a adopta o relaxată
poziţie confortabilă
poziţie
confortabilă

Anxietate Combaterea -Intervenţii autonome : Pacienta este mai

anxietăţii -Asistenta medicală vorbeşte cu blândeţe
cu pacienta liniştită.
-Linişteşte pacienta
 72

ZIUA a 2 -a

Problema Obiectiv Intervenţii autonome şi delegate Evaluare

Dificultate de Mobilizarea - Intervenţii autonome : Pacienta se simte în

imobilizare pacientei.Prevenirea - Asistenta medicală ajută siguranţă, mai
datorită stării accidentelor ca pacienta să meargă, să îşi confortabil.
satisfacă nevoile fiziologice,
generale urmare a imobilizarii
igiena cotidiană
prelungite - Întoarcerea pacientei în pat ,
masajul gambelor.

- Intervenţii delegate :
- -Administrare de Clexane 0,4
doză unică/zi 3-4 zile
Risc de complicaţii Prevenirea infecţiei Intervenţii autonome : Plaga este curată,
(alterarea funcţiile vitale se
tegumentelor) Monitorizarea funcţiilor vitale, încadrează în limite
observarea semnelor locale şi normale
pansamentul plăgii operatorii zilnic.
T – 36,6 grade C
Intervenţii delegate :

Administrare de Cefort 1g/12 h la

indicaţia medicului.

Oboseală, epuizare Pacienta să îşi Intervenţii delegate : Pacienta se simte mai

recapete condiţia La indicatia medicului- bine
fizică vitaminoterapie

Incapacitatea de a Pacienta să se Intervenţii autonome : Starea pacientei s-a

se îmbrăca şi îmbrace singură în -Îi acordăm ajutor la îmbrăcare şi ameliorat.
dezbrăca termen de 2 zile dezbrăcare
-Asigurarea unei ţinute comode şi
uşor de îmbrăcat
Deficit de Asigurarea igienei - Intervenţii autonome : Tegumetele sunt
autoîngrijire tegumentelor şi - Se practică spălatul pacientei curate si integre.
mucoaselor pe regiuni în pat
- Asistenta medicală
controlează involuţia uterină
şi lohiile
- Folosirea tampoanelor curate
şi sterile, şi schimbarea lor ori
de câte ori este nevoie
 73

Ziua a 3-a

Problema Obiectiv Intervenţii autonome şi delegate Evaluare

Discomfort la Asigurarea Golirea sânilor prin muls Disconfortul este

nivelul sânilor confortului la nivelul Aplicarea compreselor la nivelul sânilor eliminat
sânilor

Dificultate în a Pacienta să îşi Îi explicăm necesitatea urmării Pacienta a acceptat

urma dieta exprime acordul în a tratamentului igieno-dietetic şi al dieta.
urma dieta tratamentului medicamentos

Lipsa de Să i se explice Îi explică tratamentul igieno-dietetic al Pacienta cunoaşte

cunoştinţe îngrijirile necesare pacientei si al nou născutului măsurile de
postspitalizare şi să Explică evitarea apariţiei ragadelor tratament şi
le înţeleagă prevenirea
complicaţiilor

Ziua a 4-a

Problema Obiectiv Intervenţii autonome şi delegate Evaluare

Incapacitatea de a Să participe la o -Îi oferim reviste, rebus, aparat radio Pacienta ascultă
se recrea activitate recreativă radio şi citeşte
reviste

Anxietate Diminuarea -Asistenta medicală încurajează pacienta Pacienta are o stare

anxietăţii să îşi exprime temerile de bine.
-Vorbeşte cu blândeţe
-Crează un climat de încredere empatică

Ziua a 5-a

Problema Obiectiv Intervenţii autonome şi delegate Evaluare

Lipsa de Asigurarea - Ii se pun la dispoziţie broşuri Pacienta cunoaşte

cunoştinţe cunoştinţelor în - Se pune în legătură cu alte noul rol de mamă
privinţa noului rol de mame
- Ii se explică toate nelămuririle ei
mamă
 74

Supravegherea funcţiilor vitale

DATA T.A. PULS RESPI- TEMPERA DIUREZ SCAUN

RAŢIE -TURĂ Ă

16.05 130/80 100 18/min 36,6 °C 1500ml 1

mmHg
b/min 19/min 36,7 °C
120/70mmHg 70

17.05 120/80mmHg 76 16/min 36,2°C 1500 ml 0

b/min
130/70mmHg 72 16/min 36,6°C

18.05 120/60mmHg 70 17/min 36,7°C 1700 ml 1

b/min
130/70mmHg 74 16/min 37°C

19.05 130/70mmHg 76 16/min 36,5°C 1800 ml 1

b/min
120/60mmHg 74 15/min 37°C

EXAMENE DE LABORATOR

Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale

Hemoglobina Puncţie venoasă 12,5 g% 12 – 14g %

Glicemie Puncţie venoasă 98 mg/dl 70 – 110 mg/dl

Leucocite Puncţie venoasă 5300/mm 4000 – 8000/ mm

Grup sanguin,Rh Puncţie venoasă AII +

Hematocrit Puncţie venoasă 41% 39 – 51 %

VSH Puncţie venoasă 8mm/1h 6 – 13 mm/1h

Ts se înţeapă pulpa 3 min. şi 25 sec.

degetului

Tc se înţeapă lobul urechii 5 min. şi 50 sec.

 75

INVESTIGAŢII PARACLINICE

Data Examene Pregatirea pt examen Îngrijiri dupa examen

curente
Se pregăteşte pacienta d.p.d.v..
psihic pentru a înlătura factorii
E.K.G. emoţionali. Se şterge pacienta de
Se transportă pacienta în camera gelul rămas după
de înregistrare, de preferinţă cu efectuarea EKG-ului
căruciorul, cu 10-15 minute după care se transportă
16.05 pacienta înapoi în
înainte de înregistrare.
Pacienta va fi culcată comod pe salon.
patul de consultaţii şi va fi rugată
să-şi relaxeze musculatura.
16.05 Ecografie Se pregătește pacienta Se șterge pacienta de
abdominală psihic , i se explică gelul rămas după
tehnica care urmează efectuarea ecografiei
să fie executată , după după care se
care se transportă transportă pacienta
pacienta în camera înapoi în salon
de înregistrare.
Pacienta va fi culcată comod pe
patul de consultații și va fi rugată
să-și relaxeze musculatura

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Data Medicamente Mod de administrare

16.05- CEFORT -injecţie i.v.

19.05 ALGOCALMIN -injecţie i.m
CLEXANE -injecţie s.c
GLUCOZĂ -5% - perfuzie i.v
RINGER -perfuzie i.v
FENOBARBITAL -injecţie i.m
SULFAT DE MAGNEZIU -injecţie i.v

Evaluare

Evoluţia pacientei a fost favorabilă. Pacienta prezintă o stare de bine, cunoaşte şi

respectă tratamentul medicamentos şi regimul igieno-dietetic. Se externează cu recomandarea
de a reveni la control după 10 zile.
 76

3.2 CAZUL NR. 2 – PLAN DE ÎNGRIJIRI

I. CULEGEREA DATELOR

Nume şi prenume : P. R.

Data naşterii : 22 01. 1979

Adresa : Vaslui , str. Donici, bl. 156, sc. A , etj.2, ap. 12

Ocupaţie : salariată

Antecedente heredo-colaterale : mama cu HTA gr.II

Antecedente personale fiziologice şi patologice :

Menarha – 13 ani

Cicluri menstruale regulate – 28 de zile

Ultima menstruaţie – 20 august 2012

Naşteri – 0

Avorturi – 3

Contraceptive – neagă

Obiceiuri de viaţă : fumătoare 10- 12 ţigări pe zi, obişnuieşte să consume cafea

T.A.- 120/ 70 mmHg P.- 95 b/ min. T.- 36,8 grade C

Greutatea iniţială - 60Kg Greutatea actuală- 75 Kg

Diagnostic de internare :

Sarcină 38 de săptămâni, făt viu, prezentaţie transversă, membrane intacte, bazin

eutocic, debut de travaliu. Se internează acuzând CUD , pentru asistenţă la naştere. Sarcina a
fost depistată la 12 săptămâni şi a fost dispensarizată la medicul de familie, efectuând
controale prenatale lunare cu evoluţie bună.

Intervenţia chirurgicală principală : operaţie cezariană.

Motivele internării :

Pacienta P.R. în vârstă de 34 de ani, se internează în data de 18.05.2013 în secţia

obstetrică cu modificări de sarcină în 38 de săptămâni.

- contracţii uterine la 10 minute

- tonus uterin normal

- col şters
 77

- nu pierde lichid amniotic şi nici sânge

- orientarea fătului transversă

- fără dilataţie

- membrane intacte

Datorită poziţiei fătului, pacienta are indicaţie de operaţie cezariană.

În data de 18.05.2013 la ora 10:45, naşterea a fost declanşată cu operaţie cezariană.

Pacienta dă naştere unui făt de sex masculin, cu G- 3500g, L- 50 cm, fără malformaţii, fără
traumatisme, scor APGAR 9, iar la 5 minute 10. Delivrenţa placentei la 16 minute.

Glob de siguranţă prezent. T.A.- 100/60 mmHg.

Cunoaşterea pacientei pe nevoi

1. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie :

- Frecvenţa şi tipul respiraţiei : 16r/min.

- Frecvenţa şi caracterul pulsului : 100b/min. (tahicardie )

- Tegumente palide

- T.A. : 100/70 mmHg

2. Nevoia de a bea şi a mânca :

- Greutatea înaintea sarcinii 60 Kg, în timpul sarcinii 75 Kg

- Talia : 167 cm

- Alimente preferate : fructe legume, prăjituri

- Modul de preparare : salate

- Lichide consumate : 1,5 l / zi

- Pacienta nu se alimentează şi hidratează corespunzător. Este deshidratată.

3. Nevoia de a elimina :

- Urina : 3-4 micţiuni / zi, 1400 ml

- Scaun 1/ 24h, consistenţă şi aspect normal

- În prezent transpiră din cauza durerilor

- Lohii sanghinolente

4. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură :

 78

- Nu se deplasează activ datorită stării generale alterate

- Prezintă deficit motor datorită retracţiei uterine şi a operaţiei

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni :

- Obişnuieşte să doarmă 6 ore pe noapte şi 2 ore pe timpul zilei

- Factori care influenţează somnul în prezent : durerea şi anxietatea.

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca :

- Pacienta preferă ţinutele comode

- Este interesată să aibă ţinuta curată

- În prezent nu îşi poate satisface corespunzător nevoia.

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale :

- Pacienta se adaptează temperaturii scăzute sau crescute a mediului

- În prezent , dimineaţa T- 36,6 grade C iar seara T- 37 grade C

8. Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre :

- Pacienta obişnuieşte să îşi facă duş zilnic, cavitatea bucală îngrijită, păr curat, unghii
tăiate scurt.

- În prezent necesită ajutor, nevoia nu se satisface corespunzător datorită reţinerii la pat.

9. Nevoia de a evita pericolele:

- Prezintă dureri

- Prezintă risc de complicaţii

- Prezintă anxietate şi fatigabilitate

10. Nevoia de a comunica :

- Limba vorbită : româna şi foarte puţin engleza

- Îşi exprimă gândurile, sentimentele şi emoţiile

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia

- Este de religie ortodoxă

- Nu practică religia

12. Nevoia de a se realiza :

- Este salariată, consideră că ar trebui să mai studieze pentru a avansa.

13. Nevoia de a se recrea :

 79

- Obiceiuri : plimbări, fitness, tv., citit

- În prezent este atipică, dezinteresată de orice activitate recreativă.

14. Nevoia de a învăţa :

- Este preocupată să se intereseze cu privire la noul rol de mamă

II ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

( stabilirea gradului de dependenţă )

1. A respira : nu prezintă dificultate

Circulaţia :

Manifestări de dependenţă : tahicardie

Sursa de dificultate : sângerarea moderată

Problema : risc de complicaţii

2. A bea şi a mânca :

Manifestări de dependenţă : inapetenţă, greţuri, vărsături, sete

Sursa de dificultate : deficit alimentar şi hidric prin refuz

Problema : deshidratare

3. A elimina :

Manifestări de dependenţă : vărsături, lohii

Sursa de dificultate : durerea, lăuzia

Problema : risc de deshidratare, transpiraţii abundente la debutul travaliului

4. A se mişca şi a avea o bună postură :

Manifestări de dependenţă : absenţa exerciţiilor fizice

Sursa de dificultate : durerea, interzicerea mobilizării

Problema : imobilitatea

5. A dormi şi a se odihni :

Manifestări de dependenţă : readormire cu greutate

Sursa de dificultate : spitalizarea

Problema : perturbarea obişnuinţei somnului

6. A se îmbrăca şi dezbrăca :

Manifestări de dependenţă : deficit de autoîngrijire

 80

Sursa de dificultate : imobilizarea

Problema : dezinteres faţă de ţinuta vestimentară

7. A menţine temperatura corpului în limite normale :

Independentă.

8. A fi curat îngrijit şi a proteja tegumentele :

Manifestări de dependenţă : deficit de autoîngrijire

Sursa de dificultate : dificultate în a se îngriji

Problema : interzicerea mobilizării

9. A evita pericolele :

Manifestări de dependenţă: dureri abdominale, disconfort la nivelul sânilor

Sursa de dificultate : plaga de la nivelul abdomenului, lăuzia

Problema : anxietatea, durerea, teama

10. A comunica cu semenii :

Independentă.

11. A acţiona după propriile credinţe şi valori :

Independentă.

12. Nevoia de a se realiza :

Independentă.

13. Nevoia de a se recrea :

Manifestări de dependenţă : incapacitatea de a îndeplini o activitate recreativă

Sursa de dificultate : anxietatea

Problema : dificultatea de a îndeplini activităţi recreative

14. Nevoia de a învăţa :

Manifestări de dependenţă : cererea de informaţii

Sursa de dificultate : inaccesibilitatea la informaţii

Problema : cunoştinţe insuficiente asupra noului rol de mamă.

 81

III. PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR

( stabilirea obiectivelor )

1. A respira şi a avea o bună circulaţie

Problema : alterarea circulaţiei ( tahicardie )

Obiectiv : pacienta să aibă un ritm cardiac şi o tensiune arterială normală

2. A bea şi a mânca :

Problema : deshidratare prin refuz hidric şi alimentar

Obiective : asigurarea necesarului caloric, pacienta să urmeze regimul

alimentar în termen de 5 zile

3. A elimina :

Problema : risc de deshidratare. Eliminare inadecvată cantitativ.

Obiectiv : pacienta să nu prezinte nici un semn de deshidratare

4. A dormi şi a se odihni :

Problema : dificultate în a se odihni şi a dormi

Obiectiv : pacienta să fie odihnită şi relaxată

5. A se îmbrăca şi dezbrăca :

Problema : dezinteres faţă de ţinuta vestimentară

Obiectiv : pacienta să prezinte din nou interes faţă de sine

6. A fi curat, îngrijit şi a-şi proteja tegumentele :

Problema : incapacitate de a-şi face singură ingrijiri de igienă

Obiectiv : să-şi facă singură igiena în termen de 5 zile.

7. A se mişca şi a avea o bună postură :

Problema : imobilitatea

Obiectiv : pacienta să se mobilizeze cât mai precoce

8. A evita pericolele :

Problema : anxietate, nelinişte

 82

Obiectiv: ameliorarea anxietăţii

9. A se recrea :

Problema : incapacitate de a îndeplini activităţi recreative

Obiectiv : să îndeplinească cel puţin o activitate ce-i face plăcere în termen

de 2 zile

10. A învăţa :

Problema : lipsa de cunoştinţe

Obiectiv : pacienta să înţeleagă importanţa regimului alimentar şi activităţile

recomandate.

IV APLICAREA ÎN PRACTICĂ - PLAN DE ÎNGRIJIRI

- Asigurarea condiţiilor de mediu : salon curat, aerisit, temperatură optimă, pat curat şi lenjerie
curată
- Îi prezentăm pacientei organizarea secţiei ( camera medicului, a asistentelor, oficiul alimentar,
toaleta ), regulamentul interior

- Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative

ZIUA 1

PROBLEMA OBIECTIV INTERVENŢII DELEGATE EVALUARE

ŞI AUTONOME

Alterarea circulaţiei Obţinerea unui Intervenţii autonome : Valorile pulsului ajung

( tahicardie ) la limite normale.
ritm cardiac -monitorizarea funcţiilor vitale
Hb- 13,5 g%
normal -măsurarea pulsului la fiecare 4
ore Ht- 41%

-se linişteşte pacienta L-5120/mm

-se face bilanţul hidro-electrolitic VSH -10mm/1h

al lichidelor
Ts- 3min,45sec
Intervenţii delegate :
Tc-6min
 83

-se administrează la indicaţia Gr.sang 0I,Rh+

medicului sulfat de magneziu 1f
I.V Glicemie 89mg/dl

-se recoltează în condiţii de Sumar de urină:

asepsie sânge pentru analize de glucoză
laborator: Hb,Ht, Gr. sang., Rh, absent,albumină
Ts,Tc,VSH,Glicemie, prezent

-efectuarea EKG Sediment: corpi

cetonici absenţi,rare
-recoltare de urină pentru Sumar leucocite
de urină

Eliminare inadecvată Pacienta să Intervenţii autonome: Pacienta prezintă

prezinte eliminare micţiuni spontane.
adecvată -se verifică prezenţa globului de
siguranţă Diureza în curs de 24
de ore este 1400 ml.
-introducerea bazinetului cald sub
pacientă

-introduce mâinile pacientei în apă

caldă

- lasă robinetul deschis să curgă

apa ( să fie auzit de pacientă)

Intervenţii delegate :

-efectuarea sondajului vezical, în

condiţii de asepsie

Durere la nivelul Diminuarea Intervenţii autonome : Durerea s-a diminuat

abdomenului durerii
-efectuarea masajului uterin

Intervenţii delegate :

-administrare de antalgice la
indicaţia medicului Algocalmin
1f/ la nevoie I.M
 84

Cefalee Combaterea Intervenţii autonome : Cefaleea este

cefaleei combătută, pacienta
-se aeriseşte salonul, se asigură un prezintă o stare de bine
climat de linişte

-se administrează ceaiuri de tei

neîndulcit

Intervenţii delegate :

-se administrează la indicaţia

medicului

Piafen 1f I.M / la nevoie

Postură inadecvată Înlăturarea durerii Intervenţii autonome : Pacienta este mai

pentru ca pacienta relaxată
să poată adopta o -ajutarea pacientei pentru a adopta
poziţie o poziţie confortabilă
confortabilă -efectuarea de exerciţii de
gimnastică în pat atât cât este
posibil,fără a obosi prea mult
pacienta

Anxietatea Combaterea Intervenţii autonome : Pacienta este mai

anxietăţii -asistenta medicală vorbeşte cu liniştită
blândeţe pacientei
-o pune în legătură cu alte mame
din salon

ZIUA a II-a

Problema Obiectiv Intervenţii autonome şi delegate Evaluare

Risc de Prevenirea infecţiei Intervenţii autonome: Plaga este curată, funcţiile vitale
complicaţii se încadrează în limite normale
(alterarea -monitorizarea funcţiilor vitale,
tegumentelor) observarea semnelor locale şi T – 36,2 grade C
pansamentul plăgii operatorii zilnic

Intervenţii delegate:

-administrare de Cefort 1g/12h la

indicaţia medicului
 85

Deficit de Asigurarea igienei Intervenţii autonome: Tegumentele sunt curate şi

autoîngrijire tegumentelor şi -se practică spălatul pacientei pe integre
mucoaselor regiuni în pat
-asistenta medicală controlează
involuţia uterină şi lohiile
-folosirea tampoanelor curate şi
sterile şi schimbarea lor ori de câte
ori este nevoie
Incapacitatea Pacienta să se Intervenţii autonome: Starea pacientei s-a ameliorat
de a se îmbrace singură în -îi acordăm ajutor la îmbrăcare şi
îmbrăca şi termen de 2 zile dezbrăcare
-asigurarea unei ţinute comode şi
dezbrăca
uşor de îmbrăcat

Incapacitatea Pacienta să îşi Intervenţii autonome : Pacienta a dormit peste noapte

de a dormi şi exprime o stare de dar cu multe întreruperi.
- se linişteşte pacienta vorbindu-i
a se odihni odihnă în 2 zile
despre noul rol de mamă

- se asigură stare de confort în

salon, linişte şi semiobscuritate

Intervenţii delegate:

-se administrează la indicaţia

medicului Fenobarbital 1f/zi seara
la culcare

Oboseală, Pacienta să îşi Intervenţii delegate : Pacienta se simte mai bine

epuizare recapete condiţia
-la indicaţia medicului -
fizică
vitaminoterapie

ZIUA a III-a

Problema Obiectiv Intervenţii autonome şi delegate Evaluare

Disconfort Asigurarea - Intervenţii autonome: Disconfortul este

la nivelul confortului la nivelul - Golirea sânilor prin muls eliminat
sânilor sânilor - Aplicarea compreselor la nivelul sânilor
 86

Dificultate Mobilizarea - Intervenţii autonome: Pacienta se simte în

de pacientei. Prevenirea - Asistenta medicală ajută pacienta să siguranţă, mai
mobilizare accidentelor ca meargă, să îşi satisfacă nevoile confortabil.
fiziologice, igiena cotidiană.
datorită urmare a imobilizării
- Intervenţii delegate:
stării prelungite - la indicaţia medicului se administrează
generale Clexane 1 doză de 0,4/zi 3-4 zile
Dificultate Pacienta să îşi - Intervenţii autonome: Pacienta a acceptat
în a urma exprime acordul în a - Îi explicăm necesitatea urmării şi a înţeles
dieta urma dieta regimului igieno-dietetic şi al importanţa dietei
tratamentului medicamentos
Lipsa de Să explice îngrijirile -Intervenţii autonome: Pacienta cunoaşte
cunoştinţe necesare -educăm pacienta cu privire la respectarea măsurile de
postspitalizare regimului igienico-dietetic al nou-născutului tratament şi
-îi explicăm cum să evite apariţia ragadelor
prevenirea
complicaţiilor

ZIUA a IV-a

Problema Obiectiv Intervenţii autonome şi delegate Evaluare

Incapacitatea Pacienta să participe Intervenţii autonome: Pacienta ascultă

de a se la o activitate radio şi citeşte
recrea recreativă -îi oferim reviste, ziare, rebus, aparat radio reviste.
-educăm pacienta să facă ceea ce îi place şi ce
crede că ar putea să o relaxeze

Anxietate Diminuarea Intervenţii autonome: Pacienta are o stare

anxietăţii -asistenta medicală încurajează pacienta să îşi de bine.
exprime temerile
-îi vorbeşte cu blândeţe
-crează un climat de încredere empatică

ZIUA a V -a

Problema Obiectiv Intervenţii autonome şi delegate Evaluare

Lipsa de Asigurarea Intervenţii autonome: Pacienta cunoaşte

cunoştinţe cunoştinţelor în -i se pun la dispoziţie broşuri noul rol de mamă
privinţa noului rol de - se pune pacienta în legătură cu alte mame
- i se explică toate nelămuririle ei
mamă
 87

Supravegherea funcţiilor vitale

DATA T.A. PULS RESPI- TEMPERA DIUREZ SCAUN

RAŢIE -TURĂ Ă

18.05 120/70 95 16/min 36,8 °C 1400ml 1

mmHg b/min
70 18/min 36,7 °C
110/70mmHg

19.05 120/80mmHg 76 18/min 36,2°C 1500 ml 0

b/min
130/70mmHg 72 16/min 36,6°C

20.05 120/60mmHg 70 17/min 36,7°C 1700 ml 1

b/min
130/70mmHg 74 16/min 37°C

21.05 130/70mmHg 76 18/min 36,5°C 1800 ml 1

b/min
120/60mmHg 74 15/min 37°C

EXAMENE DE LABORATOR

Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale

Hemoglobina Puncţie venoasă 13,5 g% 12 – 14g %

Glicemie Puncţie venoasă 89 mg/dl 70 – 110 mg/dl

Leucocite Puncţie venoasă 5120/mm 4000 – 8000/ mm

Grup sanguin,Rh Puncţie venoasă 0I +

Hematocrit Puncţie venoasă 41% 39 – 51 %

VSH Puncţie venoasă 10mm/1h 6 – 13 mm/1h

Ts se înţeapă pulpa 3 min. şi 45 sec

degetului

Tc se înţeapă lobul urechii 6 min.

 88

INVESTIGAŢII PARACLINICE

Data Examene Pregatirea pt examen Îngrijiri dupa examen

curente
Se pregăteşte
pacienta d.p.d.v..
psihic pentru a
înlătura factorii
emoţionali. Se şterge pacienta de
Se transportă gelul rămas după
09.06 efectuarea EKG-ului
pacienta în camera
după care se transportă
de înregistrare, de
pacienta înapoi în
preferinţă cu salon.
căruciorul, cu 10-15
E.K.G. minute înainte de
înregistrare.
Pacienta va fi culcată
comod pe patul de
consultaţii şi va fi
rugată să-şi relaxeze
musculatura.
09.06 Ecografie Se pregătește
abdominală pacienta
psihic , i se explică Se șterge pacienta de
tehnica care urmează gelul rămas după
să fie executată , efectuarea ecografiei
după după care se
care se transportă transportă pacienta
pacienta în camera înapoi în salon
de înregistrare.
Pacienta va fi culcată
comod pe patul de
consultații și va fi
rugată să-și relaxeze
musculatura
 89

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Data Medicamente Mod de administrare

09.06- CEFORT -injecţie i.v.

12.06 ALGOCALMIN -injecţie i.m
CLEXANE -injecţie s.c
PIAFEN - injecţie i.m
FENOBARBITAL -injecţie i.m
SULFAT DE MAGNEZIU -injecţie i.v

EVALUARE

Evoluţia pacientei a fost favorabilă. Pacienta prezintă o stare de bine, cunoaşte şi respectă
regimul igieno-dietetic. Se externează cu recomandarea de a reveni la control după 2
săptămâni.

3.3 CAZUL NR. 3 - PLAN DE ÎNGRIJIRI

I. CULEGEREA DATELOR
Nume şi prenume : S.C
Data naşterii : 15.09. 1978
Adresa: Comuna Albeşti, jud. Vaslui
Ocupaţia : salariată
Starea civilă : căsătorită
Religia : ortodoxă
Cetăţenia : română
Antecedente heredo-colaterale : neagă
Antecedente personale fiziologice şi patologice :
Menarha la 11 ani
Cicluri menstruale neregulate
Ultima menstruaţie – 15 septembrie 2012
Naşteri – 0
Avorturi – 0
Contraceptive - orale în perioada 2000 – 2007
 90

Condiţii de viaţă şi de muncă : corespunzătoare

Comportament : fumează pâna la 10 ţigări / zi, consumă cafea 1-2 ceşti / zi, nu bea
alcool
T.A.- 130 / 70 mmHg P- 90 bătăi/ min. T – 36,6 grade C
Greutate iniţială – 62 Kg Greutate actuală – 75 Kg
Diagnostic de internare :
Sarcină 38 săptămâni, făt viu, membrane rupte în dimineaţa zilei de 9.06.2013 la ora
06:40 , debut de travaliu, bazin eutocic.
Principal – intervenţie chirurgicală : operaţie cezariană
Se internează acuzând CUD ( contracţii uterine dureroase ) pentru asistenţă la naştere.

Motivele internării :
Pacienta S.C. în vârstă de 34 de ani, se internează în data de 09.06.2013 , în secţia
obstetrică cu modificări de sarcină în 38 de săptămâni.
Circumferinţa abdominală : 103 cm
IFU ( înălţimea fundului uterin ) 32 cm
Contracţii uterine : la 7 minute
Tonus uterin normal
Col şters
Membrane rupte- lichid amniotic clar
Prezentaţie pelvină
Datorită poziţiei fătului , pacienta are indicaţii de operaţie cezariană.
În data de 09.06.2013 la ora 10:45, naşterea a fost declanşată cu cezariană. Pacienta dă naştere
unui făt de sex feminin, cu G- 3000g, L – 52 cm, fără malformaţii, fără traumatisme, scor
APGAR – 8, iar la 5 minute 10.
Delivrenţa placentei la 20 de minute.
Glob de siguranţă prezent, T.A. – 140/90 mmHg.

CUNOAŞTEREA PACIENTEI PE NEVOI

1.Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie:

- Frecvenţa şi tipul respiraţiei : 17 r / minut
- Frecvenţa cardiacă şi caracterul pulsului : 110 b/ min., puls ritmic
- Tegumente palide
- T.A. – 120/ 70 mmHg
 91

2. Nevoia de a bea şi a mânca :

- Greutatea : înaintea sarcinii 62 Kg, în timpul sarcinii 75 Kg
- Talia : 160 cm
- Alimente preferate : carne, mezeluri, grăsimi, ouă, prăjituri
- Modul de preparare : prăjit sau copt în cuptor
- Lichide consumate : 2 l/ zi
- Pacienta nu se alimentează şi hidratează corespunzător. Este deshidratată.
3. Nevoia de a elimina :
- Urina : trei micţiuni în timpul zilei, una noaptea. Cantitatea aproximativ 1300 ml
- Scaun 1/24 ore, consistenţă şi aspect normal
- Transpiraţie moderată
- Lohii sanghinolente
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură :
- Nu se deplasează activ din cauza stării generale alterate
- Prezintă deficit motor datorită retracţiei uterine
5. Nevoia de a dormi şi odihni :
- În 24 de ore obişnuieşte să doarmă 8 ore
- Factori care influenţează somnul în prezent : durerea şi anxietatea
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca :
- Pacienta îşi alege vestimentaţia în funcţie de circumstanţe
- Este interesată să aibă o ţinută îngrijită şi curată
- În prezent nu îşi poate satisface corespunzător nevoia
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale :
- Dimineţa 36,5 grade C, seara 37 grade C
8. Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre:
- Stare de igienă corespunzătoare
- Necesită ajutor , nevoia nu se satisface corespunzător datorită reţinerii la pat
9. Nevoia de a evita pericolele :
- Prezintă dureri
- Prezintă risc de complicaţii
- Prezintă anxietate şi fatigabilitate
10. Nevoia de a comunica:
- Vorbeşte limba română, se exprimă corect, comunică cu familia şi cu personalul
medical.
- Îşi exprimă gândurile, sentimentele şi emoţiile
 92

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia :

- Este de religie ortodoxă

- Îşi practică religia

-Datorită spitalizării , nevoia nu se satisface corespunzător.

12. Nevoia de a se realiza :

- Profesia este foarte importantă pentru pacientă

13. Nevoia de a se recrea :

- Obiceiuri : plimbări în parc, citit, emisiuni tv.

- În prezent este atipică, dezinteresată de orice activitate recreativă.

14. Nevoia de a învăţa :

-Este preocupată să se intereseze cu privire la noul rol de mamă.

II. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

( stabilirea gradului de dependenţă )

1. A respira : nu prezintă dificultate

Circulaţia :

Manifestări de dependenţă : tahicardie

Sursa de dificultate : sângerarea moderată

Problema : risc de complicaţii

2. A bea şi a mânca :

Manifestări de dependenţă: vărsături

Sursa de dificultate : durerea , anestezia

Problema : alimentaţie inadecvată prin deficit, greţuri

 93

3. A elimina :

Manifestări de dependenţă : vărsături, lohii

Sursa de dificultate : durerea, lăuzia

Problema : risc de deshidratare, transpiraţii abundente în travaliu

4. A se mişca şi a avea o bună postură:

Manifestări de dependenţă : absenţa exerciţiilor fizice

Sursa de dificultate : durerea , interzicerea mobilizării

Problema : imobilitatea

5. A dormi şi a se odihni :

Manifestări de dependenţă : ore insuficiente de somn

Sursa de dificultate : durerea , anxietatea

Problema : insomnia

6. A se îmbrăca şi dezbrăca :

Manifestări de dependenţă : nu se poate îmbrăca şi dezbrăca fără ajutor

Sursa de dificultate : durerea, slăbiciunea, oboseala, perfuzia, sonda vezicală

Problema : dificultatea de a se îmbrăca şi dezbrăca

7. A menţine temperatura corpului în limite normale :

Independentă

8. A fi curat îngrijit şi a-şi proteja tegumentele :

Manifestări de dependenţă : nu poate să se spele, să se pieptene, să se spele pe

dinţi;

Sursa de dificultate : slăbiciune, oboseală, diminuarea mobilităţii, interdicţia

deplasării;

Problema : dificultate de a-şi menţine igiena.

 94

9. A evita pericolele :

Manifestări de dependenţă : facies crispat, nelinişte

Sursa de dificultate : necunoaşterea metodelor terapeutice

Problema : anxietate, teamă, durere

10. A comunica cu semenii :

Independentă

11. A acţiona după propriile credinţe şi valori :

Independentă

12. A se realiza :

Independentă

13. A se recrea :

Manifestări de dependenţă : incapacitatea de a îndeplini o activitate recreativă

Sursa de dificultate : oboseala, spitalizarea

Problema : dificultatea de a îndeplini activităţi recreative

14. A învăţa :

Manifestări de dependenţă : cererea de informaţii

Sursa de dificultate : inaccesibilitatea la informaţii

Problema : cunoştinţe insuficiente asupra noului rol de mamă

III. PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR

( stabilirea obiectivelor )

1. A respira şi a avea o bună circulaţie:

Problema : alterarea circulaţiei

Obiectiv : pacienta să aibă un ritm cardiac şi o tensiune arterială normală

 95

2. A bea şi a mânca:

Problema : alimentaţie inadecvată, risc de deshidratare

Obiectiv : asigurarea caloriilor necesare organismului şi o hidratare

corespunzătoare

3. A elimina:

Problema : risc de deshidratare, eliminare inadecvată cantitativ şi calitativ

Obievtiv : să nu prezinte nici un semn de deshidratare

4. A se mişca şi a avea o bună postură:

Problema: postură inadecvată, dificultate în a se deplasa

Obiectiv : înlăturarea durerii, mobilizare precoce

5. A dormi şi a se odihni:

Problema: dificultate în a se odihni şi a dormi

Obiectiv : să-şi exprime o stare de bine în 2 zile

6. A se îmbrăca şi dezbrăca:

Problema : dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca

Obiectiv: pacienta să se îmbrace singură

7. A fi curat , îngrijit şi a-şi proteja tegumentele:

Problema: dificultate şi incapacitate de a-şi face îngrijiri de igienă singură

Obiectiv: să-şi facă singură igiena în termen de 5 zile

8. A evita pericolele:

Problema: anxietate, durere

Obiectiv: să-şi exprime o stare de linişte în termen de 2 zile, diminuarea durerii

cât mai curând posibil

9. A se recrea:

Problema: dificultate şi incapacitate în a îndeplini activităţi recreative

 96

Obiectiv: pacienta să îndeplinească cel puţin o activitate ce-i face plăcere în

termen de 2 zile

10. A învăţa :

Problema: lipsa de cunoştinţe

Obiectiv: pacienta să înţeleagă importanţa regimului igieno-dietetic, şi să îşi

însuşească informaţii noi cu privire la nou-născut

IV APLICAREA ÎN PRACTICĂ _- PLAN DE ÎNGRIJIRE

Ziua I

Problema Obiectiv Intervenţii autonome şi Evaluare

delegate

Alterarea circulaţiei Obţinerea unei bune Intervenţii autonome: Pulsul ajunge la valori
funcţii circulatorii -monitorizarea funcţiilor vitale fiziologice în 30 de
( tahicardie ) -se măsoară pulsul la fiecare 4 minute, 70b /minut
ore Valori obţinute la
-se observă faciesul, examenele de laborator:
tegumentele -Hb- 12,5g%
-se face bilanţul hidro- -Ht – 42%
electrolitic al lichidelor -L – 4800/mm
- se linişteşte pacienta -VSH – 9 mm/ 1h
-Ts – 4 min
-Tc – 6min. şi 45 sec.
-Gr.sang.AII,Rh+
-Glicemie- 98mg/dl
-Sumar de urină:glucoză
absent, albumină absent
Intervenţii delegate: - Sediment: rare leucocite
-se recoltează în condiţii asepsie
sânge pentru analize de
laborator ( Gr. sang., Rh., HLG,
glicemie)
-se efectuează Ts,Tc,EKG
-se administrează la indicaţia
medicului sulfat de magneziu 1f
/ I.V
-se recoltează urină pentru
sumar
Eliminare inadecvată Pacienta să aibă Intervenţii autonome: Ischiuria este combătută.
manifestată prin micţiuni spontane. -se verifică prezenţa globului de
ischiurie. siguranţă Diureza în curs de 24 de
-introducerea bazinetului cald ore este de 1300 ml.
sub pacientă
-lăsăm robinetul deschis să
 97

curgă apa ( să fie auzită de

pacientă )
-introducem mâinile pacientei în
apă caldă
Intervenţii delegate:
-efectuarea sondajului vezical,
în condiţii de asepsie la indicaţia
medicului
Alterarea eliminării, Combaterea greţurilor Intervenţii autonome: Greţurile sunt combătute,
cu alterarea şi vărsăturilor -pacienta este ajutată în timpul pacienta nu mai varsă.
integrităţii vărsăturilor
-este aşezată în decubit dorsal cu
tegumentelor
capul într-o parte aproape de
marginea patului
-păstrarea produsului eliminat
Intervenţii delegate:
-se administrează la indicaţia
medicului Metoclopramid 1 f / 8
ore I.V
Cefalee Combaterea cefaleei Intervenţii autonome: Cefaleea este combătută,
-se aeriseşte salonul pacienta prezintă o stare
-se administrează un ceai cald de bine
de tei cu miere
Intervenţii delegate:
-se administrează la indicaţia
medicului
Algocalmin 1f/ I.M la nevoie.

Ziua a II-a

Problema Obiectiv Intervenţii autonome şi delegate Evaluare

Risc de Prevenirea infecţiei Intervenţii delegate: Plaga este curată

complicaţii -se dezinfectează plaga şi se acoperă cu un
(alterarea pansament steril în condiţii de asepsie T – 36,6 grade C
-se administrează la indicaţia medicului Cefort
tegumentelor)
1g/12 ore
Anxietate Liniştirea pacientei Intervenţii autonome: Pacienta este mai
-asistenta medicală încurajează pacienta să îşi liniştită
exprime temerile
-îi vorbeşte cu blândeţe pacientei
Intervenţii delegate:
-la indicaţia medicului se administrează
anxiolitice uşoare şi se urmăreşte calitatea
respiraţiei
 98

Alimentaţie Asigurarea Intervenţii autonome: Pofta de mâncare

inadecvată, caloriilor necesare -se cântăreşte pacienta zilnic revine treptat
deficit, risc de organismului -se oferă pacientei alimente uşor digerabile,
preferate de pacientă, în cantităţi moderate
deshidratare

Dificultate în a Obţinerea unei stări Intervenţii autonome: Pacienta a dormit

dormi şi a se de bine, pacienta să -se încearcă liniştirea pacientei 6 ore peste noapte
odihni fie odihnită -se asigură un climat de siguranţă şi de linişte
cu un climat adecvat 18-20 grade C
Intervenţii delegate:
-la indicaţia medicului se administrează seara
la culcare Fenobarbital 1f I.M

Deficit de Asigurarea igienei Intervenţii autonome: Tegumentele sunt

autoîngrijire tegumentelor şi -se practică spălatul pacientei pe regiuni la pat curate şi integre
mucoaselor -folosirea tampoanelor sterile şi curate şi
schimbarea lor ori de câte ori este nevoie
-se controlează involuţia uterină şi aspectul
lohiilor

Ziua a III-a

Problema Obiectiv Intervenţii autonome şi delegate Evaluare

Discomfort la nivelul Asigurarea confortului Intervenţii autonome: Disconfortul este

sânilor la nivelul sânilor -aplicarea compreselor reci la nivelul eliminat
sânilor
-golirea sânilor prin muls

Lipsa de cunoştinţe Asigurarea Intervenţii autonome: Cunoştinţele sunt

cunoştinţelor despre - se explică pacientei toate dezvoltate
noul rol de mamă nelămuririle ei
-i se pun la dispoziţie broşuri
-se pune pacienta în legătură cu alte
mame
Postură inadecvată. Înlăturarea durerii Intervenţii autonome: Pacienta prezintă
pentru ca pacienta să -pacienta este ajutată pentru a adopta o postură
Dificultate în poată adopta o postură o poziţie confortabilă adecvată şi
deplasare -se urmăreşte mobilizarea precoce
de confort mobilitate atât cât
pentru a preîntâmpina complicaţiile
tromboembolice îi este permis
Intervenţii delegate:
-se administrează la indicaţia
 99

medicului Clexane 0,4 mg doză

unică /zi 2-3 zile
- se administrează Algocalmin 1f la
nevoie I.M.

Incapacitate de a se Pacienta să se îmbrace Intervenţii autonome: Starea pacientei s-

îmbrăca şi dezbrăca şi dezbrace singură în -îi acordăm ajutorul necesar pentru a ameliorat.
termen de 2 zile îmbrăcare şi dezbrăcare
-îi asigurăm vestimentaţie uşor de
îmbrăcat

Ziua a IV-a

Problema Obiectiv Intervenţii autonome şi delegate Evaluare

Alterarea calităţii Obţinerea unui somn Intervenţii autonome: Pacienta se linişteşte

somnului satisfăcător în vederea -pacienta va fi liniştită, sfătuită să aibă şi adoarme
regenerării activităţi relaxante înainte de culcare
-se administrează o cană de lapte cald
organismului
-se sfătuieşte pacienta să facă exerciţii
respiratorii
Oboseală, Pacienta să îşi Intervenţii delegate: Pacienta şi-a
epuizare recapete condiţia -la indicaţia medicului - vitaminoterapie recăpătat vigoarea
fizică în scurt timp

Ziua a V-a

Problema Obiectiv Intervenţii autonome şi delegate Evaluare

Scăderea în Obţinerea unei greutăţi Intervenţii autonome: Pacienta este bine

greutate corporale normale -se va măsura zilnic greutatea corporală hrănită şi hidratată.
-se vor observa eventualele semne de
deshidratare: aspectul pielii şi al mucoaselor, Se va cântări în
puls, T.A. continuare.
-se va servi pacienta cu alimente preferate de
ea
 100

Supravegherea funcţiilor vitale

DATA T.A. PULS RESPI- TEMPERA DIUREZ SCAUN

RAŢIE -TURĂ Ă

09.06 140/90 98 19/min 36,5 °C 1300ml 1

mmHg b/min
70 18/min 36,7 °C
120/70mmHg

10.06 120/80mmHg 76 16/min 36,2°C 1500 ml 0

b/min
130/70mmHg 72 16/min 36,6°C

11.06 120/60mmHg 70 17/min 36,7°C 1700 ml 1

b/min
130/70mmHg 74 16/min 37°C

12.06 130/70mmHg 76 16/min 36,5°C 1800 ml 1

b/min
120/60mmHg 74 15/min 37°C

EXAMENE DE LABORATOR

Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale

Hemoglobina Puncţie venoasă 12,5 g% 12 – 14g %

Glicemie Puncţie venoasă 98 mg/dl 70 – 110 mg/dl

Leucocite Puncţie venoasă 4800/mm 4000 – 8000/ mm

Grup sanguin,Rh Puncţie venoasă AII +

Hematocrit Puncţie venoasă 42% 39 – 51 %

VSH Puncţie venoasă 8mm/1h 6 – 13 mm/1h

Ts se înţeapă pulpa 4 minute

degetului

Tc se înţeapă lobul urechii 6min. şi 45 sec.

 101

INVESTIGAŢII PARACLINICE

Data Examene Pregatirea pt examen Îngrijiri dupa examen

curente
Se pregăteşte
pacienta d.p.d.v..
psihic pentru a
înlătura factorii
emoţionali. Se şterge pacienta de
Se transportă gelul rămas după
09.06 efectuarea EKG-ului
pacienta în camera
după care se transportă
de înregistrare, de
pacienta înapoi în
preferinţă cu salon.
căruciorul, cu 10-15
E.K.G. minute înainte de
înregistrare.
Pacienta va fi culcată
comod pe patul de
consultaţii şi va fi
rugată să-şi relaxeze
musculatura.
09.06 Ecografie Se pregătește pacienta
abdominală
psihic , i se explică Se șterge
pacienta de
tehnica care urmează
gelul rămas
să fie executată , după după
efectuarea
care se transportă ecografiei
după care
pacienta în camera
se
de înregistrare. transportă
pacienta
Pacienta va fi culcată înapoi în
comod pe patul de salon
consultații și va fi
rugată să-și relaxeze
musculatura
 102

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Data Medicamente Mod de administrare

09.06- CEFORT -injecţie i.v.

12.06 ALGOCALMIN -injecţie i.m
CLEXANE -injecţie s.c
METOCLOPRAMID - injecţie i.v
FENOBARBITAL -injecţie i.m
SULFAT DE MAGNEZIU -injecţie i.v

Evaluare

Evoluţia pacientei a fost favorabilă. Se externează cu recomandarea de a reveni la control

după 10 zile.

La externare pacienta a fost educată cu privire la importanţa regimului igieno-dietetic atât

a ei cât şi al nou-născutului.
 103

CAP. IV CONCLUZII

Ajunşi la sfârşitul acestei lucrări intitulată ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU

OPERAŢIE CEZARIANĂ, ţin să subliniez încă o dată importanţa rolului asistentei
medicale, a nursei în îngrijirea bolnavei. Numai o pregătire desăvârşită, care să poată
asigura o sesizare precoce a simptomelor si semnelor prezentate de gravidă, o tehnica
riguroasă care să asigure o bună evoluţie a sarcinii poate ajuta pacienta să evolueze
spre o stare mai bună. Pe lângă aceste măsuri de urgenţă aplicate în spital, un rol
foarte important îl joacă şi profilaxia din timpul sarcinii, depistarea semnelor
complicaţiilor în stadiul preclinic, deoarece prin măsuri chiar obişnuite, instituite
precoce, bazate pe regim igieno-dietetic şi repaus pot fi obţinute ameliorări,
înlăturându-se complicaţiile. Dacă nursa nu recunoaşte manifestările unor complicaţii, se
întârzie aplicarea măsurilor corespunzătoare, diminuându-se în acest fel şansele unei
evoluţii favorabile.
Închei această lucrare aducând, dacă pot spune aşa, un elogiu profesiei de
asistentă medicală, de nursă, elogiu dedicat tuturor acelora care prin muncă si
profesionalism ajută la salvarea de vieţi omeneşti: “nursingul, o activitate deosebită, o
profesie deosebită, care îţi oferă posibilitatea să faci bine, să faci ceva pentru semenii
în suferinţă. Acordarea de grijă şi afecţiune celor suferinzi, nu reprezintă doar o
atitudine umană, ci o obligaţie iar această acordare de grijă şi dăruire nu trebuie să ne
epuizeze deoarece acest efort ne este compensat de satisfacţia care ţi-o dăruieşte
mulţumirea de a face bine.
A ajuta pe cineva, a face bine cuiva sau a fi lângă cineva în anumite momente
dificile pe care trebuie să le depăşească, înseamnă a-ţi face ţie însuţi un bine, căci
binefacerea este obligaţia noastră de a face bine şi de a evita orice prejudiciu adus
celuilalt. Aceasta presupune obligaţia noastră de a-i ajuta pe cei suferinzi să obţină
ceea ce este benefic pentru ei, şi nu ceea ce considerăm noi că ar fi bine”.
 104

BIBLIOGRAFIE

1. Obstetrică fiziologică şi patologică

Profesor universitar DR. Petrache Vârtej

2. Obstetrică normală

Conferenţiar DR. Dan Păscuţ

3. Obstetrică ginecologie

Profesor universitar DR. Ştefan Ioan Chiovschi

4. Ghid de nursing

Lucreţia Titircă

5. Urgenţe medico-chirurgicale sinteze pentru asistenţii medicali

Lucreţia Titircă

6. Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali

Lucreţia Titircă