Cursul 1

NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A

APARATULUI GENITAL

Dr. Diaconu Lorena

Medic rezident
Ginecologia – origine greacă
gynaik – femeie
logos – studiu, vorbire
studiul starilor patologice ale aparatului genital feminin

Obstetrica – ostetricia – îngrijirile care se acordă femeilor la momentul nașterii

- obstetrica preconceptională
- asistența prenatală
- asistența intranatală
- asistența postnatală
 ANATOMIA

 Organe genitale interne:

- gonadele (ovarele);
- căile genitale (trompele, uterul şi vaginul)
 Organe genitale externe:
- vulva și anexele ei (glande şi organe erectile)
 Glada mamară – sânii
 Organele genitale feminine

• OGI: ovarele, tubele uterine, uterul , vaginul

• OGE: formațiunile vulvei

• Aparatul genital feminin sau aparatul reproducător feminin are

mai multe funcţii:
– ovogenetică (functie reproducătoare)
– endocrin
– copulator.
• Organele genitale interne feminine asigură:
- secreția hormonilor sexuali feminini
- ovulația - sunt sediul fecundației
- asigură transportul oului fecundat, implantarea și
dezvoltarea lui
- asigură nașterea
 Organele genitale feminine
1. Sunt formate dintr-o pereche de
glande (gonade) cu funcţie dublă:
- endocrină
- exocrină - ovulaţia.
2. Organele gestaţiei: trompele şi uterul

3. Organele copulaţiei:
- vaginul
- vulva cu anexele
(glande şi organe erectile).
Ovarele, trompele şi ligamentele largi -
formează anexele uterului.

Toate acestea sunt situate în micul

bazin între:
- ap. urinar terminal, ant (vezica urinară)
- ap. digestiv terminal, post(sigma şi rectul)

Organele genitale se deschid în partea

anterioară a perineului.
 OGE - VULVA

• Alcătuită din totalitatea formaţiunilor genitale externe:

- formaţiuni labiale;
- organe erectile;
- vestibul vaginal;
- glandele anexe
1. Formaţiunile labiale
a. Labiile mari:
- două pliuri cutanate, alungite antero-posterior
- formează planul superficial al vulvei
Fiecare labie mare are:
- faţă externă acoperită cu păr, separată de coapsă prin
şanţul genito femural;
- faţă internă roz, prevăzută cu glande secretoare; separată
de labia mică prin şanţul interlabial;
- extremitate posterioară ce formează cu labia opusă
comisura posterioară a vulvei (furculiţa);
- extremitate anterioară care cu labia opusă formează
comisura vulvară anterioară confundându-se cu muntele lui
Venus.
b) Muntele lui Venus
= proeminenţă rotunjită
situată în partea anterioară
a vulvei, ce se continuă
- în JOS cu labiile mari
- în sus cu abdomenul
c) Labiile mici = două pliuri cutanate - medial de labiile mari

- faţa ext- separată de labia mare prin şanţul interlabial

- faţa int cu cea opusă delimitează intrarea în vestibulul vaginal

- extremitatea anterioară a lor se divide în două foiţe:

- anterioară - ce trece înaintea clitorisului şi cu cea de
partea opusă formează prepuţul clitorisului;
- posterioară - ce se insera pe faţa inferioară a clitorisului şi
cu cea de partea opusă formează frâul clitorisului.

- extremitatea posterioară se uneşte cu cea de partea opusă

delimitând foseta naviculară de la nivelul comisurii posterioare
a vulvei.
2. Formaţiunile erectile
Sunt formaţiuni analoage cu cele ale bărbatului şi sunt formate din
- organ median - clitorisul
- două organe laterale = bulbii vestibulului

a. Clitorisul - analogul corpilor cavernoşi ai penisului, este

format dintr-un organ erectil, cavernos şi învelişurile sale.
b. Bulbii vestibulului - sunt două formaţiuni erectile, ovoide
situate pe pereţii laterali ai uretrei şi ai orificiului vaginal
3. Vestibulul vaginal
= depresiune interlabială situată între labiile
mici şi înapoia clitorisului
- separat de labiile mici prin şanţul
vestibular, în care se deschid glandele
Bartholin;
-aria vestibulului vaginal este ocupată de:
– orificiul vaginal inferior - delimitat de himen
sau vestigiile lui (carunculele mirtiforme);
– meatul uretral - prin care se deschide
uretra - situat anterior de orificiul vaginal
- în jurul lui se deschid glandele Skene
4. Glandele anexe
• Glandele uretrale Skene - două , se deschid pe laturile meatului uretral
• Glandele periuretrale - pe feţele laterale ale uretrei, sunt corespondentul
glandelor prostatice.
• Glandele vestibulare Bartholin - două, de o parte şi alta a 1/2 post a
orificiului vaginal, formă ovidală de aprox. 15/8/5 mm
• Canalul lor excretor merge de pe faţa internă a glandei şi se deschide
în şanţul vestibular (ninfo - himenal), între himen şi labiile mici
 OGI - OVARELE
→ glandele sexuale feminine
→ organe perechi situate în pelvis
• de o parte şi de alta a uterului
• în spatele ligamentului larg şi a trompei

→ forma de ovoid turtit şi mărimea aprox. a

unui sâmbure de caisă (3/2/ 1 cm)
→ consistenţă fermă
→ organ relativ mobil pentru că cele 4 lig. de
susţinere ale sale sunt laxe
 Ligamente de susţinere
a. Mezoovarium sau aripioara post. a lig. larg prinde ovarul ca într-o cupă
prin inserţia sa pe ovar
b. Ligamentul suspensor al ovarului (lombo-ovarian) - care este cel mai
puternic mijloc de suspensie al său, format dintr-un ax conjunctiv prin
care trec vasele utero cvanene
c. Ligamentul tubo-ovarian - de la polul superior al ovarului la
pavilionul tubar
d. Ligamentul utero-ovarian - între cornul uterin şi marginea ant-inf a
ovarului. Prin el trece ramura ovariană a arterei uterine
 Structura ovarului

- acoperit de un strat epitelial

(albugineea ovarului), care îmbracă
parenchimul ovarian format din
zona corticală și zona medulară.
-în zona corticală:
– foliculii ovarieni în diferitele
stadii de dezvoltare (F);
– stroma conjunctivă;
– corpii galbeni

- în zona medulară :
ţesut conjunctiv, vase sanguine,
limfatice şi nervi
- la nivelul hilului ovarian
diferite incluziuni celulare
 OGI - TROMPELE UTERINE
• conducte perechi
• se deschid
-prin extrem. proxi. în coarnele uterine
-prin cea distală în cavitatea peritoneală
• în trompe se produce fecundaţia şi
primele diviziuni ale oului
• ele asigurând şi transportul acestuia
spre cavitatea uterină
• lungimea de 10 -12 cm
• lărgimea în fcţ. de porţiune între 2 - 8 mm
Trompa are patru porţiuni:

1. interstiţială - situată în peretele

uterin; se deschide în cornul uterin
prin ostiul uterin al trompei;
2. istmică - cu calibru redus;
3. ampulară- se lărgeşte progresiv;
4. pavilionul
Trompa este alcătuită din trei tunici:
1. Externă - formată din peritoneul ligamentului larg care se reflectă la acest nivel,
trompa formând muchia superioară a ligamentului larg (aripioara superioară);
Acest peritoneu se continuă cu cel a ligamentului larg prin cele două foiţe ce se
realipesc după ce îmbracă trompa, formând mezosalpingele prin care se realizează
vascularizaţia trompei. Trompa şi mezosalpingele cad peste ovar acoperindu-l.
2. Medie (musculoasă) este formată din fibre netede dispuse pe două straturi:
- circular intern - mai dezvoltat în porţiunea istmică;
- longitudinal extern - ce se continuă cu cel al uterului.
3. Internă (mucoasa) - formată dintr-un epiteliu cilindric unistratificat dispus pe un
corion foarte bogat, care-i permite o dispoziţie extrem de plicaturată.
Epiteliul este prevăzut cu cili vibratili.
Fiziologia trompelor
 locul fecundaţiei şi al primelor diviziuni ale ovulului
 asigură migrarea oului înspre cavitatea uterină prin contracţiile
peristaltice tubare şi mişcările cililor - care realizează un curent
lichidian în direcţia respectivă
 secreţiile tubare favorizează vitalitatea spermatozoizilor şi asigură
nutriţia şi protecţia oului în timpul migrării
 există un ciclu hormonal tubar corespunzător celui uterin:
- în perioada estrogenică - proliferare a celulelor ciliate şi contracţii musculotubare mai des
- în perioada estro-progestativă cresc secreţiile tubare şi musculatura devine
hipokinetică
 OGI - UTERUL

- organ cavitar, musculos

- situat în partea mijlocie a micului bazin:
-în spatele vezicii urinare
-în faţa rectului
-între trompe şi ovare

- are forma unui trunchi de con turtit în plan frontal

- la jumătatea distanţei dintre bază şi vârf prezintă o îngustare
--->istmul uterin, care-l împarte în corp şi col.
Pozitia uterului
- normal uterul nu este situat în axul
vaginului
- ci o poziţie de anteversie - flexie ce
rezultă din combinarea a două
unghiuri:
- unghiul de anteversie
- unghiul de anteflexie

Uterul se palpează prin tuşeu vaginal

sau rectal şi are o consistenţă
cartilaginoasă.
Structura uterului
* Tunica externă a uterului (perimetrul) este alcătuită de peritoneu

* Tunica mijlocie a uterului (miometrul) are o structură foarte complexă

- Uterul derivat iniţial din canalele Muller este constituit din două straturi:
- extern longitudinal (perimiometrul);
- intern circular (arhimiometrul)
(a nivelul colului unde formează un sfincter)
- între ele se dezvoltă stratul mijlociu (plexiform)

* Tunica internă a uterului - este mucoasa uterină (endometrul) aderentă de miometru

• Mucoasa este acoperită de un epiteliu
cilindric care formează numeroase glande
uterine al căror fund ajunge până la
stratul muscular, fiind elementele din
care se reface endometrul după
menstruaţie.

• Mucoasa uterină este un receptor

hormonal ce suferă transformări ciclice,
pregătindu-se lunar pentru nidaţie prin
hipertrofie, iar dacă nidaţia nu are loc,
întregul edificiu se prăbuşeşte şi se elimină
prin menstruaţie.
* Mucoasa endocolului
-- se continuă cu endometrul
-- e formată din epiteliu cilindric cu numeroase celule caliciforme şi glande mucipare, a căror
secreţie suferă modificări ciclice legate de ciclul hormonal.
-- după menstruaţie, colul este închis şi secreţia cervicală este redusă şi filantă.
-- ne apropiem de ziua 14-a, secreţia este tot mai abundentă, mai filantă şi mai transparentă
datorită încărcăturii crescute cu NaCI (reţine apa) - sub efectul estrogenilor

* Mucoasa colului
--exterior în porţiune intravaginală : epiteliu pavimentos stratificat ce se continuă cu mucoasa
vaginală de aceiaşi structură; aceasta suferă o descuamaţie permanentă, fapt ce stă la baza
examenului citologic Babeş - Papanicolaou - metodă de depistare în masă a unor cancere cervicale
infraclinice.
 OGI-VAGINUL
= un conduct musculo - membranos elastic cu rol în
copulaţie şi permite trecerea fătului în timpul naşterii.

- Are o direcţie oblică în jos şi înainte,

- Forma vaginului diferă :
– extremitatea superioară = o cupolă (domul
vaginal)
– porţiunea mijlocie este turtit ant - post
– inferior - turtit transversal pt a se continua cu vulva

- Dimensiunile - în medie 8 cm (L diferă în fcţ. de

vârstă şi paritate)

- Vaginul este situat în grosimea perineului între

vezică şi uretră anterior respectiv rect posterior.
Structura vaginului
* Tunica externă formată din ţesut conjunctiv, fibre musculare
netede, vase san­guine şi limfatice

* Tunica mijlocie formată din fibre musculare netede dispuse într-un

strat longitudinal intern şi unul circular extern.

* Tunica internă sau mucoasa vaginală formată dintr-un epiteliu

pavimentos stratificat fără glande, prevăzut cu corpusculi
senzitivi.
 GLANDELE MAMARE
= organe glandulare, o. cutanată situate în regiunea toracică ant.

- dependente hormonal - sunt mici şi fără diferenţiere sexuală în

copilărie, pentru ca la fete în perioada pubertăţii să crească
progresiv atingând apogeul la femeia matură ce alăptează; atrofie
marcată în menopauză.

Mamela este formată din:

- glanda mamară;
- diferite părţi moi (ţesut conjunctiv şi grăsime).
Forma mamelei (hemisferică, piriformă, discoidală, cilindrică)
precum şi mărimea - depind de individ, vârstă, rasă sau stare de
nutriţie.
Alcatuirea mamelei
1. Pielea - se continuă cu cea a regiunii toracice anterioare
- are în centru areola şi mamelonul
--->Teg. areolo - mamelonar are anexat un ms. neted responsabil de erecţia
mamelonului prin contracţia lui ritmică şi de expulzia laptelui

2. Ţesutul celulo - adipos - incluzând glanda mamară este dispus într-un

strat premamar şi unul retromamar.

3. Glanda mamară - de forma discoidală are o faţă ant. convexă, o faţă post
plană şi o circumferinţă neregulată.
Glanda mamara
 suferă modif. ciclice lunare la
femeia negravidă şi modificări
deosebite în graviditate şi alăptare.

 în sarcină se pigmentează areola ,

apar tuberculii Montgomery şi
areola secundară

 grăsimea pre- şi retromamară scade

mult în favoarea creşterii glandei.
 BAZINUL

1.Bazinul osos

2.Bazinul moale
 1. BAZINUL OSOS

Format din:
- 2 oase iliace
- sacru
- coccis
Impărţit prin 2 linii nenumite în :
bazinul mare sau b. abdominal ,
situat deasupra liniei nenumite
şi bazinul mic sau b. obstetrical,
situat sub linia nenumită.
Oasele care formează bazinul
sunt unite prin cele patru
articulaţii:
- articulaţia sacro -liacă (2)
- simfiza pubiană
- articulaţia sacro-coccigiană
Descriere: Bazinul mare
Bazinul mare (abdominal) formează partea cea mai de jos a cavităţii abdominale.
Susţine organele abdominale şi dirijează fătul spre bazinul mic.
în practică se folosesc urm. diametre ale bazinului măsurate prin pelvimetrie externă:
1. Diametrul antero - posterior- (conjugata externă sau diametrul lui Baudeloque)
2. Diametrul bitrohanterian
3. Diametrul bicret
4. Diametrul bispinos
5. Rombul lui Michaelis
 Pelvimetria

• Ne indica posibilitatea de a naste pe cale vaginala (nastere

naturala) sau prin cezariana
• Daca exista o presupusă disproporție fat-bazin
• Pelvimetria externa - se masoara cu ajutorul pelvimetrului
 Pelvimetrie externă (ASCET+)

 Diametrul ant.- post. (conjugata externa Baudeloque)

- distanţa de la apofiza spinoasă a L5, la marginea superioară a
simfiziei ( 20 cm)
 Diametrul bitrohanterian
- distanţa între extremităţile laterale ale trohanterelor mari ale
femurului (31 - 32 cm)
 Diametrul bicret
- distanţa între extremităţile superioare, laterale ale crestelor
iliace (27 - 28 cm)
 Diametrul bispinos
- distanţa între spinele iliace antero-superioare (23-24 cm).
Toate datele pe care le furnizează pelvimetria externă au oarecare valoare în
sensul că există relaţii între diametrele externe şi cele interne, dar de multe ori
nu există o corelaţie utilă, deoarece se interpune pielea şi ţesutul grăsos a cărei
grosime este diferită.

De aceea, nu putem să ne formulăm pe datele pelvimetriei externe, o apreciere

corectă a dimensiunilor bazinului, în schimb măsurarea rombului lui Michaelis
îşi păstrează valoarea lui.
 Rombul lui Michaelis
- pe faţa posterioră a bazinului
- repere:
• apofiza spinoasă L5,
• spina iliacă post- sup, de o parte şi de alta, extrem. sup a
plicii interfesiere
Se măsoară două diametre:
1. diametrul vertical (11 cm)
2. diametrul orizontal (10 cm)- împarte în 2 :
- unul sup mai mic, isoscel
- unul inf răsturnat mai mare, echilateral
- latura comună (diametrul orizontal) împărţind
înălţimea rombului în: 4cm h sup şi 7cm inf
Pelvimetria interna

• Datele cele mai pretioase despre valoarea obstetricala a bazinului

• Manevra – se efectueaza prin examen bimanual (Tuseu Vaginal)
• Moment – spre sfarsitul sarcinii - bilant sectorizat in vederea
prognosticului evolutiei travaliului
• Rol absent - multipare care au nascut feti mari
• Rol maxim – prezentatie pelviana
 Descriere: Bazinul mic

3 părţi:
* un orificiu superior - strâmtoarea superioară
* o porţiune mijlocie - excavaţia
* un orificiu inferior - strâmtoarea inferioară

Fiecărui etaj îi corespunde un timp al naşterii

este deci important a le cunoaşte topografia,
forma şi dimensiunile exacte
Strâmtoarea superioară - marcată de:
- o linie care porneşte de la u. sacro - vertebral,
urmează marginile ant. ale aripioarelor sacrate
apoi liniile nenumite şi se termină la marginea
sup. a simfizei pubiene

In realitate, strâmtoarea sup. = veritabil canal :

- limită sup. este constituită de către marg.
sup. a simfizei şi promontoriu
- limita inf. corespunde planului liniilor
nenumite
Diametrele strâmtorii superioare

a. Diametrele transverse
b. Diametrele antero - posterioare
c. Diametrele oblice
a. Diametrele transverse
- Diametrul transvers maxim
- uneşte punctele cele mai depărtate ale liniilor nenumite - măsoară 13 -
13,5cm
- Diametrul transvers median sau util
- trece prin mijlocul diametrului antero - posterior
- la egală distanţă de promontoriu şi simflză
- măsoară 12,5 -13 cm
b. Diametrele antero-posterioare
- Diametrul promonto - suprapubian (conjugata anatomică):
- de la promontoriu la marginea superioară a pubelui
- măsoară 11 - 11,5 cm
- Diametrul promonto - retropubian (conjugata vera sau obstetricală):
- de la promontoriu la un punct de pe faţa posterioară a simfizei
- are 10,5 - 11 cm
- Diametrul promonto - subpubian (antero posterior adevărat):
- este diametrul sagital al strâmtorii superioare
în planul liniilor nenumite
- porneşte anterior de la marginea inferioară a simfizei
- atinge posterior promontoriu
- are 12 cm.
c. Diametrele oblice
- Diametrele oblice propriu zise
- pornesc de la o eminenţă ileo - pectinee
- ajung la art. sacro - iliacă din partea opusă
- au aprox. 12 cm
- Diametrul oblic stâng
- este cel utilizat în mod obişnuit în naşterile eutocice
(normale)
- Diametrul sacro-cotiloidian
- uneşte promontoriul cu acetabulul
- măsoară 9 cm
Excavaţia
= între strâmtoarea sup. şi cea inf.
în excavaţie se descrie o strâmtoare mijlocie
delimitată de :
• Peretele ant. = fata dorsala a simf.pubiene
• Peretele post. = sacrul concav
• Peretii lat. = scobiturile sciatice, sp.
sciatice
-aici se insera ms.diafragmului pelvin
Diametrele excavaţiei
a. Diametre sagitale:
- subsacro - subpubian (11-11,5cm)
- sagital ant.- de la marginea inf. a
simfizei la spina sciatică (8,5- 9,6 cm)
- sagital post.- de la spina sciatică la vf.
sacrului (4,5- 6cm)

b. Diametre transverse:
- diametrul bispinos (10 -11cm)
Strâmtoarea inferioară
= un canal delimitat :
- în sus de planul subsacro - subpubian
- înapoi de coccis şi planul ischio-
coccigian
- în jos de planul ogivei pubiene (ant; con)

Diametre:
transvers (biischiatic) = 11 cm
11 cm

ant.- post (vf coccis  subsimfiza)

(subcoccis-subpubian) = 9,5 cm
 2. BAZINUL MOALE

Cuprinde structurile musculo-

fasciale ce tapetează peretele
interior al excavaţiei pelvine şi
închid inferior cavitatea
pelviană.
 Descriere
Ansamblul părţilor moi ce închid
caudal cavitatea pelviană, formează
planşeul pelvian sau perineul:
-străbătut de uretră, vagin şi rect care
îl subdivid
- perineul anterior (urogenital)
- posterior (ano-rectal)
- în componenţa intră diafragma
pelvică si diafragma urogenitală
Integritatea planşeului pelvian
este esenţială pentru conservarea
staticii organelor pelviene,
deoarece prin dispoziţia
structurilor sale participă la o
anumită orientare a vaginului şi
rectului astfel ca presiunea
intraabdominală să fie transmisă
perpendicular pe acestea în direcţia
de rezistenţă a pelvisului (centrul
tendinos şi linia anococcigiană).
Alterările perineului prin vârstă, traumatisme, rupturi la naştere, vor schimba
dispoziţia organelor pelviene, iar presiunea intraabdominală se va transmite în axul
lor realizându-se astfel premizele pentru apariţia prolapsului pelvian.

Planşeul pelvian suferă modificări importante în timpul sarcinii: pe de o parte se

destinde în cadrul canalului de naştere, iar pe de altă parte prin tonusul musculaturii
ce-l compune, orientează mişcările mobilului fetal în cadrul mecanismului de naştere.
Va multumesc pentru atentie!