Aparatul reproducator masculin

La bărbați, organele de reproducere sunt în principal externe. Acestea au un rol foarte

important în sexualitate și în reproducere și de asemenea în perpetuarea speciei. De asemenea,
trebuie să menționăm de la bun început faptul că aparatul genital masculin este foarte
complex, și nu cuprinde numai organele sexuale externe. Cunoașterea amănunțită a aparatului
sexual masculin este deosebit de importantă pentru o viață sexuală corectă și pentru evitarea
patologiilor dar și recunoașterea acestora, și cunoașterea fiziologiei aparatului reproducator
masculin ar trebui să facă parte din educația sexuală a fiecărei persoane în parte, indiferent că
este vorba de bărbați sau femei.
Activitatea sexuala este o functie de baza care nu se întâlneste doar la fiintele umane,
ci si la celelalte vietuitoare. Este necesara datorita nevoii speciei de a se reproduce pentru a
supravietui. La oameni, organele si glandele de reproducere încep sa se dezvolte în timpul
pubertatii.
Organele de reproducere la cele doua sexe - masculin si feminin - sunt de doua tipuri:
organe genitale interne si externe; si gonadele. Gonadele sunt reprezentate la sexul masculin
de testicule si la sexul feminin de ovare.
Aparatul genital masculin cuprinde mai multe organe și glande, atât externe, cât și
interne. Așadar, din punct de vedere extern, organele care alcătuiesc aparatul genital masculin
sunt penisul, testiculele și scrotul, iar organele genitale interne sunt epididim, căi spermatice,
funicul spermatic, uretră, și glandele anexe (vezicule seminale, prostată, glande bulbo-
uretrale).
Pubertatea este momentul în care încep sa creasca gonadele si devin active sub influenta
hormonilor gonadotropi produsi de glanda hipofiza. Acesti hormoni, la rândul lor, stimuleaza
productia hormonilor sexuali: testosteronul sau androgenii - la barbati - si estrogenii si
progesteronul - la femei. Acesti hormoni simuleaza cresterea glandelor genitale, ca si a
caracterelor secundare, cum ar fi cresterea laringelui la sexul masculin ( care determina
îngrosarea vocii) si aparitia menstruatiei sau menarha - la sexul feminin.
La barbati, organele genitale sunt scrotul si penisul, situate în exteriorul corpului, si
glanda prostatica, veziculele seminale si diferitele conducte ale tractului genital care sunt
situate în interiorul cavitatii abdominale. Aparatul genital masculin este proiectat pentru
producerea spermatozoizilor si pentru fecundare.
 Penisul are un conduct central - uretra - de-a lungul caruia se scurge urina sau lichidul
seminal în timpul actului sexual. Uretra se întinde de la vezica urinara, unde este depozitata
urina, pâna la ostiul uretral extern, situat la nivelul glandului. Sperma patrunde în uretra în
timpul actului sexual prin intermediul unor ducte seminale sau vase deferente care se deschid
în ea dupa emergenta din vezica. Un inel muscular strâns la nivelul colului vezical mentine
pasajul închis, astfel încât urina este eliminata doar atunci când este nevoie.
Penisul este situat, în mod normal, anterior fata de scrot, o punga tegumentara ce contine
testicule, într-o stare flasca. Lungimea lui variaza între 6-12 cm. În timpul stimularii sexuale,
devine turgescent si intra în erectie, de obicei cu vârful în sus. Atunci atinge o lugime de 10-
12 cm. Glandul penisului este cea mai sensibila arie. santul care separa glandul de corpul
penisului este santul coronar; cea mai mare parte a penisului este corpul sau, iar zona în care
se conecteaza de abdomenul inferior se numeste radacina.

Erectia:
Cea mai mare parte a penisului este alcatuita din trei grupuri de tesuturi responsabile
pentru erectie. Aceste zone sunt bogat vascularizate si, când un barbat este excitat sexual,
cantitatea de sânge care ajunge în aceste zone creste enorm, în acelasi timp fiind împiedicata
sa paraseasca zona
Aceasta încarcare cu sânge face penisul mai lung, mai gros si ami rigid; ea creste, de
asemenea, presiunea interna. Dupa ce ejacularea a avut loc si excitatia sexuala a scazut, fluxul
sanguin scade panâ la nivele normale si penisul revine în starea flasca pe masura ce sângele
care a determinat erectia este drenat.
Preputul si glandul:
Glandul este protejat de un pliu tegumentar denumit preput. Pe masura ce penisul se
mareste în timpul erectiei, acesta se retrage, lasând glandul expus stimulilor care, în final,
conduc la orgasm.
Tegumentul ce acopera glandul produce o substanta grasoasadenumita smegma, care
actioneaza ca un lubrifiant, facilitând miscarea preputului pe gland. Îndepartarea acestei
substante prin igiena locala prezinta importanta: la unii barbati, smegma tinde sa se
acumuleze, formând un produs mirositor cu consistenta brânzoasa, care poate produce dureri
sau inflamatii la nivelul preputului - o stare denumita balanita. Balanitele repetate sau
persistente reprezinta, uneori, un motiv medical pentru evacuareacircumciziei - care este, în
mod normal, o practica sociala sau religioasa.
Testiculele:
 Adultul normal de sex masculin are doua testicule care se dezvolta în embrion dintr-o
creasta de tesut în partea posterioara a abdomenului. Când testiculele s-au format, ele coboara
treptat în interiorul abdomenului, astfel încât în momentul nasterii fiecare testicul ajunge la
pozitia finala din scrot.
Testiculele au o functie dubla. Mai întâi, reprezinta sediul de prodecere al
spermatozoizilor, fiecare spermatozoid contine toata informatia genetica a individului
respectiv. În al doilea rând, testiculele contin celule care secreta testosteronul, hormon sexual
masculin, si determina, în consecinta, caracteristicile masculine cum ar fi vocea profunda,
distributia tipica a parului si a tesutului adipos. Aceste doua functii sunt îndeplinite de doua
seturi de celule complet diferite; una din functii poate sa fie deficitara, fara ca cealalta sa fie
afectata.
Testiculele sunt structuri ovalare. În partea posterioara a fiecaruia este atasata o structura
mai mica, în forma de virgula, care se numeste epididim. Epididimul este format dintr-o serie
de microtubuli care colecteaza sperma de la testicule. Acesti tubuli se unesc pentru a forma un
duct unic, ductul deferent, care transporta spermatozoizii catre baza vezicii urinare. Toate
aceste structuri, cu exceptia ductului deferent, sunt de dimensiuni microscopice.
Fiecare testicul este suspendat în scrot de catre cordonul spermatic, care contine ductul
deferent, artera si vena testiculara. Aceste trei structuri sunt înconjurate de fibre musculare
care formeaza muschiul cremaster. De aceea, cordonul spermatic îndeplineste doua functii:
mai întâi, asigura aportul sanguin la testicule; în al doilea rând, conduce spermatozoizii nou
formati de la testicule.
Spermatozoizii:
Acesta este numele conferit celulelor reproductive masculine. Singura lor functie este de
a realiza fertilizarea prin unirea cu celula feminina, ovulul.
Fiecare spermatozoid are 0.05 mm lungime si o forma de flagelat. Are trei sectiuni
principale reprezentate de cap, sectiunea mediana si coada (flagelul). Partea anterioara a
capului - acrozomul - contine enzime specifice, care permit penetratia spermatozoidului în
ovul, realizând astfel fertilizarea. Partea mediana contine structuri denumitemitocondrii, care
furnizeaza energia necesara pentru a asigura mobilitatea spermatozoidului catre ovul.
Singura functie a flagelului este de a propulsa spermatozoidul, rol pe care îl îndeplineste
printr-o miscare ondulatorie, determinând o viteza de aproximativ 3-3.5 mm pe minut.
Spermatozoizii sunt alcatuiti din diferite substante chimice si material genetic. Acestea
sunt cromozomii care poarta amprenta genetica a tatalui si care vor determina caracteristicile
mostenite pe cale paterna de catre copil. Spermatozoizii transporta mesajul genetic care
determina sexul copilului.
Producerea spermatozoizilor:
Producerea eficienta a spermatozoizilor necesita o temperatura cu aproximativ 3°C mai
scazuta decât a restului corpului. Ca urmare, producerea lor are loc în afara organismului, în
scrot. Ţesuturile înconjuratoare ajuta la reglarea temperaturii testiculelor situate în scrot prin
contractii în conditii de frig si printr-o crestere a aportului sanguin ce disipeaza caldura când
temperatura devine prea ridicata.
Productia de spermatozoizi - la o valoare de la 10 pâna la 30 miliarde pe luna - are loc în
tubii seminiferi dintesticule. Spermatozoizii nou formati intra apoi prin tubii seminiferi în
epididim, care este localizat în partea posterioara a testiculelor. Aceasta este zona de stocare si
de dezvoltare, spermatozoizii necesitând între 60-72 de ore pentru maturatia completa. De
fapt, epididimul poate fi golit prin trei sau patru ejaculari pe parcursul a 12 ore; sunt necesare
aproximativ doua zile pentrureumplerea sa. Daca nu apare nici o ejaculare, spermatozoizii se
dezintegreaza si sunt reabsorbiti.
Ejacularea:
Înainte de aparitia ejacularii, spermatozoizii se misca de-a lungul ductelor deferente -
doua canale care ajung de la testicule la glanda prostatica - si într-o zona de depozit
suplimentar, numita ampula. Aici, sperma primeste o secretie suplimentara de la veziculele
seminale, doua glande care se deschid în ampula. Aceasta secretie, denumita lichid seminal,
stimuleaza mobilitatea - capacitatea de a se misca spontan - a spermatozoizilor si favorizeaza
supravietuirea lor în secretia vaginala. Glanda prostatica - prin care spematozoizii trec în
timpul ejacularii - produce o cantitate mica de lichid, ce confera si ea spermatozoizilor o
mobilitate mai mare. În momentul ejacularii, spermatozoizii si lichidul seminal sunt expulzati
din ampula si epididim în uretra printr-o serie de contractii musculare.
Odata ajunsi în vagin, datorita mobilitatii lor, spermatozoizii trec prin cervix în uter, de
unde îsi continua drumul spre tubele Fallopio. La acest nivel are loc fecundatia daca este
prezent un ovul.
Glanda prostatica:
Glanda prostatica are o forma de nuca si este întâlnita numai la barbati. Este situata
labaza vezicii urinare si înconjoara uretra. Aceasta glanda produce o secretie ce se adauga
lichidului spermatic, împreuna cu care formeaza lichidul seminal. Desi functia exacta a
lichidului prostatic este necunoscuta, se crede ca unul din rolurile sale este de a mentine
mobilitatea spermatozoizilor, favorizând fecundatia.
 Datorita pozitiei sale în organism, problemele asociate cu aceasta glanda pot afecta
frecvent functia vezicii urinare, dar acest aspect particular apare în mod obisnuit la barbatii în
vârsta.