a.

Proiectarea didactică – specificul proiectării didactice în grădinită: lectura personalizată

a programelor

Proiectarea didactică este un proces deliberativ de anticipare, de prefigurare mentală

a paşilor ce urmează a fi parcurşi în realizarea eficientă a activităţii didactice. Reprezintă un
ansamblu de procese şi operaţii de anticipare a acesteia, pentru a-i imprima un caracter
sistematic raţional şi eficient.
Proiectarea constă în efectuarea unor operaţii de construcţie şi organizare
anticipativă a obiectivelor, conţinutului, strategiilor de dirijare a învăţării, a probelor de
evaluare şi, mai ales, a relaţiilor dintre acestea.
Desfăşurarea procesului de proiectare a activităţii didactice parcurge patru momente
esenţiale:
1. analiza diagnostică – menită a evidenţia: stadiul de dezvoltare a capacităţilor mentale ale
copiilor, nivelul de cunoştinţe al elevilor, caracteristicile psihosociale ale clasei de elevi,
trăsăturile proceselor instructive desfăşurate în prealabil etc.
2. prognoza sau proiectarea pedagogică – pe baza informaţiilor desprinse din analiza
diagnostică, se anticipează modul de desfăşurare a instruirii şi performanţele aşteptate din
partea elevilor în următoarea etapă. Se finalizează prin elaborarea de proiecte alternative de
programe de instruire, din care se selectează cel care este apreciat ca fiind mai eficient;
3. realizarea efectivă a proiectului pedagogic;
4. evaluarea performanţelor înregistrate de elevi în urma aplicării proiectului şi a activităţii
desfăşurate pe baza acestuia. Informaţiile obţinute sunt supuse unei noi analize diagnostice,
în scopul proiectării, realizării şi evaluării activităţii ce urmează a se desfăşura în etapele
următoare.
Proiectarea activităţii didactice trebuie să răspundă la patru întrebări esenţiale
pentru reuşita procesului instructiv-educativ:
1. ce voi face? Se finalizează cu precizarea obiectivelor ce trebuie îndeplinite;
2. cu ce voi face ce mi-am propus? Implică precizarea conţinuturilor şi a
resurselor folosite pentru realizarea obiectivelor;
3. cum voi face? Presupune elaborarea strategiilor de predare-învăţare, de
realizarea obiectivelor;
4. cum voi şti dacă ceea ce mi-am propus s-a realizat? Conduce la conceperea
acţiunilor şi modalităţilor de evaluare.
Din toate acestea rezultă că prin proiectare se definesc obiectivele urmărite, se
selectează conţinuturile cu ajutorul cărora acestea vor fi îndeplinite, se determină condiţiile
şi resursele folosite, se anticipează desfăşurarea procesului şi interacţiunea componentelor,
se elimină acţiunile inutile, necontrolate, se previne apariţia fenomenelor şi a factorilor
perturbatori.

Lectura personalizată a programelor şcolare – are rolul de a-l ajuta pe cadrul didactic
să ia decizii în privinţa modalităţilor pe care le consideră optime în creşterea calităţii
procesului de învăţământ, să-şi asume răspunderea de a asigura copiilor un parcurs şcolar
individualizat, în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete.

Această operaţie permite elaborarea unor documente de proiectare didactică ce

asociază într-un mod personalizat elementele programei (obiective de referinţă, conţinuturi,
activităţi de învăţare, resurse metodologice, materiale, temporale) considerate optime de
către profesor pe parcursul unui an şcolar.
b. Planificarea calendaristică

Oferă o perspectivă mai îndelungată asupra predării, asigurând parcurgerea ritmică a

materiei prevăzute de programa şcolară. Realizarea planificării presupune o viziune de
ansamblu asupra tipului de activitate/obiectului de studiu, cunoaşterea temeinică a
conţinuturilor şi a obiectivelor de referinţă.
Ce este proiectarea anuală?
Este o proiectare eşalonată, reprezentând perspectiva întregului în ce priveşte
predarea/învăţarea disciplinelor/categoriilor de activităţi şi presupune asigurarea unei
corelaţii optime între planul-cadru de învăţământ şi programa şcolară.
Se materializează în planificarea proiectelor tematice pentru cele 6 teme anuale de
studiu şi a conţinuturilor ce vor fi asociate acestora.
Ce implică realizarea proiectării anuale?
Stabilirea bazei de plecare, altfel spus, a nivelului general de dezvoltare intelectuală a
copiilor din grupă. Pentru aceasta educatoarea proiectează şi aplică, în primele două
săptămâni ale anului şcolar, evaluările iniţiale, pentru fiecare categorie de activitate.
Probele de evaluare se stabilesc prin raportarea la obiectivele terminale ale unor
capitole abordate în anul şcolar anterior şi se concretizează în desfăşurarea unor activităţi,
jocuri sau aplicarea unor teste, fişe de lucru.

Exemplu:
PLANIFICARE ANUALĂ A PROIECTELOR ÎN CADRUL TEMELOR DE STUDIU de vazut
c. Proiectare secventială

Proiectarea secventiala se refera defapt la planificarea semestiala sau cea pe unitati

de invatare.
Ce este proiectarea semestrială?
Este etapa când se repartizează pe săptămâni proiectele tematice şi temele
săptămânale în cadrul temelor anuale.
Două forme de proiectare alternează pe durata unui an şcolar:
- proiectarea tematică pe bază de proiect
- proiectarea pe o temă săptămânală, ponderea numerică şi temporală mai mare fiind
deţinută de proiectarea tematică, pe bază de proiect – este recomandata doar în intervalele
dintre un proiect şi altul, se realizează pe baza unor obiective bine stabilite, a unor resurse şi
strategii adecvate.
In cazul proiectării tematice pe baza de proiect tematic se va avea în vedere:
 Realizarea hărţii proiectului
 Realizarea pe parcursul derulării proiectului a portofoliului acestuia care va
conţine harta acestuia lucrări sugestive-modele , albume, înregistrări,
materiale create la evenimentul final
Toate proiectele tematice derulate pe parcursul anului şcolar vor face parte din mapa
grupei, alături de caietul educatoarei şi de celelalte documente: fişele de observaţii asupra
copiilor, evaluarea copiilor , caietul profesional.

DE VAZUT UN MODEL
d. Proiect de activitate didactică
Proiectarea didactică este o acţiune continuă, permanentă, care presupune stabilirea
sistemului de relaţii şi dependențe existente între conţinut, obiectivele operaţionale şi
strategiile de predare, învăţare şi evaluare.

Etapele principale ale activităţii de proiectare a activităţilor didactice sunt:

1. încadrarea lecţiei sau a activităţii didactice în sistemul de lecţii sau în planul temelor anual
2. stabilirea obiectivelor operaţionale
3. prelucrarea şi structurarea conţinutului ştiinţific
4. elaborarea strategiei didactice
5. stabilirea structurii procesuale a lecţiei/activităţii didactice
6. cunoasterea şi evaluarea randamentului şcolar:
a. stabilirea modalităţilor de control şi evaluare folosite de profesor
b. stabilirea modalităţilor de autocontrol şi autoevaluare folosite de elevi.

DE VAZUT EXEMPLUL PROIECTUL DIDACIC

Tema:
În învăţământul preşcolar proiectarea este structurată în jurul a şase teme
majore(cele anuale). Astfel în învăţământul preşcolar vorbim despre proiectarea tematică,
realizată pe cele două niveluri de vârstă (3-5 ani şi respectiv 5-7 ani) şi pentru toate cele şase
teme majore.
Exemple de teme:
Nivel I (3-5 ani) Nivel II (5-6/7 ani)
Familia mea Marea
Grădiniţa Mijloacele de locomoţie
Jucăriile mele Poveştile pădurii
Căsuţa cu poveşti Jocurile iernii
Crizantema Prietenii naturii
Dovleacul Tradiţii şi obiceiuri de Paşti
Urşii Cosmosul
Fluturele În lumea insectelor
Aceste exemple de teme trebuie subsumate celor şase teme mari din noul curriculum
revizuit.

Scopul:
Lectia duce la bune rezultate instructive si educative, daca profesorul stabileste cu
claritate si precizie scopul pe care-si propune sa-l realizeze cu ajutorul ei. Acest scop
constituie pivotul in jurul caruia se axeaza intreaga lectie.
Alegerea metodelor si procedeelor, alegerea continutului lectiei si reliefarea unor
parti din acest continut, structura lectiei si imbinarea modului de munca individuala cu cel
colectiv depind de scopul urmarit prin lectie.
Scopul unei lectii exprima esenta instructiv-educativa a acesteia. Intr-o lectie se
urmaresc de obicei mai multe scopuri, dar unul este dominant. Celelalte sint subordonate
lui.
 Este deosebit de importanta fixarea cu claritate si precizie a scopului lectiei.
Spre a fixa in mod corect scopul unei lectii, profesorul trebuie sa tina seama de trei
elemente:
- continutul temei pe care o va preda,
- nivelul actual de dezvoltare a elevilor,
- sarcinile mai apropiate si mai indepartate in directia carora trebuie dezvoltata
personalitatea elevilor.
Tinind seama de aceste elemente profesorul poate stabili cu precizie ce cunostinte si
deprinderi pot fi formate sau consolidate cu ajutorul continutului temei, in functie de virsta
si de pregatirea anterioara a elevilor, care vor fi aspectele educative realizabile in mod
neformal prin acest continut.
Cind fixeaza scopul unei lectii, profesorul are in vedere contributia specifica,
particulara pe care acea lectie o are la instruirea si educarea elevilor. Scopul lectiei
sintetizeaza esentialul acestei contributii.

Obiective operationale:
Obiectivul ne arata “ce se urmareste in fiecare secventa a procesului educational si
cum se evalueaza performantele obtinute".
Obiectivele operaţionale sunt obiective educative, transpuse la nivelul concret al
actului pedagogic şi al activităţii de învăţare a elevilor, exprimate în termeni de
comportamente şi performanţe observabile.
Ele au un caracter concret şi sunt realizabile în situaţii specifice de învăţare, în cadrul
lecţiilor şi în afara lor, cu ajutorul diverselor resurse şi mijloace pedagogice. Obiectivele
operaţionale sunt elaborate pe baza obiectivelor specifice unei discipline şi a obiectivelor
generale, prin tehnici adecvate de operaţionalizare sau concretizare, aplicate de învăţător.
Obiectivele operaţionale au două dimensiuni:
- una de conţinut (informaţia, problema), care constituie obiect al învăţării
- alta de formă sau propriu-zis operaţională, indicând sarcina de învăţare pentru elev.
Prin stabilirea obiectivelor operaţionale se precizează competenţele şi performanţele
la care elevii trebuie să ajungă în urma desfăşurării unei activităţi.
A operaţionaliza înseamnă a efectua două operaţii indispensabile:
- Derivarea din obiective generale a unor obiective concrete, specifice;
- Traducerea efectivă a acestora în planul acţiunii şi aplicaţiei directe, adică în
comportamente observabile.
Aceasta presupune a determina ceea ce vor învăţa elevii în cadrul îndeplinirii unor
sarcini concrete, dar şi condiţiile în care se va realiza învăţarea.

Evenimente didactice:
Activităti de învătare:
Categoriile de activităţi de învăţare prezente în acest plan de învăţământ sunt: Activităţi pe
domenii de învăţare (care pot fi activităţi integrate sau pe discipline), Jocuri şi activităţi
alese şi Activităţi de dezvoltare personală.
a) Activităţile pe domenii experienţiale sunt activităţile integrate sau pe discipline
desfăşurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în funcţie de temele mari propuse
de curriculum, precum şi de nivelul de vârstă şi de nevoile şi interesele copiilor din grupă.
Numărul acestora indică îndeosebi numărul maxim de discipline care pot fi parcurse într-o
săptămână (şi ne referim la disciplinele/domeniile de învăţare care pot intra în
componenţa domeniilor experienţiale respective). Astfel, considerăm că se pot desfăşura
maximum 5 activităţi integrate pe săptămână, indiferent de nivelul de vârstă al copiilor
Aşadar, educatoarea poate planifica activităţi de sine stătătoare, respectiv pe discipline
(activităţi de educarea limbajului, activităţi matematice, de cunoaşterea mediului, de
educaţie pentru societate, de educaţie fizică, activităţi practice, educaţie muzicală sau
activităţi artistico-plastice) sau activităţi integrate (cunoştinţelele din cadrul mai multor
discipline pot fi îmbinate armonios pe durata unei zile întregi şi, cu acest prilej, în
activitatea integrată intră şi jocurile şi activităţile alese SAU cunoştinţele interdisciplinare
sunt focalizate pe anumite domenii experienţiale iar jocurile şi activităţile alese se
desfăşoară în afara acesteia). Este important să reţinem faptul că ordinea desfăşurării
etapelor de activităţi (etapa I, atapa a II-a, etapa a III-a etc.) nu este întotdeauna
obligatorie, cadrul didactic având libertatea de a opta pentru varianta potrivită.

, teme anuale de studiu, teme independente, proiecte tematice;

b) Proiectarea temelor
În învăţământul preşcolar proiectarea este structurată în jurul a şase teme majore. Astfel
în învăţământul preşcolar vorbim despre proiectarea tematică, realizată pe cele două
niveluri de vârstă (3-5 ani şi respectiv 5-7 ani) şi pentru toate cele şase teme majore.
Această proiectare este prevăzută deja în documentele curriculare pentru grădiniţă şi se
realizează după următorul model.

Domenii Obiective de Comportamente Sugestii de

referinţă
experienţiale conţinuturi

O altă particularitate pentru învăţământul preşcolar o constituie proiectarea activităţilor

de învăţare pe bază de proiecte tematice. În realizarea acestor proiecte tematice se
parcurg trei etape:

1. Selectarea şi conturarea subiectului care va fi investigat – se vor avea în vedere câteva

criterii:

 să fie strâns legat de experienţa cotidiană a copiilor;

 să fie suficient de familiar cel puţin câtorva copii pentru a fi capabili să formuleze
întrebări relevante;

 să permită exersarea deprinderilor din toate domeniile de dezvoltare: limbă şi

comunicare, domeniul cognitiv, socio-emoţional, al dezvoltării fizice şi al
atitudinilor şi capacităţilor în învăţare;

 să fie suficient de bogat pentru a fi studiat cel puţin o zi, cel mult cinci săptămâni;

 să poată fi cercetat şi acasă şi la grădiniţă.

Tot în această etapă se poate întocmi o hartă conceptuală, pe baza de brainstorming

împreună cu copiii, hartă care poate fi completată şi pe măsură ce proiectul se desfăşoară.
În timpul discuţiilor preliminare, educatorul şi copiii propun întrebări la care vor căuta să
răspundă prin investigaţia pe care o vor face, în acest fel valorificându-se experianţa lor
trecută referitoare la subiect.

2. Activitatea de teren – constă într-o cercetare directă care se poate realiza şi prin excursii
pentru a investiga locurile, obiectele sau evenimentele. În această etapă copiii cercetează,
desenează în urma observaţiei, construiesc modele, observă atent şi înregistrează datele,
explorează, formulează predicţii, discută şi dramatizează noile semnificaţii ale subiectului
analizat.

3. Finalizarea şi detalierea evenimentelor. Se poate realiza sub forma unor discuţii,

descrieri a ceea ce au descoperit şi a prezentării unor produse, a unor prezentări
dramatice, spectacole sau prin realizarea unor excursii.

Proiectele tematice prezintă multiple avantaje.

Pentru copil, el:

 dobândeşte cunoştinţe profunde şi solide;

 identifică mai uşor relaţiile dintre idei şi concepte;

 face corelaţii între temele abordate în grădiniţă şi cele din afara ei;

 parcurge teme care-l interesează şi le studiază mai mult timp;

 se încurajează comunicarea;

 învaţă să rezolve sarcini prin cooperare;

 se formează sentimentul de apartenenţă la grup;

 devine mai responsabil în procesul învăţării.

La rândul lor, părinţii:

 sunt implicaţi în activitatea clasei ca voluntari;

 se simt eficienţi împărtăşind din experienţa lor;

 înţeleg modul de abordare a învăţării la copii şi-i pot sprijini mai bine.

De asemenea, educatorii:

 stimulează interesul pentru abordarea unor noi conţinuturi şi metode;

 îşi organizeaza mai bine planificarea;

  utilizează o varietate de activităţi pentru a prezenta tema în profunzime;

 încurajează copiii să producă idei originale pentru activităţi.

Proiectele tematice pot avea ca puncte de plecare o întâmplare, o jucărie, o carte, o idee,
un eveniment din familie sau din cadrul comunităţii. În planificare e important să existe
proiecte tematice iniţiate de copii şi de educator, e necesar un echilibru între sursele de
provenienţă ale subiectelor abordate.

Exemple de teme:

Nivel I (3-5 ani) Nivel II (5-6/7 ani)

Familia mea Marea

Grădiniţa Mijloacele de locomoţie

Jucăriile mele Poveştile pădurii

Căsuţa cu poveşti Jocurile iernii

Crizantema Prietenii naturii

Dovleacul Tradiţii şi obiceiuri de Paşti

Urşii Cosmosul

Fluturele În lumea insectelor

Aceste exemple de teme trebuie subsumate celor şase teme mari din noul curriculum
revizuit. Durata realizării acestor proiecte diferă în funcţie de interesul copiilor pentru
temă, de anotimp şi evenimentele specifice (sărbătorile religioase, istorice).

c) Proiectul de activitate

În învăţământul preşcolar noul curriculum promovează activităţile integrate care

prezintă câteva particularităţi ale proiectării. Un proiect de activitate integrată ar putea fi

realizat după modelul de mai jos.

Data

Grădiniţa

Grupa
Tema mare din cele 6 teme ale curriculumului

Tema proiectului

Tema zilei

Tipul de activitate

Scopul activităţii

Forme de organizare

Durata

Inventar de activităţi:

I. Activităţi pe domenii experienţiale (ADE)

De exemplu: Domeniul Limbă şi comunicare (DLC) şi Domeniul Estetic şi creativ (DEC)

Obiective de referinţă (pentru fiecare domeniu în parte)

Obiective operaţionale (pentru fiecare domeniu în parte)

II. Activităţi liber alese 1 (ALA1)

Obiective de referinţă

Obiective operaţionale (pentru fiecare dintre centrele de interes vizate)

III. Activităţi de dezvoltare personală (ADP)

Întâlnirea de dimineaţă

Rutine

Tranziţii

IV. Activităţi liber alese 2 (ALA2)

Separat se poate descrie scenariul zilei, insistând pe rutine şi tranziţii. După care se
detaliază sarcinile didactice ce se parcurg pe fiecare tip de activitate de învăţare.

Momentel Ob. Descrierea activităţii Strategia didactică Evaluare

eactivităţii
operaţ.

Activitatea Activitatea Metode şi Forme de Mijl. de

 educatoar copiilor procedee organiz. înv.
ei

ADE

ALA 1

ALA 2