Proiectarea didactică

1. Proiectarea didactică – specificul proiectării didactice în grădiniţă: lectura

personalizată a programelor, planificare calendaristică, proiectare secvenţială, proiect de activitate
didactică, tema, scop, obiective operaţionale, evenimente didactice, activităţi de învăţare, teme
anuale de studiu, teme independente, proiecte tematice;

Proiectarea didactică este un proces deliberativ de anticipare, de prefigurare mentală a

paşilor ce urmează a fi parcurşi în realizarea eficientă a activităţii didactice. Reprezintă un
ansamblu de procese şi operaţii de anticipare a acesteia, pentru a-i imprima un caracter sistematic
raţional şi eficient.

Proiectarea constă în efectuarea unor operaţii de construcţie şi organizare anticipativă a

obiectivelor, conţinutului, strategiilor de dirijare a învăţării, a probelor de evaluare şi, mai ales, a
relaţiilor dintre acestea.

Desfăşurarea procesului de proiectare a activităţii didactice parcurge patru momente

esenţiale:
1. analiza diagnostică – menită a evidenţia: stadiul de dezvoltare a capacităţilor mentale
ale copiilor, nivelul de cunoştinţe al elevilor, caracteristicile psihosociale ale clasei de elevi,
trăsăturile proceselor instructive desfăşurate în prealabil etc.
2. prognoza sau proiectarea pedagogică – pe baza informaţiilor desprinse din analiza
diagnostică, se anticipează modul de desfăşurare a instruirii şi performanţele aşteptate din partea
elevilor în următoarea etapă. Se finalizează prin elaborarea de proiecte alternative de programe de
instruire, din care se selectează cel care este apreciat ca fiind mai eficient;
3. realizarea efectivă a proiectului pedagogic;
4. evaluarea performanţelor înregistrate de elevi în urma aplicării proiectului şi a
activităţii desfăşurate pe baza acestuia. Informaţiile obţinute sunt supuse unei noi analize
diagnostice, în scopul proiectării, realizării şi evaluării activităţii ce urmează a se desfăşura în
etapele următoare.

Proiectarea activităţii didactice trebuie să răspundă la patru întrebări esenţiale pentru reuşita
procesului instructiv-educativ:
1. ce voi face? Se finalizează cu precizarea obiectivelor ce trebuie îndeplinite;
2. cu ce voi face ce mi-am propus? Implică precizarea conţinuturilor şi a
resurselor folosite pentru realizarea obiectivelor;
3. cum voi face? Presupune elaborarea strategiilor de predare-învăţare, de
realizarea obiectivelor;
4. cum voi şti dacă ceea ce mi-am propus s-a realizat? Conduce la conceperea
acţiunilor şi modalităţilor de evaluare.

Din toate acestea rezultă că prin proiectare se definesc obiectivele urmărite, se selectează
conţinuturile cu ajutorul cărora acestea vor fi îndeplinite, se determină condiţiile şi resursele
folosite, se anticipează desfăşurarea procesului şi interacţiunea componentelor, se elimină acţiunile
inutile, necontrolate, se previne apariţia fenomenelor şi a factorilor perturbatori.

Modelul curricular al proiectării pedagogice se deosebeşte de cel didacticist (tradiţional)

prin următoarele elemente:

1
 • proiectarea este centrată pe obiective şi abordează activitatea didactică în mod complex, ca
activitate de predare-învăţare-evaluare;
• obiectivele sunt gândite în spiritul învăţământului formativ, bazat pe resursele de
(auto)instruire, (auto)educaţie ale fiecărui elev;
• între componentele procesului de învăţământ se stabilesc raporturi de interdependenţă, din
perspectiva rolului central atribuit obiectivelor;
• promovează echilibrul între pregătirea de specialitate şi pregătirea psihopedagogică.

o - obiective
c - conţinut
m - metodologie
e - evaluare
f.f. - formarea formatorilor (iniţială-continuă)

În acţiunea de proiectare trebuie să se aibă în vedere trei cadre de referinţă:

1. activitatea anterioară momentului în care este anticipat un anumit demers didactic (diagnoză)
2. situaţia prezentă care presupune cunoaşterea condiţiilor în care se va desfăşura activitatea
(resurse, restricţii, potenţialul de învăţare al elevilor, a gradul în care ei stăpânesc cunoştinţele
şi capacităţile)
3. activitatea viitoare şi rezultatele spre care aceasta tinde, prin raportare la programele şcolare
şi alte acte normative.

Etapele proiectării
În funcţie de perioada de timp luată ca referinţă se cunosc două niveluri ale proiectării
didactice:
proiectarea globală;
proiectarea eşalonată.

I. Proiectarea globală – prefigurează activitatea instructiv-educativă pe un ciclu de instruire sau

ani de studiu. Obiectivele, conţinuturile şi criteriile de evaluare au un grad ridicat de generalitate.
Se materializează în elaborarea planurilor de învăţământ şi a programelor şcolare, ceea ce
înseamnă că este o activitate ce ţine de competenţa organelor de decizie în probleme de politică
şcolară. Asigură cadrul necesar pentru proiectarea eşalonată.

II. Proiectarea eşalonată – se materializează în elaborarea programelor de instruire specifice unei

activităţi/discipline, unei lecţii, fiind aplicabilă la o clasă de elevi.
Se concretizează în:
 planificarea calendaristică;

2
  proiectul unei unităţi de învăţare;
 proiectul fiecărei lecţii/activităţi în parte.

Această eşalonare a proiectării didactice este determinată de nevoia de a imprima

procesului instructiv-educativ unitate şi coerenţă, prin punerea în relaţie a obiectivelor,
conţinuturilor şi a activităţilor întreprinse pentru realizarea acestora.

a) Planificarea calendaristică

Oferă o perspectivă mai îndelungată asupra predării, asigurând parcurgerea ritmică a

materiei prevăzute de programa şcolară. Realizarea planificării presupune o viziune de ansamblu
asupra tipului de activitate/obiectului de studiu, cunoaşterea temeinică a conţinuturilor şi a
obiectivelor de referinţă.
În realizarea planificării calendaristice se realizează mai multe etape:

Lectura personalizată a programelor şcolare – are rolul de a-l ajuta pe cadrul didactic să ia decizii
în privinţa modalităţilor pe care le consideră optime în creşterea calităţii procesului de învăţământ,
să-şi asume răspunderea de a asigura copiilor un parcurs şcolar individualizat, în funcţie de
condiţiile şi cerinţele concrete.
Această operaţie permite elaborarea unor documente de proiectare didactică ce asociază
într-un mod personalizat elementele programei (obiective de referinţă, conţinuturi, activităţi de
învăţare, resurse metodologice, materiale, temporale) considerate optime de către profesor pe
parcursul unui an şcolar.

În învăţământul preprimar planificarea reprezintă o activitate laborioasă desfăşurată de

fiecare educator pentru aplicarea curriculumului, pentru desfăşurarea coerentă şi eficientă a
procesului de învăţământ şi prezintă câteva particularităţi.
Documentul care stă la baza planificării este Curriculumul pentru învăţământ preşcolar care
prezintă finalităţile, conţinuturile, timpul de instruire şi oferă sugestii în ceea ce priveşte strategiile
de instruire şi evaluare pentru fiecare nivel de vârstă, iar în cazul grădiniţelor care aplică
alternativele educaţionale se adaugă şi elementele specifice.

Planificarea trebuie să respecte:

a) aplicarea noii clasificării a activităţilor (activităţi pe domenii experienţiale, jocuri şi activităţi
didactice alese, activităţi de dezvoltare personală);

b) organizarea conţinuturilor în jurul celor şase teme:

 „Cine sunt/suntem?”,
 „Când, cum şi de ce se întâmplă?”,
 „Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ?”,
 „Cum planificăm/ organizăm o activitate?”,
 „Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?”,
 „Ce şi cum vreau să fiu?”.

c) diversificarea planificării în funcţie de complexitatea temei abordate şi de interesul copiilor

pentru tema respectivă, pe durate diferite de timp, de exemplu:
 planificarea anuală a maximum 7 proiecte cu o durată de maximum 5 săptămâni pe proiect;
 planificarea anuală a unui număr mai mare de proiecte cu o durată de 1-3 săptămâni;

3
  planificarea săptămânală a unor teme de interes pentru copii;
 planificarea unor proiecte de durată foarte scurtă, respectiv de o zi.
 transsemestriale.

d) planificarea zilnică a cel puţin o activitate sau un moment/secvenţă de mişcare care se poate
face sub diverse forme: gimnastica de înviorare, educaţie fizică, jocuri de mişcare, întreceri sau
trasee sportive, plimbare în are liber etc.

Pentru întocmirea planificării documentele curriculare din ciclul preşcolar insistă pe

acordarea unei importanţe deosebite dezvoltării globale a copilului, activităţile pe care ni le
propunem trebuie să stimuleze copilul din toate punctele de vedere.
În acest sens, activităţile pe domenii experienţiale se pot desfăşura ca activităţi integrate
(maximum 5 pe săptămână) sau pe discipline ca activităţi de sine stătătoare (educarea limbajului,
activitate matematică, de cunoaşterea mediului, de educaţie pentru societate, de educaţie fizică,
activitate practică, educaţie muzicală sau activitate artistico-plastică).

Ex. Proiectul tematic este un exemplu de activitate integrată, ce se poate desfaşura simultan
în mai multe centre de interes/activitate cu sarcini diferite.

Jocurile şi activităţile didactice alese se desfăşoară pe grupuri mici, în perechi şi individual, se pot
planifica în etapa I, înainte de începerea activităţilor, în etapa a III-a (înainte de masa de prânz sau
de plecarea copiilor acasă în cazul grădiniţelor cu program normal) iar în cazul grădiniţelor cu orar
prelungit şi în etapa a IV-a înainte de plecarea acasă a copiilor.

Activităţile de dezvoltare personală cuprind rutinele, tranziţiile şi activităţile opţionale iar în cazul
grădiniţelor cu orar prelungit se adaugă şi activităţile de după-amiază care constau în activităţi
recuperatorii pe domenii experienţiale şi activităţi recreative.
Planificările pot suferi modificări în programul zilnic, datorită unor evenimente neaşteptate, iar
educatorul trebuie să se gândească la:
 un plan al rutinelor;
 un plan al tranziţiilor de la o activitate la alta;
 un plan al activităţilor în aer liber în cazul schimbării vremii.

Din aceste considerente, planificarea pe termen scurt (o zi, o săptămână) are implicaţii imediate
în ameliorarea şi perfecţionarea activităţii de învăţare şi se face în funcţie de progresul înregistrat
de copii.

O planificare pe termen scurt ar putea fi realizată astfel:

Repere Jocuri şi activităţi Activităţi pe domenii Activitate de dezvoltare

orare didactice alese experienţiale personală

Planificarea trebuie să răspundă intereselor, punctelor tari, nevoilor, temperamentelor,

stilurilor de învăţare şi dificultăţilor reale ale copiilor

Realizarea planificărilor calendaristice prezintă numeroase avantaje:

 oferă o imagine de ansamblu asupra modului de parcurgere a conţinuturilor şi de realizare a
obiectivelor prin intermediul unor conţinuturi bine precizate;

4
  permite o organizare riguroasă a conţinuturilor pe teme/unităţi de învăţare şi raportarea la
obiectivele specifice ce trebuie formate;
 oferă cadrului didactic posibilitatea de a stabili cum asociază obiectivele cu anumite
teme/unităţi de învăţare şi de a personaliza actul instructiv-educativ;
 prezintă suficientă flexibilitate ca pe parcursul realizării să se poată interveni cu corecţiile
impuse de condiţiile concrete ale desfăşurării activităţii;
 permite renunţarea la planificările semestriale, diminuându-se astfel timpul afectat
proiectării, fără să afecteze calitatea şi eficienţa acestui proces.

b) Proiectarea temelor

În învăţământul preşcolar proiectarea este structurată în jurul a şase teme majore. Astfel în
învăţământul preşcolar vorbim despre proiectarea tematică, realizată pe cele două niveluri de
vârstă (3-5 ani şi respectiv 5-7 ani) şi pentru toate cele şase teme majore. Această proiectare este
prevăzută deja în documentele curriculare pentru grădiniţă şi se realizează după următorul model.

Domenii Obiective de Comportamente Sugestii de

experienţiale referinţă conţinuturi

O altă particularitate pentru învăţământul preşcolar o constituie proiectarea activităţilor de

învăţare pe bază de proiecte tematice. În realizarea acestor proiecte tematice se parcurg trei
etape:
1. Selectarea şi conturarea subiectului care va fi investigat – se vor avea în vedere câteva criterii:
 să fie strâns legat de experienţa cotidiană a copiilor;
 să fie suficient de familiar cel puţin câtorva copii pentru a fi capabili să formuleze întrebări
relevante;
 să permită exersarea deprinderilor din toate domeniile de dezvoltare: limbă şi comunicare,
domeniul cognitiv, socio-emoţional, al dezvoltării fizice şi al atitudinilor şi capacităţilor în
învăţare;
 să fie suficient de bogat pentru a fi studiat cel puţin o zi, cel mult cinci săptămâni;
 să poată fi cercetat şi acasă şi la grădiniţă.
Tot în această etapă se poate întocmi o hartă conceptuală, pe baza de brainstorming împreună
cu copiii, hartă care poate fi completată şi pe măsură ce proiectul se desfăşoară. În timpul
discuţiilor preliminare, educatorul şi copiii propun întrebări la care vor căuta să răspundă prin
investigaţia pe care o vor face, în acest fel valorificându-se experianţa lor trecută referitoare la
subiect.

2. Activitatea de teren – constă într-o cercetare directă care se poate realiza şi prin excursii pentru a
investiga locurile, obiectele sau evenimentele. În această etapă copiii cercetează, desenează în
urma observaţiei, construiesc modele, observă atent şi înregistrează datele, explorează, formulează
predicţii, discută şi dramatizează noile semnificaţii ale subiectului analizat.

3. Finalizarea şi detalierea evenimentelor. Se poate realiza sub forma unor discuţii, descrieri a
ceea ce au descoperit şi a prezentării unor produse, a unor prezentări dramatice, spectacole sau prin
realizarea unor excursii.

Proiectele tematice prezintă multiple avantaje.

Pentru copil, el:

5
  dobândeşte cunoştinţe profunde şi solide;
 identifică mai uşor relaţiile dintre idei şi concepte;
 face corelaţii între temele abordate în grădiniţă şi cele din afara ei;
 parcurge teme care-l interesează şi le studiază mai mult timp;
 se încurajează comunicarea;
 învaţă să rezolve sarcini prin cooperare;
 se formează sentimentul de apartenenţă la grup;
 devine mai responsabil în procesul învăţării.
La rândul lor, părinţii:
 sunt implicaţi în activitatea clasei ca voluntari;
 se simt eficienţi împărtăşind din experienţa lor;
 înţeleg modul de abordare a învăţării la copii şi-i pot sprijini mai bine.

De asemenea, educatorii:
 stimulează interesul pentru abordarea unor noi conţinuturi şi metode;
 îşi organizeaza mai bine planificarea;
 utilizează o varietate de activităţi pentru a prezenta tema în profunzime;
 încurajează copiii să producă idei originale pentru activităţi.
Proiectele tematice pot avea ca puncte de plecare o întâmplare, o jucărie, o carte, o idee, un
eveniment din familie sau din cadrul comunităţii. În planificare e important să existe proiecte
tematice iniţiate de copii şi de educator, e necesar un echilibru între sursele de provenienţă ale
subiectelor abordate.
Exemple de teme:
Nivel I (3-5 ani) Nivel II (5-6/7 ani)
Familia mea Marea
Grădiniţa Mijloacele de locomoţie
Jucăriile mele Poveştile pădurii
Căsuţa cu poveşti Jocurile iernii
Crizantema Prietenii naturii
Dovleacul Tradiţii şi obiceiuri de Paşti
Urşii Cosmosul
Fluturele În lumea insectelor
Aceste exemple de teme trebuie subsumate celor şase teme mari din noul curriculum
revizuit. Durata realizării acestor proiecte diferă în funcţie de interesul copiilor pentru temă, de
anotimp şi evenimentele specifice (sărbătorile religioase, istorice).

c) Proiectul de activitate
În învăţământul preşcolar noul curriculum promovează activităţile integrate care
prezintă câteva particularităţi ale proiectării. Un proiect de activitate integrată ar putea fi realizat
după modelul de mai jos.

Data
Grădiniţa
Grupa
Tema mare din cele 6 teme ale curriculumului
Tema proiectului
Tema zilei
Tipul de activitate
Scopul activităţii
Forme de organizare

6
Durata
Inventar de activităţi:
I. Activităţi pe domenii experienţiale (ADE)
De exemplu: Domeniul Limbă şi comunicare (DLC) şi Domeniul Estetic şi creativ (DEC)
Obiective de referinţă (pentru fiecare domeniu în parte)
Obiective operaţionale (pentru fiecare domeniu în parte)
II. Activităţi liber alese 1 (ALA1)
Obiective de referinţă
Obiective operaţionale (pentru fiecare dintre centrele de interes vizate)
III. Activităţi de dezvoltare personală (ADP)
Întâlnirea de dimineaţă
Rutine
Tranziţii
IV. Activităţi liber alese 2 (ALA2)

Separat se poate descrie scenariul zilei, insistând pe rutine şi tranziţii. După care se
detaliază sarcinile didactice ce se parcurg pe fiecare tip de activitate de învăţare.
Momentele Ob. Descrierea activităţii Strategia didactică Evaluare
activităţii operaţ.
Activitatea Activitatea Metode şi Forme de Mijl. de
educatoarei copiilor procedee organiz. înv.
ADE
ALA 1
ALA 2

PROIECTE DE ACTIVITATE DIDACTICĂ – integrată

PROIECTE DE ACTIVITATE DIDACTICĂ – disciplinară