Importanța și nivelurile proiectării didactice

*Argumentarea necesității proiectării didactice

Proiectarea didactică este o acțiune continuă, permanentă, care precede demersurile

instructiv-educative, indiferent de dimensiunea, complexitatea sau durata acestora. Ea
presupune stabilirea sistemului de relații și dependențe existente între conținutul științific
vehiculat, obiectivele operaționale și strategiile de predare, învățare și evaluare.
Proiectarea înseamnă relaționare între conținut, obiective și strategii de instruire si
autoinstruire și strategii de evaluare, conținutul fiind operațional principal în instruire. În
proiectarea didactică la nivel micro, se pornește de la un conținut fixat prin programele
școlare, care cuprind obiectivele generale ale învățământului, obiectivele-cadru și obiectivele
de referință care sunt unice la nivel național.
 Activitatea de proiectare didactică se finalizează cu elaborarea unor instrumente de
lucru utile cadrului didactic: planului tematic și a proiectelor de activitate didactică "lecție”,
până la secvența elementară de instruire.
Etapele principale ale activitații de proiectare a activitatilor didactice sunt:
1. încadrarea lecției sau a activității didactice în sistemul de lecții sau în planul
tematic
2. stabilirea obiectivelor operaționale
3. prelucrarea și structurarea conținutului științific
4. elaborarea strategiei didactice
5. stabilirea structurii procesuale a lecției activitătii didactice
6. cunoașterea și evaluarea randamentului școlar
Activitatea didactica are în fond un caracter procesual, ea se desfășoara în etape,
secvente logic articulate. Rezultă ca stabilirea de obiective concrete urmează să se suprapună
pe secvente de lecție/activitate.
Lazăr Vlăsceanu (1988) identifică patru momente esențiale sau patru timpi ai
procesului instructiv:
t0 – corespunde analizei diagnostice, prin care se precizează: nivelul pregătirii elevilor,
stadiul dezvoltării psiho-intelectuale, caracteristicile psihosociale ale clasei, specificul și
caracteristicile psihosociale ale clasei, specificul și caracteristicile activității didactice
anterioare etc
t1 – corespunde prognozei sau proiectării pedagogice pe baza analizei diagnostice și se
finalizează cu elaborarea unor proiecte pedagogice alternative, dintre care este ales cel căruia i
se atribuie șanse mai mari de realizare a obiectivelor propuse
 t2 – realizarea proiectului pedagogic
t3 – evaluarea performanțelor elevilor și activității didactice, informațiile obținute fac
obiectul unei noi analize diagnostice, în scopul proiectării, desfășurării și evaluării activității
didactice viitoare.
Pornind de la cerintele invatarii se impune a gandi activitatea de proiectare in termeni
de situatii problema, ceea ce tine atat de insusirea unor tehnici de lucru, cat si de experienta si
imaginatia pedagogica a profesorului.
NIVELURI
În functie de orizontul de timp luat ca referință, distingem două tipuri fundamentale de
proiectare pedagogică:
1. proiectarea globală
- are drept referință o perioada mai mare din timpul de instruire: de la un ciclu școlar la un an
de studiu - se concretizează în elaborarea planurilor de învățământ si a programelor școlare
2. proiectarea esalonată
- are ca referință perioade mai mici de timp, de la anul școlar pana la timpul consacrat
unei singure activități didactice, și se concretizează în:
- proiectarea activității anuale, pe baza planului de învățământ și a programei școlare.
Presupune:
- identificarea obiectivelor generale urmarite în predarea disciplinei
- analiza conținutului, identificarea unităților mari de conținut (capitole, teme) si a
succesiunii lor
- eșalonarea în timp (precizarea numărului de ore pentru fiecare unitate și precizarea
datei sau a săptămânii din structura anului școlar)
- distribuția timpului pe tipuri de activități: predare, fixare și sistematizare, evaluare
Cadrul didactic realizează o proiectare eșalonată, prin vizarea unei disciple sau a unui grup de
discipline, relaționându-se la trei planuri temporale:
- anul școlar
- trimestru
- ora școlară
Proiectarea unei discipline pentru un an sau trimestru școlar se realizează prin planificarea
eșalonată pe lecții și date temporale exacte, de predare a materiei respectie. Documentul
orientativ în realizarea acestei operații este programa școlară, ce indică capitolele, temele
și subtemele cu numărul corespunzător de ore pentru tratarea acestora.
Proiectarea unei lecții este operația de identificare a secvențelor instrucționale ce se
derulează în cadrul unui timp determinat, de obicei, o oră școlară. Documentul care
ordonează momentele lecției cu funcțiile adiacente are un caracter tehnic şi normativ şi se
numeşte, de la caz la caz, proiect de lecţie, proiect de tehnologie didactică,plan de lecţie,
proiect pedagogic, fişă tehnologică a lecţiei, scenariu didactic etc.
S. Cristea (1996) distinge modelul modern sau curricular al proiectării pedagogice de
vechiul model, tradiţional sau didacticist, şi sugerează o analiză comparativă în funcţie de
următoarele aspecte:
Modelul didacticist al proiectării pedagogice se caracterizează prin următoarele :
• este centrat pe conţinuturi, îndeosebi pe acţiuni specifice procesului de predare ;
• conţinuturile îşi subordonează obiectivele, metodologia şi evaluarea didactică într-o
logică a „învăţământului informativ";
• relaţiile dintre elementele activităţii didactice sunt întâmplătoare, disparate,
nediferenţiate şi nedefinite pedagogic, stabilindu-se mai ales sub presiunea conţinutului şi
a sarcinilor de predare;
• întreţine dezechilibre în formarea formatorilor - iniţială şi continuă - între pregătirea de
specialitate (predominantă şi adesea monodisciplinară) şi pregătirea psiho-pedagogică;

Modelul curricular al proiectării pedagogice presupune următoarele caracteristici :

- este centrat pe obiective şi propune acţiuni didactice specifice procesului complex de
predare-învăţare-evaluare;
 - punctul de plecare îl constituie obiectivele stabilite pentru elev în spiritul unui
învăţământ formativ, bazat pe valorificarea potenţialului de (auto)instruire - (auto)educaţie
a fiecărui elev/student;
- între toate elementele activităţii didactice (obiective - conţinut - metodologie -evaluare)
se stabilesc raporturi de interdependenţă, determinate de rolul central al obiectivelor
pedagogice;
- asigură echilibrul dintre pregătirea de specialitate a formatorilor (concepută
interdisciplinar, cu o disciplină „principală" şi cel puţin una „secundară") şi pregătirea
psihopedagogică

Scopul proiecției didactice este de a realiza transpunerea didactică a conținutului

stiințific într-o manieră care să le permită elevilor asimilarea lui, dar în același timp să îi
oblige la efort intelectual și/sau practic-aplicativ/motric. Proiectarea didactică are semnificația
unei prognoze pe baza unei analize diagnostice a condițiilor prealabile ale activității
didactice.
Valoarea unei lecții, ca a oricărei activităti, se apreciază în funcție de randament.
O lecție eficientă este o lectie care dă randamentul maxim, în condițiile în care s-a
lucrat. Unele rezultate ale activității didactice pot fi observate numai dupa o lungă durată de
timp, dar fară să se poată preciza care a fost lecția sau lecțiile care le-au produs. Asa sunt
rezultatele care privesc dezvoltarea proceselor psihice, formarea concepțiilor științifice despre
lume, progresul moral si estetic al elevilor. Lecția are randamentul maxim atunci când toți
elevii din clasa au obtinut maximum de rezultate bune cantitativ si calitativ, în funcție de
posibilitățile lor, cu un efort cât mai mic, într-un timp cât mai scurt.
 Scopurile mai îndepărtate ajută la precizarea scopului apropiat al lecției, iar realizarea
scopului apropiat constituie un pas spre realizarea scopurilor mai îndepărtate. De aceea este
deosebit de importantă fixarea cu claritate si precizie a scopului lectiei.
Spre a fixa în mod corect scopul unei lecții, profesorul trebuie să țină seama de trei
elemente:
-conținutul temei pe care o va preda
-nivelul actual de dezvoltare a elevilor
-sarcinile mai apropiate si mai îndepărtate în direcția carora trebuie dezvoltată
personalitatea elevilor.
Ținând seama de aceste elemente profesorul poate stabili cu precizie ce cunoștințe și
deprinderi pot fi formate sau consolidate cu ajutorul conținutului temei, în funcție de vârstă și
de pregătirea anterioară a elevilor, care vor fi aspectele educative realizabile în mod neformal
prin acest conținut.
Lectiile asigura o informare ampla si sistematica a elevilor in diferite domenii, si ii
ajuta la formarea personalitatii lor. Ele contribuie la dezvoltarea gindirii si imaginatiei
elevilor, la formarea sentimentelor superioare, la fortificarea vointei, la obisnuirea elevilor cu
munca organizata si cu disciplina, le cultiva progrestiv aptitudinile si talentele, ii ajuta sa-si
insuseasca tehnica muncii independente. Aceste avantaje pe carele ofera au validat lectia ca
forma principala, forma de baza in organizarea procesului de invatamint.