Referat

Alexandru Macedonski este unul dintre cei mai importanți și cunoscuți poeți ai
perioadei post-eminesciene, remarcat timpuriu prin comparația permanentă realizată față
de Eminescu, dar și prin nota culturală pe care acesta o aduce. Renumitul scriitor este
cunoscut pentru devotamentul față de modernitate, în poezie mai ales, se exprimă în acest
fel și impresionează, dar nu oarecum, ci afirmând că „poezia viitorului va fi doar muzică
și imagine”.

Dintre cele mai cunoscute opere ale sale se remarcă cu certitudine poezia ce
aparține volumului Poema rondelurilor, un volum testamentar, conceput ca „un poem al
poemelor”. Deși este o poezie cu formă fixă, pe alocuri neschimbată, exprimă și hrănește
simțurile printr-o frumusețe pură, și unică. Senzația paradisiacă este puternic simțită cu
ajutorul soarelui, crinilor, rozelor, elemente simbolice din opera sa. Acestea sunt
rondelurile dedicate în totalitate frumosului, ce din perspectivă macedonskiană,
reprezintă natura.

Cu o mai mare precizie asupra rondelurilor, regăsim semnificativ Rondelul de

aur, ce face parte din ciclul Rondelurilor Pribege. Se evocă o lume învăluită de culoarea
aurului, care este stăpânită de o entitate păgînă. „Aurul”, așa cum este folosit în primul
vers al poemului, reprezintă o metaforă sinestezică ce are să devină un simbol prin
repetiție. Acest termen nu este utilizat cu rol de a descrie, ci de a compacta într-un singur
cuvânt puterea de transformare asupra lumii. De asemenea, prezența aurului sub ambele
forme ale sale de agregare, în pulbere și topit, denotă artificialitate, ce arată complexitatea
registrului său stilistic. Cele două lumi, reală și fantastică fac posibilă cititorului relația
antitetică între oier, oi, naturalețea acestui peisaj, și aurul, asociat cu păgânismul.

Un alt rondel ne atrage atenția, și anume Rondelul cupei de Murano, ce face parte
din seria Rondelurilor celor patru vânturi. Critica literară a inclus acest rondel într-unul
de tip experiment simbolist, considerând că alegerile sale poetice sunt de tip inconștient.
Scriitorul pune la dispoziție o întreagă simbolistică a cupei, a potirului, și este inserată la
modul conștient în poem, Macedonski fiind pasionat de heraldică. Căutarea poeziei, ne
poate spune titlul, este la fel de sacră și de îndreptățită precum cea a Sfântului Graal,
ambele presupunând sfințenie. Compozițional, cele trei catrene respectă succesiunea a
trei momente distincte: primul sugerează esența artei, al doilea catren evocă relația artei
cu absolutul și al treilea, împreună cu versul final, se constituie într-o concluzie. Deși
poemul se deschide cu o negație : „nu e de aur” , este completată imediat de afirmația ce
trebuia scoasă în evidență : „e de raze”, iar astfel se stabilește originea artei. Nu este
negată noblețea și prețiozitatea aurului, ci valoarea sa materială, profană. În acest rondel,
spiritul este elementul primordial, ce nu poate fi introdus inconștient, din contră, este cel
care arată incontestabil puritatea.

Ne putem îndrepta atenția și asupra renumitului Rondelul Crinilor, ce a delectat

de-a lungul timpului simțurile cititorilor. La o primă lectură, ba chiar a unui singur vers,
imaginația ne este inundată de peisaje sublime, parfumate, elegante, nobile. Ne putem
pune de acord că această stare ne este accentuată odată cu împrospătarea memoriei
simțurilor olfactive. Scriitorul ne pregăteşte de o întreagă capodoperă prin simpla
introducere a efectului dorit, „beţia”. Repetiția celor două versuri: În crini e beția cea
rară/ Sunt albi, delicați, subțiratici oferă muzicalitate poeziei, evidențiind unicitatea și
frumusețea lor. Albul exprimă din nou puritatea, sacralitatea, iar starea este cea
favorabilă îmbucurării sufletului.

După cum putem observa doar din cele trei rondele, universul poetic al lui
Macedonski este dominat de frumos, sacru, și de sine, de suflet, care face posibilă o
escapadă în fantezie în orice moment. Tehnicile simboliste îi sunt mereu la îndemână iar
dorința de modernizare a poeziei se manifestă natural. Prin urmare, „statutul de
deschizător de drumuri” îi este asigurat atât de talentul său, cât și de concepția sa asupra
artei.