Studiu privind influenţa şcolii în educarea

creativităţii elevilor
PSIHOLOGIE

Autor: prof. ing. Omer S. Sevinci

Colegiul Tehnic de Marină “Al. I. Cuza”, Constanţa

De-a lungul timpului, cele mai importante inovaţii în diferite domenii au fost posibile
datorită nevoii omului de a crea ceva nou. In acest sens, creativitatea joacă un rol esenţial.
Dezvoltarea capacităţii de a fi creativ, este esenţială pentru supravieţuire, fiecare din noi
având o mare nevoie de noutate. În acest sens, şcoala trebuie să aibă un rol primordial în formarea
tinerilor capabili să-şi folosească întregul potenţial creativ de care dispun în activitatea productivă
viitoare. Creativitatea este o condiţie a eficienţei atât în procesul de învăţământ cât şi în muncă.
Pentru ca un adult să devină creativ este necesar un antrenament încă din copilărie dobândit în
şcoală.
Şcoala rămâne principalul instrument pe care societatea îl foloseşte pentru cultivarea şi
valorificarea creativităţii la membrii ei tineri, de vârstă şcolară. În acest sens, modernizarea
sistemică a învăţământului, în lumina unei pedagogii a creativităţii se impune cu necesitate.
Benefică ar fi şi introducerea unui curs aplicativ de creativitate ca disciplină de studiu, având
caracter: interdisciplinar (ca metodologie, material faptic şi aplicaţii), paradisciplinar (ca plasare în
programa şcolară, alături de celelalte discipline de studiu) şi supradisciplinar (ca realizare şi
finalitate).
Pentru a pregăti viitori specialişti, potenţiali creatori, profesorul care ar preda acest curs
sau oricare altă disciplină şcolară, este esenţial să fie creativ, să fie un factor stimulator al
comportamentului creativ al elevilor prin stimularea dorinţei şi a curiozităţii de a descoperi soluţii
noi de rezolvare a unor probleme. El trebuie să evite utilizarea unor fraze de genul "cine ştie
răspunsul corect", "nu mi se pare logic", "poţi să demonstrezi" şi să nu sancţioneze îndrăzneala
unora de a pune întrebări incomode. Trebuie să accepte întrebările neuzuale, să respecte ideile
inedite, să sublinieze valorile ideilor pe care le emit elevii şi să ofere oportunităţi de exprimare sau
de lucru în absenţa unor evaluări imediate.
Având în vedere tendinţa unora de a simplifica lucrurile printr-o primă impresie asupra
unui lucru, ce blochează imaginaţia, profesorul ar trebui să-i înveţe pe elevi să aplice strategia de
gândire “saper vedere” adică “să ştii cum să vezi“ aşa cum o numea Leonardo Da Vinci. Pentru a
şti cât mai multe despre o problemă, o situaţie, acesta considera că este necesar să începi prin a o
reconstrui şi a o privi din mai multe unghiuri. Pentru ca elevii să aplice o astfel de strategie,
profesorul va trebui să creeze situaţiile educative favorabile dezvoltării abilităţii acestora de a
genera cât mai multe soluţii cu privire la o problemă dată şi a capacităţii de modificare rapidă a
fluxului ideativ în scopul găsirii unor utilizări noi. Pentru a sprijini performanţele creative ale
elevilor săi, profesorul va alege situaţiile educaţionale adecvate profilului intelectual al acestora şi
îi va ajuta să-şi descopere „intersecţia” dintre potenţialul creativ şi profilul intelectual, locul unde
este cel mai probabil să se manifeste capacităţile creatoare.
Conform modelelor psihologice propuse de J.S. Renzulli şi T.M. Amabile, potenţialul
creativ este rezultatul intersecţiei a trei grupe de factori psiho-comportamentali: aptitudinile
pentru disciplină (cunoştinţe şi priceperi de gândire ştiinţifică), aptitudinile de gândire creativă,
respectiv interesele şi motivaţia intrinsecă (perseverenţă, angajare în sarcină). Cei trei factori
interacţionează specific în personalitatea unui elev în cazul unei activităţi creative, la o disciplină
şcolară şi reprezintă disponibilităţi înnăscute pentru fiecare elev, dar în permanentă dezvoltare
prin învăţare creativă într-un mediu educaţional favorabil.
Pentru a stimula profilul creativ (aptitudinal) al unui elev este necesar să identificăm
condiţiile (situaţii educative, medii de învăţare) în care el poate fi produs, adică să găsim
răspunsurile la următoarele întrebări: Ce capacităţi intelectuale folosesc elevii în anumite situaţii
de învăţare? Prin ce mijloace pedagogice pot fi activate? Ce combinaţie a acestor capacităţi asigură
eficienţa în rezolvarea unor sarcini de învăţare? În ce „termeni” trebuie să creăm mediul de
învăţare favorabil unui elev?

62
ORIZONT DIDACTIC - NR. 50
 Termeni precum „situaţii de învăţare”, „mijloace”, „medii”, „condiţii” sugerează de fapt
„interfaţa intelectuală” pe care şcoala este chemată să o creeze, între ceea ce un elev „este” într-un
cadru educaţional aleatoriu şi ceea ce el „ar putea fi” în condiţii favorabile deliberat create. Astfel
înţelegem profilul intelectual al unui elev (în raport cu o anumită disciplină şcolară) ca o variabilă
dispusă la interfaţa dintre potenţialul creativ şi manifestările acestuia.
În plan didactic, această variabilă corespunde unor situaţii de învăţare care prezintă o
anumită configuraţie a condiţiilor intelectuale favorabilă manifestării acestor disponibilităţi. Elevul
„ar putea deveni” creativ dacă se crează mediul educaţional favorabil, prin atmosfera instaurată în
clasă, prin atitudinea deschisă şi receptivă a profesorului faţă de valorile creativităţii acestuia,
printr-o relaţie profesor-elev autentic democratică şi de cooperare şi în primul rând prin aplicarea
unor strategii creative, stimulativ-participative.
Cum poate fi caracterizat un elev care a devenit creativ? În primul rând, prin: fluiditate
(verbală, de idei, asociativă, expresivă), flexibilitate (spontană, de adaptare, de redefinire),
originalitate în gândire şi capacitate de elaborare. La toate acestea se mai adaugă atitudinea
condiţionând randamentul (uşurinţa, rapiditatea proceselor gândirii) şi câteva trăsături de
personalitate specifice (grad mare de interes şi implicare într-o problemă, disponibilitatea de a
folosi tehnici ce stimulează gândirea creativă, concentrarea şi mobilitatea atenţiei, perseverenţa,
tenacitatea, răbdarea, devotamentul, standardul ridicat pentru propria muncă, încredere în forţele
proprii, receptivitatea faţă de autocritică şi critică, toleranţa la ambiguitate, optimismul,
entuziasmul etc). Un elev care a devenit creativ prin educaţie va deveni un adult capabil să-şi
folosească întregul potenţial creativ de care dispune în tot ceea ce face. De aceea educarea
creativităţii trebuie să devină un imperativ, să fie o prioritate.
Pentru a demonstra influenţa factorului şcoală în educarea creativităţii la elevi s-a făcut o
cercetare pe un număr de 50 de elevi din clasa a XI-a.şi a XII-a. Cercetarea s-a desfăşurat pe
parcursul a trei săptămâni. În prima săptămână, elevilor li s-a aplicat iniţial un chestionar cu
privire la gradul de aplicare a strategiei de gândire „saper vedere”. Apoi elevii împărţiţi în grupe
de câte cinci, au avut de abordat diferite probleme tehnice din mai multe unghiuri şi de găsit mai
multe soluţii alternative de rezolvare. S-au făcut comentarii şi aprecieri pe marginea acestora. În a
doua săptămână, au avut de selectat soluţia optimă din mai multe soluţii posibile, având la
dispoziţie şi material didactic modern. S-au pus în discuţie soluţiile alese de către elevi fiind
apreciate cele mai valoroase contribuţii. În ultima săptămână, s-a aplicat un al doilea chestionar cu
privire la gradul de influenţă a factorului şcoală în educarea creativităţii elevilor.
În urma aplicării primului chestionar s-a constatat că puţini elevi ştiu să aplice strategia
de gândire „saper vedere”, majoritatea fiind obişnuiţi să studieze o problemă tehnică dintr-un
anumit unghi. La cel de-al doilea chestionar, s-a ajuns la concluzia că elevii care au constituit
eşantionul cercetării, au dovedit o mare flexibilitate mintală în a găsi soluţii diverse, pentru
soluţionarea problemelor date, prin cooperare cu ceilalţi colegi şi prin discuţiile libere cu
profesorul. Majoritatea grupelor de elevi au intuit soluţia optimă. Câţiva elevi au dovedit
originalitate în selectarea soluţiilor.
Au fost de asemenea identificate câteva condiţii ce dezvoltă creativitatea elevilor precum:
autoînvăţarea; acordarea unei largi libertăţi individuale de selecţie şi decizie, dreptul la eşec
precum şi susţinerea lui pentru a-l depăşi, urmărirea şi aprecierea soluţiilor valoroase şi implicit
încurajarea demersurilor creative. Condiţiile enumerate mai sus sunt o parte din cele necesare
manifestării capacităţilor creative ale elevilor. Ele în ansamblu, trebuie să asigure un mediu
educaţional care să favorizeze formarea unui comportament creator. Doar un profesor cu reale
capacităţi creative poate face acest lucru şi poate ajuta elevul să devină creativ prin educaţie.
Bibliografie:
1. Stoica, Ana, Creativitatea elevilor. Posibilităţi de cunoaştere şi educare, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti,1983;
2. Maria, Gârboveanu, Stimularea creativităţii elevilor în procesul de învăţământ, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti,1981;
3. M. Ionescu, Demersuri creative în predare şi învăţare, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000.

63
ORIZONT DIDACTIC - NR. 50
PSIHOPEDAGOGIE
Studiu privind modificarea comportamentului
elevilor prin implicarea în activităţi şi proiecte

Autor: prof. ing. Omer S. Sevinci

Colegiul Tehnic de Marină “Al. I. Cuza”, Constanţa

Acest studiu are la bază ideea existenţei unei corelaţii între manifestările violente ale
elevilor şi implicarea acestora la activităţi extracurriculare. Deşi situaţiile de violenţă în familie sunt
tot mai des întâlnite şi în mod cert influenţează negativ comportamentul copilului, se porneşte de
la ideea de acţiune a factorilor educativi în scopul corijării prin educaţie.
I. MOTIVAŢIA CERCETĂRII
Problema manifestărilor violente în mediul şcolar rămâne o temă de cercetare actuală
deoarece creează dificultăţi reale în asigurarea unui climat favorabil învăţării în şcoală. Acest
studiu are la bază ideea existenţei unei corelaţii între manifestările violente ale elevilor şi
implicarea acestora la activităţi extracurriculare. Cu alte cuvinte, chiar dacă factorii familiali au
influenţat în mod negativ comportamentul elevului, acesta poate fi corijat prin educaţie (prin
participarea la activităţi extracurriculare, proiecte , etc).
II. OBIECTIVELE ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII
1. Obiectivele cercetării:
 Evaluarea autocontrolului respectiv a nivelului de agresivitate a elevilor;
 Identificarea frecvenţei de manifestare a violenţei fizice şi verbale la elevi;
 Analizarea principalelor modalităţi de intervenţie a factorilor educativi care
influenţează pozitiv comportamentul elevului;
 Selectarea unor alternative la manifestările agresive propuse de către elevi
2. Ipoteză de lucru : Am pornit de la ideea că există o corelaţie între manifestările violente
ale elevilor şi intervenţia activă a factorilor educativi. Mai exact, am urmărit să vedem ce
modalităţi de acţiune sunt mai eficiente în reducerea manifestărilor violente ale elevilor.
3. Descrierea cercetării
a) Descrierea eşantionului: La acest studiu au participat elevi din clasele a IX-XII din
cadrul liceului nostru, provenind atât din mediul urban cât şi din cel rural. In selectarea
eşantionului s-a avut în vedere numărul de clase de liceu. Eşantionul a cuprins un număr de 120
de subiecţi, câte 30 de elevi pe fiecare nivel de studiu.
b) Descrierea procedurii de investigare: Pentru realizarea studiului am utilizat ca
instrumente de lucru două chestionare. Primul chestionar a avut ca scop autoevaluarea frecvenţei
cu care elevii manifestă acte de violenţă verbală şi fizică, identificarea situaţiior în care elevii devin
violenţi, persoanele faţă de care sunt agresivi, capacitatea de autocontrol în anumite situaţii
stresante sau tensionate şi găsirea unor alternative la manifestările violente.
Chestionarul cuprinde 21 de itemi cu întrebări care evidenţiază aspectele bipolare sau
extreme ale comportamentului: de la ceartă la stăpânirea propriilor reacţii şi realizarea
autocontrolului. În cotarea răspunsurilor se acordă câte 1 punct pentru fiecare DA la întrebările 1 –
10 şi câte 1 punct pentru fiecare NU la întrebările 11 – 21. Cu cât punctajul obţinut se apropie de
cifra 21, cu atât nestăpânirea, lipsa maturităţii emoţionale respectiv nivelul de agresivitate elevului
este mai ridicat. Invers, cu cât punctajul se apropie de cifra 1, cu atât nivelul de agresivitate este
mai scăzut. Astfel, scorurile cuprinse între 21-10 indică o agresivitate accentuată, intre 9-5 indica o
agresivitate medie şi între 4-0 o agresivitate scăzută şi foarte scăzută.
Al doilea chestionar a avut drept scop evaluarea gradul de implicare a elevilor în diferite
proiecte educative şi activităţi extra-curriculare.
III. REZULTATELE CERCETĂRII
În cadrul cercetării s-a avut în vedere în primul rând gradul de implicare a elevilor în
diferite proiecte educative şi activităţi extra-curriculare. S-a constatat că 80% din elevii chestionaţi
se implică cel puţin o dată pe săptămână în activităţi extraşcolare şi cele mai preferate activităţi ale
elevilor implică mişcare (sport, vizite, excursii, etc) şi muzică.
Din analiza corelaţională între nivelul de agresivitate şi practicarea de sporturi (precum
fotbalul, baschetul, boxul, etc), procentul mare de participanţi la astfel de activităţi indică faptul că
activităţile sportive sunt extrem de preferate de către elevi.

64
ORIZONT DIDACTIC - NR. 50
 S-a observat că elevii sunt extrem de motivaţi intrinsec, participând la activităţile

PSIHOPEDAGOGIE
extraşcolare cu mare plăcere. Un alt aspect investigat a fost frecvenţa manifestărilor de agresivitate
verbală şi fizică a elevilor. Din rezultatele obţinute a reieşit că un procent mare (82%) dintre elevii
chestionaţi manifestă agresivitate verbală (ex.: directă: injurii, ameninţări sau indirectă: calomnii),
şi 53% dintre aceştia manifestă agresivitate fizică (ex.: directă: lovirea unui coleg sau indirectă:
lovirea unui substituit al victimei). Persoanele cele mai frecvent agresate (verbal sau fizic) de elevi
sunt prietenii şi colegii, fapt explicat prin: timpul relativ mare petrecut împreună, particularităţile
de vârstă, şi o comunicare mai permisivă decât cu adulţii.
Puncte tari constatate în urma prelucrării şi interpretării datelor:
- motivaţia intrinsecă a elevilor pentru participarea la activităţile extraşcolare, care îi ajută
să fie mai relaxaţi şi astfel să fie mai puţin violenţi
Puncte slabe în urma prelucrării şi interpretării datelor:
- frecvenţa zilnică a manifestărilor violente a elevilor
- un procent semnificativ din subiecţii chestionaţi au un potenţial agresiv ridicat
- relaţionarea deficitară a elevilor cu alte persoane datorită tendinţei de a reacţiona violent
Scopul principal al implicării elevilor în proiecte şi activităţi extracurriculare este acela de
dezvoltare a abilităţilor de interacţiune pozitivă ale elevilor, în vederea scăderii frecvenţei de
manifestare a comportamentelor violente. În acest mod, elevii pot ajunge să înţeleagă care este este
mecanismul care stă în spatele comportamentelor violente şi cum se poate ajunge la autocontrol,
cum poate deveni astfel şcoala un spaţiu prietenos.
Bibliografie:
1. Neacşu, I., Mareş, T., Nica, M., Copilul şi violenţa, Comportamente şi responsabilităţi, Editura Semne,
Bucureşti, 2006
2. Şoitu, L., Hăvârneanu, C., Agresivitatea în şcoală. Iaşi, Editura Institutul European, 2001
3. Neamţu, C., Devianţa şcolară, Ghid de intervenţie în cazul problemelor de comportament ale elevilor,
Editura Polirom., Iaşi, 2003

Stimularea creativităţii elevilor prin activităţile extracurriculare

Autor: prof. înv. primar Ciubotariu Elena Cristina

Şcoala Primară Bălăneşti, Jud. Neamţ

Cultivarea capacităţii creatoare a devenit o sarcină importantă a şcolilor contemporane,

chiar dacă au existat şi poziţii sceptice care au susţinut că învăţământul actual nu contribuie la
dezvoltarea creativităţii, observându-se că el cultivă mai ales gândirea critică, disciplina,
conformismul, incompatibile cu climatul de libertate favorabil imaginaţiei creatoare.
Creativitatea este un complex de însuşiri şi aptitudini psihice care în condiţii favorabile
generează produse noi şi valoroase pentru societate.
Şcoala trebuie să stimuleze exprimarea potenţialului creativ al fiecărui copil, să încurajeze
iniţiativele lui, ingeniozitatea şi curiozitatea, să favorizeze stabilirea unor relaţii care să nu
exagereze prin autoritate, să ofere ocazii elevului de a lua singur decizii şi să stimuleze încrederea
în sine, într-o atmosferă de comunicare liberă.
Activităţile şcolare chiar dacă urmăresc însuşirea de către elevi a unor cunoştinţe
temeinice, a unor priceperi şi deprinderi, implicând în ansamblu o concepţie ştiinţifică despre
lume şi viaţă şi chiar dacă duc la formarea şi dezvoltarea unei personalităţi creatoare, nu pot
răspunde suficient dorinţei de cunoastere şi de creaţie - însuşiri caracteristice copiilor.
Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ impun îmbinarea activităţii
şcolare cu activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative. Desfăşurarea activitţăilor
şcolare şi extraşcolare permite şi manifestarea creativităţii de grup, a relaţiilor creative. În acest
cadru şi educatorul îşi poate afirma spiritul novator, creativitatea didactică.
Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţii de învăţare realizată
la clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale
ştiinţei, atrag individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util,
orientează elevii către activităţi utile care să întregească educaţia şcolară, contribuind la formarea
personalităţii. De aceea şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care îmbracă cele
mai variate forme.

65
ORIZONT DIDACTIC - NR. 50