Evaluarea formativ-continua si importanta ei in

activitatea prescolarilor

In reforma educationala intreprinsa in momentul de fata in invatamant, importanta

activitatii de evaluare devine din ce ince mai accentuata, deoarece permite cadrului didacticsa
aprecieze gradul in care au fost atinse obiectivele procesului de invatamant, precum si
progresul si dificultatile acestuia.
Evaluarea se poate defini ca un sistem de conceptii, principii si tehnici referitoare la
masurarea si aprecierea rezultatelor scolare si prescolare si a procesului didactic. In
invatamantul preprimar actul de evaluare pastreaza caracteristicile evaluarii activitatii
didactice, dar cu note specifice determinate de treapta de invatamant si de natura
continutuluide evaluat, avand drept scop masurarea si aprecierea cunostintelor, priceperilor si
deprinderilor dobandite de copii in carul actului educational. In acelasi timp evaluarea
urmareste si aspectele formative ale muncii educatoarei , concretizata in activitatile si
comportamentele dobandite de copilul prescolar prin procesul de invatamant. Evaluarea
constituie o actiune complexa care presupune realizarea multor operatii intreprinsede cadrul
didactic, acestea constand in masurarea fenomenelor vizate de evaluare( utilizarea unor
procedee, instrumente evaluative, in cazul nostru conceperea … de teste si probe);
interpretarea si aprecierea datelor obtinute; adaptarea deciziilor ameliorative, care se
constituie in baza concluziilor desprinse din interpretarea datelor evaluarii, rezultatelor si prin
preconizarea masuratorilor pentru inlaturarea neajunsurilor si imbunatatirilor activitatii in
etapa urmatoare.
Evaluarea este definita ca activitate prin care se inregistreaza si se prelucreaza si se
interpreteaza informatii despre calitatea rezultatelor prescolarilor si a procesului care a condus
la aceste rezultate, dar si despre evolutia posibila a procesului didactic in vaderea
perfectionarii lui si a maximalizarii rezultatelor celor mici. Cu alte cuvinte, in procesul
instructiv- educativ, evaluarea reprezinta mecanismul fundamental al conexiunii inverse si-i
confera demersului didactic un caracter reglabil si autoreglabil.
Experienta didactica permite conturarea a trei forme de evaluare, dupa momentul
efectuarii si modul de interpretare a datelor , cu relevanta in desfasurarea procesului didactic:
a). evaluarea initiala ( predictiva );
b). evaluarea cumulativa ( sumativa; certificativa )
c). evaluarea formativa ( continua).
Evaluarea formativa ( continua) presupune verificarea rezultatelor pe parcursul
didactic, realizata pe segmente mai mici de unitati de invatare. Ea poate fi efectuata dupa
fiecare activitate comuna sau se poate efectua dupa teme si subteme, realizand un feed- back
continuu pentru educatoare, dar si pentru prescolari, care dobandesc confirmarea insusirii
corecte a cunostintelor. Acest tip de evaluare are o importanta deosebita deoarece permite
evaluarea performantelor tuturor copiilor privind continutulesential al cunostintelor parcurse
in secventa respectiva. Astfel se constata in ce masura au fost insusite cunostintele si
deprinderile predate, se identifica neajunsurile si se adopta masuri de recuperaree fata de unii
copii si de ameliorare a procesului de invatamant. Evaluarea continua are un caracter
permanent si este integrata in actul didactic , realizandu-se pe parcursul activitatii de predare –
invatare, mai ales la verificarea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor.
 Faptul ca prescolarii nu stiu sa scrie si sa citeasca exclude din arsenalul metodelor de
evaluare pe cele care se bazeaza pe aceste forme de comunicare. In invatamantul preprimar nu
se dau note si, ca atare, notarea numerica a rezultatelor copiilor nu poate avea rol de
clasificare nici in cadrul probelor de evaluare. Mai degraba, educatoarele pot tine pe tipuri de
activitati evidenta lacunelor inregistrate in pregatirea fiecarui copil, ca premisa pentru o
diferentiere si individualizare a instruirii, cu focalizare pe ameliorarea acestei pregatiri.
Jocul, convorbirea, povestirea, activitatea practica detin ponderea cea mai mare in
arsenalul de forme si metode utilizate de educatoare.
Observarea directa, convorbirea, chestionarea orala, testul, analiza lucrarilor
efectuate de copii in cadrul activitatilor practice, artistico- plastice se consituie , astfel, in
metode de evaluare continua si la indemana tuturor educatoarelor.
Evaluarea continua insoteste, de fapt, demersul didactic in toate etapele lui si
evidentiaza performantele tuturor copiilor la nivelul intregului continut. In acest fel se pot
identifica la timp erori de intelegere si asimilare, dificultati de aplicare a cunostintelor in
situatii noi si se pot adapta cele mai eficiente masuri de recuperare si ameliorare. Valoarea
reala a acestui tip de evaluare deriva din faptul ca este pentru noi cel mai eficient mijloc de
prevenire si inlaturare a situatiilor de esec, iar din perspectiva” invatarii depline”, evaluarea
continua este o evaluare de progres.
La grupa mare, am folosit in cadrul activitatilor matematice, in educarea limbajului,
in cunoasterea mediului, in educatia pentru societate, fise, desene sectionate (reconstituire),
siluete pentru teatru de masa , setul de caiete interdisciplinar matematica limbaj si cunoasterea
mediului, acestea fiind modalitati eficiente, utile si in acelasi timp interesante si atractive
pentru prescolari. Din verificarea fiselor si a celorlalte maeriale am putut evalua volumul de
cunostinte retinut de copii. In urma acestora, am facut un plan ameliorativ pentru recuperarea
cunostintelor si deprinderilor neinvatate urmarind ca in cadrul activitatilor recuperatorii sa-l
realizam.
In procesul evaluarii continue apar doua valente din perspectiva partenerilor
implicati: educatoarea respecta si asigura caracterul interdisciplinar al instruirii, iar copiii sunt
solicitati si ei si ei se implica in rezolvarea de cerinte si sarcini variate pentru care trebuie sa
gaseasca solutii viabile pe baza informatiilor cunostintelor, capacitatilor si abilitatilor
anterioare pe care le actualizeaza, restructureaza si aplica in situatii noi.
In acest fel, obiectivele demersului nostru didactic se transforma treptat in
comportamente masurabile, comportamente care constituie pentru noi barometrul ce indica in
ce masura strategiile si mijloacele utilizate au fost adecvate la obiective, continuturi,
posibilitatile copiilor si timpul acordat.
De retinut un aspect esential: din moment ce obiectivele ii vizeaza pe toti copiii, sarcina
didactica din proba sau fisa de evaluare este aceeasi pentru toti copiii pentru ca diferentierea si
individualizarea sunt strategii ale predarii si invatarii si nu ale evaluarii.
Daca intreaga noastra activitate educationala o vom proiecta si desfasura de pe
principiile unei asemenea conceptii pedagogice, evolutia si progresul copiilor e asigurat. Orice
copil care, in mod dominant, poate realiza si rezolva sarcinile de invatare la care este solicitat
isi formeaza o imagine de sine pozitiva, care il mobilizeaza si sustine energic si motiveaza in
procesulinstruirii si evaluarii. Deci, prin evaluare, il invatam pe copil sa se cunoasca, sa se
autoevalueze in vederea autodepasirii. Acest obietiv este conditionat de cunoasterea si
intelegerea de catre copii a criteriilor de apreciere in care vor opera in evaluarea lucrarilor si
rezultatelor proprii sau ale colegilor.
Din perspectiva teoriei curriculare se remarca rolul evaluarii continue ca actiune cu
finalitate formativa posibila, de stimulare permanenta a calitatii instruirii.
O activitate in care evaluarea este implicata in fiecare moment al ei devine simulare o
activitate de predare - invatare-evaluare. In acest sens, R. Gagne apreciaza :”orice metoda da
rezultate mai bune cand cele nvatate sunt masurate imediat”. Aici imi permit o scurta reflectie:
demersul nostru didactic poate fi eficient daca nu uitam nici o clipa ca evaluarea este punctul
final pentru o succesiune de evenimente si daca ajungem la intelegerea urmatoarei realitati:
punctul final al activitatii de astazi devine si trebuie sa constituie punctul initial al demersului
didactic de maine. Numai asa procesul instructiv-educativ poate fi riguros, dar flexibil, activ
si formativ, eficient si creativ.