MENTORATUL

ÎN EDUCAŢIA PREŞCOLARÃ ŞI ŞCOLARÃ

PROFESIONALIZAREA PENTRU CARIERA DIDACTICÃ

-studiu-

PANAIT VIORINA- prof. grd I

Şcoala Gimnazialã nr. 1 Poenari- judeţul Giurgiu

 PROFESIONALIZAREA PENTRU CARIERA DIDACTICÃ

I CARIERA DIDACTICÃ. PROFESIONALIZAREA PENTRU CARIERA DIDACTICÃ.

Conform lui Komenský, profesorii trebuie să fie oamenii cei mai aleşi, credincioşi, cinstiţi,
zeloşi, muncitori şi înţelepţi, pentru a fi capabili să îndeplinească până şi cele mai complexe
sarcini ale procesului de învăţământ.

Ca şi în epoca lui Comenius şi în contemporaneitate profesia didacticã are o dimensiune

umanã extrem de puternicã, fapt care implicã nu doar cunoştinţe şi competenţe (descriptibile în
termeni de standarde profesionale, ci şi atitudini, valori, ethos, într-un cuvânt o conştiinţã
profesionalã. Cadrul didactic nu este doar un agent, care se supune unui sistem de norme, ci şi
un actor, care se investeşte în ceea ce face, conferã semnificaţii, trãieşte activitatea cu elevii cu
o amprentã de intervenţie personalã importantã, astfel încât activitatea profesorului nu poate fi
în întregime canonizatã şi redusã la norme şi reguli rigide.

O pregătire de calitate superioară a profesorilor, bazată pe un sistem integrat de formare

iniţială, stagiatură şi dezvoltare profesională continuă este necesară acum mai mult decât
oricând pentru a răspunde cerinţelor actuale ale ritmului schimbării aflat în creştere, precum şi
noilor cerinţe pe care aceştia le vor întâmpina pe parcursul vieţii profesionale. Un fundament
iniţial puternic este esenţial pentru înzestrarea profesorilor cu cunoştinţele, competenţele,
abilităţile, atitudinile, conştientizarea şi încrederea necesare pentru a preda, pentru a fi pro-activi
şi a gestiona schimbarea cu profesionalism într-un mediu care evoluează rapid. Pentru a-şi
putea îndeplini rolul de lideri şi modele ale unei societãţi, profesorii trebuie să beneficieze de un
sistem de formare permanent.

Cariera didactică trece printr-o perioadă de multiple transformări, majoritatea fiind

determinate de globalizarea şi europenizarea la care ţara noastră este parte, de necesitatea
armonizării sistemului de învăţământ cu cerinţele pieţei muncii europene, dar şi de schimbările
paradigmelor educaţionale, politice, sociale, economice şi axiologice. Toate acestea presupun
creşterea continuă a calităţii sistemului educaţional, vizând în continuare profesionalizarea
carierei didactice, prin implementarea standardelor profesionale în procesul de formare a
viitorilor educatori.
 Profesionalizarea pentru cariera didacticã presupune un amplu efort de raţionalizare şi
aşezare a întregului proces de formare iniţialã şi continuã a cadrelor didactice pe baza unor
standarde profesionale. Activitatea cadrelor didactice trebuie înţeleasã şi cercetatã nu doar ca
împlinirea unei vocaţii şi a calitãţilor personale, ci ca o activitate care este supusã unor norme şi
constrângeri specifice şi precise. Ea are la bazã competenţe şi cunoştinţe asimilate în diferite
moduri, care implicã o formare profesionalã având la bazã un model profesional riguros
elaborat.

II. COMPETENŢA PEDAGOGICÃ ŞI PERFORMANŢELE PROFESIONALE.

Prin competenţã pedagogicã se înţelege, în sens larg, capacitatea unui educator de a se

pronunţa asupra unei probleme pedagogice, pe temeiul cunoaşterii aprofundate a legitãţilor şi
determinãrilor fenomenelor educative; în sens restrâns, se referã la capacitatea unei persoane
de a realiza, la un anumit nivel de performanţã, totalitatea sarcinilor tipice de muncã specifice
profesiei didactice.

Un profesor eficient are urmãtoarele competenţe:

 Stabileşte cu claritate obiectivele educative pe care urmeazã sã le realizeze elevii.

Aceasta presupune ca profesorul sã posede, de exemplu, competenţa de a identifica
obiectivele educative de atins, prin luarea în consideraţie a caracteristicilor elevilor sãi şi
a aşteptãrilor comunitãţii sociale, de a operaţionaliza obiectivele alese spre a fi propuse
elevilor, de a utiliza diferite tehnici de analizã a sarcinilor de învãţãre implicate în
realizarea fiecãrui obiectiv selecţionat;
 Le prezintã elevilor care sunt cele mai inalte performanţe, în anumite limite rezonabile,
la care se asteaptã sã se ridice în realizarea diferitelor activitãţi care le sunt propuse.
 Identificã şi concepe activitãţi de învãţare care sunt relevante pentru contextele reale de
viaţã cotidianã a elevilor;
 Manifestã preocuparea de se adapta la diversitatea elevilor prin selecţionarea unor
strategii de instruire şi a unor materiale de învãţare care sunt adecvate vârstei, pregãtirii
anterioare, valorilor cultural şi nevoilor individuale de educaţie ale elevilor;
 Creeazã şi menţine în sala de clasã un climat de lucru care favorizeazã învãţarea,
motivaţia intrinsecã a învãţãrii şi dorinţa de a realiza sarcinile de lucru propuse; aceasta
presupune, de exemplu, o serie de competenţe de management al clasei, începând cu
 cele legate de aranjarea mediului fizic al clasei, astfel încât sã se înlesneascã
interacţiunea dintre profesori şi elevi, stabilirea împreunã cu elevii a unor limite
rezonabile în care trebuie sã se înscrie comportamentul fiecãruia şi terminând cu cele
legate crearea unei atmosfere de lucru destinse;
 Încurajeazã interacţiunea socialã a elevilor în discutarea şi realizarea diverselor activitãţi
de învãţare legate de tema supusã studiului;
 Oferã elevilor o structurã de lucru de naturã sã ghideze activitatea de învãţare a elevilor
şi comportamentul lor în timpul lecţiei;
 Înlesneşte elevilor prelucrarea intelectualã a informaţiilor punându-i în situaţia de a
desfãşura activitãţi care implicã procese cognitive ce îi vor ajuta sã înveţe şi sã-şi
reaminteascã informaţia;
 Îi ajutã pe elevi sã stãpâneascã esenţialul- acele cunoştinţe şi deprinderi care sunt de
bazã pentru studierea la nivel superior unui domeniu, cerinţã care implicã ea însãşi din
partea profesorului capacitatea de esenţializare;
 Oferã elevilor sarcini de lucru provocatoare, interesante, de naturã sã stimuleze
dezvoltarea lor intelectualã;
 Propune activitãţi de învãţare care solicitã elevilor activitãţi intelectuale de un înalt nivel
de complexitate;
 Realizeazã o continuã monitorizare a progresului elevilor în realizarea obiectivelor
educative care le-au fost propuse. ( J.E.Ormond, 1998)

III. STAGIARUL- PARTENER ACTIV ÎN PROCESUL DEZVOLTÃRII SALE

PROFESIONALE

Stagiarul şi principiile formãrii sale profesionale

Stagiarul este cadrul didactic începãtor care este angajat într-o şcoalã dupã absolvirea
formãrii iniţiale şi care beneficiazã de îndrumare şi asistenţã în primii doi ani de activitate pentru
a se dezvolta profesional în practicarea profesiei didactice.
 Pe întreaga duratã a stagiului, stagiarului i se va asigura asistenţã şi sprijin în dezvoltarea
profesionalã. Stagiarul îşi construieşte un profil ideal de profesionist al domeniului, pe care îşi
propune sã îl atingã prin receptivitate, efort conştient, continuu şi implicare activã în propria
formare, fiind în acelaşi timp sprijinit şi îndrumat de mentorul pentru stagiaturã.

Responsabilitãţile stagiarului

Pentru a obţine definitivarea/certificarea în învãţãmânt, stagiarul va depune un efort

continuu pentru a atinge standardele de acordare a certificãrii prin profesia didacticã, efort care
se va concretiza în urmãtoarele:

 Se va dezvolta împreunã cu mentorul un plan de acţiune, cu un set de

obiective pe termen lung şi scurt, în vederea dezvoltãrii competenţelor şi
abilitãţilor cerute de standardele profesionale;
 Se va informa despre contextual educaţional al şcolii, documentele curriculare
privitoare la disciplina predatã, nivelul elevilor, legislaţia şi reglementãrile
şcolare;
 Se va informa despre responsabilitãţile sale cuprinse în fişa postului şi în
formularul de evaluare anualã a cadrului didactic;
 Va elabora, sub consilierea mentorului, propriul program de dezvoltare
profesionalã, care va include studiul teoretic menit sã fundamenteze ştiinţific
procesul de predare-învãţare;
 Va participa la programele şi activitãţile de formare care îl pot ajuta sã
progreseze profesional;
 Va participa la întâlniri cu alţi stagiari pentru a face schimb de idei şi
experienţã şi pentru a învãţa unul de la altul;
 Va colabora cu colegii profesori în vederea rezolvãrii problemelor
educaţionale care apar în activitatea curricularã şi extracurricularã.

Portofoliul stagiarului

La sfârşitul perioadei de stagiaturã, candidatul se înscrie pentru a fi evaluat pe baza

standardelor pentru profesia didacticã, în vederea obţinerii certificatului de cadru didactic
definitiv. Certificarea pentru profesia didacticã se acordã în urma unui proces de evaluare, care
are trei componente:

1. evaluarea portofoliului prezentat de stagiar;

 2. inspecţia specialã;
3. proba scrisã.

1. Portofoliul stagiarului reprezintã o colecţie de materiale doveditoare, sub aspect

cantitativ şi calitativ, a activitãţii desfãşurate de stagiar pe parcursul celor doi ani de
stagiaturã. Portofoliul este o modalitate de a pune în evidenţã evoluţia profesionalã a
stagiarului şi mãsura în care acesta a progresat sub aspect professional. Pe lângã faptul
cã portofoliul serveşte unei evaluãri externe, acesta are pentru stagiar semnificaţia şi
valoarea unui instrument de autoevaluare a propriului progres şi seveşte în viitor pentru
promovarea în carierã. Ca instrument autoevaluativ, portofoliul faciliteazã procesul de
reflecţie asupra propriei activitãţi, stabileşte reperele dezvoltãrii profesionale personale,
pesonalizeazã traseul de dezvoltare profesionalã.

Portofoliul are urmãtoarea componenţã:

A Raportul final asupra activitãţii stagiarului, întocmit de mentor;

B Materiale ilustrative pentru activitatea desfãşuratã de stagiar cu elevii:

a) Trei dovezi de identificare şi analizã a nevoilor şi intereselor individuale sau de grup ale
elevilor (chestionare pentru elevi şi pãrinţi, fişe de observare, liste de greşeli tipice).
b) Trei mostre de programe de instruire şi evaluare concepute şi utilizate de stagiar pentru
progresul a trei elevi cu performanţe şcolare diferite, pe durata unui semestru
(observaţia sistematicã a activitãţii şi a comportamentului fiecãrui elev, proiecte, referate,
portofolii ale elevilor).
c) Materiale didactice şi instrumente de lucru în concepţie proprie: fişe de lucru,
chestionare, planşe, fotografii, soft-uri, material intuitiv, casete audio, casete video.
d) Trei tipuri de probe de evaluare a cunoştinţelor elevilor: cel puţin un test iniţial, douã
teste formative, un test sumativ pentru aceeaşi clasã.

C Documente şi materiale care atestã preocuparea pentru dezvoltarea profesionalã personalã:

a) Fişã de evidenţã a partipãrii la cursuri de formare, la manifestãri ştiinţifice, la manifestãri

culturale;
b) Eseu reflexiv asupra progresului în atingerea standardelor, întocmit de stagiar.
Portofoliul este prezentat de cãtre stagiar în prezenţa mentorului, în faţa
consiliului profesional al şcolii.
 2. Inspecţia specialã reprezintã o activitate de observare directã şi de apreciere de cãtre
persoanele abilitate a modului în care candidatul işi desfãşoarã activitatea profesionalã
în acord cu standardele profesiei didactice.

3. Proba scrisã va fi prepoderent aplicativã, ea trebuind sã evidenţieze gradul de

înţelegere a conţinutului ştiinţific al specialitãţii, precum şi actualizarea cunoştinţelor de
specialitate, capacitatea de a stabili corelãri cu domenii conexe specialitãţii, capacitatea
de prelucrare a cunoştinţelor de specialitate pentru atingerea obiectivelor operaţionale,
capacitatea de selectare şi aplicare creativã a cunoştinţelor de didactica specialitãţii în
soluţionarea pedagogicã a unor situaţii.

IV. MENTORUL

Îndrumarea viitoarelor cadre didactice, precum şi a celor aflate la început de carierã se

realizeazã de cãtre cadre didactice cu experienţã, care îndeplinesc rolul de mentori.

Mentorul este un model pentru stagiar în procesul formãrii competenţelor didactice ale
acestuia în primii ani de activitate în şcoalã. Mentorul primeşte stagiarul ca observator la lecţiile
şi activitãţile sale, lucreazã în echipã cu acesta în vederea proiectãrii didactice, a predãrii şi a
evaluãrii. Mentorul este resursã de învãţare pentru stagiar. Prin asistenţa la ore şi prin analiza
activitãţii stagiarului, mentorul îî oferã acestuia feedback referitor la calitatea proiectãrii, a
comportamnetului din timpul predãrii şi evaluãrii, a celorlalte activitãţi din fişa postului. De
asemeni, este consilier pentru managementul activitãţii didactice, pentru dezvoltarea personalã
şi profesionalã, pentru integrarea în cultura organizaţionalã a şcolii. Mentorul este animator
pentru stagiar, îl motiveazã pentru profesie, îi insuflã încredere în forţele proprii şi optimism
pedagogic. Este evaluator al prestaţiei didactice a stagiarului.

Responsabilitãţile mentorului

Mentorul identificã împreunã cu stagiarul nevoile profesionale ale acestuia şi, pe baza
lor, stabilesc de comun acord obiectivele şi strategia generalã de acţiune, în relaţie cu
standardele pentru definitivare. Mentorul este rãspunzãtor pentru activitatea sa de mentorat faţã
de consiliul de administraţie şi directorul şcolii, precum şi faţã de inspectorul de specialitate.
 Mentorul stabileşte obiectivele şi strategia generalã de dezvoltare profesionalã a
stagiarului. În cadrul acestei strategii, mentorul are urmãtoarele competenţe:

 Oferã modele practice şi eficiente pentru activitatea didacticã şi extradidacticã;

 Realizeazã activitãţi didactice şi extradidactice în echipã cu stagiarul;
 Asigurã asistenţã pedagogicã pentru proiectarea activitãţii profesionale;
 Asigurã feedback constructiv pentru toate aspectele activitãţii profesionale ale
stagiarului;
 Oferã consiliere referitor la aspect ale managementului claselor de elevi, autoevaluare şi
celelalte roluri care îi revin în calitate de consilier al stagiarului..

În vederea aplicãrii planului de acţiune, mentorul va avea în vedere sã faciliteze integrarea

stagiarului în cultura organizaţionalã a şcolii, sã sprijine stagiarul în demersurile sale de
cunoaştere a profesiei, sã contribuie la valorizarea calitãţilor angajatului şi este necesar sã se
constituie în model de profesor entuziast pentru stagiar.

O dimensiune importantă a procesului de mentorat o reprezintă relația interpersonală de

încredere, respect, siguranță afectivă care trebuie să existe între cei doi. Ea este presupusă de
competențele sociale şi relaționale ale mentorului de inserție profesională, dar care nu se
regăsesc în mod explicit între sarcinile şi atribuțiile care îi sunt desemnate. Aceasta este o zonă
care trebuie supusă reflecției celor implicați în procesul de mentorat pentru a se evita
formalizarea excesivă a relației mentor – profesor stagiar şi transformarea mentorului într-o
instanță de verificare, monitorizare şi control al stagiarului. Trebuie valorificată mai mult
dimensiunea psiho-socială, atât de specifică relației de mentorat. Acest aspect nu poate fi
prevăzut prin documente normative, ci se regăseşte în cazul cadrelor didactice cu experiență,
cu adevărat dedicate procesului instructiv-educativ şi care înțeleg mai bine esența mentoratului
în educație.

Procesul de mentorat va contribui la schimbarea întregului climat profesional al instituției

şcolare. Implicarea cadrelor didactice cu experiență şi a întregii conduceri a şcolii în sprijinirea
debutanților va întări încrederea cadrelor didactice în dobândirea competențelor profesionale
necesare şi în succesul procesului instructiv-educativ.

Bibliografie:
Dragomir, Mariana- Managementul activitǎţilor didactice, Editura Eurodidact, Cluj

Gliga, Lucia (coord.) – Standarde profesionale pentru profesia didacticã, lucrare realizata sub
auspiciile Ministerului Educaţiei şi Cercetãrii, tipãrit la Polisab Sibiu, Bucureşti, 2002

Manolescu, M., Evaluarea şcolară. Metode tehnici instrumente, Ed. Meteor Pres, Bucureşti,
2005.
Proiectul pentru Învăţământul Rural, Ghid de aplicare. Kitul mentorului, MEC, Bucureşti, 2003.
Stanciu, N., Stanciu, R.M.- Reflecţii metodice şi psihopedagogice, Editura CCD
„I.Gh. Dumitraşcu” Buzãu, 2005
Văideanu, G., Educaţia la frontiera dintre milenii, Ed. Politică, Bucureşti, 1988.

www.scribd.com/doc/…/Competenţele-profesorilor