Strategii manageriale in

educatie
Lect. univ. dr. Mălina DÂRJA
Masterand:​
Raluca Parean(Nica)
Definitii:

 În opinia specialiştilor, strategia este este un “cum” se ajunge “de aici până
acolo” (Mintzberg, 2008). Strategia este văzută şi ca acea “combinaţie de
obiective pentru care organizaţia se străduieşte şi politicile prin care reuşeşte să-şi
atingă scopul” (Nickols, 2012),
Clasificarea tipurilor de strategii manageriale, care pot fi
întâlnite în sisteme de educaţie din diferite ţări ale lumii, dar şi la nivelul
organizaţiilor şcolare din România

Strategia orientată către sistemul de valori:

echitate, dreptate, egalitatea de şanse, performanţă.

- Strategia orientată către investiţia în resursa umană:

profesorii sunt singura variabilă care poate compensa deficienţele elevilor, în plan
socio-economic.

. - Strategia orientată către utilizarea resurselor din organizaţie, respectiv

administrarea şcolii pe termen scurt.

- Strategia orientată spre autonomie decizională şi descentralizare, bazată pe

leadership transformaţional.
Strategia unei organizatii contureaza caile prin care aceasta isi urmareste
scopurile,in conditiile date de oportunitatile si amenintarile date de mediul ei de
actiune,precum si de al resurselor ci capacitatilor sale.
Trasaturile caracteristice ale strategiei cu un orizont de timp cuprins între trei şi
cinci ani:
• vizează un scop, bine precizat printr-o misiune;
• are în vedere „priceperea” organizaţiei;
• se exprimă prin obiective, de cele mai multe ori dispuse ierarhic;
• are ca domeniu de abordare, după caz, activitatea de ansamblu a organizaţiei;
• se referă la dezvoltări importante, cuprinzând ceea ce este esenţial pentru viitoarea
evoluţie a organizaţiei;
• contează pe necesitatea şi obligativitatea conectării organizaţiei la mediu;
• întotdeauna exprimă un ansamblu de solicitări care îl reprezintă pe proprietar, pe
manageri sau pe salariaţi;
• contribuie permanent la refacerea, menţinerea sau sporirea
potenţialuluiorganizaţiei;
1) Strategia vizează un scop, bine precizat printr-o misiunere.Are în vedere în mod obligatoriu:
● consumatorii cărora li se adresează;
● piaţa pe care îşi desfăşoară activitatea;
● tehnologia utilizată;
● modul de abordare a principalelor ţinte de natură economică: dezvoltarea, profitabilitatea sau supravieţuirea;
● filozofia în care trebuie să se regăsească „valorile de bază, aspiraţiile şi priorităţile organizaţiei”;
● aria teritorială de acţiune;
● evaluarea cât mai realistă şi critică a punctelor tari şi slabe;
● evidenţierea componentelor competitive sau de mare competitivitate de care se dispune sau care ar putea fi dezvoltate în viitor;
● preocupareapentru publicul extern al organizaţiei sau evidenţierea acelor aprecieri favorabile care să se constituie în imaginea publică a acelei organizaţiei;
● preocuparea pentru publicul intern al organizaţiei
2) Strategia arată „priceperea” organizaţiei • „Priceperea” organizaţiei trebuie
considerată ca un răspuns concret la o întrebare la fel de concretă: „Ce poate şi ce ştie
să facă o organizaţie ?”
Strategia se exprimă prin obiective
• Pentru ca organizaţia să fie viabilă, obiectivele trebuie să fie realiste şi
cuantificabile. Este de asemenea foarte important să existe posibilitatea de urmărire
şi eventual de corectare a modului în care fiecare dintre obiective este atins.
3) Strategia are ca domeniu de abordare, după caz, activitatea de ansamblu a
organizaţiei.
• In situaţia în care strategia are în vedere numai anumite componente sau anumite
domenii, raportarea lor la întregul sistem de activităţi este obligatorie;
4) Strategia se referă la dezvoltări importante
• cuprinzând ceea ce este esenţial pentru viitoarea evoluţie a organizaţiei.Cu
siguranţă că supravieţuirea şi dezvoltarea organizaţiei nu este posibilă fără antrenarea
unor schimbări esenţiale în tehnologie, organizarea producţiei, activitatea comercială,
politica de personal sau în management. Aşadar conform strategiei pe care o adoptă,
o organizaţie poate opta pentru mai multe modalităţi strategice dintre care unele sunt
de prim ordin.
5) Strategia contează pe necesitatea şi obligativitatea conectării organizaţiei la
mediu.
• Realizându-se o astfel de legătură biunivocă, factorii exogeni - furnizorii şi clienţii,
concurenţii şi concurenţa, statul şi organismele sale publice - nu numai că trebuie şi
pot fi cunoscuţi şi urmăriţi dar li se poate replica, contracarând o serie de influenţe
nefavorabile ce pot marca semnificativ performanţele organizaţiei
6) Strategia are ca domeniu de abordare, după caz, activitatea de ansamblu a
organizaţiei
• exprimă un ansamblu de solicitări care îl reprezintă pe proprietar, pe manageri sau
pe salariaţi. Este de asemenea foarte important ca dezvoltarea unei strategii să aibă în
vedere interesele clienţilor şi ale furnizorilor. În ultima perioadă, practica
managerială a demonstrat că succesul unei organizaţie depinde într-o măsură ce nu
poate fi neglijată, de felul în care sunt întâmpinate şi satisfăcute interesele societăţii;
7) Strategia contribuie permanent la refacerea, menţinerea sau sporirea
potenţialului organizaţiei
• care în mod concret se exprimă prin angajarea unui efort care să permită susţinerea
sau întărirea poziţiei sale pe piaţă, respectiv construirea unei atitudini şi declanşarea
unor acţiuni concurenţiale;
8) Strategia se concretizează într-un ansamblu de planuri şi politici
• prin care se arată ce trebuie făcut şi care sunt modalităţile prin care organizaţia
poate să obţină unele avantaje în raport cu concurenţii. Pe baza strategiei se stabilesc
politicile care sunt definite prin "ansamblul de obiective pe termen mediu ce se referă
la totalitatea obiectivelor sau la componentele majore ale lor, împreună cu volumul
sau structura resurselor disponibile, acţiunile principale de întreprins, principalii
responsabili şi executanţi, sursele de finanţare, termenele finale şi intermediare,
indicatorii de eficienţă globală şi parţială
Un program/proiect educaţional bine realizat trebuie să îndeplinească o serie de
condiţii strategice şi tactice, dintre care cele mai importante sunt:
• Gradul de adecvare - să fie utilizat pentru atingerea scopurilor si obiectivelor
stabilite;
• Realizabilitatea sau fezabilitatea programului - programul este realist, poate fi
derulat;
• Eficienţă - consum optim de resurse pentru atingerea obiectivelor;
• Operaţionalitatea - programul este uşor de aplicat/realizat;
• Unitatea şi consistenţa - programul este coerent cu specificul organizaţiei
promotoare, nu conţine contradicţii conceptuale, principale sau acţionale;
• Continuitatea - programul este integrat în activităţile trecute/viitoare ale
organizaţiei, iar fiecare acţiune le pregăteşte pe cele ulterioare;
• Flexibilitatea - programul este adaptabil în funcţie de schimbările exterioare şi
permite alocarea unor resurse în situaţii neprevăzute;
• Viabilitatea - programul este auto-sustenabil (după încetarea finanţării, rezultatele
pot continua să apară);
• Oportunitatea - programul satisface anumite necesităţi actuale;
• Încadrarea optimă în timp - precizarea orizontului temporal al fiecărei acţiuni sau
complex de acţiuni. Orizontul de timp trebuie să fie adaptat nivelului programului
sau planului.
Bibliografie:

 Russu, Corneliu (1999), Management strategic ,Bucureşti, All Beck

 Băcanu, Bogdan, Management strategic ,editura Teora, Bucuresti, 1997
 Brătianu, C., Managementul strategic, Editura CERES, Bucureşti, 2000(a).
VA MULTUMESC!