LEADERSHIP EDUCAŢIONAL

Etimologic, leader (engl. leader) și leadership vin de la verbul englezesc to lead, care
are mai multe sensuri: a conduce, a îndrepta, a determina, a îndruma, a dirija, a arăta drumul,
a însoți.
Arta conducerii se definește prin procesul complex de leadership, care se referă la
participarea obținută prin mijloace necoercitive (o participare liber consimțită), având ca
finalitate îndeplinirea obiectivelor.
Leadership-ul reprezintă procesul prin care opersoană, un lider, determină, prin
utilizarea relațiilor interpersonale, una sau mai multe persoane să acționeze în vederea
realizării unor obiective binestabilite, pe baza unei viziuni puternice și atractive.
În esență, leadership-ul este procesul prin care se exercită influența în sensul de
capacitate de a-i convinge pe alți oameni de a te urma (leadership = leader + followers).
Leadership-ul reprezintă un atribut dorit și cerut de organizații managerilor lor.
Leaderii au încredere în forțele lor proprii și generează încredere celorlalți. În preajma
adevăraților leaderi, angajații se simt mai competenți și găsesc munca mai interesantă.
Leadershipul se află în relație directă cu capacitatea de a influența comportamentul
oamenilor.
În opinia mea, leadership-ul nu este un titlu sau o funcție. Leadership-ul înseamnă,
printre altele, un mod de gândire și pasiune, înseamnă a insipra prin exemplul personal,
înseamnă a lăsa ceva palpabil, concret în urmă. Înseamnă impact pozitiv, în orice domeniu ne
desfăşurăm activitatea.
Astfel că, LEADERUL este persoana care exercită leadership-ul, este protagonistul
acestuia.
În ultimul timp, auzim tot mai mult discutându-se despre impactul puternic pe care
cultura managerială îl are asupra direcționării potențialului resurselor umane către realizarea
obiectivelor organizației școlareși obținerea performanțelor așteptate. În elaborarea și
implementarea unorstrategii competitive, managementul organizaţiei trebuie să considere ca
o componenta importantă, crearea şi dezvoltarea unei culturi manageriale şi organizaţionale
care să sprijine obţinerea avantajului competitiv pentru acestea.
Crearea unei culturi participative cu o implicare ridicată a salariaţilor reprezintă o
modalitatea importantă pentru a îmbunătăţi rezultatele unităţii de învăţământ. Într-unastfel de
climat, membrii organizaţiei se simt mai responsabili pentru acţiunile lor şi gradul de
ataşament faţă de manager şi organizaţie se amplifică.
Fenomenul de schimbare şi realiniere a valorilor la noile cerinţe alemanagerilor sunt
strâns legate de capacitatea managerului de a dezvolta o viziune organizatorică puternică,
atractivă pentru membrii organizaţiei. Viziunea esteastfel, un set de valori bine individualizate
ce se doreşte a fi adoptate şi aplicate înviaţa organizaţiei, într-o anumită perioadă de timp şi
care reflectă şi se reflectă puternic în conţinutul culturii manageriale.
Managementul educaţional, formarea, leadership-ul, sunt concepte mai mult ca
oricând în actualitate, fiind vorba până la urmă de CALITATE, atât ca excelenţă şi scop în
sine, cât şi ca o răspundere faţă de nişte norme de bază, dar mai ales ale unor nevoi şi
aşteptări. Rolul managerului este de a analiza permanent evoluţia cererii pe piaţa muncii, de a
consulta permanent beneficiarii - în cazul grădiniţei putem vorbi de beneficiarii indirecţi,
adică părinţii- şi de a modifica strategiile conform situaţiilor existente şi viitoare.
Cele 7 principii ale calităţii-Managementul calităţii, Responsabilităţile
managementului, Managementul resurselor, Proiectarea, dezvoltarea şi revizuirea
programelor de învăţare, Predarea, instruirea practică şi învăţarea, Evaluarea şi

1
certificarea învăţării, Evaluarea şi Îmbunătăţirea calităţii-reprezintă o serie de descriptori
de performanţă pe baza cărora se măsoară performanţa la nivelul furnizorului de servicii
educaţionale şi la nivelul sistemului.
Faptul că o organizaţie educaţională funcţionează, nu înseamnă neapărat că aceasta
este una de succes. Important este modul în care aceasta este condusă, principiile şi valorile
care se reflectă în activitatea de zi cu zi. Dificultatea principală în ceea ce priveşte conducerea
unei unităţi de învăţământ este complexitatea variabilelor care intervin: cadre didactice,
antepreşcolari / preşcolari, programa specifică grădiniţei, preogramele de opţionale,
tehnologia educaţională etc. Realitatea arată faptul că un director de grădiniţă trebuie să fie nu
numai un bun cadru didactic ci şi un bun manager, un adevărat leader.
Conducerea unităţii de învăţământ bazată pe principii este un model de management
care oferă soluţii la unele din dilemele celor care conduc destinele unei organizaţii:
1. Cum se poate păstra echilibrul între muncă şi familie, ambiţii profesionale şi personale?
2. Cum se poate păstra direcţia cea bună, în condiţiile în care apar tot mai multe schimbări cu
efecte tot mai variate?
3. Cum se poate crea o echipă de lucru ai căror membri se completează unul pe altul?
4. Cum se poate încuraja dorinţa de schimbare şi de modernizare fără a aduce mai multe
pagube decât avantaje?
Unii specialişti afirmă că managementul este o ştiinţă, iar alţii susţin că acesta este o artă,
declanşând adevărate dispute. Aceste dispute sunt generate, în principal, de conţinutul
termenilor cât şi dintr-un conflict de opinii. În acest context, literatura de specialitate oferă
grupări ale autorilor având drept criteriu ideile referitoare la raportul dintre ştiinţă şi artă în
management.
În baza acestui criteriu autorii au fost cuprinşi în trei grupe:
a. Cei ce manifestă reserve chiar în privinţa utilizării cuvântului “artă” a managementului,
având drept argument faptul că s-ar refuza recunoaşterea conţinutului ştiinţific al
managementului, făcând concesii empirismului şi spontaneităţii în această activitate;
b. O altă grupă de specialişti este formată din cei care susţin că managementul are atât o
dimensiune ştiinţifică, cât şi una care ţine de domeniul artei. Potrivit opiniei acestor autori
latura ştiinţifică a managementului se referă la principiile şi metodele elaborate, iar
domeniul ce se referă la artă are în vedere individualitatea managerilor care aplică
diferenţiat conceptele, metodele, tehnicile oferite de ştiinţa managementului având în
vedere şi intuiţia, experienţa, curajul, etc.;
c. Cea de-a treia categorie de autori îi cuprinde pe cei care abordează procesul managerial ca
fiind atât ştiinţă, cât şi artă, cu precizarea că în perspectivă, pe măsura sistematizării
informaţiilor exacte despre management, acestea au menirea să acopere, prin generalizare,
un câmp larg de fapte, iar ştiinţa va ocupa, încetul cu încetul, locul artei.
O întoarcere în timp, permite să se aprecieze că managementul este o artă veche.
Popoarele civilizaţiei antice – sumerienii, egiptenii, babilonienii, romanii etc. – au organizat şi
au condus diverse activităţi, lucru care poate atesta caracterul de artă al managementului.
Managementul ca ştiinţă presupune elaborarea unor concepte, principii, metode şi tehnici
de lucru cu caracter general, a căror utilizare trebuie să asigure folosirea optimă a
potenţialului uman, material şi financiar din unităţile de învăţământ sau alte instituţii.
Pe măsura dezvoltării şi îmbogăţirii teoriei managementului şi arta de a conduce
înregistrează progrese semnificative. Pentru acest motiv, mulţi specialişti pledează pentru
dezvoltarea unei teorii ,,complet integrate’’ a managementului.
Referindu-se la motivele care pledează pentru dezvoltarea teoriei integrate a
managementului, Philip W. Shay precizează următoarele:

2
1. În domeniul managementului, teoria rămâne un cadru conceptual de referinţă şi prezintă o
importanţă crucială pentru activitatea practicată care foloseşte aspecte din numeroase şi
diverse ştiinţe, precum şi nenumărate instrumente şi tehnici;
2. Teoria este necesară pentru orientarea cercetării manageriale, prin evidenţierea lacunelor
existente în acest domeniu, precum şi prin oferirea de ipoteze pentru dirijarea eforturilor şi
eşalonarea lor judicioasă;
3. Absenţa unei astfel de discipline ar face imposibilă predarea sau învăţarea
managementului, iar managerii nu ar putea să-l utilizeze ca îndreptar al activităţii
manageriale;
4. Numai cu ajutorul unei teorii adecvate a managementului poate fi înţeleasă întreprinderea
modernă şi activitatea ei;
Cu ajutorul teoriei managementului, se formează managerii capabili să conducă
întreprinderile şi celelalte instituţii, se asigură progresul în libertate şi demnitate umană şi se
previne împingerea spre centralism excesiv.
În condiţiile în care managementul se foloseşte de cunoştinţe de bază organizate (principii,
metode, tehnici) este ştiinţă. Când acestea sunt aplicate potrivit unor condiţii specifice, pentru
a obţine rezultate dorite, atunci el devine artă. Capacitatea de a utiliza metodele, tehnicile şi
principiile oferite de ştiinţa managementului, de a le aplica, de a le combina reprezintă, de
fapt, tocmai arta de a conduce.
Trecerea la economia de piaţă impune schimbări de fond, inclusiv în ceea ce priveşte
concepţia managerială. Este necesar un proces de asimilare de cunoştinţe care să permită
abordări şi soluţionări pentru problemele ce apar. Cunoştinţele sistematice de management
contribuie la realizarea a ceva care reprezintă mult mai mult decât o simplă pricepere, adică o
cultură în acest domeniu, s-ar putea spune chiar o stare de spirit.
Cel care deţine o asemenea cultură, se ,,mişcă’’ într-o lume aparte a ideilor privind
organizarea, coordonarea, antrenarea şi motivarea grupurilor umane care acţionează într-o
unitate de învăţământ. El este chemat să-i spijine pe oameni, să-i coordoneze în atingerea
scopurilor proprii şi a obiectivelor organizaţiei.