VALORIZAREA ELEVILOR CU CES INTEGRATI IN INVATAMANTUL DE MASA

Prof. itin. VIOLETA WIEDERMAN

CENTRUL SCOLAR SPECIAL

Intr-un cadru educational care se doreste modern si bazat pe dezideratele competitivitatii,

concurentei si care vizeaza atingerea excelentei (supradotatii!), pare dificila abordarea educarii
copiilor cu CES pe criterii de performanta, gandind ca nu performanta este cea care se evidentiaza in
traseul lor educational si mai ales tinand cont de caracteristicile bio-psiho-comportamentale si
afectiv emotionale ale acestora.
Daca punem in balanta si dificultatile mediilor de provenienta conditii economice, sociale
si de educatie precare, defavorizante- atunci performanta scolara si sociala pentru elevii cu CES
pare o sintagma rupta din contextul unei realitati descurajante.
Si totusi, daca utilizam conceptul de performanta si il atasam practicii educarii elevilor cu CES
integrati in invatamantul de masa, vom constata ca este obligatoriu sa ne raportam la caracteristicile
structurii de personalitate in formare a acestor elevi, la principiile egalitatii sanselor si al valorificarii
oricarui minim progres ca un mare pas catre integrare si normalizare. Daca ne raportam la categoria
mai generala si mai larga a elevilor cu tulburari de invatare care fac obiectul inteventiilor din
programele individualizate de sprijin si recuperare educationala, practica a demonstrat ca cei mai
multi manifesta o acuta lipsa de interes pentru invatare.
Sensul initial si cel mai raspndit la ora actuala n lume are n vedere tulburarile specifice de
nvatare care se refera la tulburare cu dominanta psihomotorie sau psihoafectiva ( fara deviatii
semnificative ale comportamentului), la copiii cu ritm lent de nvatare, la cei cu intelect liminal ori
cu deficiente usoare, ndeosebi de ordin perceptiv si cognitiv ( tulburarile instrumentale).
Cnd elevii cu CES integrati in invatamantul de masa si nu numai sunt depasiti in ceea ce
priveste rezolvarea sarcinilor scolare (in clasa dar si acasa, in efectuarea temelor) acestia traiesc
sistematic un acut sentiment al esecului care se repeta invariabil, zi de zi, cu cat lacunele in
cunostinte se acumuleaza. Corelat cu esecul creste gradul de submotivare, de respingere a oricarui
efort de a invata. Avand repetata experienta nereusitei sistematice, elevul manifesta un acut
dezinteres fata de sarcinile scolare si, inevitabil se diminueaza considerabil increderea in sine, stima
de sine, propria autovalorizare.
Majoritatea cadrelor didactice afirma ca elevii cu dificultati de nvatare sunt nemotivati, dar
aceasta submotivare are multiple cauze care tin si de maniera in care cadrele didactice reusesc sa ii
stimuleze, sa ii motiveze si sa ii indrume sa invete pe nivelul lor de intelegere, particular. Aplicand
un modelul educational de tipul invat ceea ce pot si imi place , cu siguranta ca motivatia ar creste

considerabil, dar ar trebui elaborate criterii de evaluare diferentiate de sistemul clasic de evaluare
scolara. Daca elevii ncearca sa rezolve doar ceea ce e posibil nivelului lor, succesul pare sa fie
garantat. Succesul trezeste interesul; succesele repetate duc la o mai mare ncredere n sine, iar daca
acestea sunt continue, vor motiva elevul.
In ajustarile facute pentru a ajuta copilul cu dificultati de nvatare, profesorul trebuie sa tina cont de
doua obiective:
Sa scada frustrarea si sentimentul esecului;
Sa creasca motivatia si dorinta de succes.
Aceste obiective majore pot fi atinse tinndu-se seama de un singur reper: sa nu ceri
niciodata imposibilul. Este evident faptul ca elevii cu dificultati de nvatare au nevoie de o
structurare a mediului n care si desfasoara activitatea. Printr-o disciplina adecvata si un bun
management al clasei profesorul l poate determina pe elevul cu dificultati de nvatare sa fie
cooperant si atent.
Pentru elevii cu dificultati de invatare sau tulburari asociate (instrumentale), dobandirea
cunostintelor de baza, formarea unor competente verbale, logico-matematice sau instrumentale
(scris citit si socotit) este legata de adaptarea ariilor curriculare (flexibilizarea continuturilor de
invatare si evaluare diferentiata). Utilizand un curriculum adaptat Planului de interventie
personalizat/ PIP devine instrument de lucru extrem de util in efortul de integrare scolara a elevilor
cu CES, care variaza in functie de tipul cerintei educationale speciale- dificultati de invatare sau
deficiente asociate. Modelul integrarii pe baza adaptarii curriculare ca modalitate concreta de
interventie educationala integrativa da mai bune rezultate in cazul elevilor cu deficiente usoare si
moderate integrati in scoala de masa.
Pentru elevii cu deficiente fizice sau senzoriale, integrati in invatamantul special si special
integrat, adaptarea curriculara se face prin extensiune, urmarind elemente precum orientarea spatiotemporala, demutizarea, socializarea, dezvoltarea capacitatii de comunicare prin limbaje specifice
sau activitati practice destinate pregatirii profesionale (necesara invatarii si apoi practicarii unei
meserii utile). Problema de baza in invatamantul de masa si invatamantul integrat tine de
curriculum-si face obiectul unei parti a reformei invatamantului.
Respectand principiul drepturilor egale la educatie, scoala pentru toti, prin curriculum
adoptat, va putea sa estompeze diferentele, decalajele dintre elevi, sa compenseze deficientele prin
punerea in valoare a ceea ce poate sa faca elevul bine si util.
Modelul integrarii si incluziunii vine in prelungirea filosofiei umaniste care valorizeaza
omul si potentialul sau, incurajeaza experientele pozitive ale invatarii active, cu si fara sprijin,
socializarea si formarea unor deprinderi adaptative de viata si actiune.
In procesul de valorizare si valorificare a capacitatilor fiecarui elev un rol esential il are
stimularea motivatiei pentru a invata care poate insoti succesul scolar, satisfactia si chiar
performanta. Motivatia intrinseca este cea cea care poate mobiliza elevul sa treaca la actiune - sa
invete si sa acumuleze cunostinte utile. De regula, oamenii lucreaza mai productiv si mai intensiv
atunci cnd snt motivati.
Legata de motivatie, o dimensiune a interesului pentru invatare este curiozitatea, care la
elevul cu CES este sensibil diminuata deoarece si practica acumularii de cunostinte si experiente
este limitata. In planul nvatarii, pentru a descrie dimensiunile cu cea mai mare influenta asupra
reusitei scolare, stimularea curiozitatii elevilor asigura reusita procesului de predare- invatare.
Sarcina majora a instruirii rezida n a educa si a creste curiozitatea elevilor si de a o cultiva

considerind-o potential motiv de nvatare. Oferirea unor stimuli inediti, dar nu foarte diferiti de ceea
ce stiu deja elevii, stimuleaza mult curiozitatea. Prezentarea unor continuturi informationale
complexe peste nivelul de intelegere si total nefamiliari elevilor poate produce mai curand anxietate,
decat curiozitate, provocand chiar refuzul de a invata. Mijloacele moderne audio-video, IAC pot
ajuta foarte eficient invatarea la elevii cu CES.
Eficienta in invatare la elevul cu CES, care are un ritm de invatare lent si diferit de restul
clasei, poate fi atinsa daca elevul ajunge sa traiasca sentimentul de autoeficienta
Autoeficienta este, de fapt, ceea ce psihologii descriu prin ncrederea n propriile forte si
prezenta convingerii de reusita. Abordat din aceste perspective, acest concept poate fi aplicat cu
maxima relevanta motivatiei de a nvata. Elevii demotivati si carora li se intareste sentimentul de
incompetenta la scoala si acasa, se poarta ca niste perdanti, lipsindu-le placerea de a invata, de a
comunica si chiar de a se bucura de statutul de scolar.
Descoperirea si valorificarea posibilitatilor personale de invatare ale elevului cu CES se
poate realiza prin evaluare complexa si prin divizarea sarcinilor pe secvente si crearea conditiilor de
a obtine succes in fazele de inceput ale invatarii, ceea ce dezvolta ncrederea n sine a elevului.
Divizarea si clarificarea sarcinilor de invatare, dirijarea invatarii cu ajutorul cadrului didactic
de sprijin si aprecierea pozitiva a reusitei sunt modalitati practice de a asigura o baza motivationla a
invatarii si autoeficientei. Autoeficienta are patru surse de baza: realizarea performantelor,
experienta indirecta, persuasiunea verbala si starea psihologica.
Realizarea performantelor sunt situatiile n care elevii au avut succes si amintirea acestora, n
continuare, i sporesc autoeficienta. Experienta indirecta apare atunci cand elevul constientizeaza
rolul unui model de succes (permanent sau situational) si ncearca sa adopte comportamente sau
atitudini ale acestuia. Persuasiunea verbala este secventa n care intervine cineva ncercand sa
convinga elevului ca este capabil sa realizeze cu succes sarcina respectiva. Sursa finala posibila a
autoeficientei este starea psihologica acele sentimente si trairi interioare care asigura elevul de
iminenta esecului sau de obtinerea succesului. Exista o stransa interdependenta intre motivatie
pentru invatare in particular si nevoile specifice manifestate la un moment dat; Elevii nu ar fi
pregatiti sa nvete, daca nu si-ar satisface nevoile de la nivelurile inferioare, fiind, de exemplu,
flamanzi sau fara adapost.
Exista cateva elemente practice care pot asigura valorizarea pozitiva si performanta in
invatare atat la clasa cat si in familia elevului cu CES, si nu numai :
Captarea atentiei
Mentinerea acesteia pe parcursul ntregii lectii este o arta o provocare pentru profesor. Este
cazul sa oferim elevilor o varietate de prezentari si demonstrari realizate cu ajutorul mijloacelor
concret intuitive pentru elevii cu dificultati de invatare, dar si a celor audio-video, discutii n grup.
Materialul didactic utilizat, fisele de lucru realizate pentru sprijinul invatarii elevilor cu CES, pot
avea unele caracteristici (marime diferita, culori variate, simboluri imagistice ajutatoare etc).
Relevanta
Este unanim acceptat faptul ca ceea ce este familiar elevilor se nsuseste cu o mai mare
usurinta. Pentru profesori este dificil sa concorde continuturile cu interesele si necesitatile tuturor
elevilor. De aceea este important sa se stabileasca acele interese comune ale ntregii clase de elevi,
iar relevanta o vor percepe fiecare n mod individual. Instruirea este relevanta pentru elevi atunci
cand are tangente cu experientele acestora. Pentru cei cu CES, relevanta au experientele de invatare
repetitive, consolidarea celor invatate si exersarea unor deprinderi.

Dezvoltarea increderii in sine

Pentru dezvoltarea ncrederii n sine propunem urmatoarele sugestii:

Creati elevilor asteptari pozitive n ceea ce priveste obtinerea succesului. Divizati scopurile
complexe n secvente mai mic.

Oferiti elevilor posibilitati de a obtine succese. Elevii castiga o ncredere mai mare n sine
daca li se acorda asistenta suficienta pentru a realiza sarcina pe care nu o pot executa fara
ajutorul cuiva.

Acordati-le elevilor posibilitatea de a-si controla ntr-o masura anumita propria instruire.
Ajutati-i sa nteleaga ca nvatarea este o consecinta directa a eforturilor depuse de ei.
Satisfactia
Satisfactia elevilor poate fi intensificata prin aprecierea reusitelor. Recunoasterea succeselor
elevilor, atat n public, cat si n particular, consolideaza comportamente si atitudini care au asigurat
obtinerea succesului. n continuare elevii vor tinde sa procedeze n mod similar sau chiar mai
elaborat, avand scopul de a reusi din nou.
Cteva sugestii pentru a motiva elevii
Explicati. Studii recente demonstreaza ca elevii sunt mai putin interesati de participare sau
evaluare deoarece nu nteleg ce trebuie sa faca sau ce ar trebui sa faca. Profesorii ar trebui sa acorde
mai mult timp explicarii: de ce nvatam ceea ce nvatam; de ce o anumita abordare / teorie /
activitate este importanta, utila si interesanta etc. n mod similar, profesorii trebuie sa acorde mai
mult timp explicand elevilor ce asteapta de la ei, ce obiectiv urmareste prin realizarea unei activitati
de evaluare etc. Elevii care sunt nesiguri de ceea ce urmeaza sa realizeze sau cunosc vag
instructiunile de executare, vor anticipa din start esecul si nu vor obtine succese in invatare.
Recompensati elevii care nu au nca consolidat un set motivational intrinsec de a nvata. Decat
sa blamam si sa criticam distructiv un oarecare comportament sau raspuns neadecvat, recompensati
comportamentele corecte si raspunsurile bune. Oricui i place sa fie apreciat si recunoscut, iar
recompensele pentru o activitate realizata bine produc repetarea comportamentului reusit(invatarea).
Umanizati-va actiunile si comportamentele. Elevii snt mai motivati sa comunice cu profesorii
care snt mai umani si carora pare sa le pese de ei, de interesele si scopurile lor. Profesorii pot
apropia elevii povestindu-le diverse istorioare din viata personala, recunoscandu-si greselile pe
care le-au facut cand erau copii sau chiar fiind adulti deja. O astfel de personalizare a relatiei
profesor elev i ajuta pe acestia sa perceapa profesorii ca fiinte umane apropiate, ci nu ca figuri
autoritare si neplacute. Discutati cu elevii si n afara orelor de curs.
Pentru elevii cu CES o asemenea abordare empatetica poate facilita invatarea si interesul pentru
cunoastere.
Implicati elevii n activitati. Unul din factorii majori ai motivatiei este implicarea elevilor n
propriul proces de instruire. Citindu-le sau prezentndu-le subiectul fiind postat n fata clasei nu sunt
metodele cele mai eficiente de predare. O ora despre natura ar avea o mai mare eficienta daca s-ar
desfasura n parcul local sau la gradina botanica. Mai mult decat atat elevilor le place sa se simta
utili (ca si adultilor, de altfel!). Implicati elevii in selectarea bibliografiei, in pregatirea salii,
aranjarea posterelor etc. Aceste activitati vor spori considerabil stima de sine a elevilor si vor
intensifica si motivatia acestora pentru a invata. Elevii astfel implicati se vor simti utili, valorizati,
apreciati si vor fi mai responsabili in privinta obligatiilor scolare.
Predati inductiv. Prezentati mai nti exemplele, iar apoi sa le solicitati elevilor sa generalizeze

cele prezentate si sa elaboreze proprille concluzii. Implicati toti elevii clasei, nu marginalizati pe cei
care nu prea obisnuiesc sa raspunda la ore.
Utilizati emotiile pozitive pentru a creste productivitatea si motivatia. O memorie buna si de
lunga durata este n relatie directa cu starea emotionala traita de subiect n momentul memorarii,
sustin psihologii. Astfel, elevii nvata mai bine atunci cand nvatarea este acompaniata de emotiile
placute. Utilizati umorul, atunci cand e cazul, dar nu exagerati. Stabiliti relatii pline de afectiune atat
ntre dvs. si elevi, cat si ntre colegi.
In procesul instructiv-educativ,valorizarea posibilitatilor de invatare ale elevilor la clasa in
general si celor cu CES in particular, devine o componenta definitorie care poate asigura succesul
invatarii si integrarii.