MANAGEMENTUL CLASEI

6.10.2017 - săptămâna 1

Nu s-a predat.
A fost prima intalnire. S-au discutat aspecte organizatorice ale cursului si cerintele
profesorului, structura cursului si notiuni generale.
Toate notiunile prezentate in primul curs se regasesc in cursurile ulterioare.
MANAGEMENTUL CLASEI
13.10.2017 - săptămâna 2

DIMENSIUNILE MANAGEMENTULUI CLASEI

*Managementul clasei - parte a managementului general. Managementul clasei - în

vederea gestionării crizelor care apar la clasă.
În concepţia managementului şcolar, Profesorul este managerul clasei.

Managementul clasei - dimensiuni:

1. Dimensiune economică - se preocupă de amenajarea şi dotarea cât mai eficientă a
clasei. E foarte important cum alegem mobilierul, cât încărcăm clasa, ce dotări avem, etc.

2. Dimensiunea psihologică - preocupată de capacităţile fizice şi intelectuale de muncă

ale elevilor.
( Oamenii se deosebesc între ei prin sistemul nervos).

Capacităţile elevilor:
-capacitate de muncă nominală;
-dimensiunea funcţională - efortul de muncă nominală necesar;
-dimensiunea de rezervă - diferenţa dintre capacitatea nominală şi cea funcţională;
-capacitata de muncă auxiliară - ţine de hobby-uri, preocupări.
Măsurarea capacităţii de învăţare ţine cont de:
-nivelul de dezvoltare bio-psiho-socială;
-starea de pregătire la nivelul abilităţilor;
-componenta motivaţională.

3. Dimensiunea socială - vede clasa de elevi ca pe un grup social.

Definiţia clasei de elevi: clasa e un ansamblu de indivizi, constituit istoric între care
există diverse tipuri de interacţiune şi de relaţii comune determinate.
Ce trebuie să cunoască/urmărească managerul clasei despre grupul de elevi:
-grupul de elevi nu ar trebui să depăşească 25 de elevi;
-interacţiunea membrilor clasei;
-scopurile sunt comune, scopul principal fiind învăţarea;
-structura clasei -interesele comune ale întregului grup
-obiectivele fiecăruia
-nivelul, potenţialul fiecăruia
-compoziţia şi omogenizarea - gradul de omogenitate/eterogenitate;
-personalitatea grupului de elevi; o clasă poate să aibă o personalitate specifică;
-problematica liderilor de grup;

*Dimensiunea normativă - un grup/set de cerinţe ale unei comunităţi (clasa de elevi) în

ceea ce priveşte atitudinile, obişnuinţele membrilor: norme.
Avem: -norme explicite:
*clar exprimate (în regulamente oficiale);
*important cum le aducem la cunoştinţa elevilor - tact, formulare pozitiva.
*normele din regulamentele de ordine interioară nu trebuie să cuprindă ce
deja găsim în regulamentele oficiale.
-norme implicite - norme care se construiesc în cadrul grupului.

4. Dimensiunea operaţională - constă în reglarea comportamentelor care ar putea

duce la conflicte şi în promovarea unui schimb de recompense care să motiveze un anumit
comportament şi învăţarea.
În şcoli găsim 3 culturi principale: cultura profesorilor; cultura elevilor; cultura
managerială. Relaţiile dintre cultura profesorilor şi cultura elevilor trebuie dezvoltate.

*Dimensiunea inovatoare - inovaţia se promovează în clasă şi poate veni de la profesor

sau de la elevi.
MANAGEMENTUL CLASEI
20.10.2017 - săptămâna 3

RELAŢIILE ŞI INTERACŢIUNILE EDUCAŢIONALE ÎN CLASA DE ELEVI

Caracterul relaţiilor interpersonale

1.caracter psihologic - atestă faptul că, la înfăptuirea unui act, participă întregul sistem
de personalitate a indivizilor implicaţi în grupul respectiv.
2.caracter conştient - implicarea în mod conştient a elevului într-o serie de acţiuni ale
grupului unde se manifestă aşteptările reciproce.
3.caracter direct - atestă necesitatea unui minim contact perceptiv între parteneri,
contact faţă în faţă.
Apariţia, dezvoltarea şi funcţionarea relaţiilor interacţionale sunt dependente de
simultaneitatea acţională, de prezenţa concomitentă a tuturor celor 3 caracteristici definitorii ale
relaţiilor interpersonale. În clasa de elevi relaţiile interpersonale dobândeşte şi un nou caracter
constitututiv, şi anume cel etic, moral, având în vedere obiectivul educativ implicit al acestora.
În clasa de elevi se dezvoltă şi relaţii interpersonale care au caracter formativ, care
contribuie la construcţia personalităţii elevilor.

Relatiile interpersonale care se dezvoltă în clasă

În clasa de elevi se dezvoltă mai multe tipuri de relaţii:
1.relaţii de intercunoaştere
2.relaţii de intercomunicare
3.relaţii socio-afective
4.relaţii de influenţare.

1. Relaţiile de intercunoaştere - derivă din nevoia psihologică a fiecăruia de a afla cu

privire la celălalt, la felul lui de a fi sau personalitatea acestuia. Cu cât informaţiile de care
dispune profesorul la un moment dat despre elevii săi, şi un elev despre ceilalţi colegi sunt mai
multe, cu atât universul interacţiunilor respective este mai viguros.

2. Relaţiile de intercomunicare - acestea apar ca o rezultantă a ceea ce resimt oamenii

atunci când intră în interacţiune: nevoia de a se informa reciproc, de a face schimb de informaţii.
Clasa constituie un univers deschis provocărilor informaţionale, cu schimburi de mesaje, cu
aprecieri frecvente.

3. Relaţiile socio-afective - sunt relaţii preferenţiale. Sunt rezultatul unei nevoi de tip
interpersonal care are în vedere schimbul de emoţii, sentimente, creîndu-se în acest fel un nou
tip de relaţie interpersonală. Atracţia interpersonală are la baza o serie de emoţii ce pot fi
inţelese ca modificări organice, fiecare dintre acestea având drept cauză un proces fiziologic.
Din punct de vedere structural, emoţiile au tendinţa de a se combina între ele, uneori atât de bine
încât nu există posibilitatea separării. Aceste emoţii crează în interiorul clasei armonia necesară
pentru buna desfăşurare a activităţilor.
Caracteristicile fundamentale ale acestor relaţii sunt: spontaneitatea, sinceritatea,
nevoia de reciprocitate în schimburile afective pozitive. Nu trebuie pierdut din vedere influenţa
mediului social al clasei de elevi şi nici evaluarea comportamentelor interpersonale. Lipsirea
colectivului de elevi de afectivitate poate conduce la efecte negative incalculabile în planul
capacităţilor interpersonale. Relaţiile afective sunt o condiţie pentru dezvoltarea personalităţii
elevului. Asigurarea procesului afectiv corespunzător pentru lecţie e indispensabilă.

4. Relaţiile de influenţare -clasa de elevi dezvoltă o serie de relaţii şi interacţiuni din

care elevul deprinde o serie de valori şi norme la care se raportează în termenii lui.
Profesorul trebuie să orienteze relaţiile dintre elevi catre eficienţă. Este important de
menţionat că relaţiile interpersonale de influenţă nu se manifestă doar ca rezultate ale unor
afinităţi personale, ci sunt determinate şi de poziţia pe care o ocupa fiecare în ierarhiile
subiective ale clasei. Totodata, asemenea interacţiuni, soldate sau nu cu un rezultat pot fi
considerate efectul participării conştientă / inconştientă, dorită /nedorită, a membrilor clasei.
 Management 27.10.2017, pag 1
MANAGEMENTUL CLASEI
27.10.2017 - săptămâna 4

FUNCŢII ŞI ROLURI MANAGERIALE ALE PROFESORULUI

1.Funcţia de planificare
Asigură o anumită coerenţă în managementul clasei, în legăturile care se stabilesc în
clasă, între elevi, şi între elevi şi profesori. Asigură condiţii corespunzătoare pentru
desfăşurarea lecţiei. Coerenţa este necesară pentru a nu exista etape de suprasolicitare. Se
ţine cont de particularităţile clasei.
(Despre planificare: planificarea calendaristica este pe un an şi urmareşte
obligatoriu parcurgerea întregii programe. În planificarea calendaristică se pun de
rezervă ore pentru situaţii de criză - denumite “la dispoziţia profesorului” - când o lecţie trebuie
parcursă în mai multe ore decât cele stabilite iniţial sau chiar reluată, pentru evaluări
suplimentare, etc. Planificarea va cuprinde constant ore de recapitulare şi evaluare.
Planificarea este obligatoriu de intocmit, dar ea poate suferi modificări şi ajustări în timpul anului
şcolar. Avem, deasemenea şi planificări ale unităţilor de învăţare - grupe de lecţii, denumită
planificare pe termen mediu, precum şi planificări pe termen scurt, pe lecţie.
Capacitatea unui profesor de a-şi asuma eşecul parţial sau total al unei lecţii şi refacerea
ei este denumită “maiestrie pedagogica”).

2.Funcţia de organizare
Profesorul organizează activitaţile clasei, organizează colectivul de elevi, pentru ca
acesta să funcţioneze ca o organizaţie care învaţă. Principalul scop al lecţiei este învăţarea.

3.Funcţia de comunicare
De calitatea comunicării depinde relaţia profesorului cu elevii săi, depind deasemenea şi
relaţiile între elevi. Această funcţie se manifestă atât în relaţia cu elevii, cât şi în relaţia cu părinţii.
Importanţa este şi comunicarea între profesorii aceleiaşi clase şi schimbul de informaţii
permanente între aceştia despre specificitatea clasei.

4.Funcţia de conducere
Profesorul conduce activităţile didactice şi extradidactice şi direcţionează procesul de
formare al elevilor. Între elevii de azi şi cei de acum 20-30 de ani sunt diferenţe majore, astfel că
profesorul trebuie să cunoască realităţile de azi. E foarte important ca profesorul să stabilească
cu elevul o relaţie pozitivă, încurajatoare, care să-l determine pe acesta să vină la şcoală.
Abandonul şcolar este azi la cca 20 la sută, în condiţiile în care acum 20-30 de ani nu depăşea 1
la sută; analfabetismul funcţional este azi la cca 30 de procente, în condiţiile în care specialiştii
consideră că numărul celor care chiar nu pot învăţa nu depăşeşte 5 procente. Atât în România,
cât şi pe plan mondial, azi se vorbeşte despre o adevarată criză a educaţiei, din cauza acestui
procent uriaş de elevi care, deşi pot învăţa, ajung să termine şcoala cu un nivel redus, la limita
analfabetismului.
O relaţie bună elev-profesor nu este cea în care profesorul este indulgent şi dă note
foarte bune, ci una în care profesorul câştigă încrederea şi autoritatea prin valoarea sa
intelectuală ireproşabilă şi printr-o evaluare corectă a elevilor, nediscreţionara; el nu trebuie să
dezavantajeze pe unii şi să-i supraevalueze exagerat pe alţii.

5.Funcţia de coordonare
Aceasta vizează activitatea care priveşte clasa în întregimea ei, având ca scop
sincronizarea relaţiilor din interiorul ei. Fiecare clasă are specificităţile sale; avem clase în care
există relaţii atât de puternice între elevi, şi între elevi şi profesori, încât le putem numi “clase cu
personalitate distinctă”. Aceasta se mai numeşte şi “sintalitatea clasei” = personalitatea clasei.
Atunci cand scopul clasei e învăţarea se poate considera că profesorul şi-a îndeplinit datoria de
manager-coordonator al clasei de elevi.

6.Funcţia de motivare
Se referă la utilitatea lecţiei, la ce îi foloseşte în viaţă noţiunile predate. Este foarte
important să se scoată în evidenţă utilitatea abilităţilor ulterioare care se dobandesc în urma
asimilării noţiunilor cognitive, singurele care, în timp, se păstrează.
 Management 27.10.2017, pag 2
7.Funcţia de control.
În procesul didactic, ceea ce nu se controlează un timp, sfârşeşte prin a nu se mai face,
prin a fi abandonat. Controlul trebuie făcut cu tact, transmiţând elevului un sentiment de
importanţă: “cineva se uită la ce lucrez eu, deci nu lucrez degeaba”.
Controlul se face într-o atmosferă destinsă, încurajatoare; observaţiile se fac cu cuvinte
liniştitoare, încurajatoare şi obligatoriu cu repetarea către clasa a noţiunilor care s-a constatat că
s-au înteles greşit sau parţial corect, în urma controlului activităţii elevilor.

8.Funcţia de evaluare
Evaluarea are 2 direcţii:
-pentru elev;
-pentru profesor.
Nu doar elevul este evaluat, ci şi profesorul şi activitatea sa. O clasă care nu înţelege
noţiunile predate nu este o clasă slabă, ci profesorul a predat în mod defectuos.
Nu este obligatoriu, şi nici recomandat ca evaluările la sfârşitul fiecărei ore să fie notate;
nu trebuie să ţinem elevii, în timpul predării, în tensiunea că la sfârşit vor primi note.
Evaluarea nu trebuie să fie discreţionară sau incorectă. Un profesor care va face asta îşi
va pierde încrederea şi respectul, implicit şi autoritatea în faţa elevilor.
Autoevaluarea profesorului este foarte importantă. Din păcate, subiectivismul
profesorilor este unul ridicat, implicit facem o mare greşeală când considerăm că noi nu avem o
vină în rezultatele slabe ale elevilor.
Relaţia cu părintele este şi ea o formă de evaluare.
MANAGEMENTUL CLASEI
3.11.2017 - săptămâna 5

ROLURILE MANAGERIALE ALE CADRULUI DIDACTIC

1.Profesorul - expert al actului de învăţământ. El poate lua decizii şi implica elevii în

procesul de pedagogie.

2.Profesorul - agent motivator; rolul profesorului este să-i motiveze pe elevi şi să

identifice exemple concrete care să-i convingă pe elevi că noţiunile le vor fi folositoare în viaţă.

3.Profesorul - lider. Profesorul conduce un grup de elevi, exercitându-şi influenţa, grup

care trebuie să vizeze rezultate superioare. El poate fi un prieten sau un confident al elevilor.
El le oferă sprijin în învăţare şi sfaturi.

4.Profesorul - model. Azi, acest rol aproape că a dispărut. La scăderea rolului de model
al profesorului contribuie şi lipsa de respect a părinţilor faţă de cadrele didactice.

5.Profesorul - reflexiv. Reflectează asupra problemelor clasei de elevi şi caută/oferă

soluţii pentru problemele elevilor şi ale clasei.

6.Profesorul - manager al clasei de elevi. Vizeaza rezultatele, este cel care coordoneaza
intreaga activitate spre scopul principal al clasei: invatarea.

7.Profesorul - prieten al elevilor. El le câştigă încrederea, atât prin deschiderea faţă de

problemele lor, prin implicarea în rezolvarea problemelor lor, dar şi prin nivelul său intelectual şi
moral care trebuie să fie ireproşabile.

8. Profesorul - calauză în viaţă. Lui îi revine rolul de a-i prezenta elevului alternative,
soluţii, paşi în viaţă, cunoscându-i cel mai bine potenţialul şi nivelul.

9.Profesorul - magician (magician fără magie). Pregătirea intelectuală temeinică a

profesorului în disciplina sa îi conferă o postura de “om care ştie lucruri minunate şi are
instrumente minunate” şi il indrumă pe elev pe calea cunoaşterii şi în folosirea instrumentelor de
învăţare, atât intelectuale - metode, tehnici - cât şi materiale didactice specifice, experimente.

10.Profesorul - susţinător al elevului. Oferă sprijin elevilor în depăşirea unor dificultăţi, în

procesul de învăţare, dar şi în viaţă;

11.Profesorul - facilitator. Face posibil elevului să pătrundă în cunoaşterea adevărului

ştiinţific şi dobândirea de abilităţi. Profesorul facilitator este cel care ştie şi te învaţă cum să aplici
anumite metode, încât să asimilezi cunoştinte şi să iţi formezi abilităţi.

Alte roluri:
*Profesorul - bun pedagog - este cel care practică o pedagogie nondirectivă şi nu
impune informaţii, idei, opinii. El crează direcţii şi ajută elevul să aleagă pe cea potrivită lui.
Să oferi elevilor diversitate de soluţii este foarte important.
*Profesorul - proiectant de proces; este un moderator eficient.
*Mediator al învăţării - face legătura între elev şi cunoaşterea sa, îl ajută să îşii activeze
cunoştinţele.
*Partener al elevului - joacă rolul celui care învaţă alături de elev. Acest rol este bine să fie
limitat, în special la predare; elevul este considerat un partener, în cadrul predării, nu unul
obligat să asimileze informaţiile.
 Management 10.11.2017, pag 1
MANAGEMENTUL CLASEI
3.11.2017 - săptămâna 6

CONSECINŢELE NEGATIVE ALE UNUI MANAGEMENT DEFECTUOS

Există o serie de greşeli de gestionare a clasei şi de atitudine care, odată făcute de

profesor, ori neglijate pot strica atmosfera în clasă şi pot duce la rezultate slabe la învăţătură.

Printre cele mai importante şi des întâlnite sunt:

1.Oboseala
Cauzele principale care pot duce la oboseală sunt:
-sarcini şi activităţi repetitive, monotone;
-metode unice, nediversificate sau neadaptate pe specificul clasei;
-absenţa antrenării elevilor pentru actul de învăţare;
-perspectiva motivaţională limitată; lipsa motivării are asupra elevului: consecinţa
imediată e că se simte obligat, implicit are o atitudine negativă faţă de actul de învăţare.
Prezentarea clară a obiectivelor şi la ce îi foloseşte în viaţă ceea ce se va preda sunt aspecte de
care un profesor nu trebuie sa uite;
-durata şi intensitate mari ale activităţilor de tip educaţional; profesorul trebuie să
cunoască potenţialul clasei şi al elevilor săi şi să dozeze efortul şi intensitatea pe nivelul lor;
-interesul scăzut al elevilor faţă de activităţile instructiv-educative desfăşurate în
clasă, dacă profesorul nu le conduce bine.

2.Suprasolicitarea
Aceasta poate conduce la oboseală, dar şi la situaţii mai grave, în timp. Rolul profesorului
este să facă înţelese şi facile programa şi manualul, dacă acestea sunt încărcate.
Profesorul este obligat să parcurgă toată programa, dar el decide ritmul, durata pe unităţi
de învăţare şi metodele, strategiile. În cazul manualelor, el are libertatea de a renunţa la anumite
lecţii sau părţi din lecţie aşa cum sunt prezentate în manual şi să le înlocuiască cu un conţinut
adecvat, aerisit. Manualul nu este obligatoriu de parcurs întocmai de către profesor.
Supraîncărcarea apare atunci când profesorul nu ţine cont de:
-particularităţile de vârstă;
-clasele nu sunt toate la fel, sunt diferenţe între clase, atât valoric cât şi că personalitate;
-metodele monotone şi lecţiile încărcate pot duce la suprasolicitare;
-lecţiile trebuie adaptate, pe inţelesul elevilor.

3.Alţi factori care, negestionaţi corect, pot duce la rezultate slabe:

-lipsa motivării clasei de elevi;
-pregătirea slabă a profesorului, greşeli sau lecţii monotone, greoaie;
-atitudinea negativă a părinţilor faţă de profesori, transmisă şi elevilor poate amplifica
degradarea atmosferei la clasă. Profesorul trebuie să facă pe cât posibil să contrabalanseze o
eventuală imagine negativă indusă de părinte, printr-o activitate didactică atractivă şi care să îşi
apropie elevul;
-deprecierea climatului educaţional. Un climat propice învăţării presupune o stare
afectivă motivaţională, captivantă şi pozitivă în clasă. Un profesor care neglijează condiţiile
afective sau fragmentează lecţia cu observaţii frecvente îi pierde pe elevi. Climatul se
deteriorează semnificativ pe fond de frustrare a elevilor, de comportament intimidant al
profesorului sau nepăsare din parte acestuia faţă de elevi şi problemele lor.

4.Abandonul şcolar
Este o realitate a zilelor noastre (cca o cincime din elevi abandonează cursurile),
profesorii având şi ei partea lor de vină.

Abandonul şcolar are două cauze principale:

a) din cauza profesorilor; lipsa unei atitudini motivaţionale, ori comportamentul
suparsolicitant, nepregătit intelectual sau chiar autoritar al profesorului poate să-l împingă pe
elev să nu mai vină la cursuri; respectul este întotdeauna reciproc, iar un profesor care nu-şi
respectă elevii nu va fi nici el respectat;
 Management 10.11.2017, pag 2
b) din cauze familiale; şi aici, profesorul ar putea încerca să facă ceva, măcar.
Un profesor bun ar trebui să ştie situaţia familială a elevilor săi, eventualele probleme, drame, şi
ar putea să încerce să-i convingă pe părinţi să facă eforturi pentru binele copilului, ori pe elev
să-l introducă într-un spaţiu şcolar atractiv, care să devină ‘refugiul” sau faţă de problemele de
acasa.

5.Minciuna
este o altă cauză importantă care deteriorează grav climatul într-o clasă şi procesul
educativ. Elevul minţit, o dată sau de mai multe ori îşi va pierde încrederea în profesor, deseori
iremediabil. Tratamentul inegal, discreţionar sau evaluarea discriminatorie, în care unii elevi
sunt supranotaţi, iar alţii dezavantajaţi sunt cele mai frecvente, dar şi cele mai grave inechităţi,
minciuni din spaţiul didactic.

6.Agresivitatea
fizică sau verbală, din partea profesorului va duce la ruperea relaţiilor între clasă şi
profesor. De cele mai multe ori un tratament agresiv va avea şi consecinţe traumatizante asupra
copiilor, lucru inacceptabil în zilele noastre.
 Management 17.11.2017, pag 1
MANAGEMENTUL CLASEI
17.11.2017 - săptămâna 7

CRIZA ÎN CLASA DE ELEVI

Criza este un eveniment sau un complex de evenimente inopinante, neaşteptate,

neplanificate, dar generatoare de pericol pentru climatul, sănătatea, ori siguranţa
organizaţiei (clasa de elevi, în cazul de faţă).

Criză vs conflict
*Conflictul - de moment
*Criza - de durată

Elemente care conduc la transformara conflictelor în crize:

1.ignorarea sau percepţia gresită a gradului de periculozitate;

2.percepţia reală sau falsă a crizei; orice conflict prezintă o serie de trăsături care indică
probabilitatea ridicată de a se propaga şi transforma într-o criză. Ignorarea acestor trăsături sau
o intervenţie întârziată asupra conflictului poate duce la instalarea crizei;
3.gradul de probabilitate al crizei - acesta este dat de natura conflictului, de cauze, de
factorii implicaţi, de violenţa conflictului, etc; sunt situaţii când, chiar dacă se intervine rapid
asupra conflictului, acesta se propagă atât de repede încât transformarea sa într-o criză nu
poate fi evitată. În aceste condiţii întreaga strategie se va concentra pe rezolvarea crizei, nu pe
stingerea conflictului iniţial.

Caracteristicile unui conflict - care va conduce la criză

1.izbucneşte instantaneu, declanşare fără avertizare;

2.debutează deobicei prin afectarea comunicării, informaţiile devin contradictorii şi
deficitare ca înţelegere;
3.îngreunează şi mai mult comunicarea prin distrugerea canalelor de comunicare -
taberele implicate în conflict nu comunică sau o fac violent. Şi, deobicei, persoana care
declanşează criza nu este identificată imediat.
4.are ca urmare instalarea relativ imediată a stării de confuzie;
5.se desfăşoară într-un climat de insecuritate;
6.prezintă inedit ca şi formă de declanşare; în cele mai multe cazuri forma de declanşare
nu este repetabilă, este ceva nou.

Atitudini care favorizează apariţia şi propagarea formelor de criză

1.intervenţie tardivă, lipsită de promptitudine şi rapididate;

2.reacţii singulare, necoordonate, incoerente, absenţa unor strategii clare de rezolvare
în timp oportun a conflictului şi crizei incipiente;
3.prezentarea eronată a situaţiei; aceasta va genera printre altele şi instalarea
sentimentului de neîncredere la fiecare din factorii implicaţi;
4.teama de represalii din partea superiorilor; în mult situaţii, conflictele sau problemele
dintr-o organizaţie ajung să se agraveze latent şi apoi să escaladeze în criză deoarece factorii
declanşatori sau cei care ar trebui să ia măsuri ezită să transmită situaţia către factorii
coordonatori - conducere - de teama unor sanţiuni.

Gruparea crizelor

1.dupa gradul de propagare, dezvoltare în timp:

a) instantanee - apare brusc, fără anticipare, de regulă sub forma unui conflict
spontan. Evolează rapid.
b) crize intermitente - dispar în urma unor măsuri rapide, dar reapar după o vreme.
 Management 17.11.2017, pag 2
2. după gradul de relevanţă, efect:
a) critice, sistemice - organizaţia se destructurează în urma acestei crize;
b) majore - criza are efecte şi impact majore asupra organizaţiei, dar nu împiedică
redresarea organizaţiei după finalizarea crizei.

3. După numărul de subiecţi implicaţi în declanşarea şi propagarea sa:

a) individuale - conflictul este declanşat de o persoană;
b) de grup - conflictul este declanşat de un grup din cadrul organizaţiei;
c) colective - conflictul are natură profundă, există o nemulţumire, tensiune în tot
colectivul; conflictul este declanşat, întreţinut şi propagat de întreg colectivul organizaţiei.

Fenomene care apar în colectivul de elevi şi pot constitui situaţii de criză:

1.între elevi pot apărea situaţii relaţionale greu de controlat, chiar de adversitate;
2.certuri spontane, însoţite de injurii reciproce, conflicte fizice şi violenţă verbală majoră;
3.prezenţa în grupul de elevi a unor persoane delicvente;
4.evenimente grave, precum: furturi, consum de droguri, abuzuri, tentative de siucid;
5.conflicte între clase;
6.dezavantajarea unor elevi în raport cu alţii sau chiar a unor clase în raport cu altele.

Factori/situaţii imprevizibile, spontane de criză la nivelul unei instituţii şcolare:

-un scurtcircuit;
-un incendiu;
-o alarmare falsă sau reală de natură teroristă;
-o alarmare falsă sau reală de cutremur;
-deversarea premeditată sau accidentală a unor substanţe toxice, în perimetrul şcolii, în
afara acestuia, ori în laboratoarele şcolii;
-evacuarea forţată a imobilului din diverşi factori şi alarmări;
-decesul unui elev, ori profesor;
-un accident;
-o tentativă de suicid;
-certuri, scandaluri între elevi pe diverse motive, însoţite de injurii între ei;
-conflicte şi injurii între elevi şi profesori;
-persoane venite din afara şcolii pentru a crea conflicte în şcoală;
-furturi, urmate de conflict;
-arestări ale profesorilor în faţa elevilor;
-măsuri administrative faţă de care elevii sau profesorii manifestă respingere.

Gestionarea situaţiilor de criză

Se parcurg anumite etape:

1. identificarea şi cunoaşterea crizei - în ce constă conflictul;
2. etiologia situaţiilor de criză - descoperirea cauzelor crizei. Este cel mai important
moment în gestionarea crizei, pentru că aceasta va permite rezolvarea crizei fără a avea apoi o
nouă izbucnire. O criză se stinge rezolvând cauzele, nu efectele;
3. decizia de înlăturarea a cauzelor - formarea echipei de intervenţie;
4. elaborarea programului de intervenţie - măsurile cu care stopăm criza trebuie astfel
gândite şi implementate încât să ducă la stingerea conflictului şi la rezolvarea cauzelor; să nu se
mai repete şi pe viitor;
5.aplicarea de măsuri - acestea trebuie astfel gândite şi implementate încât, pe lângă
rezolvarea crizei iniţiale, să prevină pe viitor declanşarea unei alte crize similare. De asemenea
se are în vedere ca această criză să nu devină baza-cauza unor crize viitoare de altă natură;
6.controlul - însoţeşte orice demers acţional. Trebuie să ne asigurăm că măsurile sunt
cu adevărat implementate şi au efect asupra factorilor implicaţi;
7. evaluarea - aprecierea stării finale a organizaţiei de elevi (clasă, şcoală): cât a fost
afectată de criză şi de măsurile luate pentru stoparea ei.
 Management 24.11.2017, pag 1
MANAGEMENTUL CLASEI
24.11.2017 - săptămâna 8

MAMANGEMENTUL CLASEI ŞI GENERAŢIA DIGITALĂ

Societatea de azi este într-o continuă schimbare, globalizarea şi modernizarea

impunând oamenilor să se adapteze permanent la situaţii noi.
Sistemul şcolar trebuie să-i pregătească pe elevi şi studenţi pentru viaţă şi pentru
adaptarea pe piaţa muncii, într-o lume în care majoritatea oamenilor trebuie să comunice şi să
relaţioneze cu culturi diferite, să accepte valori diverse. Succesul şi reuşita constau în
capacitatea tinerilor de a folosi informaţiile în sitauţii reale de viaţă, de a demonstra competenţe
necesare societăţii.

În clasă, azi accentul nu trebuie să se pună pe cantitatea de informaţie, ci pe

înţelegerea acestora şi valoarea lor. Mijloacele digitale permit completarea şi actualizarea
informaţiilor predate, iar o înţelegere eficientă a acestora în clasă va ajuta elevul să identifice şi
să sorteze corect informaţii de completare. În clasă, profesorul trebuie să îl trateze pe elev ca şi
partener de discuţie, ajutându-l pe acesta să înţeleagă înformaţiile predate.
Trebuie utilizate prioritar acele metode de predare care facilitează cel mai bine
înţelegerea noţiunilor şi transformarea elevului în partener de discuţie. În special metodele
interactive, precum conversaţia, brainstorming sunt eficiente în a-l provoca pe elev să
gândească şi în a-l ajuta să înţeleagă noţiunile şi să formeze competenţe.

Instruirea şcolară trebuie să urmărească:

1.o învăţare eficientă, bazată pe înţelegerea noţiunilor;
2.obţinerea de la elev a unei atitudini pozitive pentru învăţare şi lămurirea acestuia că
noţiunilor predate îl ajută în viaţa reală;
3.dezvoltarea la elev a unei învăţări critice şi constructive;
4.dezvoltarea creativităţii şi formarea unor capacităţi la elevi de a-şi completa eficient
nivelul de informaţii şi de a le aşeza pe structura cognitivă formată în clasă;
Î 5.învăţarea elevului şi dezvoltarea la acesta a unor abilităţi concrete, să fie capabil să
rezolve probleme reale, folosind informaţiile predate/învăţate;
6.învăţarea elevului şi dezvoltarea la acesta a unor abilităţi şi atitudini care să îl ajute să ia
decizii şi să işi asume sarcini în rezolvarea problemelor reale în viaţă;

Metodele interactive de predare-învăţare şi tehnologia digitală au importanţă tot mai

mare în procesul de învăţare modernă. Înţelegera noţiunilor şi formarea unor abilităţi de gândire
critică, imaginaţie, creativitate, precum şi a unei atitudini pozitive pentru învăţare în clasă vor
forma baza, structura de care elevul va lega noi informaţii, selectate eficient, din spaţiul digital
sau alte surse moderne de informare. Tehnologia digitală facilitează accesul la informaţii, şi mai
ales la informaţii actualizate, noţiuni noi, tehnologii noi, ajutându-l pe elev să ţină pasul cu
realitatea. Accesul la aceste noutăţi - esenţiale pentru a ţine pasul cu realitatea - este ieftin şi
accesibil tuturor, datorită tehnologiei digitale.

Metodele interactive de predare-învăţare conduc la dezvoltarea la elev a unor atitudini

pozitive faţă de lecţie şi la o atmosferă propice învăţării, în care elevul este în centrul atenţiei, iar
profesorul un moderator eficient. Transformarea elevului în partener de discuţie, situarea
acestuia în centrul atenţiei, încurajarea acestuia să aibă o opinie şi o gândire critică şi să vină cu
soluţii, idei îl convinge pe elev că este respectat şi valorizat de către profesor. Profesorul obţine
astfel, la rândul său respectul elevului. Acest respect nu poate fi decât reciproc, dacă profesorul
nu îl respectă pe elev, nici acesta nu îl va respecta.
Tehnologia digitală îi permite elevului nu doar completarea ulterior a informaţiilor
asimilate în clasă şi actualizarea lor, dar şi verificarea celor predate la oră, atât în privinţa
corectitudinii lor, cât şi a gradului de actualitate. Este foarte important să predăm noţiuni corecte
din punct de vedere ştiinţific şi de actualitate. Tehnologia digitală nu îl ajută doar pe elev să ţină
pasul cu noutăţile, ci şi pe profesor. Un profesor trebuie să se instruiască permanent.
 Management 24.11.2017, pag 2
Profesorul trebuie să fie conştient că azi, în clase, are, în principal, elevi care:
- îşi doresc să aibă opinii, să fie ajutaţi şi lăsaţi să gândească şi să formuleze soluţii;
- vor să ştie la ce-i ajută în viaţă informaţiile predate;
-au disponibilitatea de a participa la discuţii doar dacă sunt respectaţi şi valorizaţi;
-au acces la tehnologie şi implicit mijloacele şi capacitatea de a verifica corectitudinea
informaţiilor predate, atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi ca utilitate şi actualizare a lor;
-au tehnologie care îi ajută să completeze informaţiile asimilate în clasă şi să şi le
actualizeze; ei aşteaptă de la profesor să fie învăţaţi cum să înveţe ulterior din aceste surse;
-au deschidere şi disponibilitate mare spre noţiuni şi noutate, dacă aceasta implică şi
utizarea mijloacelor moderne de comunicare, în sepcial tehnologia digitală.

Un profesor trebuie să fie conştient tot timpul că formează oameni, caractere,

personalităţi autonome. Nu formăm biblioteci, nici persoane care au deprinderi mecanice; nu-i
încărcăm cu un bagaj uriaş de informaţie, care oricum se uită în timp, ori care îşi vor pierde
actualitatea repede, pierzând astfel timp preţios, timp pe care în clasă îl puteam folosi pentru
înţelegerea noţiunilor; dar nici nu-i trimitem în spaţiul digital, să işi ia de acolo informaţiile
necesare; dacă elevul nu are deja o structură, o bază formată în clasă faţă de informaţia,
domeniul respectiv, informaţiile din spaţiul digital nu vor avea pe ce se fixa.

Învăţarea în şcoală, şi educaţia în general, este aşezată pe un plan sigur, când ea îl ajută
pe elev să atingă următoarele 4 direcţii:
1.învaţă să ştii - nu putem dezvolta abilităţi, priceperi, dacă nu ştim noţiunile;
-în şcoală, în sistemul formal de educaţie, elevul dobândeşte
cunoştinţe corecte, selectate, corecte;
2.învaţă să faci -elevul are cunoştinţele necesare, are pricepere, dar el trebuie
învăţat şi să le aplice în situaţii concrete, altfel, nu-l ajută la nimic;
-în timp, noţiunile se uită sau nu mai sunt de actualitate; ceea ce
rămâne şi de care tânărul are nevoie în viaţă sunt abilităţile, să ştie
ce să facă cu ce ştie.
3.învaţă să trăieşti printre oameni, împreună cu oamenii
- să fii acceptat de societate este esenţial pentru a te dezvolta
personală şi pentru a-ţi asigura o profesie; în acelaşi timp, să-i
accepti la rândul tău pe ceilalţi, să trăieşti într-o societate
diversificată economic, social, cultural, sunt esenţiale pentru
integrarea ta în societate, ca om, ca profesionist.
4.învaţă să fii tu -să înveţi să trăieşti, să îţi creezei satisfacţii din orice.

Tehnologia digitală, utilizată în exces sau defectuos are şi efecte negative asupra copiilor
şi a tinerilor, unele chiar foarte grave, cum ar fi deterioarea serioasă a vederii, atrofierea
capacităţilor de gândire şi analiză critică, instalarea unei oboseli fizice şi psihice cronice,
deconcentrarea şi chiar instalarea unor boli psihologice, precum dependenţa şi depresia.
Este datoria profesorilor şi a părinţilor de ajuta copiii să utilizeze aceste mijloace digitale
de comunicare prudent, eficient şi constructiv pentru ei şi de a fi atenţi ca aceştia să nu devină
dependenţi şi să nu îşi piardă motivarea de a comunica real cu cei din jur.
 Management 8.12.2017, pag 1
MANAGEMENTUL CLASEI
8.12.2017 - săptămâna 9

NOI PROVOCĂRI PENTRU PROFESORII VIITORULUI

Un profesor bun este acela care pregăteşte elevii pentru viitor, nu pentru prezent.
Şcoala este motorul progresului.
Un profesor bun reprezintă pentru copii un noroc în viaţă.

*Structuralismul (constructivismul) didactic - construirea lecţiei în funcţie de

atitudinea elevilor. Este un concept ce ţine de didactica modernă.

*Noutăţi în procesul de instruire şcolară

-utilizarea mijloacelor digitale în procesul de învăţare;
-transmiterea emoţiilor către copii pentru a-i implioca afectiv în procesul de învăţare;
-profesorul rămâne principalul transmiţător de cunoştinţe şi emoţii, cu sprijinul maşinilor
şi tehnologiei moderne;

Pedagogia secolului XXI e considerată o pedagogie a competenţelor. Profesorii se

pregătesc pentru acest tip de pedagogie.
Tehnologia poate fi un sprijin în formarea competenţelor, dar nu formează singură
competenţe. Succesul procesului de instruire şcolară depinde de relaţiile dintre profesor şi
elevi, şi între elevi.

Din perspectiva managementului clasei de elevi, principalele resurse ale procesului de

învăţare sunt:
a) resurse umane - capacitatea de muncă a profesorului, a elevilor ( se ţine cont de
capacitatea psihologică şi de muncă a copiilor);
b) competenţele manageriale ale profesorului - din perspectiva manag. şcolar;
c) resursele comunităţii şcolare - resursele clasei; în clasa în care există concurenţă
rezultatele la învăţătură sunt mai bune. Clasele de acelaşi nivel, chiar şi cele de nivel superior nu
reprezintă un mediu motivaţional pentru elevi. Concurenţa între elevi este o formă superioară de
motivare şi stimulare. Şi concurenţa între şcoli e importantă;
d) structura familiei - mediul în care se dezvoltă copilul; lipsa comunicării cu familia îl va
face pe el introvertit, ori îl va motiva să grească intenţionat pentru a fi văzut de familie;
e) climatul orgaizaţional al şcolii - avem şcoli care au obiective mari, înalte, şi şcoli
care sunt plafonate şi nonimplicate;
f) resurse valorice - f.1.idealul educaţional. Fiecare şcoală trebuie să aibă un ideal -
“viziunea/misiunea şcolii”.
-f.2.normativitatea - constă în concepţia despre disciplină,
învăţare, respect faţă de profesori, şcoală, colegi.
g) resurse materiale - spaţiul de învăţământ, sala de clasă, mijloacele de învăţare,
materialele didactice, mobilier, aparatură, etc.
h) resursele financiare - burse pentru elevi, salarii pentru cadrele didactice şi
personalul auxiliar, cheltuieli de transport, rechizite. Azi, în România, cca 40 la sută din tineri nu
finalizează 12 clase, în multe cazuri din motive financiare.

E foarte important ca elevii să simtă că opinia lor e importantă şi că e luată în considerare.

Acest principiu - al participării la decizii - asigură un climat afectiv corespunzător învăţării.

Formarea educaţiei morale şi pentru valori este neglijată în majoritatea şcolilor. Dincolo
de aceste valori esenţiale pentru viaţă, învăţământul de azi şi de viitor trebuie să formeze elevii
şi pentru a-şi asuma responsabilităţi. Elevilor trebuie să li se dea responsabilităţi, să fie învăţaţi
cum să le îndeplinească, apoi ajutaţi să le îndeplinească, să li se cultive încrederea în
capacităţile lor de rezolvare a sarcinilor reale. Din perspectiva rezultatelor în viaţa reală,
încrederea în forţele proprii e mai importantă decât coeficientul de inteligenţă!
 Management 8.12.2017, pag 2
Toleranţa şi respectul pentru ceilalţi - pentru colegi, între elevi şi profesori - asigură un
climat bun pentru învăţare şi ele trebuie să fie reciproce.

Trebuie să avem în vedere permanent cultivarea iniţiativei; învăţarea dirijistă exclusivă

nu mai este eficientă şi acceptată în zilele noastre. Încurajarea iniţiativei copiilor creşte gradul de
încredere şi ataşamentul.

Reflecţia şi autoreflecţia sunt esenţiale azi; formarea de profesori reflexivi este una din
preocupările de bază a şcolilor de formare a personalului didactic. Lipsa reflexivităţii conduce la
rezultate slabe din partea profesorului - implicit şi din partea elevilor - şi la subiectivism din
partea profesorului. Azi, evaluarea este şi pentru profesor, nu doar pentru elev şi este de forma
“vreau să văd ce trebuie să schimb eu, profesorul, ca să am rezultate mai bune”.

Predarea/evaluarea secvenţială este utilă şi de preferat; aceata constă în evaluări

parţiale în timpul lecţiei, pe segmente de predare, pentru a vedea din timp dacă metodele
folosite au efect şi copiii înţeleg lecţia.
MANAGEMENTUL CLASEI
15.12.2017 - săptămâna 10

CONFLICTELE ŞI CRIZELE EDUCAŢIONALE - ÎN ORGANIZAŢIILE ŞCOLARE

(Cursul repetă în mare măsură cursul 7)

Conflictul - de durată scurtă;

Criza - structurală, intensitate mare, de durată.

Criza este un eveniment sau un complex de evenimente inopinate, neaşteptate,

generatoare de pericole pentru climatul, sănătatea sau siguranţa organizaţiei şcolare.
Caracteristicile unei crize:
-izbucneşte instantaneu şi se declanşează fără avertizare;
-începe, deobicei, prin afectarea şi alterarea sistemului informaţional;
-îngreunează comunicarea prin obstaculare permanentă, prin distrugerea canalelor de
comunicare;
-duce la instaurarea stării de confuzie;
-facilitează instalarea climatului d einsecuritate, generează panică;
-este ineditul stărilor declanşate - nu poate fi asemănată cu vreun element stabil din
starea de normnalitate.

Cauzele crizelor pot fi diverse şi pot avea la bază decizii incorecte ale managementului
organizaţiei şcolare, nemulţumiri ale părinţilor, elevilor, cadrelor didactice. Alte cauze: un poces
didactic nepotrivit; o evaluare incorectă; aplicare aunor măsuri în forme incorecte care
dezavantajează pe unii şi avantajează pe alţii; etc.

Situaţii care duc la prelungirea şi accentuarea crizei:

-intervenţii tardive, lipsite de promptitudine şi creativitate;
-reacţii singulare şi absenţa unor strategii clare pe termen lung;
-reprezentarea eronată a situaţiei care generează sentimentul de de incompetenţă;
-teama de represalii din partea superiorilor;
-dependenţa de o singură persoană capabilă să rezolve o criză, creearea unui sentiment
de aşteptare de la această personă (sunt situaţii când un manager crede că doar el poate
rezolva o criză; ori situaţii când într-adevăr, doar directorul are capacitatea de a rezolva oc riză,
iar când acesta lipseşte din unitatea şcolară se provoacă o criză profitând de absenţa acestuia).

Tipuri de crize:
1.După gradul de dezvoltare în timp, crizele pot fi:
-instantanee - apar brusc, fără posibilitatea de a fi anticipate;
-intermitente - crizele apar şi dispar în urma măsurilor de intervenţie, însă reapar
după o perioadă de timp dacă rezolvarea lor nu este corectă.
2.După gradul de relevanţă:
-critice - pot duce la destructuralizarea organizaţiei;
-majore - prezintă efecte importante, fără a împiedica redresarea organizaţiei.
3.după numărul subiecţilor implicaţi:
-individuale - o singură persoană este nemulţumită;
-de grup - implică-afectează un grup de elevi sau profesori;
-colective sau globale - în care toată lumea este afectată, nemulţumită.

Evenimente care pot declanşa o criză:

-un incendiu în şcoală, un scurtcircuit electric care paralizază sistemul electric;
-conflicte între elevi - injurii, bătăi;
-decesul unui elev sau profesor;
-accidente în şcoală sau în mijlocul de transport şcolar;
-suicid sau tentativă de suicid;
-activităţi teroriste sau infracţionale în cadrul şcolii;
-arestarea unui profesor sau elev.
 Management 15.12.2017, pag 2
*Bibliografie pentru examen

Managamentul Clasei de elevi

Autor: Romiţă Iucu

Capitolele: III, IV, V; VI

*Referat pentru examen:

3 pagini, pe o temă la alegere dintre temele/titlurile predate la curs.

*Examen:
26 ianuarie, ora 18.