Sunteți pe pagina 1din 11

1

CONDUCEREA SCOLII

Conducerea scolii reprezinta activitatea angajata la nivelul sistemului si al procesului de


invatamant in vederea realizarii functiilor manageriale (planificare-organi-zare; orientare-
indrumare metodologica; reglare-autoreglare) ale institutiilor specializate in formarea-dezvoltarea
permanenta a personalitatii elevului, studentului etc, prin intermediul unor structuri manageriale
corespunzatoare, angajate in plan central (Ministerul invatamantului), teritorial (inspectoratele
scolare) si local (unitatile scolare de baza: gradinita, scoala, liceul, colegiul, universitatea etc).
in sens traditional, activitatea de conducere a scolii vizeaza urmatoarele obiective si domenii de
referinta ( Dictionar de pedagogie, , .):
- indrumarea, controlul si administrarea tuturor activitatilor din invatamant, realizate la nivel
national, teritorial si local;
- reglementarea principalelor probleme de organizare, continut^ metodologie, evaluare intr-o
maniera centralizata sau descentralizata, stabilita la nivel de politica a educatiei;
- elaborarea deciziilor cu valoare administrativa si pedagogica necesare pentru perfectionarea
continua a activitatii la nivel de sistem si de proces, in raport cu legislatia curenta si cu principiile
conducerii stiintifice.
Mentinerea conducerii scolii in limitele modelului birocratic si ale dirijismului politic, propriu unei
anumite etape istorice, confera acesteia note specifice valabile in plan institutional dar si la nivelul
constiintei pedagogice a unor factori de decizie. Aceste particularitati sunt evidente in cadrul
urmatoarelor tendinte constatate in activitatea de conducere a scolii ( Jinga, Ioan, in Cerghit, Ioan;
Vlasceanu, Lazar, coordonatori, , .-):
- tendinta abordarii functiilor de conducere a scolii in sens prioritar adminstrativ;
- tendinta extrapolarii operatiei de control (cantitativ, constatativ, birocratic) in raport cu actiunea
de evaluare (calitativa, pedagogica, manageriala) careia ii este subordonata functional;
- tendinta formalizarii deciziei, ca urmare a rupturii existente intre linia strategica asumata doar la
nivel central si operationalizarea acesteia la nivel teritorial si local prin numeroase planuri de
munca, fara legatura intre ele, cu sarcini si termene de indeplinire abstracte (permanent,
raspundere colectiva etc);
- tendinta reglarii sistemului si a procesului de invatamant prin mijloace administrative externe
care blocheaza mecanismele pedagogice interne, resursele acestora de autoperfectionare
continua a activitatii in cadrul mediului scolar si in raporturile posibile si necesare cu comunitatile
educative locale.
2

Analizele realizate din perspectiva acestui model evidentiaza totusi contributiile teoretice si
metodologice inregistrate de-a lungul timpului, in special in domeniul inspectiei scolare si in
conducerea procesului instructional ( Jinga, Ioan, ; ).
in sens managerial, conducerea scolii reprezinta activitatea de orientare siste-mica, optima si
strategica a institutiilor specializate in formarea-dezvoltarea permanenta a prescolarului, elevului,
studentului etc. Ca activitate de management pedagogic, conducerea scolii presupune proiectarea
si realizarea urmatoarelor actiuni ( , , , B, D): a) informarea manageriala (cantitativa, stocata;
calitativa/prelucrata, rafinata, procesata); b) evaluarea manageriala: cantitativa (bazata pe operatii
de control care vizeaza masurarea activitatii); calitativa (bazata pe operatii care vizeaza
aprecierea activitatii); operationala (bazata pe operatii care vizeaza decizia pedagogica); c)
comunicarea manageriala: constatativa (bazata pe operatii de consemnare a rezultatelor);
anticipativa (bazata pe operatii de indrumare metodica a viitoarei activitati, pentru corectie-
amelioarare-perfectionare-ajustare structurala-restructurare-reforma).
Functiile de conducere manageriala a institutiei scolare angajeaza toate aceste actiuni si operatii,
adaptabile la conditiile specifice fiecarei comunitati locale.
A) functia de planificare-organizare a activitatii din cadrul institutiei scolare respective implica
valorificarea eficienta a tuturor resurselor pedagogice existente la un moment dat, analizate din
perspectiva prezentului dar si a viitorului:
- resurse umane: cadre didactice.cadre didactice ajutatoare, personal administrativ, elevi,
studenti, reprezentanti ai comunitatii educative;
- resurse materiale: baza didactico-materiala, spatiul scolar, timpul scolar, spatiul extrascolar
folosit la nivelul educatiei nonformale, timpul extrascolar folosit la nivelul educatiei nonformale;
- resurse financiare: bugetul central, bugetul local, contributiile comunitatii educative: familie,
agenti sociali;
- resurse informationale: planuri, programe de invatamant, concepute in sens curricu-lar, materiale
curriculare, baza de date existenta in biblioteca, videoteca, laborator de instruire asistata pe
calculator, centre, cabinete interscolare de asistenta psihopedago-gica a cadrelor didactice,
elevilor, parintilor, centre, cabinete logopedice interscolare, centre, cabinete metodice scolare.
Realizarea acestei functii presupune elaborarea urmatoarelor planuri de activitate: a) Planul
general de munca al organizatiei scolare care urmareste: stabilirea scopurilor si a obiectivelor
pedagogice ale organizatiei; deducerea obiectivelor concrete care trebuie realizate pe colective si
individual; stabilirea masurilor necesare pentru realizarea obiectivelor concrete, cu raspunderi pe
colective si individual; stabilirea mijloacelor de evaluare a rezultatelor, pe colective si individual;
3

evaluarea globala a activitatii - saptamanale, trimestriale, anuale, pe ciclul, pe treapta, pe nivel de


invatamant
- pe baza analizei corelatiei existente intre: rezultatele la intrare - rezultatele la iesire. b) Planurile
activitatii comisiilor metodice/catedrelor - pe specialitati si a comisiilor metodice tip: comisia
educatoarelor, comisia invatatorilor, comisia profesorilor-diriginti, comisia de orientare scolara si
profesionala, comisia de cercetare pedagogica
- au urmatoarea structura orientativa de functionare manageriala:
- deducerea obiectivelor prioritare din planul general de munca al organizatiei scolare;
- stabilirea obiectivelor cu pondere specifica activitatilor metodice: obiective de perfectionare;
obiective de cercetare pedagogica;
- particularizarea obiectivelor, conform specificului comisiei (de exemplu: la comisia profesorilor-
diriginta, accent pe proiectarea activitatii educative avand in vedere toate dimensiunile si formele
educatiei; la comisia metodica a profesorilor de fizica: accent pe proiectarea corelatiei educatie
intelectuala-educatie tehnologica etc):
- diversificarea formelor de realizare: studiu individual, dezbateri tematice, "asalt de idei",
conferinte, sesiuni de comunicari, studii publicate in presa de specialitate, i-novatii propuse
Consiliului consultativ al specialitatii respective, interasistente, activitati didactice deschise etc.;
-concretizarea formelor de evaluare in termeni de "produs final": rezultatele elevilor la sfarsitul
anului, ciclului, treptei, in raport cu nivelul testat initial; contributii speciale la dezvoltarea
psihosociala a elevului; contributii la perfectionarea cadrelor didactice; contributii la cercetarea
pedagogica; initiative la nivelul activitatii comunitatii educative; relatii de parteneriat etc. c)
Planurile de activitate ale cadrelor didactice, organizate pe specialitati, au urmatoarea structura
orientativa de functionare manageriala: realizarea "bilantului critic"; raportarea la programa
scolara, de tip curricular, respectiv la obiectivele specifice ale disciplinei (disciplinelor) de
specialitate respective; stabilirea obiectivelor concrete, cu valorificarea informatiilor,
instrumentelor, sarcinilor etc. transmise de la nivelul comisiei metodice de specialitate (modele de
operationalizare a obiectivelor, probe de evaluare initiala, sumativa, formativa etc.) si de la nivelul
comisiei metodice a educatoarelor, invatatorilor, dirigintilor (modele de fise de observare si de
caracterizare a e-levilor etc).
Organizarea scolii reprezinta actiunea complementara planificarii la nivel instrumental ( etimologia
cuvantului orga«o«=instrument; a organiza = a crea instrumente, in limba greaca).
Cuplul functional planificare-organizare vizeaza., la nivelul fiecarei msitutii scolare: a) asigurarea
conducerii unitare; b) sustinerea competentelor stiintifice, specifice domeniului pedagogic; c)
delegarea autoritatilor respectand competentele stiintifice u-nitare; d) dezvoltarea prioritara a
4

structurilor formale si nonformale, prioritare in raport cu influentele informale; e) deschiderea


structurilor formale si nonformale in directia comunitatii educative locale in vederea perfectionarii
lor permanente.
Organizarea manageriala vizeaza saltul de la structurile ierarhice liniare (autoritate verticala,
decizie unilaterala, transmisa de la un singur sef), la structurile ierarhice in retea (autoritate
functionala, decizie conceputa pe orizontala, intre mai multi "sefi" - deciziile luate pe orizonatala
de directori - sefi de comisii metodice - reprezentanti ai comunitatii educative etc).
Aplicarea functiei manageriale de planificare-organizare la nivelul unitatilor de invatamant
(gradinite, scoli generale, licee, unitati de invatamant conexe, colegii, universitati etc.) angajeaza:
a) raportarea permanenta a deciziilor generale si particulare, la problemele de sistem (finalitati-
structura-curriculum)\ b) raportarea permanenta a resurselor umane (directori, profesori etc.) la
statutul lor institutionalizat in cadrul activitatii desfasurate pe diferite ierarhii de autoritate, respectiv
de competenta; c) raportarea cerintelor generale la regulamentul de ordine interioara elaborat
special pentru valorificarea integrala a conditiilor locale;
d) raportarea institutiilor conducerii la valorile democratiei: reprezentarea, respectiv alegerea celor
mai competenti oameni in colectivele de conducere; separarea puterilor, respectiv stabilirea
relatiilor de complementaritate intre consiliul administrativ si consiliul consultativ; legitimitatea
deciziei, respectiv elaborarea actului de decizie ca act de autoritate a competentei stiintifice proprii
domeniului pedagogic.
B) Functia de orientare metodologica a procesului de invatamant valorifica actiunea manageriala
de informare-evaluare-comunicare, la nivel functional, structural si operational ( Procesul de
invatamant). in mod traditional, aceasta functie vizeaza complementaritatea operatiilor de "control
si indrumare" ( Andrei, Nicoale, Du-mitrecu, Ion, , . -). a) Orientarea metodologica a procesului de
invatamant, la nivel functional si structural angajeaza valorificarea deplina a celor trei actiuni
manageriale care intervin in activitatea de conducere globala-optima-strategica a institutiei
scolare:
- informarea manageriala specifica in legatura cu conceptele pedagogice de baza ( Teoria
educatiei, Teoria instruirii);
- evaluarea manageriala specifica necesara pentru: directionarea activitatii didactice in
concordanta cu finalitatile macro si w/cra-strueturale; prevenirea si corectarea erorilor de
proiectare si de implementare, care pot interveni in activitatea didactica si in activitatea educativa;
stabilirea deciziei relevante social, in termeni de strategie pedagogica;
- comunicarea manageriala specifica, necesara pentru: sanctionarea pozitiva sau negativa a
diagnozei stabilite; indrumarea metodologica de specialitate; crearea liniei de perspectiva
5

adecvata deciziei, cu valoare de prognoza, asumate. b) Orientarea metodologica a procesului ele


invatamant la nivel operational angajeaza integrarea operatiilor de "indrumare si control" la nivelul
unei scheme de actiune manageriala care vizeaza:
- stabilirea obiectivelor concrete prin raportar-e la obiectivele generale (ale planului de invatamant)
si la obiectivele specifice (ale programelor, pe discipline si trepte de invatamant), care reflecta
finalitatile macrostructurale, respectiv liniile de politica a educatiei asumate la nivel de sistem; ' •
- stabilirea prioriiatilor de evaluare, la nivel de: activitate didactica (eficienta pedagogica exprimata
prin cresterea randamentului scolar si prin calitatea corelatiei functionale profesor-elev), activitate
educativa (eficienta pedagogica exprimata prin globalitatea problemelor propuse si prin calitatea
dezbaterilor provocate participativ);
- stabilirea premiselor activitatii de evaluare: cercetarea planificarii (activitatii didactice, activitatii
educative, activitatii de perfectionare, activitatii de cercetare peda^ gogica etc), examinarea
catalogului clasei, realizarea sondajelor, analiza produselor activitatii elevilor: lucrari scrise,
desene, prototipuri, compuneri, compozitii, referate, lucrari experimentale, produse tehnologice,
consultatii metodice, oferte de documentare, cercetare etc; .
- stabilirea modalitatilor de evaluare: asistente la ore, interasistente la ore, probe docimologice,
teste, sondaje, observatii psihopedagogice complexe in diferite situatii didactice si extradidactice,
dezbateri tematice;
- stabilirea momentului si a duratei evaluarii: inceputul activitatii - in timpul activitatii - in finalul
activitatii; inceputul trimestrului - in timpul trimestrului - in finalul trimestrului; inceputul anului de
invatamant - in timpul anului de invatamant - in finalul anului de invatamant; inceputul ciclului
(treptei, nivelului) de invatamant - in timpul ciclului (treptei, nivelului) de invatamant - in finalul
ciclului (treptei, nivelului) de invatamant; dupa o ora de activitate - dupa mai multe ore succesive
de activitate – la diferite intervale de timp - evaluari realizate cu un singur evaluator sau cu mai
multi evaluatori;
- stabilirea mecanismelor strategice de evaluare: control tehnic (ponderea asigurata prin
indrumarea de specialitate, realizabila la continutul principal si secundar al disciplinei scolare
(universitare) predate - la stiintele pedagogice si psihologice - didactica specialitatii principale si
secundare); control participativ (realizat de profesori cu aceeasi pregatire: inspectori scolari,
profesori-rnetodisti, profesori-consilieri, profesori care sunt colegi de catedra sau de comisie
metodica etc), control pe diferite zone de risc (realizat de evaluatori din afara unitatii de
invatamant respective sau care cunosc insuficient specificul disciplinei sau treptei de invatamant
respective, colectivul de elevi, personalitatea cadrului didactic evaluat etc), control tip conexiune
inversa (realizat pentru a evalua simultan: elevul - cadrul didactic, cadrul didactic si
6

catedra/comisia metodica respectiva; catedra/ comisia metodica respectiva - unitatea de


invatamant respectiva; unitatea de invatamant - activitatea de inspectie scolara/teritoriala, de
specialitate, de perfectionare, realizata la nivel de inspectorat scolar sau de minister).
Evaluarea activitatii didactice (lectiei, activitatii de laborator, seminarului universitar etc.) implica
institutionalizarea unor instrumente bazate pe interdependenta dintre investigatia longitudinala si
investigatia transversala ( Holban, Ion, coordonator, , ,-) si pe prioritatea functionala a obiectivelor
in conditiile specifice proiectarii auriculare (, Revista de pedagogie nr.-/, Curriculum si dezvoltare
curriculara).
Cele doua criterii sustin instrumentele manageriale necesare pentru realizarea efectiva a functiei
de orientare metodologica a activitatii didactice: fisa de observatie a activitatii didactice; fisa de
evaluare -globala a activitatii didactice ( Evaluarea pedagogica).
Fisa de observatie a activitatii didactice valorifica, in mod special, resursele investigatiei
longitudinale. Operationalizarea sa urmeaza logica urmatoarei scheme de actiune manageriala,
aflata la dispozitia profesofului-metodist, profesorului-consilier, inspectorului scolar, directorului
unitatii de invatamant etc.: consemnarea faptelor didactice in ordinea desfasurarii lor -
consemnarea elementelor pozitive depistate conform criteriilor specifice proiectarii pedagogice.
Curriculare - consemnarea elementelor negative depistate conform criteriilor specifice proiectarii
pedagogice curriculare.
Fisa de evaluare globala a activitatii didactice prelucreaza pedagogic observatiile acumulate
longitudinal, la nivelul unui tip de investigatie pedagogica transversala, care valorifica integral
criteriile specifice proiectarii pedagogice curriculare.
Aceasta fisa, realizata de profesorii-metodisti, profesorii-consilieri, inspectorii scolari, directorii
unitatilor de invatamant etc, evidentiaza urmatoarele caracteristici ale cadrului didactic evaluat:
- capacitatea de a proiecta obiectivele Operationale (concrete) prin raportare la obiectivele
specifice (ale programei scolare) si la obiectivelor generale (ale planului de invatamant); i
- gradul de realizare a continutului invatarii: caracterul stiintific, raportat la specificul colectivului de
elevi (studenti etc); caracterul iritradisciplinar-interdisciplinar-transdisciplinar; optimizarea
raportului dintre iriformativ-formativ, cultura generala-cultura de specialitate, capacitatea elevilor
(studentilor etc.) de a stapani elementele de continut (programate la nivel: minim-mediu-maxim):
deprinderi intelectuale-strategii de cunoastere-informatii logice-deprinderi psihomotorii-atitudini
cognitive;
- eficienta metodologiei didactice: metode, procedee, mijloace didactice, strategii de predare-
invatare-evaluare; modalitati de organizare a invatamantului: frontal – pe grupe - individual; forme
7

de organizare: lectie; activitate de cabinet, de laborator, practica etc; excursie didactica etc./
individualizarea, diferentierea instruirii;
- calitatea activitatii de evaluare: ca act de masurare; ca act de apreciere; ca act de decizie; ca
modalitate de integrare in activitatea didactica: initiala-sumativa-forma-tiva.
Activitatea educativa (ora de dirigentie etc.) implica institutionalizarea unui instrument complex de
tipul "Caietul educatoarei", "Caietul invatatorului", "Caietul dirigintelui". Acest instrument complex
valorifica, de asemenea, criteriile specifice cercetarii pedagogice (imbinarea investigatiei
longitudinale cu investigatia transversala) si proiectarii curriculare (centrarea pe obiectivele
pedagogice formative).
"Caietul dirigintelui" - semnificativ din perspectiva analizei noastre - ofera posibilitatea evaluarii
activitatii educative a profesorului, in special a profesorului-dingin-te, in calitatea sa de:
coordonator al proceselor educationale realizate cu elevii, in mediul scolar sau extrascolar;
coordonator al activitatii de cunoastere psihopedagogica a elevului si a colectivului de elevi;
coordonator al colectivului didactic; coordonator al relatiilor cu familia; coordonator al relatiilor cu
comunitatea educativa locala.
Functionalitatea multipla a "Caietului" impune, astfel, o anumita structura de or^" ganizare care
reflecta obiectivele prezentate anterior:
- informatii generale necesare organizarii activitatii educative (despre elevi, despre colectivul
didactic, despre parinti);
-planificarea activitatii educative (plan de perspectiva: pe nivel, treapta, ciclu, an de invatamant;
plan operativ: trimestrial, saptamanal; planul orelor de dirigentie; planul activitatii cu familia; planul
activitatii realizate prin raporturi de parteneriat);
- caracterizarea clasei si a elevilor (fisa de caracterizare a clasei; fisa de observatie curenta/pe
baza investigatiei longitudinale, fisa scolara/care include caracterizarea psihopedagogica finala,
realizata pe baza corelatiei dintre investigatia longitudinala si investigatia transversala) - Caietul
dirigintelui. Cunoasterea elevului, Fisa scolara.
C) Functia de reglare-autoreglare a procesului didactic si educativ proiectat la nivelul institutiei
scolare implica doua categorii de activitati manageriale, perfectionarea cadrelor didactice;
cercetarea pedagogica.
Perfectionarea cadrelor didactice prin activitati metodice include doua categorii de actiuni,
concepute intr-o viziune sistemica:
- actiuni cu caracter periodic, organizat: cursuri de specialitate pentru: definitivat, gradul didactic II,
gradul didactic I; cursuri de management pedagogic pentru inspectori scolari, directori, profesori-
consilieri, profesori-metodisti profesori-diriginti; instruiri, consfatuiri anuale cu: responsabilii de
8

comisii (catedre) metodice, profesorii-diriginti, profesorii-bibliotecari, profesorii-informaticieni,


pedagogii scolari etc; consilii ale cadrelor didactice, simpozioane, consfatuiri tematice etc.
organizate trimestrial; stagii de pregatire speciala.
- actiuni de perfectionare cu caracter permanent: studiu individual, lectii deschise, interasistente la
activitati didactice si Ia activitati educative, dezbateri gen asalt de idei, indrumari metodice.
Promovarea cercetarii pedagogice a cadrelor didactice angajeaza doua categorii de actiuni,
dezvoltate in jurul unui nucleu informational-decizional. bazat pe cunostinte stiintifice aplicate:
- actiunea de elaborare a unor proiecte inovatoare, la nivel de sistem: modelul finalitatilor
macrostructurale, modelele strategice de planificare curriculara, modelele

operationale de evaluare globala, modelele operationale de planificare a inspectiei scolare/


teritoriale, de specialitate, de perfectionare;
- actiunea de elaborare a unor proiectele inovatoare, la nivel de proces: modelul finalitatilor
microstructurale (obiectivele generale ale planului de invatamant, obiectivele specifice pe niveluri,
trepte, cicluri, discipline de invatamant, dimensiuni ale educatiei, forme ale educatiei/instruirii,
obiectivele concrete posibile pentru diferite standarde de cunostinte: minime-medii-maxime);
modele de proiectare curriculara, concepute in raport de programa scolara, manualul scolar, de
alte materiale didactice; sesiuni stiintifice tematice,comunicari stiintifice publicate in presa de
specialitate; regulamente de functionare a unor organisme de proiectare, cu diferite grade de
aplicabilitate, programe didactice alternative, programe didactice complementare/tip educatie
nonformala.
Structurile conducerii manageriale trebuie sa asigure realizarea celor trei functii pedagogice
analizate anterior. Aceste structuri reprezinta. in ultima instanta, "persoanele care ocupa functiile
respective", fiind concepute. in esenta, ca "modalitati de a atinge un scop dat". Exista, astfel, o
relatie speciala intre functiile conducerii si structurile conducerii, relatie care permite elaborarea
unei organigrame manageriale a sistemului de invatamant, dezvoltata in sensul cultivarii unui
raport pedagogic adecvat intre centralizarea si descentralizarea deciziei de tip managerial.
Relatiile dintre functiile managementului pedagogic si structurile managementului pedagogic
raspund unei necesitati de ordin metodologic. Philip H. Coombs defineste aceasta necesitate in
termeni de politica a educatiei: "structurile de conducere trebuie sa corespunda intotdeauna
functiilor conducerii" (Coombs. Philip, H., , .). Institutiile scolare eficente asigura astfel, in orice
context, "prioritatea functiilor in raport cu structurile de conducere ale sistemului si ale procesului
de invatamant".
9

Structurile de conducere corespunzatoare functiei de planificare-organizare a sistemului de


invatamant - realizabila in cadrul unui model managerial - vizeaza activitatea de inspectie scolara
generala, teritoriala si de personal activata la nivel national (Ministerul Invatamantului/Directia
generala de planificare-organizare). teritorial (Inspectoratul Scolar/serviciile de inspectie scolara
teritoriala si de personal) si local (directorul coordonator al institutiei scolare, un director
responsabil cu problemele de planificare-organizare).
in conditiile unei societati democratice, informatizate, exercitarea acestei functii presupune si
activarea unor structuri, pe orizontala sistemului, valabile la nivel central (Institutul de Cercetari
Pedagogice/Sectia de planificarea educatiei; Comitetul Educational National/care reprezinta
interesele comunitatii educative, in plan national), teritorial (Sectii de planificarea educatiei
organizate in filialele Institutului de Cercetari Pedagogice; Comitete educationale teritoriale, care
reprezinta interesele comunitatilor educative teritoriale) si local (Comisii scolare care analizeaza
problematica planificarii educatiei in localitatea, zona respectiva; Comitetele educationale locale
care reprezinta interesele comunitatilor educative locale).
Structurile corespunzatoare functiei de orientare metodologica a procesului de invatamant -
realizabile in cadrul unui model managerial - vizeaza activitatea de inspectie scolara de
specialitate activata la nivel national (Ministerul Invatamantului/Directia de evaluare), teritorial
(Inspectoratul Scolar/serviciile de inspectie scolara de specialitate) si local (directorul coordonator
al institutiei scolare, un director responsabil cu problemele evaluarii activitatii la clasa).

in conditiile unei societati democratice, informatizate, exercitarea acestei functii presupune si


activarea unor structuri, pe orizontala sistemului, valabile la nivel central (Institutul de Cercetari
Pedagogice/Sectia de curriculum, laboratorul de evaluare; Comisiile nationale de curriculum
national), teritorial (Sectii de curriculum/, laboratoare de evaluare organizate in filialele Institutului
de Cercetari Pedagogice; Comisiile teritoriale de curriculum) si local (comisii, catedre metodice
etc).
Structurile corespunzatoare functiei de reglare-autoreglare a sistemului si a procesului de
invatamant - realizabile in cadrul unui model managerial - vizeaza activitatea de perfectionare si
de cercetare pedagogica activata la nivel central (Ministerul Invatamantului/Directia de
perfectionare si de'inovara pedagogica), teritorial (casele corpului didactic, centrele de asistenta
psihopedagogica) si local (directorul coordonator, un director responsabil cu problemele
perfectionarii si ale cercetarii pedagogice)^
In conditiile unei societati democratice, informatizate, exercitarea acestei functii presupune si
activarea unor structuri, pe orizontala sistemului, valabile la nivel central (Institutul National de
10

Formare Initiala si Continua a Cadrelor Didactice; Institutul de Cercetari Pedagogice/Sectia de


asistenta psihopedagogica), teritorial (filialele organizate de Institutul National de Formare Initiala
si Continua a Cadrelor Didactice; Sectii de asistenta psihopedagogica organizate in filialele
Institutului National de Cercetari Pedagogice; centrele si cabinetele de asistenta
psihopedagogica) si local (cabinetele de asistenta psihopedagogica organizate scolar si
interscolar).
Prevederile Legii invatamantului ( Legea ni: /) referitoare la problema conducerii scolii sunt
precizate in Titlul IV, Conducerea invatamantului. capitolul I (Ministerullnvatamantului si alte
organisme de nivel national), capitolul II (Inspectoratele scolare) capitolul III (Conducerea
institutiilor si a unitatilor invatamantului de stat), capitolul IV (Evaluarea in invatamant) si in Titlul V,
capitolul I (Personalul din invatamant. Elevi si studenti) si capitolul II (Perfectionarea personalului
didactic).
Capitolele respective evidentiaza atributiile principalele ale structurilor de conducere
institufionalizate la nivel central (Ministerul invatamantului), teritorial (inspectoratele scolare) si
local (conducerile unitatilor de invatamant).
Legea invatamantului evidentiaza rolul pe care trebuie sa- exercite Ministerul invatamantului in
"evaluarea invatamantului ca sistem si proces (...) prin institutii si organisme specializate".
Aceasta evaluare vizeaza cresterea calitatii resurselor umane, definite la nivel de:
- personal didactic, format din: educatoare, in invatamantul prescolar; invatatori, in invatamantul
primar; institutori, in invatamantul prescolar si primar; maistri instructori, in invatamantul gimnazial,
profesional, liceal, postliceai; profesori, in invatamantul gimnazial, liceal si postliceai; preparatori,
asistenti universitari, lectori (sefi de lucrari), conferentiari universitari, profesori universitari,
profesori universitari consultanti, in invatamantul universitar;
- personal didactic asociat;
- personal de cercetare, integrat in catedre, departamente, unitati sau centre de cercetare si de
microproductie;
- personal didactic auxiliar;
- prescolari, elevi, studenti.
in capitolul rezervai perfectionarii didactice sunt evidentiate principalele activitati (activitati de
perfectionare metodica si psihopedagogica, conferinte, seminarii. dezbateri, cursuri de reciclare si
perfectionare pentru obtinerea definitivatului, gradului di-

dactic II, gradului didactic I, cursuri de management), si structurile institutionale angajate la nivel
national, teritorial si local.
11

Problemele conducerii invatamantului superior sunt abordate in cadrul Legii invatamantului, la


Titlul II, Sistemul national de invatamant, capitolul IX, invatamantul superior, sectiunile -.
Operationalizarea problemelor privind conducerea invatamantului, urmeaza sa fie realizata prin
regulamente speciale si prin statutul cadrelor didactice. La ora redactarii Dictionarului de termeni
pedagogici, aceste documente de politica educationala erau in stadiu de experiment ( situatia
regulamentelor elaborate dupa . pe diferite domenii) sau pe cale de legiferare ( situatia Statutului
cadrelor didactice). Inspectia scolara, Managementul organizatiei scolare, Managementul
pedagogic/educatiei.