Scenariile OECD & prezența cadrelor didactice în viitorul educațional

Datorită multiplelor perspective și a experiențelor de viață ale cercetătorilor, conceptul de

educație poate fi înțeles și interpretat în numeroase moduri. În sens larg, educația poate fi

concepută ca fiind interacțiunea cea dintâi a individului cu societatea. Întreaga structură a ființei

umane este marcată și modificată permanent de schimbul de informații, care se realizează prin

intermediul procesului educativ. Prin puterea sa de influență, educația poate să transfere nu doar

cunoștințe, ci și valorile, perspective și modele de acțiune ale societății către potențialul

învățăcel. Filozoful german, Immanuel Kant, descrie educația ca o activitate/formă de

disciplinare, civilizare, dacă am putea spune. O cultivare și o moralizare a omului cu scopul de a

îl face conștient de capacitățile sale și, implicit, de oportunitățile către perfecționare. Prin

definiția sa, Kant conturează obiectivele și ținta educației. John Dewey, filozof și psiholog

american, subliniază faptul că educația este un proces prin care experiențele generațiilor

precedente sunt culese și organizate strategic, încât acestea să poată îndruma evoluția celui ce le

urmează. Dewey, prin perspectiva sa și spre deosebire de Kant, privește către și evidențiază

conținuturile educației. Așadar, consider că este important să asculți, să privești, să încerci să

înțelegi perspective diferite, astfel încât să poți evolua, să dezvolți conceptele noi, să le înțelegi

mecanismul, reacțiile și să poți să le aplici.

Educația este și va continua să fie într-o continuă schimbare datorită perspectivelor,

experiențelor și a trăirilor oamenilor care sunt expuși la o cu totul altă societate și la un cu totul

alt ritm al evoluției. Organizația pentru cooperare și dezvoltare din Europa (OECD) crează, pe

baza tendințelor actuale, patru scenarii posibile privind evoluția învățământului în următoarele

1
două decenii. Studiul a apărut în anul 2020, an ce a fost puternic lovit de schimbare și de

puternicul spirit al supraviețuirii și implicit al adaptării.

Primul scenariu prezentat se numește „școlarizarea se extinde” / „școlarizare extinsă” și are

ca bază principiul participării în educația formală, educație susținută de instituții pregătite, în

care procesele și structurile școlare rămân la fel, însă se are în vedere și o posibilă colaborare

internațională (între instituții educaționale), susținută bineînțeles de avansul tehnologiei.

Consider că acest scenariu începuse deja să își facă simțită prezența încă din anii 2010-2012.

Explozia de informații, de aparatură performantă care a acaparat pe deplin generațiile tinere a

forțat, de asemenea, și cadrele didactice să se adapteze, să țină pasul cu interesele diverse ale

studenților și să îi captiveze folosind diferite tehnici. Cateva exemple de aceste tehnici/metode:

folosirea video-proiectorului, utilizarea diferitelor programe din pachetul Office (Word, PPT)

pentru a realiza exerciții interactive si inovative, folosirea computerelor pentru TIC, etc. Prin

urmare, a fost mai ușor de aplicat acest scenariu deoarece focusul a fost asupra curriculumului, a

birocrației, a uniformității și a anumitor standarde, lucru cu care sistemul educațional românesc

era obișnuit. Diferit față de școala românească a secolului XX este faptul că acest scenariu

deschide poarta către o potențială diversitate în conținuturile învățării. Consider această

viziune/demers ca fiind benefică pentru cunoașterea de sine, a abilităților, valorile, modului de

acțiune și a atitudinilor noastre. De asemenea, accentul pus pe stabilitatea emoțională a elevilor și

pe motivarea acestora pentru învățare este ca o mutare cheie, atât pentru succesul scenariului, cât

și pentru ascensiunea societății.

Al doilea scenariu, denumit și „externalizarea educației”, implică o perspectivă în care

sistemele școlare tradiționale cedează sub presiunea schimbării rapide a societății. Acest

scenariu, din punctul meu de vedere, se desfășoară în prezent. Constrânși de evenimentul

2
pandemic, profesorii au fost nevoiți să își mute activitățile de predare, acestea regasindu-se

integral în online, pentru aproape 2 ani. Numeroase forme de experimentare s-au desfășurat în

acești ani, printre care home-schooling, proiecte educaționale comunitare și cea mai cunoscută

„școala online”. Câteva dintre punctele benefice ale scenariului sunt: adaptarea conținuturilor și a

soluțiilor de învățare la nevoile individuale ale elevului, varietatea în predare și acumulare,

apariția platformelor specializate cu scopul învățării și al consilierii. Pe de altă parte, cu acest

mod al desfășurării activităților didactice, s-au ivit și dificultăți precum: scăderea nivelului de

atenție și interes din partea elevilor, tineri care nu și-au format încă o rutină / un simț al

responsabilității, timpul petrecut în fața device-ului mult prea lung, provocând astfel probleme de

sănătate, neputința elevilor sau a cadrelor didactice de adaptare, de înțelegere a mecanismelor

tehnologice, etc.

Scenariul trei, sau „școlile ca hub-uri de învățare”este un scenariu care consider că se dorește

a fi pus în practică, treptat. În această perspectivă, școlile își păstrează statutul de ghid în

procesul educativ, însă acesta este diversificat și aplicat în conformitate cu cerințele, nevoile și

aptitudinile elevului. Accentul se pune asupra personalizării ofertei educaționale, a

responsabilizării individului, autoevaluării, colaborării și nu asupra selecționării sau diferențierii

elevilor în funcție de calificative/note. Pentru acest plan sunt esențiali și decisivi profesorii care

au capacități de adaptare, soluționare și schimbare. De asemenea, dascălii necesită o pregătire

profesională superioară față de primele două scenarii, deoarece aceștia trebuie să fie capabili să

solidifice legături multiple între diferite rețele. Un impediment pe care scenariul poate să îl

întâlnească este nivelul de receptivitatea, deschidere și acceptare pe care oamenii îl manifestă.

Din experiență personală am descoperit că întotdeauna vor exista și persoane care se vor

împotrivi demersului evolutiv având diferite motive. Fie că aceste persoane sunt sedimentare,

3
„conservatoare” sau pur și simplu nu doresc să fie ajutate/îndrumate/corectate, resursa umană

reprezintă cel mai mare impediment când vine vorba de schimbare.

Cel de-al patrulea scenariu, numit și „învățarea din mers” prevede acțiunea de

învățare/acumulare petrecându-se constant, în orice situație, datorită boom-ului inteligenței

artificiale și al tehnologiei. Renunțându-se astfel la sistemul școlar și la structurile standard ale

curriculumului, procesul de învățare din acest scenariu se realizează prin mijloace digitale și pe

cont propriu. Câteva avantaje ale acestui scenariu: bariera de limbă nu va mai exista datorită

tehnologiilor performante de traducere, AI (inteligența artificială) va fi evoluat și va fi capabil de

planificare/taskuri/manageriat, indivizii vor fi autonomi, etc. Pe de altă parte, dezavantaje ar

putea fi: dispariția profesiei de cadru didactic, care nu ar mai putea activa din cauza informațiilor

la un click distanță, lipsa de responsabilitate care s-ar putea crea în oameni ce nu reușesc să se

ghideze singuri, etc. Consider că acest scenariu este/va fi foarte greu de atins, deoarece

deocamdată mulți indivizi din societate nu manifestă spirit responsabil și care ar putea susține un

sistem „self learning”.

În concluzie, parerea mea despre existentă acestor șcenarii este că sunt necesare, chiar vitale

pentru evoluția umană. Este important să analizăm mai multe puncte de vedere, să nu ne limităm

doar la perspectiva noastră și să colaborăm pentru a ajunge la o concluzie favorabilă. De

asemenea, consider că scopul cadrului didactic în ansamblul educațional este de a îi învăța pe

elevi cum să învețe la randul lor. Învățarea este un proces ce se desfășoară pe durata întregii

vieți, iar dacă un marțian m-ar întreba care este cel mai eficient scenariu de începere a

programului școlar, i-aș sugera probabil scenariul 2, sau o versiune a acestuia. Un sistem

educațional care să te ghideze în primii ani, să te învețe cum să înveți, cum să te descoperi, cum

să te cunoști, să te înțelegi și să evoluezi și să îți dezvolte apetitul pentru cunoaștere.

4
 Bibliografie

1. Kant, Immanuel (1992). Kant on Education, England: Key Texts.

2. Dewey, J. (1938). Experience and education. New York: Macmillan

3. Costin Ionescu, (19 septembrie 2020). https://www.edupedu.ro/patru-scenarii-pentru-viitorul-

scolilor-cat-de-pregatiti-sunt-profesorii-si-decidentii-pentru-schimbarile-iminente-din-

educatie-prognoza-oecd/