I.

Analiza scenariilor OECD

Analiza OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare în Europa) se bazează pe
tendințele actuale și pe realitățile școlilor din lume, dar ia în considerare și situații majore care ar
putea provoca schimbări bruște în sistem - precum recenta pandemie de Covid-19. Propunerea
OCDE de a utiliza aceste scenarii ca instrument de lucru pentru a decide cum să se dezvolte
educația pe termen lung arată că a dezvoltat scenarii pentru viitor în urmă cu 20 de ani, dintre
care unele au devenit realitate, în timp ce altele sunt încă subiect de discuție.
Documentul “Înapoi în viitorul educației” prezintă patru scenarii posibile privind evoluția
învățământului:
- Scenariul 1: Școlarizarea se extinde;
- Scenariul al 2-lea: Externalizarea educației;
- Scenariul al 3-lea: Școlile ca hub-uri de învățare;
- Scenariul al 4-lea: Învățarea din mers.
În primul scenariu, punctul de plecare este recunoașterea pe scară largă a rolului educației
formale în dezvoltarea copiilor și adolescenților.
“Școlarizarea se extinde” se referă la ceea ce există astăzi în educație, cadrul didactic
desfășurând activități conform unui curriculum, punandu-se bazele pe competențele cheie care
trebuie atinse și folosirea unor diplome de recunoaștere a meritelor școlare, cu o ușoară intenție
de integrare a unui sistem modern.
Dacă ne referim la raportul acestui prim scenariu OECD, Europa nu este încă pregătită
pentru desfășurarea demersului didactic în format mixt pentru că acest lucru poate induce elevul
în eroare, mai ales pe cei de clasele primare. Astfel că există posibilitatea ca în gimnaziu, cadrul
didactic,să observe diferențe uriașe între ceea ce înțeleg copiii, în funcție de mediul (urban/rural)
în care s-a desfășurat activitatea, lucru care deja se întâmplă în România,chiar dacă există orar
structurat, curriculum, programă școlară etc. Acest lucru poate fi cauzat de lipsa instrumentelor
potrivite, acces limitat sau deloc la resurse informative și digitale, lipsa motivației copiilor etc.
Toate aceste lucruri trebuie luate în considerare pentru fiecare țară membră europeană. În
plus,educația cadrelor didactice de vehiculare cu aceste instrumente este necesară. Dacă ne
imaginăm că nu ar exista aceste impedimente în nicio țară,într-adevăr acest șcenariu ar avea
multiple avantaje prin integrarea tehnologiei asupra creșterii emoționale și motivaționale ale
elevilor,precum și predarea mixtă.
În scenariul al doilea, “Externalizarea educației”, se vorbește mai mult despre
posibilitatea educației individualizate, tehnologizate și participarea activă părinților în viața
copiilor. Acest scenariu pare să aibă o rată de aplicabilitate mult mai mare la nivel european, dat
fiind faptul că se pune accent pe învățărea elevilor într-un ritm propriu, la alegere fizic sau
online, conform stilurilor de învățare și a capacitătii de asimilare a informațiilor este uimitor.
 Pandemia de Covid-19 a produs la început o criză în educație la baza căreia au stat mai
mulți factori: lipsa de timp a părinților în a le oferi copiilor un sprijin, lipsa instrumentelor
digitale sau a faptului că multora nu le erau familiare, slaba pregătire a cadrelor didactice,a
părinților și mai ales a elevilor de utilizare a calculatorului, a internetului și nu în ultimul rând
managementul defectuos al desfășurării activității instructiv-educative în sistem online.
De-a lungul acestei perioade, oamenii și-au schimbat total obiceiurile, au învățat să își
gestioneze altfel timpul, să folosească diferite dispozitive conectate la internet și toate resursele
educaționale, toate aceste lucruri devenind noua normalitate. Homeschoolingul și școala online
oferă copiilor o mulțime de avantaje precum faptul că toate aceste dispozitive conectate la
internet au informația la un click distanță și depășesc evident posibilitățile oricărui alt sistem cu
aceeași funcționalitate, utilizarea manualelor care trebuie transportate etc.
Consider că folosirea tehnologiilor moderne în şcoală face parte din evoluţia naturală a
învăţării şi sugerează o soluţie firească la provocările moderne adresate învăţării şi a nevoilor
elevilor, deși uneori trebuie folosită cu măsură și aici mă refer la clasele primare. Intregrarea
acestora în procesul tradiţional de predare-învăţare-evaluare este o oportunitate de a integra
inovaţiile tehnologice cu interacţiunea şi implicarea oferite de modul tradiţional de cunoaştere.
Nu este un proces uşor, dar dificultăţile pot fi depăşite având în vedere potenţialul acestui tip de
cunoaştere.
Elevii din ziua de astăzi sunt diferiţi de generaţia părinţilor şi a bunicilor lor. Majoritatea
acestora, mai ales în mediul urban, au deja ca rutină folosirea internetului şi a email-ului, a sms-
urilor sau a reţelelor de socializare. Acest mod de comunicare se face simţit şi în modul lor de a
învăţa.
Scenariul al treilea - Școlile ca hub-uri de învățare – face referire la competențele
cadrului didactic în formarea elevului, incluzând comunitatea și familia. Dincolo de latura
informativă a educaţiei, trebuie să se pună accent pe formativ, astfel încât elevii să poată face
faţă unor situaţii noi, care necesită nu numai cunoştinte solide, ci şi capacități şi competențe.
Însuşi procesul de învăţământ se îmbogăţeşte cu o nouă latură, evaluarea, care vine să
completeze predarea şi învăţarea, astfel încât cadrul didactic îşi sporeşte atribuţiile, dar, pe de
altă parte, dă posibilitatea elevului să ia parte la instruirea proprie, profesorul coordonând acest
proces și abordând acest proces din perspectiva transdisciplinară, lasând tot timpul provocări.
Cadrul didactic formează activitatea didactică dezvoltând capacitățile cognitive, integrând în
procesul instructiv-educativ elemente din sfera culturală, tehnologică, artistică, științifică,etc.
În ultimul scenariu, „Învățarea din mers”, este înglobată digitalizarea educației sub toate
formele sale. În cadrul acestui scenariu sunt eliminate toate componentele tradiționale, învățarea
nu se mai limitează la un orar specific atunci când se țin cursurile, elevul având posibilitatea de a
alege singur timpul sau perioada când dorește să studieze. Datorită conținutul digital elevii pot
obține conținut educațional de înaltă calitate, ușor de citit și de înțeles.
 Avantajul tehnologiei este că orice profesor își poate forma online un conținut scris,
susținut cu videoclipuri și imagini pentru o mai bună înțelegere, fiind utile elevilor cu diferite
stiluri de învățare.
Educaţia se sprijină pe patru piloni importanţi: a învăţa să ştii, a învăţa să faci, a învăţa să
trăieşti împreună cu alţii şi a învăţa să fii. În funcţie de această optică, dar şi de implicaţiile
globalizării asupra indivizilor, ale problematicii lumii contemporane, educatorii din învăţământ
îndeplinesc roluri noi, iar fără de aceștia învățarea nu poate fi considerată completă.
Dacă astăzi m-aș întâlni cu un marțian proaspăt sosit pe Pământ, aflat în căutarea unor
soluții pentru a-și dezvolta propriul sistem de educație, i-aș sugera să integreze învățământul
tradițional cu mijoace moderne de predare-învățare, aici fiind incluse si cele digitale. De
asemenea, i-aș face recomandarea de a îngloba elemente din scenariile 3 și 4, elevii având
posibilitatea să își aleagă singuri timpul sau perioada de timp în care doresc să studieze, fără a fi
presat și de a avea posibilitatea să ceară ajutorul unui membru din comunitate sau din familie pe
care știe că se poate baza atunci când întâmpină dificultăți.