“ Educatoarea, manager al grupei de preșcolari”

Preocuparea educatoarelor pentru dezvoltarea armonioasă a copilului este un fapt

binecunoscut. Cred ca se poate desfășura o activitate eficientă cu copiii atunci când
personalitatea educatoarei este caracterizată prin receptivitate față de nou, spirit creator și
inventivitate, atunci când ea posedă calităţile şi competenţele necesare centrării cu precădere
pe aşteptările, trebuinţele şi interesele copiilor. Principala calitate a unei educatoare
este vocaţia pedagogică, exprimată în “a te simţi chemat, ales pentru această sarcină şi apt
pentru a o îndeplini”.

Ipostaza de lider pe care o are educatoarea, generează anumite practici educaţionale

sau stiluri de conducere care au un puternic impact asupra dezvoltării copiilor. Abordarea
unui stil managerial care să stimuleze interacțiunile între copii, crearea unei atmosfere
permisive, curiozității și creativității spontane, caracteristice preșcolarilor este o preocupare
personală pe care urmăresc să o îmbunătățesc permanent.

Cea mai cunoscuta clasificare a stilurilor manageriale este cea care are la baza criteriul
relaţiei profesorului-manager cu clasa de elevi. Potrivit acestui criteriu, se disting urmatoarele
stiluri:autoritar, democratic şi laissez-faire. Stilul autoritar este caracterizat printr-un control
absolut asupra mediului educațional și prin aceea că deciziile sunt luate de către manager fără
consultarea partenerilor. Stilului democratic îi este caracteristică o atmosferă participativă a
întregului colectiv, atât pentru adoptarea deciziilor, cât și pentru desfășurarea activităților
comune. Stilul laissez-faire este caracterizat printr-o atmosferă de lucru extrem de permisivă,
lipsită de control, deciziile lipsind aproape cu desăvârșire.

Eu consider că mă caracterizează stilul democratic. Stilul democratic se dovedeşte a fi

eficient pe termen lung, pentru că permite exprimarea liberă a diferenţelor individuale,
manifestarea fără îngrădiri a fiecărui participant în parte. Stilul democrat oferă rezultate
acceptabile din punct de vedere social şi superioare pe plan didactic. În grupele
conduse democratic, relaţiile dintre membrii ei, precum şi relaţiile cueducatoarea sunt
prietenoase. Membrii acestor grupe încearcă apropieri mai personale şi mai amicale faţă de
educatoarea lor, iar între ei se înregistrează schimburi spontane de confidenţe privind diferite
aspecte ale vieţii fiecăruia. Copiii se simt mult mai liberi şi mai dornici să se implice în
organizarea grupei, manifestă mai puţină dependenţă faţă de educatoare, iar comportamentul
lor se schimbă foarte puţin atunci când aceasta lipseşte. Stilul democratic previne încărcarea
cu tensiune şi agresivitate, iar climatul socio-afectiv pozitiv conduce la rezultate bune în
planul eficienţei activităţii.

Stilul democratic este superior, deoarece generează comportamente acceptabile din

punct de vedere social, determină creşterea capacităţii de comunicare interpersonală şi o
tendinţă mai puternică de angajare în rezolvarea sarcinilor. Învăţarea este influenţată de o
atitudine caldă, sinceră, deschisă şi de aprecierea pozitivă a educatoarei care trebuie să le
permită copiilor să ia cât mai multe decizii privind propria lor instruire, deoarece numai astfel
se întăreşte libertatea de acţiune. Educatoarea care corespunde tipului democratic utilizează
metode active de predare–învăţare, creează o atmosferă plăcută atenuând conflictele, pune
accent pe latura individuală, este un bun psiholog, îşi apropie copiii dezvoltând relaţii de
colaborare, le oferă libertatea de a alege activitatea preferată. De asemenea, prin intermediul
activităţilor integrate preşcolarii dezvoltă relaţii mai bune unii cu alţii, lucrează mai eficient
individual sau în grup; lucrând în grup fiecare membru are un rol pe care trebuie să îl
îndeplinească. Profesorul democrat este mai deschis la nou, acceptă provocările.

În realitate, se poate afirma că există mai multe stiluri de conducere a grupei de copii.
Încerc să țin cont de recomandarea de a adecva la situația concretă o succesiune a stilurilor
manageriale, pe măsură ce grupa de copii evoluează , de la managerul directiv către cel
delegator, de la decizia individuală a profesorului, până la decizia de grup a întregii clase.