ȘCOLI DE GÂNDIRE

ECONOMICĂ

ȘCOALA DE LA STOCKHOLM
 Introducere
 Scoala de la Stockholm reprezintă denumirea generică a două generaţii de
economişti suedezi din sec. XX care şi-au pus în mod decisiv amprenta asupra
teoriei economice.
 Oferă o alternativă viabilă teoriei keynesiste, dar şi un punct de vedere diferit
faţă de Şcoala austriacă.
 Dezvoltarea programului de cercetare suedez a fost facilitată de susţinerea
publică şi academică de care s-au bucurat membrii acestei şcoli – Premiul Nobel
este acordat de Academia Regală de Ştiinţe din Suedia.
 Vizibilitatea internaţională a acestei şcoli a fost limitată de barierele lingvistice –
majoritatea reprezentanţilor au scris în limba suedeză.
 Membrii Şcolii de la Stockholm s-au implicat activ în viaţa publică şi au
diseminat eficient teoriile economice suedeze.
 Există o oarecare eterogenitate între programul de cercetare al primei şcoli şi a
celei de-a doua şcoli.
 Metoda de cercetare
 Abordarea economiei ca un proces dinamic – studierea modificărilor
fenomenelor economice
 Înlocuirea echilibrului static, în care timpul nu are niciun rol, cu un echilibru în
care anticipările, riscul şi incertitudinea sunt fundamentale
 Concepte cheie: ex ante, ex post, planificare, asteptări
 Suedezii nu au creat o teorie explicită a modului în care se formează aşteptările,
dar au arătat că agenţii economici îşi modifică comportamentul în funcţie de
discrepanţele dintre rezultatele anticipate şi cele realizate.
 Aşteptările se modifică în permanenţă şi, prin urmare, nu există un punct de
echilibru în care anticipările să fie stabile.
 Abordarea keynesistă este considerată prea statică.
 Preferinţa pentru discursul logic argumentat în locul formalizării cercetării
 Analiza prin intermediul studiilor de caz
 Inexistenţa unui punct unic de echilibru face inutilă abordarea formală prin
intermediul calcului matematic
 Nu există o relaţie stabilă între variabilele economice agregate – acestea nu pot fi
relaţionate prin modele matematice
Metoda de cercetare

Abordarea macroeconomică
• Tentativă de a unifica microeconomia cu macroeconomia
• Propune un cadru de analiză macroeconomică alternativ celui
keynesist

Utilizarea unui cadru walrasian de analiză a echilibrului

general
• Specific primei şcoli de la Stockholm
• Extinderea cadrului walrasian dintr-un sistem închis într-unul
deschis şi dinamic în care sunt luate în considerare schimburile
internaţionale, aşteptările, deciziile intertemporale
• Cadrul walrasian a fost abandonat de a doua şcoală care s-a axat pe
analiza şomajului şi a ciclului de afaceri – viziune a dezechilibrului şi
nu a echilibrului
Metoda de cercetare
Neutralitatea (pasivitatea) monedei – banii nu
influenţează producţia şi nici nivelul preţurilor

Preferinţa pentru analiza apriorică în detrimentul

celei empirice
• Inutilitatea testării empirice a unei teorii – motive:
• Inexactitatea analizei formale face imposibilă existenţa unor
modele econometrice viabile pentru testarea datelor
empirice
• Lipsa unor unităţi de măsură şi a unor metode adecvate de
observaţie a variabilelor relevante pentru teorie
• Pierderea elementelor de dinamicitate prin aplicarea unor
metode formale de analiză
 Prima Școală de la Stockholm
Reprezentanți: Knut Wicksell, David Davidson, Gustav Cassel, Eli
Heckscher
Caracteristici:
 Implicare activă în dezbaterile publice – popularizarea ideilor
economice în rândul maselor
 Wicksell – a publicat peste 400 de articole în ziare
 Cassel – a publicat 1506 articole de presă
 Hecksher – a prezentat o serie de emisiuni radio
 S-au implicat în comisiile guvernamentale ca specialiști în probleme
monetare, fiscale, reglementarea monopolurilor, tarife etc.
 Viziune liberală asupra activității economice - Au respins vehement
orice principiu de origine marxistă
 Capacitate de a iniția teorii și de a forma cercetători - Au pregătitit a
doua generație a Școlii de la Stockholm
 Reprezentanți – prima școală
Knut Wicksell (1851-1926)
 1870 – atrage atenția asupra sa aducând în discuție cele mai grave probleme ale

Suediei: suprapopularea + sărăcia

 Adoptă o poziție malthusiană propunând controlul natalității

 Este criticat datorită lipsei cunoștințelor despre economie – se dedică

studiului acestei discipline

 1893 – publică lucrarea Valoare, capital și rentă

 Susține ideea lui Bohm-Bawerk și Irving Fischer conform căreia dobânda
reprezintă prețul special al timpului
 Este inițiatorul teoriei productivității marginale a capitalului: partea din
venit repartizată fiecărui factor de producție este egală cu productivitatea
marginală a respectivului factor de producție
 Knut Wicksell (1851-1926)
 1906 – publică lucrarea Dobânzi și prețuri

 Face distincția între rata naturală a dobânzii și rata de piață a

dobânzii: rata naturală reprezintă rata profitului capitalului, iar dacă

băncile decid să reducă rata de piață a dobânzii sub nivelul ratei
naturale, atunci va crește cererea de credite și se va reduce oferta de
economii. Nivelul investițiilor va crește peste cel al economiilor, ceea
ce va produce o sporire a cheltuielilor agregate și o creștere a
prețurilor.
 Teoria lui Wicksell stă la baza abordării macroeconomice specifice

Scolii de la Stocckholm, dar reprezintă o sursă de inspirație și pentru

keynesism.
 Reprezentanți – prima școală
David Davidson (1854-1942)
• 1889-1921 – profesor de economie la Universitatea din Uppsala
• 1899 – a înființat revista Ekonomisk Tidskrift, primul jurnal științific din
Suedia, al cărui editor a fost până în 1939 – cea mai importantă revistă
pentru economiștii scandinavi.
• A publicat toate lucrările în limba suedeză, fiind preocupat în special de
probleme monetare și fiscale.
• S-a implicat activ în viața politică, fiind membru al diferitelor comisii
guvernamentale ca specialist în politici economice.
• A lansat teoria conform căreia prețurile evoluează în sens invers
proporțional cu productivitatea.
• Se implică într-o dezbatere teoretică cu Wicksell pe tema obiectivelor politicii
monetare:
• Wicksell: scopul principal al politicii monetare este stabilitatea prețurilor, iar
salariile variază în funcție de productivitatea marginală.
• Davidson: salariile trebuie să rămână neschimbate, iar prețurile ar trebuie să scadă
o dată cu creșterea productivității marginale.
Reprezentanți – prima școală

Gustav Cassel (1866-1944)

 Primul profesor de economie al Universității din Stockholm –
(1903-1936)
 1918 – publică Teoria economiei sociale, în care susține că
salariile ar trebui ajustate în funcție de evoluția tehnologică a
capitalului. Propune o teorie a echilibrului general inspirată din
teoria walrasiană.
 După 1920 și-a îndreptat atenția asupra problemelor monetare
devenind cel mai cunoscut specialist în probleme monetare la nivel
mondial.
 A introdus conceptul de paritate a puterii de cumpărare.
 Principiile sale se opuneau intervenționismului, statului bunăstării și
asociațiilor patronale sau sindicale.
Reprezentanți – prima școală
Eli Heckscher (1879-1952)
 Profesor la Stockholm School of Economics
 Inițiatorul în Suedia al disciplinei Istoria Economiei
 Specialist în teoria mercantilistă
 1919 – publică articolul Sistemul continental: o interpretare
economică
 Se află la originea teoriei Heckscher-Ohlin a schimbului
international
 Avantajele competitive între diverse state constau în prețurile
diferite ale factorilor de producție.
 Ideea este preluată de Bertil Ohlin.
 Deși inițial ideile sale erau conservatoare, treptat a adoptat o
poziție mai liberală susținând necesitatea liberalizării comerțului
internațional.
A doua Școală de la Stockholm

Erik Lindahl

Gunnar
Reprezentanți Myrdal

Bertil Ohlin
Reprezentanți – a doua școală

Erik R. Lindahl (1891-1960)

 Profesor la Universitatea din Gothenburg
 Continuatorul teoriilor lui Wicksell
 Preocupări: finanțe publice, teoria monetară, echilibrul general
 Dezvoltă teoria echilibrului intertemporal
 Economia evoluează secvențial, iar starea actuală a economiei
trebuie să fie corelată cu cea viitoare – abordare dinamică
 Atrage atenția asupra rolului așteptărilor, informațiilor și
credibilității în politica monetară
 Susține necesitatea independenței Băncii Centrale și a
politicii monetare.
Reprezentanți – a doua școală
Gunnar Karl Myrdal (1898-1987)
 Profesor la Universitatea din Stockholm
 Laureat al Premiului Nobel (1974)
 1939 – publică lucrarea Echilibrul Monetar
 Se opune ideii reglării automate a pieței și tendinței către echilibru a
pieței monetare
 Dezechilibrele economice au tendința să se auto-alimenteze și să se
intensifice – teoria cauzelor cumulative
 se produce o polarizare a societății și activității economice
 Bogată activitate politică:
 Două mandate de senator în Parlamentul Suediei
 Ministru al Comerțului
 Secretar executiv al Comisiei Națiunilor Unite pentru Europa
Reprezentanți – a doua școală
Bertil Gotthard Ohlin (1899-1979)
 Profesor la Stockholm School of Economics
 Laureat al Premiului Nobel (1977)
 1933- publică Schimbul Interregional și Internațional
 Modelul Heckscher-Ohlin – arată modul în care particularitățile unei
țări în ceea ce privește munca și capitalul influențează avantajul
competitiv al țării respective. Cauza schimbului internațional constă în
faptul că bunurile se pot deplasa mai ușor decât munca, natura și
capitalul care produc bunurile respective – o țară care deține din
abundență un anumit factor de producție ar trebui să exporte
produsele la a căror realizare contribuie într-o proporție cât mai mare
factorul respectiv de producție
 În prezent, teoria a fost criticată și înlocuită.
 A adoptat cadrul de analiză keynesian oferind soluții pentru ieșirea din
criză a economiei suedeze.
Diferențe între cele două școli
 Viziunea asupra economiei ortodoxe
 Prima școală – orientată către teoria valorii și economia
monetară clasică
 A doua școală – orientată către teoria ciclurilor economice
și problema șomajului
 Rolul statului
 Prima școală – se opune oricărei forme de intervenție și
mizează pe stabilitatea prețurilor
 A doua școală – favorizează intervenția guvernamentală și
politicile anticiclice insistând asupra măsurilor fiscale