Activitatea integrată – este activitatea specifică reformei curriculare propusă de

noul Curriculum pentru învăţământul preşcolar. Aceasta se desfăşoară atât ca

activităţi în cadrul unui proiect tematic, cât şi în cadrul proiectării pe teme
săptămânale.
Procesul instructiv-educativ pe care îl desfăşurăm în grădiniţă, permite fiecărei
educatoare, sau echipe de educatoare, punerea în valoare a propriei experienţe
didactice, prin activităţi educative cu caracter integrat, şi cu o abordare complexă a
conţinuturilor.
Prin activitate integrată înţelegem – demers global, în care graniţele dintre categoriile
de activităţi dispar, activitatea desfăşurându-se după un scenariu unitar în scopul
investigării unei teme.
„Demers concertat, coerent, care nu se desfăşoară fiindcă se cere, ci pentru că asigură
un plus în educarea şi instruirea copiilor. Aceste activităţi ample, care reunesc
conţinuturi din ştiinţe şi domenii diferite înlesnesc copilului procesul înţelegerii,
însuşirii şi aplicării cunoştinţelor.” (Gurlui,2014,p.6)
Astfel se creează situaţii de învăţare optim structurate din punct de vedere logic,
psihologic şi pedagogic, determinând experienţe de învăţare mai complexe, net
superioare.    Activitatea integrată din grădiniţă ne conduce la realizarea unui scenariu
bine gândit pentru o zi. Această activitate presupune o împletire de obiective care
provin de la arii curriculare diferite, apelându-se la conţinuturi din diferite domenii.
Activităţile integrate sunt de patru feluri în funcţie de elementele de conţinut.
Astfel, avem:
# activitate integrată care cuprinde toate activităţile din cadrul unei zile;
# activitate integrată care integrează ALA (activităţi liber alese) și ADE (activităţi pe
domenii experienţiale);
# activitate integrată care cuprinde ADE dintr-o zi;
# activitate integrată în care sunt înglobate mai multe domenii experienţiale, indiferent
de programul zilei.
Integrarea se va face prin împletirea într-un scenariu bine închegat a conţinuturilor
corespunzătoare ariilor curriculare implicate. În maniera activităţilor integrate întregul
program al unei zile reprezintă un tot, un întreg, având o organizare şi structurare a
conţinuturilor menită să elimine graniţa dintre domeniile de învăţare.
Abordarea integrată este, aşadar, o împletire a conţinuturilor într-o formă atractivă,
flexibilă, care conduce activitatea copilului spre investigare, documentare, cercetare şi
aplicarea practică a celor învăţate.
În activităţile integrate accentul va cădea pe activităţile de grup şi nu pe cele frontale,
copiii fiind încurajaţi în permanenţă să se manifeste, să-şi exprime ideile, să
interpreteze date, să facă predicţii, să-şi asume roluri şi responsabilităţi, şi mai ales,
„să facă”, „să trăiască împreună cu ceilalţi” şi „să devină” parte integrantă a
comunităţii.
Un aspect important ce trebuie precizat legat de proiectarea şi planificarea activităţilor
de tip integrat este faptul că activităţile care fac parte din activitatea integrate îşi pierd
statutul de activitate de sine stătătoare, acestea fiind părţi componente ale unui demers
global.
Particularităţi ale învăţării integrate:

 interacţiunea obiectelor de studiu;

 centrarea pe activităţi integrate de tipul proiectelor;

 relaţii între concepte, fenomene şi procese din domenii diferite;

 corelarea rezultatelor învăţării cu situaţiile din viaţa cotidiană;

 unităţile tematice, conceptele sau problemele ca principii organizatoare ale

curriculumului;

 flexibilitatea în gestionarea timpului şcolar şi în gruparea elevilor;

rezolvarea de „probleme” – cea mai importantă forţă motrice a integrării,
datorită relevanţei sale practice.
Caracteristici definitorii ale activităţii integrate:
„Finalităţile activităţii integrate sunt selectate din listele de obiective – cadru 
şi de referinţă ale domeniilor experienţiale, iar obiectivele operaţionale vor
constitui un set unitar şi restrâns de patru-cinci obiective, cu referire directă la
experienţele de învăţare vizate;
Conţinuturile abordate sunt selectate şi abordate în strânsă relaţie cu nucleul
de integrare curriculară (tema săptămânii, tema anuală de studiu...);
Fiecare din situaţiile de învăţare proiectate şi desfăşurate în cadrul activităţii
integrate contribuie la explicitarea, analiza, rezolvarea temei activităţii;
Activitatea integrată trebuie să vizeze antrenarea de abilităţi disciplinare
şi/sau transferabile, oferind copiilor ocazii de comunicare, cooperare, utilizare
a unor surse variate de informaţii, investigaţie, experimentare, identificare de
soluţii, testare de ipoteze etc.”(Curriculum pentru învăţământ preşcolar, 2009)

Avantajele activităţilor integrate în grădiniţă sunt reflectate în achiziţiile

dobândite de copil, care:
# „dobândeşte cunoştinţe profunde şi solide;
# identifică mai uşor relaţiile dintre idei şi concepte;
# face corelaţii între temele abordate în grădiniţă şi cele din afara ei;
# parcurge teme care-l interesează şi le studiază mai mult timp;
# se încurajează comunicarea;
# învaţă să rezolve sarcini prin cooperare;
# se formează sentimentul de apartenenţă la grup;
# devine mai responsabil în procesul învăţării.
# stimulează interesul pentru abordarea unor noi conţinuturi şi metode;
# îşi organizează mai bine planificarea;
# utilizează o varietate de activităţi pentru a prezenta tema în profunzime;
# încurajează copiii să producă idei originale pentru activităţi.”
Activitatea integrată se dovedeşte de a fi o soluţie pentru o mai bună corelare a
activităţilor de învăţare cu viaţa societăţii, cultura şi tehnologia didactică.
Pentru copiii mici, adaptarea la regimul grădiniţei se face adesea cu greutate.  
Marea artă a educatoarei este aceea de a fi o artistă deosebită şi de a da, în
fiecare clipă, „marea reprezentaţie" în faţa micilor spectatori şi de a-i implica
şi pe ei.
Cultivarea unor trăsături cum ar fi curiozitatea, admiraţia, imaginaţia, gândirea
critică, spontaneitatea şi plăcerea în experienţele estetice se realizează pe calea
predării.         
Procesul educaţional trebuie să fie creativ, interdisciplinar, complex, să-i
stimuleze pe copii în vederea asimilării informaţiilor.
Pentru a fi posibilă abordarea în manieră integrată, educatoarea stabileşte clar,
precis obiectivele şi conţinuturile activităţilor zilnice, iar pe baza acestora
concepe un scenariu cât mai interesant al zilei.
În vederea realizării obiectivelor propuse pentru fiecare domeniu experienţial
se gândeşte atent repartizarea sarcinilor activităţilor zilnice la fiecare sector de
activitate.    
Întreg programul se desfăşoară prin joc, dar nu un joc întâmplător, ci unul
organizat, în care copilul are prilejul să exploreze medii diferite şi să
îndeplinească sarcini fie individual, fie în grup.  
Educatoarea are rolul unui ghid atent, organizând în aşa fel activitatea încât, să
le ofere copiilor o paletă variată de opţiuni, care să permită realizarea celor
propuse la începutul abordării programului.
În activităţile integrate accentul va cădea pe grup şi nu pe întreaga clasă, în
care o idee transcede graniţele diferitelor discipline şi organizează cunoaşterea
în funcţie de noua perspectivă, respectând tema de interes.
Varietatea materialelor spre care sunt orientaţi copiii, îi încurajează pe aceştia
să se manifeste, să observe, să gândească, să-şi exprime liber ideile, să
interpreteze date, să facă predicţii.
Abordarea integrată a activităţilor promovează învăţarea centrată pe
copil, acesta beneficiind de:
# „posibilităţi de a se manifesta natural, fără a sesiza că această activitate  este
„impusă”;
# personalitatea copilului se dezvoltă;
# copilul învaţă lucrând;
# mai multă libertate în acţiune;
# oportunităţi de a se implica în pregătirea activităţilor căutând şi aducând
diferite materiale de acasă;
# sporirea încrederii în propriile posibilităţi, devenind capabili să
îndeplinească sarcinile ce le-a ales sau li s-au încredinţat;
# orice lucrare care se finalizează duce la dezvoltarea personalităţii copilului;
# educarea capacităţii de a lucra în grup, de a ajuta la îndeplinirea sarcinilor
echipei;
# manifestarea creativităţii în toate domeniile;
# contribuie la formarea stimei de sine şi la dezvoltarea spiritului participativ;
De reținut este faptul că preșcolarii trebuie sa învețe într-o manieră integrată,
fiecare etapă de dezvoltare fiind strâns legată de cealaltă. Activitățile integrate
sunt oportune în acest sens, prin ele aducându-se un plus de lejeritate și mai
multă coerență procesului de predare-învățare, punând accent deosebit pe joc
ca metodă de bază a acestui proces.
 Abordările bazate pe standarde fac și mai neclare granițele dintre aceste trei
categorii majore. Integrarea multidisciplinară rămâne totuși, într-o anumită măsură, o
abordare distinctă, deoarece procedurile specifice disciplinelor rămân dominante.
Integrarea interdisciplinară oferă un cadru perfect pentru integrarea standardelor, dacă
procesul de proiectare este realizat pornindu-se de la acestea. Încercările de organizare
transdisciplinară a curriculumului în jurul unor contexte reale de viață duc adesea, în
cele din urmă, la abordări de tip disciplinar. Concluziile generale ale cercetătorilor în
domeniu susțin efectele pozitive ale integrării curriculare. În acest sens, Lipson și
colaboratorii săi (Lipson, Valencia, Wixson &Peters, 1993) au rezumat următoarele
idei:

• Curriculum integrat creează un cadru care facilitează aplicarea structurilor operatorii

(deprinderi, abilități și capacități), dobândite de elevi;

• Asimilarea unei baze de cunoștințe integrate permite reamintirea rapidă și corectă a

informațiilor necesare;

• Dezvoltarea de perspective multiple asupra unui ansamblu de aspecte teoretice și

practice facilitează elaborarea unei baze integrate de cunoștințe;

• Curriculumul integrat susține un demers de învățare aprofundată și amplă în același

timp;

• Curriculumul integrat promovează atitudinea pozitivă a elevilor.

Cu cât cadrele didactice devin mai implicate în demersul de integrare, cu atât ele își
dezvoltă abilitățile de a descoperi corelații ce pot scăpa unei analize inițiale,
superficiale, iar legăturile și experiențele de învățare și de evaluare proiectate în jurul
lor sprijină elevii să le înțeleagă și să le însușească. Această înțelegere duce la
învățarea reală, de succes.

BIBLIOGRAFIE
 Albulescu, I.Albulescu, M. (2004), Cetăţenia democratică. O provocare pentru
educaţie. Cluj-Napoca :Editura Casa Cărţii de Ştiinţă

 Banks, J.A., Banks, C.(1997) . Educating Citizens in a Multicultural Society.

New York:Teacher College Press

 Bocoş, M., Jucan, D. (2008), Fundamentele pedagogiei. Teoria şi metodologia

curriculumului. Piteşti :Editura Paralela 45

 Bunăiaşu Claudiu Marian (2011),Direcţii de dezvoltare a curriculumului

intercultural în România, din perspectiva dimensiunii europene a
educaţiei,Bucureşti:Editura Muzeul Literaturii Române

 Bunăiaşu Claudiu Marian (2010), Elaborarea Şi Managementul Proiectelor

Educaţionale.Bucureşti: Editura Universitară

 Cristea, S. (1998), Dicţionar de termeni pedagogici. Bucureşti: Editura

Didactică şi Pedagogică

 Cucoş, C., (1996) Pedagogie. Iaşi: Editura Polirom

 Ionescu, M. (2007), Instrucţie şi educaţie.Arad: Ediţia a III-a revăzută,

„Vasile Goldiş” University Press

 Emil Păun, Dan Potolea.(2002), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi

demersuri aplicative.Iaşi: Editura Polirom

 Stan, C., (2001) ,Teoria educaţiei. Actualitate şi perspective.Cluj: Editura

Presa Universitară Clujeană.

 Kant, Imanuel,( 1992), Tratat de pedagogie. Religia în limitele raţiunii,

Editura „Agora" SRL, Iaşi

 Ecostudent- Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr.4/2014

Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L
2343 –7936

 Văideanu, G. (1988), Educaţia la frontiera dintre milenii, Bucureşti : Editura

Politică,
 Păun E.(1974), Educaţia şi rolul ei în dezvoltarea social-
economică. .Bucureşti :Editura Didactică şi Pedagogică
  Didier Mulnet, Gérald Majou ,(2016) .Guide de références développement
durable- CONFERENCE DES GRANDES ECOLES ET CONFERENCE
DES PRESIDENTS D’UNIVERSITE

 Wheeler, S.M. (2004). Planning for Sustainability. Creating Livable,

equitable, and Ecological Communities, New York: Routledge

***Dezvoltarea Durabilă

În http://comunitatedurabila.ro/site/styles/main.css

*** Dezvoltarea Durabilă

În http://staticlb.didactic.ro/css/reset-min.css

1. Arden, John, Boghosian, - „ A transdisciplinary approach”, Ed. Madison, 1999; 2.

Beane, J. (1997) - „Curriculum integration: designing the core of democratic
education” , New York: Teachers College Press; 3. Brubacher, JS (1947) – „ A
history of the problems of education ”, New York and London: McGraw-Hill Book
Company, Inc; 4. Cioflica, Ana-Aurelia; Smaranda, Maria, - „ Proiecte tematice
orientative ”, Oradea, Ed. TehnoArt, 2003; 5. Cucoş,Constantin., - „Pedagogie”,
editura Polirom, 2002, Iaşi; 6. Drake, M. Susan; Burns, C. Rebecca, – „ Meeting
Standards Through Integrated Curriculum ” ; 7. Dumitrana, M., - „ Învăţarea bazată
pe cooperare”, Ed. V&I Integral, Bucureşti, 2008; 8. Elinor, Schulman-Columbus, -
„ Didactica preşcolară”, Ed. V & I Integral, Bucureşti, 1998; 9. Faure, Edgar, - „ A
învăţa să fii”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974; 10. Flament, C. –
„ Resseaux de comunication et structures de groupe ”, Dumond, Paris, 1965; 11.
Ionescu, Miron; Radu, Ioan, - „ Didactica modernă”, ediţia a doua, revizuită, Ed.
Dacia, 1998; 12. Nicola, Ioan, - „ Tratat de pedagogie şcolară ”, Tg. Mureş, 2003, Ed.
Aramis; 13. Petrescu ,Paloma, Pop , Viorica , - „Transdisciplinaritatea- o nouă
abordare a situaţiilor de învăţare ”, Ed. Didactică şi pedagogică, R.A., Bucureşti,
2007; 14. Popovici, Dumitru, - „ Soluţii noi la probleme controversate”, Ed. Aramis,
Colecţia 2000; 15. Preda, Viorica; Pletea, Mioara; Grama, Filofteia; Cucoş, Aureliana,
- „Ghid pentru proiecte tematice”, Bucureşti, Ed. Humanitas Educational, 2005; 16.
Schaffer, H.,R., 2005, editura ASCR, Cluj Napoca; 17. Tyler, RW – „ Principles of
curriculum and instruction ”, Chicago, University of Chicago, 1949; 18. Tomşa, Gh.;
Chelaru, Mirela; Ilade, Cornelui; Iurea, Corina; Mălureanu, Flavia; Ştefănescu,
Cornelia; Tomşa, Raluca, - „ Psihopedagogie preşcolară şi şcolară ”, Bucureşti, 2005;
19. UNESCO Policy Brief on Early Childhood UNESCO Number 26 / September
2004; 20. Văideanu, George, - „ Educaţia la frontiera dintre milenii ”, Ed. Politică,
Bucureşti, 1988; 21. Vlad, Mircea; Preda, Viorica, - „ Caietul profesional al
educatoarei”, Ed. Omfal Esential, Bucureşti, 2006; 22. Zlate, M., - „ Psihologia
socială a grupurilor şcolare”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972; 23. Curs
de formare continuă PRET – „ Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării copilului
preşcolar” ( modulul I ), „ Împreună pentru toţi copiii: grădiniţa şi comunitatea ”
( modulul II ), „ Noi repere ale educaţiei timpurii în grădiniţă” ( modulul III ),
Bucureşti, 2008, Ed. Didactică şi Pedagogică; 24. Revista Învăţământului Preşcolar,
nr. 3 / 2007, nr. 3-4, 2009, nr. 3-4, 2010; 25. „Curriculum pentru învăţământul
preşcolar” , DPH, Bucureşti, 2009; www.TeachingStrategies.co

Bibliografie:

*Bocoş,M.,(2001),Curriculumul şcolar.Conţinutul învãţãmântului, în

„Pedagogie.Suporturi pentru formarea profesorilor ”,M.Ionescu,V.Chiş,(coord.),
Editura Presa Universitarã Clujeanã,Cluj-Napoca.

*Creţu,C.,(1998),Conţinuturile procesului de învãţãmânt, componentã a

curriculumului în „Psihopedagogie – pentru examenele de definitivare şi grade
didactice ”,C.Cucoş, (coord.),Editura Polirom,Iaşi.

*Cristea,S.,(2000),Dicţionar de pedagogie ,Editura Litera.Litera

Internaţional,Chişinãu-Bucureşti.

*Cucoş,C.,(1998),Pedagogie ,Editura Polirom,Iaşi. D ’Hainaut,L.,

(1981),Programe de învãţãmânt şi educaţie permanentã ,Editura Didacticã şi
Pedagogicã, Bucureşti.

*Niculescu,R.M.,(2003),Teoria şi managementul curriculum-ului ,Editura

Universitãţii „Transilvania ”, Braşov.
 *Pãun,E.,Potolea,D.,(coord.),(2002),Pedagogie. Fundamentãri teoretice şi
demersuri aplicative ,Editura Polirom,Iaşi.

Borţeanu, L; Brănişteanu, R.; Breben, S. ş.a, Curriculum pentru  învăţământ preşcolar

(2009), Bucureşti: Editura Didactică Publishing House.
Ciolan, L.(2003), Dincolo de discipline. Ghid pentru învăţarea
integrată/crosscurriculară, Bucureşti, ,,Centrul “Educaţia 2000+”, Bucureşti
Gurlui, I.; Andreescu, L. (2014), Ghid metodic: Activităţi integrate în grădiniţă.
Piteşti: Editura Carminis.
Păişi; Lăzărescu, M.; Ezechil, L. (2011), Laborator preşcolar-ghid metodologic
(Ediţia a IV-a revizuită), Bucureşti:  Editura V& I Integral.
Păun, E.; Iucu, R. (2002), Educaţia preşcolară în România, Iaşi: Editura Polirom.