COLECȚIA

COMORILE

FILOCALIEI

Număr ul :

DESPRE
Rugăciunea inimii
Tex t e filocal i ce / M a xi me / C u g e tă r i

Colecție publicată cu binecuvântarea

Preafericitului Părinte DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Traduceri și note de
Preot Academician DUMITRU STĂNILOAE

EDITURA TRINITAS A PATRIARHIEI ROMÂNE

BUCURE ȘTI • 2019
 COORDONATOR ȘI ÎNGRIJITOR DE COLECȚIE
Ion-Dragoș Vlădescu

REDACTOR
Mihai Salvan

CORECTOR
Alina-Ioana Roman

TEHNOREDACTOR
Lucian Florentin Mîță

ILUSTRAȚIE COPERTĂ
„Știindu-se pe sine Sfânta întru curăție, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: « Preaslăvitul tău glas cu
anevoie se arată a fi primit sufletului meu; că naștere cu zămislire fără sămânță, cum îmi spui? »
[...] Toată firea îngerească s-a mirat de marea lucrare a întrupării lui Hristos; că pe Dumnezeu,
Cel neapropiat, L-a văzut Om apropiat tuturor, petrecând împreună cu noi și auzind de la toți:
Aliluia!” (Condacul 2, 9, Imnul Acatist al Buneivestiri).
Bunavestire – frescă de la mănăstirea Snagov (sec. XV).

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Despre rugăciunea inimii: texte filocalice, maxime, cugetări / trad. şi
note de pr. acad. Dumitru Stăniloae. - Bucureşti: Trinitas, 2019
ISBN 978-973-155-174-6

I. Stăniloae, Dumitru (trad.; note)

Toate drepturile pentru această ediție sunt rezervate.

Reproducerea parțială sau integrală a textului sau a imaginilor
fără acordul scris al Editurii TRINITAS a Patriarhiei Române
este interzisă și se va pedepsi conform legilor în vigoare.

© Editura TRINITAS a Patriarhiei Române – 2019

ISBN 978-973-155-174-6

ISSN 2668-2397
ISSN-L 2668-2397

www.editurapatriarhiei.ro / editura@patriarhia.ro

Pentru comenzi:
magazin@librariacartilorbisericesti.ro
021.335.21.29 / 021.335.21.28
 
Doamne, Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu,
miluiește-mă pe mine, păcătosul/a.

Rugăciunea inimii
sau Rugăciunea lui Iisus


CUPRINS
I TEXTE FILOCALICE DESPRE
Rugăciunea Inimii
11 Rugăciunea pe care mintea
o face în inimă
Sf. Grigorie Sinaitul

31 Poarta vieții și a morții:

luarea-aminte și rugăciunea
Sf. Simeon Noul Teolog

48 Rugăciunea de pomenire
a Domnului Iisus Hristos
Calist și Ignatie Xanthopol

100 Despre rugăciune,

trezvie și paza inimii
Nichifor din Singurătate

131 Rugăciunea inimii

Calist și Ignatie Xanthopol

180 Meşteşugul liniştirii prin rugăciune

Calist Angelicude

7
Cuprins

194 Rugăciunea lui Iisus

sau mintea deasupra inimii
Filocalia 8

224 Inima omului ca Eden lăuntric

Calist Patriarhul

II Din ÎNȚELEPCIUNEA BĂTRÂNILOR

FILOCALICI
273 Maxime și cugetări
despre Rugăciunea inimii
363 Note finale

8
 I

TEXTE
FILOCALICE
Despre Rugăciunea inimii
Rugăciunea pe care mintea
o face în inimă
Despre liniştire şi despre cele două feluri
ale rugăciunii, în 15 capete1

[1]
Sunt două feluri ale unirii, mai bine zis câte o
intrare din fiecare parte la rugăciunea minții, care se
lucrează prin Duhul în inimă. Sau mintea o ia înaintea
ei, lipindu-se acolo de Domnul (1 Corinteni 6, 17), cum
zice Scriptura, sau mișcându-se mai întâi lucrarea, în
chip treptat atrage mintea în locul veseliei și o leagă
de chemarea Domnului Iisus și în unirea cu El. Căci
deși Duhul lucrează deosebit în fiecare, precum
voiește, cum zice Apostolul (1 Corinteni 12, 11), dar o
dată premerge una, altă dată alta, în cele două feluri
pomenite mai înainte2.
1
  Extras din Sf. Grigorie Sinaitul, Despre liniştire şi despre cele două
feluri ale rugăciunii, în 15 capete, în: Filocalia, 7, ediţie jubiliară, tradu-
cere din greceşte, introducere şi note de Preotul Profesor Dr.
Dumitru Stăniloae, Ed. IBMO, Bucureşti, 2017, pp. 205-220. [n.ed.]
2
  În rugăciunea pe care mintea o face în inimă, câteodată precede

11
Sfântul Grigorie Sinaitul

Uneori lucrarea se ivește în inimă, se înțelege după

împuținarea patimilor, prin chemarea continuă a lui
Iisus Hristos, care face să se arate căldura dumneze-
iască; căci Dumnezeul nostru este foc ce mistuie pati-
mile, cum zice Scriptura (Deuteronomul 4, 24). Alteori
Duhul atrage mintea la sine, strigând-o în adâncul,
inimii și oprind-o de la împrăștierea obișnuită.
Atunci mintea nu mai e dusă din Ierusalim în robie la
asirieni, ci-și mută locuința din Babilon în Sion, la loc
mai înalt. Atunci poate zice și ea cu prorocul: „Ție se
cuvine cântare în Sion și Ție se va da rugăciune în
Ierusalim” (Psalmii 64, 1); sau iarăși: „Când a întors
Domnul robia Sionului” (Psalmii 125, 1); sau iarăși:
„Bucura-se-va Iacob și veseli-se-va Israel” (Psalmii
52, 8); adică mintea lucrătoare și văzătoare care cu
Dumnezeu, prin lucrare, biruie patimile și-L vede pe
El prin contemplație, pe cât îi este cu putință. Mintea
aceasta, chemată atunci ca la o masă preaîmbelșugată,
cântă veselindu-se într-o desfătare dumnezeiască:
„Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă
necăjesc” (Psalmii 22, 6), adică împotriva dracilor și a
patimilor.

mintea, lipindu-se prin gândirea ei iubitoare de Domnul, și apoi

această lipire provoacă rugăciunea; alteori precede rugăciunea și
apoi ea atrage mintea în bucuria ei, legând-o de chemarea numelui
lui Iisus și unind-o cu El.

12
 DESPRE Rugăciunea inimii

Cum trebuie făcută rugăciunea

[2]
„Dimineața să semeni sămânța ta”, zice Solomon,
adică sămânța rugăciunii. „Iar seara să nu înce-
teze mâna ta” (Eclesiastul 11, 6), ca nu cumva să fie
o vreme care să despartă rugăciunea ta continuă și
să nu nimerești ceasul în care să fie auzită. Fiindcă
nu cunoști, zice, care va ajunge la țintă, aceasta sau
aceea. Șezând deci de dimineață pe un scaun ca de-o
palmă, adună-ți mintea din partea conducătoare,
în inimă, și ține-o în ea. Aplecându-te apoi cu încor-
dare, ca să simți durere în piept, în umeri și în grumaz,
strigă stăruitor cu mintea sau cu sufletul: „Doamne
Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”. Pe urmă, pentru
îngustimea, osteneala și greutatea lucrului, ca unul ce
e făcut continuu (fiindcă cele trei cuvinte nu sunt o
mâncare care să se poată mânca continuu, iar „cei ce
Mă mănâncă pe Mine vor flămânzi încă” – Înțelepciunea
lui Isus Sirah 24, 23), mută-ți mintea la cealaltă jumă-
tate și zi: „Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!”. Dar zi
mult fiecare jumătate, căci nu trebuie să le schimbi
necontenit, din lene, fiindcă plantele ce se răsădesc
continuu nu prind rădăcină. Înfrânează-ți și mișcarea
plămânilor, ca să nu răsufli în voie, căci suflarea plămâ-
nilor, care pornește de la inimă, întunecă mintea și
risipește cugetarea, răpind-o de acolo. Ca urmare,

13
Sfântul Grigorie Sinaitul

sau o predă roabă uitării sau o face să cugete unele

în locul altora, îndreptându-se, fără să simtă, spre cele
ce nu trebuie3.
Iar de vezi ivindu-se sau luând chip în mintea ta
necurățiile duhurilor sau ale gândurilor, să nu te sperii.
Chiar dacă ți se arată înțelesuri bune de ale lucrurilor,
nu le băga în seamă. Ci înfrânându-ți răsuflarea, pe
cât e cu putință, și încuind mintea în inimă și săvârșind
neîncetat și stăruitor chemarea Domnului Iisus, să le
arzi și să le oprești pe acestea, iar pe ei să-i biciuiești
în chip nevăzut prin dumnezeiescul nume4. Căci zice
3
  Sf. Grigorie aduce mai întâi ca elemente noi șederea celui ce
săvârșește această rugăciune pe un scaun îngust și aplecarea încor-
dată a capului, pentru că această durere menținută cu hotărâre ține
atenția la rugăciunea pe care o săvârșește. Dar nici el, ca și Nichifor din
Singurătate, nu cere să se alterneze continuu cele două părți ale rugă-
ciunii lui Iisus, ca să nu se risipească atenția minții. Cugetarea trebuie
ținută continuu concentrată în inimă. Legarea rugăciunii de respirație
era recomandată numai în general, ca prilej de a nu se uita rugăciunea.
Foarte interesantă e explicarea lui Grigorie Sinaitul că mișcarea plămâ-
nilor trebuie făcută mai rar – deci și respirația –, întrucât această
respirație pornește de la inimă, și dacă ea se face prea des, se depăr-
tează prea des de la inimă și cugetarea concentrată acolo. Nichifor
vorbise și el de rolul inimii în respirarea plămânilor, dar numai pentru
a-și ține prin plămâni o temperatură potrivită, nici prea caldă, nici prea
rece. El nu a dat o explicare spirituală a acestui rol al inimii în reținerea
respirației plămânilor. Totuși Sf. Grigorie Sinaitul nu vorbește de o
ritmare a rugăciunii cu respirația. Sunt aici niște probleme care cer un
studiu mai aprofundat, de caracter fiziologic-spiritual.
4
  Nu trebuie primite în cugetare, în vremea chemării numelui lui
Iisus, nici măcar înțelesuri nepăcătoase ale lucrurilor. Căci și prin ele

14
 DESPRE Rugăciunea inimii

Scărarul: „Biciuiește pe vrăjmași cu numele lui Iisus,

fiindcă nu e armă mai puternică decât aceasta, în cer
și pe pământ”.

Despre răsuflare

[3]
Că trebuie să-ți înfrânezi răsuflarea, e martor Isaia
Pustnicul și mulți alții. Acela zice: „Ține-ți mintea cea
nestatornică”, adică împinsă și împrăștiată de puterea
potrivnică ce s-a întors din nou după Botez, pentru
nepurtarea ta de grijă, împreună cu alte duhuri mai
rele, în sufletul leneș, cum zice Domnul, făcându-le pe
cele din urmă mai rele decât cele dintâi (Matei 12, 45).
Iar altul zice: „Monahul trebuie să aibă pomenirea lui
Dumnezeu în loc de răsuflare”. Altul, iarăși, îi cere ca
dragostea de Dumnezeu să ia înaintea răsuflării lui.
Noul Teolog zice: „Strânge-ți nările nasului, ca să nu
răsufli în voie”5. Iar Scărarul cere: „Pomenirea lui Iisus
să se unească cu răsuflarea ta și atunci vei cunoaște
folosul liniștirii” (Scara, cap. 27). Apostolul de asemenea
mărturisește că nu el, ci Hristos trăia în el (Galateni 2,
20), lucrând și făcându-l să răsufle viața dumnezeiască.

duhurile rele încearcă să distragă cugetarea de la numele lui Iisus

sau de la rugăciunea curată, fără alte gânduri.
5
  „La Méthode de l’oraison hésychaste”, ed. I. Hausherr, în:
Orientalia Christiana Periodica, vol. IX, 1, 1927, p. 164.

15
Sfântul Grigorie Sinaitul

Iar Domnul zice: „Duhul suflă unde voiește” (Ioan 3, 8),

slujindu-se de chipul suflării vântului sensibil.
Căci am ajuns curați, primind arvuna Duhului și cuvântul
cel înăuntru sădit ca o sămânță, cum zice Iacov, fratele
Domnului (Iacov 1, 21), sădită și întărită prin împărtășirea
cea neîmpărtășită, care ne îndumnezeiește în chip
neamestecat și fără să se micșoreze Cel preaplin de
bunătate. Dar nepurtând grijă de porunci, ca păstră-
toare ale harului, am căzut iarăși în patimi, și în loc de
răsuflarea Duhului Sfânt, ne-am umplut de suflarea
duhurilor rele. Și e vădit că de la acestea vin căscatul
și lenea, cum zic Părinții. Dar cel ce a dobândit Duhul
și a fost curățit de către El, e încălzit și primește de la El
suflarea vieții dumnezeiești și de la El grăiește, prin El
cugetă și se mișcă, după cuvântul Domnului: „Că nu voi
sunteți cei ce grăiți, ci Duhul Tatălui Meu, Care grăiește
în voi” (Matei 10, 20). Dar cel ce are pe cel dimpotrivă și
e stăpânit de el, face și grăiește cele dimpotrivă.

Cum trebuie să cântăm

[4]
„Ostenind, zice Scărarul, scoală-te și te roagă; și
iarăși, șezând, ține-te cu bărbăție de lucrarea de mai
înainte”. Deși a vorbit despre minte, că trebuie să le
facă acestea când ajunge să-și păzească inima, dar

16
 DESPRE Rugăciunea inimii

nu e nepotrivit să fie spuse acestea și despre cântare.

Căci se zice că marele Varsanufie, fiind întrebat
despre cântare, cum și ce trebuie anume să se cânte,
a răspuns: „Ceasurile și canoanele sunt predanii
bisericești și înțelepțește s-au dat pentru frumusețea
lor. Iar cei de la schituri nu cântă ceasurile și nu au
canoanele, ci lucrul mâinilor și cugetarea în singură-
tate și rugăciunea câte puțin. Stând la rugăciune ești
dator să zici „Sfinte Dumnezeule” și „Tatăl nostru” și să
rogi pe Dumnezeu să te izbăvească de omul cel vechi.
Dar să nu zăbovești în ele. Căci toată ziua mintea ta
este în rugăciune”.
Bătrânul a arătat astfel că rugăciunea inimii este
rugăciunea în singurătate, iar rugăciunea făcută câte
puțin este ridicarea la cântare. Dar zice limpede și
marele Ioan Scărarul: „Lucrul liniștii este lipsa de grijă
în toate, rugăciunea fără lenevire (aceasta este ridi-
carea), și al treilea, lucrarea nefurată a inimii (aceasta
este rugăciunea șederii sau a liniștii)” (Scara, cap. 27).

Despre deosebirea dintre cei ce cântă

[5]
De unde vine deosebirea că unii cer cântare multă,
alții puțină, iar alții deloc, ci numai rugăciunea și oste-
neala, poate lucrarea mâinilor, sau a pocăinței, sau
altă lucrare ostenitoare?

17