Influenta televizorului asupra copilului

Influena nefast a micului ecran dezechilibreaz psihicul copiilor i crete

agresivitatea acestora Televizorul a devenit n famila modern un nlocuitor pentru
prinii care nu mai au timp s se ocupe de creterea i educaia copiilor. Din
pcate ns, nu este i cel mai bun printe n compania cruia s-i lai
nesupravegheat copilul, ba, dimpotriv! Revista "Science" a publicat recent un
amplu studiu care a demonstrat concret efectele nefaste ale televiziunii asupra
psihicului infantil. In urm cu civa ani, un adolescent romn se spnzura dup un
model din filme; un alt tnr, de 18 ani, viola o feti de 7 ani, declarnd senin c
"s-a jucat, aa cum a vzut la televizor". Seria tragediilor generate de influena
nefast a filmelor i emisiunilor transmise de posturile de televiziune au atins
apogeul atunci cnd, undeva n Teleorman, un puti de 13 ani s-a trezit ntr-o
noapte i, cu un cuit, i-a njunghiat mortal surioara de 6 ani. Minorul i-a motivat
fapta, declarnd c, nefiind contient, a procedat precum un personaj din filmul
"Scream 3". Recent, dup execuia lui Saddam Hussein, un bieel american de 10
ani s-a spnzurat, inspirndu-se din execuia fostului dictator irakian, transmis de
posturile de televiziune din toat lumea. Toate aceste exemple confirm temerile
psihologilor referitoare la influena nefast a televizorului asupra tinerilor i
copiilor. Cu o televiziune care pe zi ce trece "a nlocuit vocea lui Dumnezeu" dup cum spunea Karl Popper n cartea sa "Televiziunea, un pericol pentru
democraie" -, creterea numrului de scene violente prezentate face ca tinerii cu
un psihic fragil s clacheze i s rmn marcai de bombardamentul emoional ce
vine de pe ecran. Prestigioasa revist "Science" a publicat de altfel un amplu studiu
care demonstreaz c televizorul crete agresivitatea copiilor i tinerilor
Mai mult de o or pe zi crete agresivitatea copiilor! Aceasta este concluzia
cercetrilor efectuate de psihologii americani timp de 17 ani. Peste 700 de familii
au fost incluse n studiu i au fost supuse unor teste psihologice la diferite intervale
de timp: n 1983, 1985, 1993 i 2000. Pentru a cunoate efectele "dependenei de
televizor" asupra telespectatorilor, specialitii i-au clasificat pe acetia n trei
grupe: mai puin de o or pe zi petrecut n faa micului ecran, de la una la trei ore
pe zi i mai mult de trei ore pe zi. Corelnd datele obinute cu datele obinute de la
familie i autoritile locale, specialitii au evaluat numrul actelor de violen
(certuri, agresiuni, bti etc.) comise de persoanele incluse n studiu. Rezultatele
arat c, cu ct timpul petrecut n faa micului ecran este mai mare, cu att crete
agresivitatea celui n cauz. Doar 5,7%, din cei cu vrste cuprinse ntre 16 i 22 de

ani, i care au petrecut mai puin de o or pe zi n faa televizorului, au comis acte

de agresiune, fa de 22,5%, pentru cei care rmneau ntre una i trei ore pe zi n
faa micului ecran. Procentul agresivilor a ajuns la 28,8% n cazul celor care
urmreau programele tv peste trei ore pe zi.
Bieii, mai afectai dect fetele
Analiznd n detaliu datele studiului, specialitii au descoperit c bieii sunt
mai afectai dect fetele de influena nefast a televizorului. Influena nefast
asupra femeilor crete ns ctre vrsta adult, cnd agresivitatea n rndul femeilor
care stau mai mult de trei ore n faa televizorului ajunge la 16,8%, fa de 0%
pentru cele care nu urmresc programele tv mai mult de o or pe zi. Toat lumea
este de acord ns c nu se poate i nici nu este recomandabil s se creeze un
"cordon sanitar" n jurul copiilor, cu att mai mult cu ct violena face parte din
via i acest lucru nu poate fi negat. Din pcate ns, "televiziunea doar fascineaz
copilul, nu l pregtete pentru a nfrunta viaa de adult i din telespectator pasiv l
transform n agresor", remarc Liliane Lurat, doctor n pedopsihologie. Ceea ce
recomand ns psihologii este ca adulii s stea alturi de tineri i de cei mici
pentru a-i ajuta s "navigheze" cu suscces n hiul emoional i informaional
transmis de televizor. "Trebuie s stm alturi de copil n timpul vizionrii, pentru
a-l ajuta s dedramatizeze situaiile tensionate", explic Rene Blind i Michael
Pool, autorii unei cri intitulate "Pericolele ecranului". "Prinii trebuie s se
informeze n prealabil asupra coninutului filmului i s interzic vizionarea
acestuia, n cazul n care acesta conine scene care ar putea marca psihicul
copilului", spun cei doi pedagogi francezi. Nu lsai copilul singur n faa
televizorului! Liliane Lurat ofer prinilor i cteva sfaturi pentru ca cei mici s
nu fie influenai negativ de micul ecran. n primul rnd, "nu mai mult de 15
minute pe zi pentru cei mai mici de 1 an i 30 de minute pe zi pentru cei ntre 1-3
ani!" Chiar dac se joac, nu-l lsai n preajma televizorului deschis, deoarece
influena imaginilor televizorului poate fi negativ. Imaginile difuzate sunt
purttoare de informaii i au n primul rnd un rsunet emoional asupra copilului.
Unele pot genera copilului triri negative intense (spaim, groaz, nelinite etc.) pe
care nu le poate controla. "Dai-i explicaii n momentul n care imaginile vzute l
impresioneaz", recomand dr. Lurat. Impactul emoional al imaginilor este o
problem foarte delicat. Muli prini greesc, gndind c oricum copilul lor nu
nelege ceea ce vede i l "abandoneaz" pur i simplu n faa televizorului. n
aceste momente, copilul este n pericol, deoarece risc s rmn prins n capcana
unei emoii care eman dintr-o scen impresionant, fr a putea face corelaii cu
restul scenariului.

Un monstru, o crim, o lupt, ar putea s-l fac s simt team, oroare, groaz,
furie.

Televizorul si copilul hiperactiv

Copilul hiperactiv se caracterizeaza printr-o stare permanenta de agitatie, nu este
atent la persoanele care ii vorbesc, se misca tot timpul in banca, au rezultate la
invatatura sub nivelul posibilitatilor lor. Nu se pot stapani si uneori devin agresivi.
Aceasta hiperactivitate determina oboseala nervoasa, somn agitat si in consecinta
scaderea randamentului scolar. Cauzele hiperactivitatii sunt diferite. Cercetatorii
afirma ca si televizorul ar purta o parte din vina.
Iata cum explica specialistii legatura dintre televizor si hiperactivitate. In timpul
vizionarii diverse imagini stimuleaza privitorului reactia de miscare ( o masina care
ne da impresia ca vine spre noi, un pericol oarecare- avem tendinta de a ne da la o
parte)
.
Dar creierul anuleaza aceasta miscare pentru ca in realitate nu este nevoie de ea. Se
produce o energie fizica, energie care este reprimata, nu poate fi descarcata.
Fenomenul produce un tracasaj senzorial. Mai tarziu, cand atentia copilului nu mai
este indreptata asupra televizorului, se produce o descarcare a acestei energii, care
se manifesta prin reactii nefiresti, exces de miscare.
Multi parinti, obositi sau ocupati isi lasa copiii sa se uite la televizor pentru mai
multa liniste in casa, nestiind ca dupa liniste va urma furtuna.

Televizorul si problemele de limbaj

O alta problema este cea a limbajului pe care copilul si-l insuseste urmarind
diverse emisiuni. Este perioada cand memoria lui absoarbe totul, ca un burete, deci
sa nu ne minunam daca il auzim folosind uneori cuvinte sau expresii care-i
depasesc cu mult varsta. De cele mai multe ori nici nu le intelege sensul, dar le
repeta, mai ales daca observa ca anturajul se amuza de ce zice el. Din pacate, de
multe ori nici limbajul folosit in desene animate nu este unul corespunzator. Un
copil in varsta de sase ani, dupa vizionarea unui desen animat s-a dus la tatal sau si
i-a spus: " Esti un imbecil! " O astfel de intamplare starneste in prima faza rasul,

dar daca situatia se repeta si parintele nu o gestioneaza cum trebuie, apar probleme.
Este clar, copilul respectiv nu cunostea sensul cuvantului. Imaginile desenelor
animate se succed de obicei repede, uneori copilul nu are timpul necesar pentru
realizarea legaturilor intre secvente. Pur si simplu a reprodus ce a auzit.
Dar cea mai mare pierdere in privinta limbajului este aceea ca, telespectatorulcopil priveste, asculta, dar nu vorbeste, nu-si exerseaza propriul limbaj (sau o face
gresit), nu interactioneaza cu alti vorbitori. Scenele din desene animate, filme sunt
sugestive, nu au nevoie de prea multe cuvinte. Copilul este practic un privitor
pasiv, doar televizorul "vorbeste" si nu i se adreseaza lui direct. Nu are cui sa puna
intrebari, nu isi pune intrebari, uneori chiar nu asculta, pentru ca sunt fascinati de
culoare si imagine.
De ce nu le mai place copiilor sa citeasca? Pentru ca cititul presupune un efort mai
mare, un efort de imaginatie, in timp ce privitul unor imagini este mult mai comod.
Totul vine de la sine, actiunea se desfasoara repede, se ajunge intr-un timp relativ
scurt la final. Copilul nu este nevoit "sa vada cu ochii mintii", iar lipsa antrenarii
imaginatiei are drep consecinta o intelegere greoaie sau chiar neintelegerea celor
citite. De aceea se va indeparta din ce in ce mai mult de lectura. Mai tarziu nu vor
fi in stare sa povesteasca un fapt, exprimarea lor va fi saraca, receptarea unor
informatii va fi dependenta de existenta imaginii. Trecerea de la gandirea concreta
la gandirea abstracata se va realiza greu.

Influenta desenelor animate asupra copilului

Desenele animate sunt considerate, in zilele noastre, noua putere a lumii, avand
o serie de mijloace prin care se transmit mesajele subliminale periculoase prin
faptul ca vizeaza in mod direct o nevoie bazala a omului si declanseaza reactii de
consum pentru intreaga gama de desene animate. Copilul va fi interesat nu doar de
un anumit serial de desen animat ci va resimti nevoia de a le privi pe toate.
Studiile privind efectele vizionarii desenelor animate au aratat ca pe parcursul
scolarizarii (clasele I-XII) un copil isi petrece la scoala, in medie, 13.000 ore, ceea
ce pare mult, dar nu si in comparatie cu media orelor petrecute in fata televizorului
(18.000 ore).
Privitul la televizor are efecte asupra psihicului, emotiilor si conduce la o
desensibilizare in ceea ce priveste durerea. Cel mai mare pericol este dat de
aparitia dependentei, crescand riscul copilului de a ajunge la maturitate dependent
de tutun, alcool sau alte droguri periculoase.
Studiile efectuate au demonstrat ca privitul la acest tip de programe conduce la
efecte majore asupra copiilor, astfel acestia sunt insensibili la violenta, nu se tem
de violenta indreptata impotriva lor sau a semenilor si devin mai agresivi.
Referitor la pericolul pe care il poate reprezenta privitul la televizor pentru ochi,
specialistii au afirmat ca televizorul nu este daunator atata vreme cat copilul
priveste din pozitia corecta. Copilul nu trebuie sa stea intr-o camera intunecata sa

priveasca la televizor si nici prea aproape de ecran.

Studiile efectuate pentru a observa impactul reclamelor asupra copiilor au relevat
faptul ca cei mici sunt cei mai fideli consumatori ai calupurilor publicitare, multi
dintre copii pana in 7 ani nefacand diferenta intre reclame si emisiuni tv.
Publicitatea starneste dorinta copiilor pentru foarte multe lucruri ceea ce duce la o
presiune financiara si nu numai, asupra parintilor.
Cand sunt mici copiii isi doresc jucarii si lucruri asociate cu personajele din
desenele animate. La varsta adolescentei isi vor dori lucrurile asociate cu
personalitati din lumea muzicii sau din lumea sportului. Datorita reclamelor copilul
invata ca adevaratele valori sunt cele materiale. Ca urmare a acestui fapt la
maturitate apar insatisfactii si neconcordante cu realitatea care pot conduce la
abuzul de droguri si alcool sau la relatii interpersonale neechilibrate.
Potrivit cercetatorilor copiii intre 4 si 6 ani care nu au televizor in camera pot deja
sa citeasca in timp ce in randul celor care au televizor sunt foarte putini cei care pot
citi.
Efecte asupra comportamentului copiilor
Academia Americana de Pediatrie si Academia Americana de Psihiatrie a Copilului
si a Adolescentului afirma ca televiziunea influenteaza comportamentul copiilor
incepand de la varsta de 1 an.
Din studiile lor a reiesit faptul ca micutii care se uita la programe TV cu violenta
reala, repetata sau nepedepsita (incluzand bineinteles si desenele animate) sunt mai
predispusi sa imite ce vad. Acest lucru intareste clar teoria conform careia copiii
invata prin imitare pana la o anumita varsta. De aceea, parintii trebuie sa
supravegheze foarte atent ce fel de desene sau filme urmaresc copiii lor, sa le
explice ca, in viata reala, oamenii chiar ar putea fi raniti sau ar putea muri. Tot
astfel, trebuie sa le explice ca un comportamentul violent nu este cea mai buna cale
de a rezolva un conflict.
Nivelul ridicat de consum al programelor TV este corelat cu scaderea
performantei scolare sau academice, mai ales in cazul lecturii. Creierul in
dezvoltare al copilului, manipulat de efecte vizuale, nu isi poate diviza atentia
pentru a asculta cu atentie limbajul. Televiziunea, stim, este un mijloc de
comunicare foarte rapid. Mesajele se deruleaza ca dintr-o arma automata, iar
mintea copilului trebuie sa fie foarte rapida pentru a interpreta in mod egal

mesajele vizuale si cele auditive. De aceea, multe mesaje sunt gresit interpretate.
Cand copiii devin obisnuiti sa primeasca informatii la asemenea viteza, isi pierd
interesul pentru informatiile mai detaliate si mai metodice, cum sunt cele de la
scoala.
Privitul in exces la televizor fiind o activitate sedentara conduce la obezitate. De
asemenea publicitatea la mancarea fast-food, sucuri, diverse dulciuri impinge
copilul sa consume aceste produse in fata televizorului crescand astfel riscul
obezitatii.
Pe langa sedentarism si obezitate, in timp pot aparea afectiuni cardiace, tulburari
de comportament si de limbaj. Un studiu efectuat in California arata ca afectiunile
cauzate de televizor sunt depresia si maladia Alzheimer.
Parintii pot combate aceste efecte prin urmatoarele:
- Limitarea timpului petrecut de copil in fata televizorului
- Spunandu-i copilului ca unele secvente din filme nu sunt reale
- Interzicerea vizionarii programelor prea violente oferindu-i o explicatie, astfel va
intelege ca interdictia nu este o pedeapsa
- Indemnandu-l pe copil sa faca sport si sa se joace cu prietenii
- Antrenandu-l in activitati placute care sa-i limiteze interesul pentru astfel de
emisiuni
- Evitarea instalarii unui televizor in camera copilului
- Evitarea privitului la televizor in timpul servirii mesei
- Implicarea activa in cresterea copiilor si acordarea de timp si atentie
- Incurajandu-le joaca si oferindu-le posibilitatea de a se preocupa de hobbyuri care
sa le dezvolte creativitatea si imaginatia
- Invatandu-i pe copii sa opreasca televizorul atunci cand este necesar
- Oferindu-le posibilitatea sa discute si sa intrebe despre ceea ceea ce vad la tv
Mesaje subliminale vizuale in desenele animate
Multi parinti ar fi socati sa afle ca unii creatori de desene animate le spala
creierele copiilor in mod intentionat, plasand mesaje secrete, care nu pot fi
descrifrate de constient, dar care sunt propagate in subconstient, pentru ca ei sa se
comporte intr-un anume fel.
Acestea se numesc mesaje subliminale si nu reprezinta ceva nou in mass-media.

Cu alte cuvinte, advertiserii sau creatorii de programe strecoara mesaje dupa care
sa actionam si nici macar sa nu realizam ca facem asta. Si unii au facut-o si in
cazul desenelor animate pentru copii.