Sunteți pe pagina 1din 41

Cele patru anotimpuri

Povestitor:                  Bine ati venit, dragi invitati

                                    La carnaval, sa va distrati.

                                    Rolurile-am invatat,

                                    Si ce frumos ne-am costumat!

                                    Vedeti, noi am adus aici

                                    Batranul An intre pitici!

Batranul An:   Priviti! Eu sunt mosneagul An,

                                    Sunt alb la par ca un troian

                                    Eu sunt ca vremea de batran

                                    Si plec in lume nu raman!

                                   

                                    Voi ma gasiti in orice loc

                                    In aer, pe pamant si-n foc

                                    Si am venit azi printre voi

                                    Cu vorbe bune, ganduri noi!

                                    Si patru fiice am adus

                                    Dar sa vedeti ce am de spus:

                                    Este sau nu o intamplare

                                    Ca nu-i nici o asemanare

`ntre  cele  patru surioare?

Sa fiti atenti si va priviti!


Voi, fetelor, haideti, pofititi!

(Batranul An o prezinta pe fiica sa Iarna)

                                    Aceasta-i fiica mea cea mare,

                                    O recunoaste fiecare:

                                    E Iarna cea cu ganduri rele,

                                    Cu viscole si-omaturi grele!

Iarna:                           Mi-am luat mantia de vant

                                    Si-am  pornit, azi, pe pamant,

                                    Incruntata, inghetata,

                                    Cu o  inima de piatra!

                                    Am cercei de turturi grei

                                    Si dansez mult pe polei,

                                    M-am pudrat cu promoroaca,

                                    Lacu-am inghetat indata.

                                    V-am adus si derdelus,

                                    S-o porniti la sanius.

                                    Nu ma ponegriti prea rau,

                                    Pentru ca am rostul meu:

                                    Sub zapada mea pufoasa

                                    Stau semintele sa iasa;

                                    Daca n-ar fi iarna grea,

                                    Seceta ar aparea!
(Un copil spune o ghicitoare)

                                    Casele si-au imbracat

                                    Cusma alba si, prin sat,

                                    Gerul, viscolul se-arata.

                                    Spuneti cine-i vinovata?

Toti:                            Iarna !

(Se vor interpreta doua-trei cantece de iarna la alegerea educatoarei)

(Batranul An isi prezinta a doua fiica – Primavara)

                                    Asta-i fiica mea plapanda,

                                    E frumoasa si e blanda!

                                    Ghioceii din zapada

                                    Toti copiii pot sa-i vada.

                                    A topit gheata subtire

                                    Si-a-nceput usor sa-nsire

                                    Florile prin poienita

A-   mpletit o coronita.

Si in par are cununa –

Flori de mar. Si-o vorba buna

Soarele ii va trimite:

Raze calde, s-a ajute

Sa imprastie verdeata,

Tuturor sa dea speranta,


Si natura o rasfata,

Pan’se va trezi la viata.

Un copil:                     Voi cunoasteti surioara?

Toti:                            Da, aceasta-i Primavara!

Primavara:                  Ce fericita sunt, copii,

                                    Ca v-am adus doar bucurii,

                                    Si flori, si fluturi colorati

                                    V-asteapta-acum sa va jucati!

                                    Si pasari se intorc la noi,

                                    Si nu mai sunt copacii goi,

                                    Ei s-au impodobit cu flori –

                                    Ce de parfumuri, ce culori!

(se vor interpreta doua-trei cantece de primavara)

(Batranul An isi prezinta a treia fiica – Vara:)

                       

                                    Sa nu va mire vremea calda,

                                    Nici razele de soare – foc!

                                    Se joaca-n apa si se scalda

                                    Si mari, si mici, in orice loc.

                                    Atatea flori au inflorit

                                    Si pomii toti au inverzit!

                                    Ciresele se coc pe ram


                                    Si pasarele bat in geam.

                                    Sa iasa toti copiii-afara

                                    Sa o primeasca – a cata oara?

Toti:                            Te recunoastem, draga Vara!

Vara:                           Cu firea mea cea arzatoare

                                    Sosit-am iarasi inapoi,

                                    Cu cantece de privighetoare,

                                    Cirese bune, dar si flori!

                                    Pe camp vezi lanuri aurii,

                                    Flori multe, fluturi argintii;

                                    Se-aud si glasuri de copii

                                    Ce-alearga veseli si zglobii!

(Se vor interpreta doua-trei cantece de vara)

Cantec de vara

(text adaptat pe melodia cantecului

In padurea cu alune de Ion Nicorescu)

                                    Iata, razele de soare

                                    Se arata-n luminis

                                    Si caldura este mare,

                                    Vine Vara pe furis.

Refren:                        Este cald si este bine,

                                    Toata vara ne jucam,


                                    Cateodata, ploaia vine,

                                    Dar noi nu ne speriem.

                                    Hai, copii, in poienita,

                                    Florile sa le-adunam,

                                    Facem  toti  o coronita,

                                    Zanei Vara sa i-o dam!

(Batranul An prezinta  Toamna:)

                                    Au plecat cocori departe,

                                    Vara, trista, se desparte

                                    De poienile cu flori

                                    Si va merge-n alte zari.

                                    Ploile vin dese, reci,

                                    Fac baltoace in poteci,

                                    Frunzele incet fosnesc,

                                    Iar copacii se golesc.

                                    Vantul bate, se porneste,

                                    Pasarile le goneste

                                    Bruma, tuse, guturai…

                                    Toamna, ai venit sa stai.

                                    Vreo trei luni, aici, la noi!


                                    Dar culesul e in toi:

                                    Ne-ai adus roade bogate

                                    Si ai impartit de toate!

Un copil:                     Cine e aceasta doamna?

Toti:                            Toti o stim, e fiica Toamna!

Toamna:                      Eu sunt fiica cea iubita,

                                    Cateodata sunt mahnita

C-am adus vanturi si ploi

Si-am lasat copacii goi!

Dar sunt fericita tare

Cand aduc la fiecare

Mere dulci si pere moi.

Si legumele-s de soi!

Vantul bate pe la ses,

Strugurii voi i-ati cules,

Forfota si veselie

Din livezi si pana-n vie.

Cosurile s-au umplut,

Chiar si mustul s-a facut.

Dupa munca de-asta-vara

A venit belsugu-n tara!

(Se vor interpreta cantece de toamna)


Batranul An:   Acestea sunt fiicele mele!

                                    Or fi mai bune sau mai rele,

                                    Dar fara ele nu se poate,

                                    Caci anul e facut din toate!

                                    Si an de an si voi, copii

                                    Cu ele va veti intalni,

                                    In anotimpuri veti trai

                                    Si multe veri veti implini!

                                    Apoi si toamna va urma,

                                    Iar dupa toamna, iarna grea,

                                    Caci vremea-n loc n-o poti opri,

                                    Cu ea te vei obisnui!

                                    Eu am plecat! Dar nu uitati,

                                    Din toate voi sa invatati,

                                    Caci anotimpul vine, trece

                                    Si viata voastra se petrece!

Iedul cu trei capre

Primul povestitor: A fost odata, in poveste,

                                    Un ied ceva mai special,

                                    Iar puricii au dat de veste

                                    La toti copiii, e normal!

                                    De fapt, iedutul din poveste


                                    Era un pic mai rasfatat !

                                    Si spuneti voi, care nu este,

                                    La el acasa, alintat?

                                    Pe el trei capre il iubeau

                                    Si cu mult drag il ocroteau:

                                    Caprita - mama-l imbraca,

                                    Matusa – capra il hranea

                                    Si bunicuta-l adormea!

Al doilea povestitor: Si uite-asa, an dupa an,

                                    Se facea mai nazdravan

                                    Si tot asa, el nu stia,

                                    Sa se imbrace nu putea,

                                    Cat sa manance – nici atat,

                                    Sa doarma singur nici c-a vrut!

                                    Atunci cand iedul se trezea

                                    Tipa cat gura il tinea:

            Iedul:               Mama-capra, vino-ncoa`

                                    N-am cu ce ma imbraca!

Al treilea povestitor: Si mama-capra incepea

                                    Lucrurile-a-i cauta.

                                    Erau destule pe cuptor:

                                    Deasupra pantalonilor
                                    Zacea, mototolita, haina,

                                    Si mamei nu-i era usor

                                    Ca sa dezlege taina!

Mama-capra:  E-atata zapaceala, zau,

                                    Ca sa-l imbrac pe iedul meu!

                                    E toata casa rascolita,

                                    Iar eu sunt gata ostenita!

Al treilea povestitor: Bine ca l-a imbracat!

                                    Acum, parc-ar fi mancat!

                                    Si s-a pus pe poruncit:

Iedul:                           Tusa-capra, ai venit?

                                    Am un gol mare de tot,

                                    De foame, zau, nu mai pot!

Al treilea povestitor: Tusa-capra aparea,

                                    Ulcica plina-aducea,

                                    In cana laptele turna,

                                    Mamaliga o servea

                                    Nepotului ce-l iubea.

                                    Cu lingurita-i da-n gura,

                                    Iedul – fara de masura –

                                    Nu lasa o picatura.

Matusa-capra: Of, ca tusa nu se-ndura


                                    Ca sa rabde nepotelul!

                                    Uite, ia si pachetelul,

                                    Poate o sa-ti foloseasca!

Al patrulea povestitor: Si, fara sa multumeasca,

                                    Iedul o zbughi pe usa

                                    Si, uitand de-a sa matusa,

                                    In poiana s-a oprit,

                                    Cu alti iezi el s-a-ntalnit.

                                    Si-au pornit la alergat,

                                    Toata ziua s-au jucat.

                                    Catre seara  a venit,

                                    Cam flamand si obosit,

                                    Iar s-a pus pe poruncit:

Iedul:                           Draga bunicuta mea,

                                    Tu de mine nu uita,

                                    Vreau sa dorm si azi cu tine,

                                    Tu ma legeni cel mai bine!

                                    Pana-adorm mai am nitel,

                                    Vreau  s-aud un cantecel,

                                    Singur tu nu ma lasa,

                                    Ca de frica voi tipa!

Al patrulea povestitor: Bunica iute il lua,


                                    Pe picioare-l aseza,

                                    Nepotului il legana

                                    Si-usurel ea ii canta:

Bunicuta-capra:          Hai, adormi, puiule drag,

                                    Buna ta te va veghea,

                                    Somnul a venit in prag

                                    Si cu tine eu voi sta!

                                    Nani, nani, somn usor,

                                    Sa-l adorm pe iezisor.

                                    Ca un brad el o sa creasca,

                                    Bunica o sa-l pazeasca!

Al cincilea povestitor: Intr-o zi s-a intamplat

C-au plecat caprele-n sat!

Le chemase o vecina

(multa lume-avea sa vina!)

Sa-i alerge-ntr-ajutor,

Ca sa aiba-n treaba spor.

Ea, chiar capra din poveste,

Le-anunta la toti o veste:

Iedul mic ce-l mai avea

Maine chiar se va-nsura,

Si-un ospat pe saturate


Insemna multe bucate!

             * * *

Al saselea povestitor: In zori, iedul s-a trezit

                                    Nitelus cam parasit

                                    Si s-a si pornit pe plans:

Iedul:                           Mama-capra, un’ te-ai dus,

                                    Pe mine cine ma imbraca?

                                    Vreau sa plec acum la joaca,

                                    Nu stiu haina unde-am pus!

Al saselea povestitor: Geaba urla disperat:

                                    «Ajutor la imbracat!»

                       

Copaceii:                    Noi, lastarii, - tot copii –

                                    Singuri ne-mbracam, sa stii…

                                    Si tot timpul ne-ngrijim,

                                    Cu frunzis ne-mpodobim.

(Ciupercute, greieri, furnici:)

                                    Si noua, desi suntem mici,

                                    Ciuperci, greieri sau furnici,

                                    Ne palce sa ne spalam,

                                    Cu grija sa ne-mbracam!

Al saselea povestitor: Pe cand prietenii radeau,


                                    Cu degetu-l aratau,

                                    Trece-o vulpe roscovana

                                    Ce-auzind pe ied cum plange,

                                    Ii propune – ce vicleana! –

Vulpea:                       Inimoara nu mi-o frange,

                                    Nu mai suspin, iedut,

                                    Te-mbrac eu, nu fi prostut!

                                    De ti-e greu, da-mi intr-un sac

                                    Hainele ce-ti sunt pe plac!

Al saptelea povestitor: Iedul iute-a dat uitarii

                                    Toata noima intamplarii.

                                    Si mai tare-acum racnea,

                                    Dar nimeni nu-l auzea.

Iedul:                           Ah! Mi-e foame, vai de mine,

                                    Adu-mi, tusa, niste paine,

                                    Niste varza, niste ceapa,

                                    Adu-mi si un pic de apa!

Un iepuras:                 Ce rusine, ce rusine,

                                    Iepurasii rad de tine!

                                    Dac-ar fi pe voia lor,

                                    Ei ti-ar da un morcovior.

                                    Chiar si florile-mpreuna
                                    Ti-ar da roua lor cea buna.

                                    Insa tu, ied rasfatat,

                                    Vei ramane nemancat,

                                    Fiindca mancarica ta

                                    Ti-o va lua altcineva!

Al optulea povestitor: Iedul n-are timp s-asculte!

                                    Printre lacrimile-i multe,

                                    Cere-ntruna de mancare…

                                    Cine sa-i aduca, oare?

                                    Un urs mare, cam flamand,

                                    Auzi pe ied plangand.

                                   

Ursul:              Sunt aici, ia spune-mi mie:

                                    Ce sa-ti pun in farfurie?

                                    Ca-ti dau paine si bucate,

                                    Miere, fructe si salate.

Al optulea povestitor: Da’ursul le-a  luat pe toate,

                                    Si, in codru-ntunecat,

                                    Sub un pom, pe saturate,

                                    Pan’spre seara le-a mancat.

Toti:                            Ei, daca asa ti-a fost vrerea…

                                    Noi ti-am spus cum e cu lenea!


                                    Haide, iesi la joaca-afara,

                                    Pana nu se face seara!

Al noualea povestitor: Soarele a asfintit.

                                    Iata, noaptea a venit…

                                    Dupa tot ce a patit,

                                    Iedu’nostru-i ostenit!

Dar putere tot mai are

Ca sa strige-n gura mare:

Iedul:                           Unde-o fi bunica mea?

                                    Nu-i pasa de soarta mea,

                                    Ca nu am pe nimeni

                                    Sa ma legene ca ea!?

Toti:                            Mai iedutule prostut,

                                    Urca iute in patut,

                                    C-o sa vina lupul rau

                                    Si-o fi vai de capul tau!

                                    Uite, daca n-ai tacut,

                                    Lupul a si aparut!

Lupul:             De ce strigi, iedutule?

                                    Te-adorm eu, dragutule:

                                    Stai culcat pe doua perne,

                                    Somnul tau se va asterne


                                    Si pe gene, si pe pleoape,

                                    Iar eu o sa stau aproape!

                                    Hai, dormi, iedule rau,

                                    C-a venit si randul tau

                                    Somnul eu sa-ti intrerup:

                                    Acum vei fi mancat de lup!

                                    Nani, nani, iezisor,

                                    Cand te vad, de foame mor,

                                    Coltii eu mi-am ascutit

                                    Sa mananc ied adormit!

Al zecelea povestitor. Lupul cantul si-a-ncheiat,

                                    Iedul s-a inspaimantat;

                                    Cu puteri nebanuite

                                    El s-a smuls atat de iute.

                                    Si-a fugit colo-n  padure

                                    Sa se-ascunda, sa nu-l fure

                                    Lupul, ce-ar putea sa jure

                                    Ca de-acum, niciodat’

                                    Nici un ied nu i-a scapat!

Al unsprezecelea povestitor:

                                    Pe seara, caprele-au aflat

                                    In lipsa lor ce s-a-ntamplat.


                                    Dar iedul lor cel rasfatat

                                    Acum in bine s-a schimbat.

                                    Caci iata, s-a intors acasa

                                    Si singur a mancat la masa,

                                    Iar dupa ce le-a sarutat,

                                    S-a dezbracat si s-a culcat.

                                    Morala este, dragi copii:

                                    Ca iedu-acesta veti pati,

                                    De nu veti sti singuri manca,

                                    De nu va place-a va-mbraca

                                    Si tot chemati pe-altcineva

                                    De grija voastra a purta!

                                    Sa fiti niste copii cuminti,

                                    Sa-i ajutati si pe parinti,

                                    Sa fiti curati si ordonati

                                    Si bine voi sa va purtati!

Scufita Rosie

(Personajelor principale li se pot adauga alte personaje-animale flori


etc.-in functie de posibilitati.)

Scufita Rosie: Eu sunt o fetita din tara basmelor.

                                    Am si o scufita pe gustul tuturor

                                    Si-am venit acum sa va povestesc,

                                    Desi sunt doar una, eu vreau sa vestesc:


                                    Vor sosi aici costumati de gala

                                    Flori si gaze mici, iepurasi voinici,

                                    Vine lupul rau, vine si-o bunica

                                    Uite, vine, zau, pusca, fara frica!

                                    Dragi copii, veniti la mine

                                    Sa va spun o intamplare

                                    De care-mi este rusine,

                                    Ca n-am fost ascultatoare!

                                    Sunt o fata ca oricare:

                                    Nici prea mica, nici prea mare,

                                    Si parintii ma iubesc

                                    Si cu drag ei ma-ngrijesc!

Personaj:                     Dar tu cum ii rasplatesti,

                                    Cum le-arati ca ii iubesti?

Scufita Rosie: Ii ajut la treaba mult

                                    Si cuvantul le ascult

                                    Si, pentru ca le sunt draga,

                                    Eu le dau inima-ntreaga!

Personaj:                     Haide, spune ce-ai patit,

                                    Ce necaz ai patimit?

Scufita Rosie: Dupa cum stiti din poveste,

                                    Bunicuta a dat veste


                                    Ca este tare bolnava:

                                    Are o bronsita grava!

                                    Si, pentru ca sta la pat

                                    Si nimic azi n-a mancat,

                                    Mama mea s-a pregatit:

                                    Bunatati ea a gatit,

                                    Intr-un cos le-a aranjat –

                                    Este timpul de plecat!

Mama:            Draga mea, pune-ti scufita

                                    Si imbraca si rochita,

                                    Ia si cosul cu mancare,

                                    Fii atenta pe carare!

Tatal:                          Tu, Scufita, vezi ce faci,

                                    Cu timpul sa te impaci

                                    Mergi mai repede-n padure,

                                    Nu te uita dupa mure,

                                    Soarele nu te asteapta,

                                    Tine tot poteca dreapta,

                                    Iar pe drum, de te-ntalnesti

                                    Cu straini, sa te feresti!

Mama:            Nu vorbesti si nu te joci,

                                    Iar pe seara te intorci!


                                    La bunica-n usa bati

                                    Si la usa te descalti,

                                    'Sarut-mana!' sa ii spui,

                                    Usa bine s-o incui!

                                    O intrebi de sanatate,

                                    Potrivesti perna la spate,

                                    Mai stergi prafu’, aerisesti,

                                    De microbi sa o feresti!

Scufita Rosie: Multumesc de sfaturi bune

                                    O sa fac cum e mai bine!

Cantec

(text adaptat dupa melodia lui Petre Tipordei)

                                    Spre casuta bunicutei

                                    Azi Scufita a pornit,

                                    Ca sa-i duca, saracutei,

                                    Cosul gata pregatit.

                                    Este vara si e bine,

                                    Pasarile ciripesc,

                                    Flori iubite de albine

                                    Stau la soare si zambesc.

Refren:                        E frumoasa si cuminte

                                    Si prietenoasa foc!


                                    Va rugam sa luati aminte

                                    Daca s-a oprit in loc.

Refren:                        Vai, ce multe ciupercute

                                    Dupa ploaie-au rasarit!

                                    Ursuleti si chiar vulpite

                                    In poiana au venit.

Iepurasul:                    Hei, fetita cu scufita,

                                    Ce cauti in poienita?

Scufita Rosie: La bunica eu ma duc,

                                    La casuta de sub nuc!

Iepurasul:                    Vezi sa nu te ratacesti,

                                    Singura pe-aici tu esti!

                                    Si-n tufis, cred c-ai aflat,

                                    Sta un lup cam nemancat.

                                    Uite, vine catre tine,

                                    Am fugit, ca nu-i de mine!

Lupul:             Buna ziua, fata buna,

                                    Hai sa mergem impreuna

                                    Prin padurea asta mare,

                                    Hai sa facem o plimbare!

                                    Uite ce de flori, Scufita!

                                    Vrei sa faci o coronita?


                                    Fluturii pe-aicea zboara,

                                    Trece si o caprioara!

                                    Iepurasii cu ochi vioi,

                                    Aratati-va si voi!

                                    Prin padure sa umblam,

                                    Lucruri multe s-o-nvatam!

                                    Si sa uite pana-n seara           

                                    De bunica bolnavioara!

Cantec

(text adaptat pe melodia cantecului In padure e frunzis, din folclorul


copiilor)

                                    In padure, printre flori,

                                    Vei gasi multe culori.

                                    Animale mari si mici

                                    Sunt aici.

                                    Sunt si pasari, dar si gaze

                                    Foarte mici.

                                    Dar tu, frumoasa Scufita,

                                    Nu mai sta in poienita!

                                    Lupul rau a disparut

                                    De pe-aici:

                                    Sa nu faca vreun rau

                                    Bietei bunici…
Primul povestitor:

                                    Si Scufita cea draguta

                                    A uitat de potecuta,

                                    Culegea din poienita

                                    Flori pentru o coronita.

                                    Toata ziua a umblat,

                                    Fluturii i-a alergat,

                                    Sfatul ea n-a ascultat –

                                    A cantat si s-a jucat!

Al doilea povestitor:

                                    Si tarziu, pe inserat,

                                    Cand si soarele-a plecat,

                                    A simtit ca-i este frica,

                                    Amintindu-si de bunica.

                                    Si-a plecat la drum. Indata,

                                    Inima-ncepu sa-i bata;

                                    Vai, bunica-i suparata,

                                    Ca nu mai ajunge-odata!

Al treilea povestitor:

                                    Dar in casa, la bunica,

                                    Nu recunoscu nimic.

                                    Totul este cam schimbat,


                                    Oare ce s-a intamplat?

                                    Dupa ce a dat binete

                                    Si usa a incuiat,

                                    Cu rusine si tristete

                                    S-a apropiat de pat.

Lupul:             Haide, intra, nepotica,

                                    Bine-mi pare c-ai venit,

                                    Ti-am facut o bonetica –

                                    De dorul tau m-am perpelit!

                                    Si te-asaza-aici, pe pat,

                                    Lasa-ma sa te privesc,

                                    Voi incepe-acum, indat’

                                    Basmul sa ti-l povestesc!

Al patrulea povestitor:

                                    Si fetita sta mirata

                                    Si privea in fata ei,

                                    Si-ntreba atunci, pe data,

                                    Crezand ca-i bunica ei:

Scufita Rosie: Bunicuta, ochii tai

                                    Sunt atat de rosii, rai!


                                    Tu ai plans cu ei mereu,

                                    Oare-ai plans de dorul meu?

Lupul:             Ai dreptate, draga mea,

                                    Multe ore eu am plans

                                    Sufletul meu te dorea,

                                    Greu la mine ai ajuns!

Scufita Rosie: Bine, bine, bunicuto,

                                    Dar pe maini tu blana ai,

                                    Nu mai esti asa micuta,         

                                    Chinuita-n pat tu stai,

                                    Parca te-ai mai ingrasat,

                                    Bratele ti-au mai crescut!

                                    Spune-mi, e adevarat

                                    Sau mie mi s-a parut?

Lupul:             O, dar nu te speria,

                                    Mainile le folosesc

Sa te pot imbratisa

Ca eu tare te iubesc!

Scufita Rosie: Dar ce gura mare ai,

                                    Seamana c-un bot, se pare,

                                    Si nici coltii nu-i aveai,

                                    Tu esti bunicuta oare?


Lupul:             Vai, dar esti cam curioasa

                                    Si mai esti si plicticoasa;

                                    Eu sunt lupul, precum vezi,

                                    Si te voi manca, ce crezi?!

Al cincilea povestitor:

                                    Si deodata o-nghiti

                                    Pe fata cat ai clipi!

                                    Si se-ntinse-apoi in pat,

                                    Adormind imediat!

Cantec

(text adaptat pe melodia cantecului In padure, din folclorul copiilor)

                                    Uite-asa s-a intamplat, tra-la-la…

                                    Si padurea a aflat, tra-la-la…

                                    Despre lup ce a mancat, tra-la-la…

                                    Burta el cum si-a umflat, tra-la-la…

                                    Pasari, flori si animale, tra-la-la…

                                    Stau si plang acum cu jale, tra-la-la…

                                    Si-au chemat in ajutor, tra-la-la…

                                    Pe vestitul vanator, tra-la-la…

Al saselea povestitor:

                                    Vanatorul iscusit

                                    La bunica a sosit,


                                    Si pe lup el a zarit:

                                    Nu se-oprea din sforait.

                                    Pusca repede a luat,

                                    Sa-l impuste de indat’,

                                    Mai apoi, nehotarat,

                                    S-a uitat, s-a mai gandit:

Vanatorul:                   Burta lupului e mare,

                                    Ce o fi  intr-insa, oare?

                                   

Al  saptelea povestitor:

                                    Un cutit el a luat,

                                    Si pe burta l-a taiat.

                                    Si in burta le-a gasit

                                    Pe bunica si fetita,

                                    Ca te miri cum au trait

                                    Fara nici o luminita,

                                    Fara aer! Tot asa,

                                    Daca el nu aparea,

                                    Nimeni nu ar fi aflat

                                    Ce necaz s-a intamplat!

Bunica:                       Vai de mine, ce-am patit?

                                    Lupul iute m-a-nghitit.


                                    Eu credeam ca e Scufita

                                    Pregatisem si rochita!

                                    Dar in casa-a navalit

                                    Lupul, tare hamesit!

                                    Eu i-am dat ca sa manance

                                    Din ce-aveam, apoi, sa plece!

                                    A mancat cat a mancat,

                                    Lupul nu s-a saturat,

                                    De pat s-a apropiat

                                    Nu stiu cum, dar m-a mancat!

Vanatorul:                   Lasa, bine c-am venit,

                                    Necazul s-a ispravit

                                    Sanatoase v-am aflat

                                    Si pe lupt l-am aranjat!

Al optulea povestitor:

                                    De treaba-atunci s-au apucat

                                    Si-n burta mare i-au bagat

                                    Pietroaiele ce-au adunat,

                                    Sa creada lupul c-a mancat.

                                    Si-au inceput apoi sa-l coasa,

                                    Cu fir puternic de matasa.

                                    Si, dupa ce au ispravit,


                                    Intr-un  cotlon ei s-au pitit,

                                    Ca sa vada ce va fi,

                                    Lupul cand se va trezi.

Al noualea povestitor:

                                    Si tarziu, intr-un sfarsit,

                                    Satul de cat a sforait,

                                    Se rasuci acum in pat…

                                    Dar cade moale inapoi,

C-avea in burta  un pietroi.

                                    Si burta plina i s-a spart:

                                    Si astfel lumea a scapat

                                    De lup, ce soarta-si merita,

                                    Iar fata a-nvatat ceva.

Cantec

(text adaptat dupa melodia cantecului Scufita Rosie de Ioan Luchian


Mihalea)

Toti copiii:                  Ati aflat acum povestea

                                    Cu Scufita Rosie.

                                    Prin padure a mers vestea:

                                    Lupul lacom nu mai e!

                                    Fiti atenti, copii frumosi,

                                    Ca in viata intalniti

                                    Oameni rai, periculosi.


                                    Sa-nvatati sa va feriti!

                                    S-ascultati voi, copilasi,

                                    De parinti, ca nu e greu.

                                    Si la sat, si la oras,

                                    Oameni rai vor fi mereu!

Cenusareasa

                                    A fost odata ca-n povesti,

                                    Pe unde nici nu te gandesti,

                                    O casa-n care locuia

                                    O mama vitrega si rea.

                       

                                    Si doua fete ea avea,

                                    Si le iubea, le rasfata,

                                    Si, stiti, nici una nu muncea –

                                    Mamica lor le proteja.

                                    Dar tot aici traia din greu

O fata trista tot mereu

Ca mama ei de-abia murise

Si tatal ei, ce mult n-o planse,

Avand nevoie de nevasta,

Si-aduse-n casa o napasta –

Era femeie carcotasa,


Era urata si trufasa.

Si fetele-i o mosteneau.

In toate i se-asemanau:

Urate, lenese din fire,

Asta vedeai dintr-o ochire!

Desigur, toata treaba grea

Biata orfana o facea.

Din zori de zi si pana-n seara,

Ele-i faceau viata amara.

Era supusa si blajina,

Muncind cu inima  senina,

Iar de dormit, dormea-n cenusa,

Un colt sarac de dupa usa.

Vazand ca e asa umila,

Cenusareasa-i spun, in sila!

Ea spala, calca si gateste,

Dar pe ea nimeni n-o iubeste!

Dar iata ca s-a-ntins in tara

Un zvon, in zi de primavara:

Printul invita la palat

Pe orice fata din regat.

Caci el dorea sa se insoare


Cu-o fata mandra ca un soare.

Si-o va alege, negresit,

Din fetele ce le-a poftit!

Si vestea a sosit indata

La casa-n care blanda fata,

In rochie veche, peticita,

Isi petrecea viata la plita.

Si zarva mare s-a pornit,

Ce toata casa-rascolit,

Caci cele trei s-au si gandit

Sa se porneasca in petit!

Si ce mai tipete urmara,

Ce rochii-au fost scoase-afara,

Ce de porunci pe biata fata,

Caci toate o voiau pe data!

Asa de vitrega era

Acea ce mama ii spunea,

Ca fete-i si le gatea,

Iar de cealalta nu-i pasa!

Cenusareasa a rugat-o

S-o ia la bal. Dar a certat-o,

Si a iesit un taraboi,
Si a trimis-o inapoi.

Si, cu asprime, i se spuse

S-aleaga graul din cenusa.

Si fata noastra-amarnic planse,

Cu ochii atintiti spre usa!

Ea trebuia sa stea in casa,

S-aleaga boabe-aici, pe masa.

Sa spele rufe pana maine,

Sa calce si sa faca paine.

Si cele trei, iata, - au plecat!

Cenusareasa, c-un oftat:

-Of! Cu ce sunt eu de vina,

De am o viata-asa haina?

Nu mi-ar placea oare si mie,

Sa zburd mereu de bucurie?!

Ce mi-ar placea sa mai dansez,

De print alaturi sa visez!

Dar ce fac eu: mai stau pe ganduri?

Inima, degeaba murmuri,

Visele nu-s pentru mine,

Inserarea, iata, vine!

Si nimic n-am facut,


Timpul repedea-a trecut,

Ce-am facut el nu ma-ntreaba,

Hai sa ma apuc de treaba!

Stand asa, cu gandul dus,

Fata suferea nespus,

Boabele le alegea,

Si in strachini le punea.

 Erau multe, nu razbea,

Ajutor ea nu avea.

Puse mainile pe fata:

Mult e pana dimineata!

Nu vazu ca-n geam s-au strans

Pasari ce indata-au prins

Repede s-aleaga pleava

Graului si, gata-i treaba!

Porumbel si porumbita

Au adus o coronita,

De-mbracat – mandra rochita,

Si-o caleasca la portita!

De la nasa a primit

Aste straie minunate,

Si-n picior si-a potrivit


Pantofiori cu  nestemate.

Porumbeii o grabira

Si-o urcara, pe-nnoptat,

Intr-o falnica trasura

Ce-a zburat catre palat.

Miezul noptii e semnalul

Sa dispara de la bal.

Vraja zanei se va  rupe

Si va ramanea in carpe.

La palat, ce stralucire!

Ea priveste cu uimire,

Dansul o ademenea,

Sa stea-n loc nu se facea!

Si, pe tronu-mpodobit,

Statea printul,  plictisit.

Nici o fata nu-i placea,

Aleasa-i nu se zarea.

Dar, deodata, el tresare,

Ii paru ca vede-n zare

Fata fara-asemanare!

S-a aprins de nerabdare!

El o lua la dans , pe data,


Cenusareasa-i minunata!

Si-asa dansa numai cu ea,

De dragul ei nu mai putea!

Dar miezul noptii ca venea,

Domnita noastra disparea,

Fara sa-i spuna lui, cinstit,

Cine e, de-unde-a venit.

Si s-au vazut a doua seara,

Ca-n miez de noapte sa dispara!

In seara-a treia, tot asa,

Sa plece iute se grabea.

Dar printul nostru, disperat

Ca cine-i fata n-a aflat,

A poruncit sa toarne jos

Un strat de smoala foarte gros,

Pe-ntinsul scarilor de piatra

Poate va prinde fata-ndata!

Porunca se indeplini

El sta sa vada ce va fi.

Si miezul noptii a venit,

Cenusareasa a pornit

Pe scari, piciorul s-a lipit,


Din drumul ei s-a cam oprit.

Era acum descoperita?

Cu spaima se uita, pierita!

Isi smulse brusc, atunci piciorul,

Lasa in smoala pantofiorul.

Degraba a ajuns acasa,

Ascunde rochia frumoasa

Si cu cenusa s-a manjit,

In zdrente rupte s-a gatit.

Spre dimineata au venit

Stapanele si-au povestit,

S-au laudat c-au fost frumoase,

Desi erau foarte geloase

Pe o straina, mandra tare,

Venita de prin alta zare,

Cu care printul a dansat,

La alta nu s-a mai uitat!

Cenusareasa asculta

Si-n suflet ea se bucura,

Inchidea ochii si visa

Si fata ei toata zambea.

Dar la palat ce se-ntampla?


Imediat noi vom afla!

Printul, varand c-a disparut

Straina care i-a placut,

Se duse jos, unde a pus

Pe trepte smoala, cum a spus!

Gasind un pantofior uitat,

El se gandi ca a aflat

Cum s-o gaseasca pe stapana,

Frumoasa cu mersul de zana.

Pe cea care va incalta

Pantoful mic ce i-l va da

Plecara oamenii prin tara,

Iar fetele, pe rand, probara,

Increzatoare, pantofiorul.

Dar nu se potrivea piciorul!

Mergand mai multe zile-n tara,

Din casa-n casa cautara,

Pe orice fata de-a aflara

O pusera sa-ncalte, dara,

Acest pantof cu numar mic.

Degeaba, n-au gasit nimic!

Printul si oamenii lui


Si-au pus sperantele in cui:

Picior ca pantofiorul nu-i.

Pantoful e al nimanui!

Intr-un sfarsit, printul sosi

La casa fetei. Se opri.

Aici il asteptau gatite

Surorile, ingalbenite

De ciuda mare si necaz:

S-ar marita cu-acest viteaz!

Ele-au probat, deci, pantofiorul,

Dar nu prea le intra piciorul!

Iar mama lor le-a sfatuit

Ca sa isi taie c-un cutit

Un deget, poate va intra,

Dar, de intrat,  nu se putea!

Iar printul, foarte suparat,

Pe toate trei le-a intrebat

Daca in casa lor cea mare

Nu se mai afla-o fata oare?

Si, prinse la inghesuiala,

Se cam codira, se mirara,

Dar au cazut la invoiala:


Pe fata au chemat-o afara.

Era-ntr-un colt, ascunsa bine,

Prinsa de teama si rusine;

Si fata, plina de cenusa,

Se-apropie incet  de usa.

Proba si ea un pantofior:

Piciorul ii intra usor!

Isi puse rochia de bal

Si printul o urca pe  cal.

Si mare nunta s-a pornit!

Si lume multa  venit!

Vedeti, povestea s-a sfarsit,

Iar finalu-i fericit.