LEGE din 15 august 1864

pentru regularea proprietatii rurale

ACT EMIS DE: PARLAMENT

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 181 din 15 august 1864

Aceasta lege a fost promulgata si publicata in Monitorul Oficial nr. 181 din 15 august 1864. In legatura cu
aceasta lege, a se vedea: Legea din 21 martie 1867, in nota art. 42; Legea din 13 februarie 1879, la ordinea sa
cronologica, relativa la executarea art. 7 din Legea rurala precum si Legea interpretativa a art. 7 din 7 aprilie
1910, al carui cuprins este:

Prin cuvantul "satean", prevazut la art. 7 din Legea de la 1864 si "cultivatori sateni" de la alin. II, se inteleg si
invatatorii, preotii si servitorii bisericesti din comunele rurale precum si femeile satence. Toate instrainarile ce
se vor fi facut in favoarea acestora, sunt si raman valabile.

CAP. 1

Pentru dreptul de proprietate al sateanului clacas si pentru rascumpararea sarcinilor sale catre stapanul mosiei

Art. 1

Satenii clacasi (pontasi) sunt si raman deplini proprietari pe locurile supuse posesiunii (stapanirii) lor, in
intinderea ce se hotaraste prin legile in fiinta.

Aceasta intindere (peste locul ce au satenii in vatra satului, pentru casa si gradina) este:

a) In judetele de dincoace de Milcov (Tara Romaneasca):

1. Pentru sateanul cu 4 boi si o vaca, 11 pogoane;

2. Pentru sateanul cu 2 boi si o vaca, 7 pogoane si 19 prajini;

3. Pentru sateanul ce are o vaca sau toporas, 4 pogoane si 15 prajini;

b) In judetele de dincolo de Milcov, (Moldova):

1. Pentru sateanul cu 4 boi si o vaca, 5 falci 40 prajini;

2. Pentru sateanul ce are 2 boi si o vaca, 4 falci;

3. Pentru sateanul ce are o vaca sau palmas, 2 falci 40 prajini.

c) In judetele de peste Prut (Basarabia):

1. Pentru sateanul cu 4 boi si o vaca, 6 falci si 30 prajini;

2. Pentru sateanul cu 2 boi si o vaca, 4 falci si 30 prajini;

3. Pentru sateanul ce are o vaca sau palmas, 2 falci si 70 prajini.

 Art. 2

Locuitorilor, care nu se bucura de intinderea pamantului ce li se cuvine dupa articolul precedent, li se va

implini intinderea legala de pamant.

Art. 3

Nici intr-un caz, suma locurilor ramase in deplina stapanire a sateanului, nu va fi mai mare decat 2 treimi ale
unei mosii.

Se intelege ca padurile nu intra in aceasta socoteala.

Art. 4

Vaduvele fara copii, nevolnicii, satenii care nu au meserie de agricultori, si n-au facut claca si prin urmare n-
au avut pamant de hrana, marginiti fiind numai in locul caselor si al ingraditurilor lor, toti acestia devin
proprietari numai pe locurile legiuite cuvenite pentru casa si gradina adica:

In judetele de dincoace de Milcov:

400 stanjeni patrati la camp si 300 la munte, stanjenul tarii romanesti.

In judetele de dincolo de Milcov, 10 prajini falcesti.

In judetele de peste Prut, 10 prajini falcesti pentru palmas, 11 prajini pentru locuitorul cu 2 boi, 12 prajini
pentru locuitorul cu 4 boi.

Nevarstnicilor unui satean li se va da acelasi pamant ce a avut si parintele lor la epoca mortii sale, daca
vaduva va oferi a plati despagubirea cuprinsa in acest decret.

Art. 5

Nu vor avea drept de a cere pamantul ce se da satenilor clacasi, dupa art. 1 al acestui decret, locuitorii
oricarui sat, care prin invoieli speciale cu proprietarul mosiei, nu aveau decat casa si gradina in sat, fara a fi
clacasi si prin urmare, nu vor avea dreptul de a primi locuri de hrana si celelalte. Asemenea locuitori au insa
facultatea de a primi pamant pe mosiile Statului.*)

Art. 6

Vor avea facultatea a se stramuta pe mosiile Statului cele mai apropiate:

a) Satenii, carora din 2 treimi ale mosiei, nu li se poate implini intinderea locurilor legiuite;

b) Spornicii (insurateii) ce nu vor avea locuri in cuprinderea legilor in fiinta.

Si unii si altii, stramutandu-se pe mosiile Statului, au voie de a se desface de casele si sadirile facute de dansii
pe mosiile pe care le parasesc, avand comuna dreptul de preemtiune (rascumparare).

Art. 7
 De la promulgarea decretului acestuia, in termen de 30 ani, sateanul sau mostenitorii sai nu va putea instraina,
nici ipoteca proprietatea sa, nici prin testament, nici prin acte intre vii, decat catre comuna sau catre vreun alt
satean.

Dupa trecerea de 30 ani*) el va putea dispune de proprietatea sa, dupa regulile dreptului comun si in caz de
vanzare, cu rezerva dreptului de preemtiune a comunei.*)

------------

*) In anul 1884 implinindu-se acest termen de 30 ani care era prevazut si de art. 132 al Constitutiei din 1866,
s-a prelungit inca cu 32 ani, modificandu-se in acest sens, in anul 1884, art. 132 al Constitutiei dupa cum
urmeaza:

Art. 132, din Constitutie (Mod. Leg. 8 iunie 1884). Pamanturile fostilor clacasi, ale insurateilor si ale
locuitorilor care au cumparat sau vor cumpara in loturi mici, proprietati ale Statului, sunt si vor fi inalienabile in
timp de 32 ani cu incepere de la promulgarea acestei legi.

Locuitorilor insa cuprinsi in raza vreunei comune urbane, se va putea acorda prin legi speciale facultatea de a
instraina locurile lor de casa.

Inalienabilitatea se aplica la pamanturile vandute de Stat in loturi mici in partea Romaniei de peste Dunare.

Schimburile de pamant contra pamant nu intra in prohibitiunea legii de fata.

Schimburile pamanturilor, de care e vorba in acest articol, nu se vor putea face decat contra altor pamanturi
de aceeasi intindere si calitate.

*) A se vedea cu privire la executarea si interpretarea art. 7, Legea din 13 februarie 1879, la ordinea sa
cronologica impreuna cu modificarea interpretativa, ce a suferit prin Legea din 7 aprilie 1910. A se vedea si
legile din 23 mai 1892, 5 iunie 1892 si 23 mai 1893. A se vedea de asemenea si art. 132 din Constitutie,
modificat in 1884, prin care se prelungeste inca cu 32 ani, incepand din 1884, inalienabilitatea acestor
pamanturi.

Art. 8

Cand un satean va muri fara testament, sau fara a avea mostenitori legitimi, partea lui de pamant o va lua
comuna cu indatorire de a plati datoria lui pentru despagubirea clacii dupa art. 22.

Tot catre comuna va trece si proprietatea sateanului, care pana la lichidare, nu va fi in stare de a raspunde, din
orice imprejurare, despagubirea cuvenita stapanului de mosie si care va declara ca nu voieste a pastra
proprietatea sa.

Art. 9

Dreptul la padure ce au satenii de pe mosiile din Moldova dupa art. 44 al Legii muntelui, (adica judetele:
Putna, Bacau, Neamt si Suceava), si cei de pe mosiile din tara Romaneasca in virtutea art. 140, paragraf 4 din
Legea de la 23 aprilie 1851, li se pastreaza neatins si in viitor.

Dupa 15 ani proprietarii vor fi in drept a cere liberarea padurilor de sub aceasta servitute, prin buna invoiala,
sau prin hotarare judecatoreasca.
 Acest drept il vor putea exercita si comunele, asezamintele publice si Statul.

Art. 10

Se desfiinteaza odata pentru totdeauna si in toata intinderea Romaniei, claca (boerescul), dijma, podvezile,
zilele de meremet, carele de lemne si alte asemenea sarcini, datorite stapanilor de mosii sau in natura sau in
bani, unele si altele stabilite prin legi, hrisoave, sau invoieli perpetue ori temporale.

Art. 11

Drept claca, dijma si celelalte sarcini desfiintate prin decretul de fata, se va da stapanilor de mosii, odata
pentru totdeauna, o despagubire dupa cum se reguleaza la cap. III.

Art. 12

Claca nu mai este permisa; insurateii nu vor putea face cu proprietarii decat invoieli temporale.

Invoielile sunt slobode intre proprietari si sateni; dar cand cu aceste invoieli sateanul isi obliga chiar munca
sa, ele nu se vor putea face decat numai pe un termen de 5 ani.

Invoielile astazi in fiinta pentru prisoase pe un timp marginit, nu se desfiinteaza afara numai de vor fi facute
pe un timp mai mare de 5 ani si afara de cazul cand proprietarul unei mosii va fi facut cu sateanul o invoiala
peste tot, atat pentru cele legiuite, cat si pentru prisoase.

Art. 13

Satenii au facultatea de a primi in locurile legiuite, pometurile ce le au astazi.

Orice alte pometuri mai are sateanul peste locurile legiuite, raman in folosul lui, dupa invoielile savarsite, sau
dupa indatoririle obisnuite pana acum.

Art. 14

Locurile de islaz (imas), aratura si faneata, care prin legi speciale, stapanii de mosii sunt datori a da preotilor
bisericilor satesti, nu se ating prin decretul de fata. Aceste locuri vor urma si in viitor a servi pentru intretinerea
clerului din respectivele comune.

Art. 15

Islazurile, (imasurile), locurile de faneata si aratura ramase in proprietatea satenilor, dupa decretul de fata, se
vor hotarnici si pietrui. Inginerii topografi indestulatori, oranduiti si platiti de Stat, se vor numi pentru fiecare
judet, spre a dirige si a activa lucrarea de mai sus.

Art. 16

Cand locurile mentionate in articolul precedent, vor fi risipite (diseminate) in multe parti ele se vor intruni pe
cat va fi cu putinta. Aceasta lucrare se va face prin comisiuni ad-hoc, compuse din 2 membri, alesi unul de
proprietarul respectiv si celalalt de autoritatea comunala a locului. La caz de neintelegere intre membrii
comisiunii in lucrarile lor, ea va alege un super-arbitru prin sorti dintre membrii comitetului permanent al
judetului.

In caz de intrunirea pamanturilor, se va da sateanului cat va fi cu putinta locuri de aceeasi calitate si intindere.
 CAP. 2 Despre vatra satului

Art. 17

Vetrele satelor se vor pietrui si hotarnici dupa modul aratat in articolul 15.

Art. 18

Proprietarii de mosii pastreaza pe seama si in folosul lor toate cladirile, sadirile, uzinele, cu ingraditurile lor,
precum si elesteele (iazurile) si morile ce vor fi avand in cuprinsul vetrelor.

Art. 19

Asupra iazurilor de care se face mentiune in art. precedent, satenii pastreaza si in viitor facultatea de a-si
adapa vitele; cu indatorire insa, de a contribui impreuna cu proprietarul pentru intretinerea iezaturilor, intrucat
trebuinta adapatoarei ar cere.

Art. 20

Toate locurile si cladirile din cuprinsul vetrei satului, care dupa art. de mai sus nu raman nici in proprietatea
satenilor, nici in a stapanului de mosie, precum: bisericile, cimitirele, casele comunale, scolile, casele si
ingraditurile menite si facute de comuna pentru preotii bisericilor, pietele, ulitele si locurile ocupate de patule
(cosere) si alte stabilimente comunale astazi in fiinta, raman proprietatea comunelor rurale, fara despagubire.

Art. 21

Verice monopol, precum: de macelarie (casapie), de brutarie (pitarie), de bauturi si altele in cuprinsul vetrei
satului se desfiinteaza.

Proprietarii pastreaza dreptul de a face in carciumile, hanurile si alte asemenea cladiri, ramase lor conform
articolului 18, verice speculatiuni invoite de lege, supunandu-se la toate indatoririle legale catre Stat si comuna.

CAP. 3 Despre determinarea pretului rascumpararii clacii si celorlalte sarcini

Art. 22

Satenii pentru rascumpararea clacii, a dijmei si celorlalte sarcini, care s-au desfiintat prin prezentul decret,
vor plati pentru dobanzi si amortismente pe fiecare an, intr-un termen de 15 ani, cel mult, si in moneda dupa
cursul visteriei, conform alaturatei tabele, insa:

Cel cu 4 boi si o vaca, lei 133.

Cel cu 2 boi si o vaca, lei 100, parale 24.

Cel cu mainile si o vaca, lei 71, parale 20.

Sateanul din satele de munte de peste Milcov, va plati pe fiecare an:

Cel cu 4 boi si o vaca, lei 94, parale 10.

Cel cu 2 boi si o vaca, lei 73, parale 2.

Cel cu mainile si o vaca, lei 51, parale 36.

 Aceasta plata se va raspunde odata si in aceleasi termene cu darile fiscale.

Art. 23

Suma pentru rascumparare se determina, inmultindu-se cu dobanda legala de 10% pretul in bani al clacii si al
dijmei. Asadar, proprietarii de mosii vor avea a primi in tot:

a) Pentru sarcinile sateanului ce are pamant, pentru patru boi si o vaca, lei 1521, parale 10;

b) Pentru ale celui cu doi boi si o vaca, lei 1148, parale 20;

c) Pentru ale celui cu mainile si o vaca, lei 816.

Pentru sateanul din satele de munte de peste Milcov:

a) Pentru sarcinile celui cu patru boi si o vaca, lei 1076;

b) Pentru ale celui cu doi boi si o vaca, lei 834, parale 1 1/2;

c) Pentru ale celui cu mainile si o vaca, lei 592, parale 2.

Art. 24

Pentru a se constata numarul clacasilor dupa fiecare mosie, deosebitele lor categorii, precum si suma de
despagubire cuvenita proprietarului dupa art. 23, se instituie in fiecare plasa cate o comisiune compusa de un
delegat, ales de toti proprietarii plasei, de un delegat ales de consiliile comunale ale satelor locuite de clacasi, si
de un delegat al fiscului. Aceste comisiuni vor fi datoare, in termen de opt luni de la instituirea lor, a savarsi
lucrarea.

Art. 25

Constatarile prescrise in articolul precedent se vor face de comisiuni, dupa statu-quo, din ziua promulgarii
acestui decret.

Art. 26

Incheierile acestor comisiuni, la caz de nemultumire a partilor interesate, sunt supuse la recurs catre consiliile
judetene sau catre comitetele permanente.

Art. 27

In contra hotararilor consiliilor judetene sau ale comitetelor permanente, Consiliul de Stat se rosteste in
ultima instanta asupra recursului.

Art. 28

In modul mai sus prescris, constatandu-se cuantumul despagubirii, la care fiecare proprietar are drept,
comisiunea de care se face mentiune in art. 24, va libera proprietarului, in numele comunei, un titlu doveditor
despre suma ce i se cuvine drept despagubire.

Aceste titluri, dupa ce se vor verifica si legaliza de comitetul permanent sau de consiliul judetean, se vor
prezenta la comitetul central din Bucuresti, spre a se schimba in obligatiuni pe numele fiecareia comune.
 Art. 29

Cand s-ar ivi contestatiuni asupra lucrarilor comisiunii, titlul liberat de dansa si atacat dinaintea instantelor
administrative, dupa modul mai sus prescris va fi, in caz de infirmare, suplinit prin definitiva hotarare
administrativa ce va interveni.

Art. 30

Termenul pentru recurs la consiliul judetean, sau la comitetul permanent, va fi de 10 zile de la liberarea
titlului mentionat in art. 28.

Termenul recursului catre Consiliul de Stat, in contra hotararilor consiliilor judetene, sau al comitetelor
permanente va fi de doua luni de la data lor.

Art. 31

Consiliile judetene sau comitetele permanente nu vor putea verifica si legaliza titlurile eliberate de
comisiunile plaselor, decat dupa trecere de 10 zile de la liberarea lor.

Art. 32

Comitetul central nu va putea schimba in obligatiuni titlurile sau definitivele hotarari administrative, decat
dupa trecerea de trei luni de la data lor.

Art. 33

Incat se atinge de despagubirea ce se cuvine stapanilor de mosii pentru locul caselor si ingraditurilor, ce dupa
art. 4 din aceasta lege raman proprietate absoluta a nevolnicilor, a satenilor care n-au meserie de agricultori si a
vaduvelor nesupuse clacii, aceasta despagubire se evalueaza in suma de un galben, sau moneda
corespunzatoare; si care se va raspunde direct catre stapanii de mosii, si anume cate jumatate galben la fiecare
sase luni dupa promulgarea decretului de fata.

Art. 34

Indata ce cu ajutorul subventiunii acordata de Stat prin art. 50, se vor despagubi stapanii de mosii de capitalul
ce li se cuvine pentru desfiintarea clacii si a celorlalte sarcini, plata ce sunt obligati satenii a da ca despagubire
prin art. 22 va inceta.

CAP. 4

Despre casa de despagubire

Art. 35

Se instituie in orasul Bucuresti, un comitet central sub numele de: Comitetul de lichidare al obligatiunilor
comunale rurale.

Art. 36

Acest comitet se compune de:

a) Ministerul de Finante;
 b) Un membru al Consiliului de Stat;

c) Un membru al Curtii de Conturi.

Art. 37

Deodata cu alegerea acestor membri de catre corpurile din care fac parte, se va alege si cate un al doilea
membru care va suplini locul celorlalti in caz de lipsa.

Art. 38

Acest comitet nu va putea lucra decat fiind prezenti toti membrii.

Ministrul va prezida acest Comitet. In lipsa-i va prezida membrul Consiliului de Stat, al carui loc se va
suplini de unul dintre membrii supleanti.

Art. 39

Comitetul central primind de la proprietari titlurile de despagubire, liberate de respectivele lor comisiuni sau
de definitivele hotarari administrative date asupra acestor titluri, le va schimba in obligatiuni comunale rurale.

Obligatiunile se vor face la infatisator; vor fi transmisibile prin simpla remitere a actului.

Art. 40

Maximul obligatiunii va fi pana la valoarea despagubirii cuvenita pentru 50 clacasi; minimul se va fixa dupa
vointa proprietarului respectiv.

Numarul obligatiunilor date unui proprietar va compune o serie.

Art. 41 Inscrierea seriilor de obligatiuni se va face in partide pe seama fiecarei comune.

Art. 42 Tragerea la sorti se va face pe serii de obligatiuni; un numar de serii tras pe fiecare an se va plati de
catre Comitetul de lichidatiune, astfel incat cel mult intr-un termen de 15 ani, toate obligatiunile comunale
rurale sa se poata stinge.

Aceasta tragere la sorti se va face in sedinta publica, care va fi anuntata prin foile oficiale cu o luna mai
inainte. Numarul seriilor si al obligatiunilor iesite la sorti, se va publica prin Monitor. Ele vor fi platite mult in
termen de 15 zile dupa tragerea la sorti, fara ca acest termen sa poata constitui, prin expirarea lui, un caz de
decadenta pentru cei in drept.*)

------------

*) Cu privire la interpretarea art. 42, Legea din 21 martie 1867, publicata in Monitorul Oficial nr. 65, a fixat
capitalul de amortizare la 3 1/2% . Iata textul acestei legi:

Art. 1

Pentru ca stingerea obligatiunilor comunale rurale sa se execute in termenul prescris de art. 42 din Legea
rurala, capitalul anual de amortizare se fixeaza la 3 1/2 la suta asupra capitalului ce va constitui obligatiunile
rurale.
 Art. 2

Necontestarea tuturor titlurilor pana la epoca celei dintai trageri la sorti, 23 aprilie 1867, nu impiedica aceasta
tragere. Ea se va efectua si pe seriile declaratiunii provizorii inscrise si liberate de comitetul de lichidatiune al
obligatiunilor rurale pana la acea epoca.

Art. 43

Obligatiunile comunale cuvenite asezamintelor publice, ale caror venituri, nu intra in casa Statului, se vor
trage la sorti numai dupa ce mai intai se vor fi lichidat obligatiunile proprietarilor particulari.

Art. 44

Aceste obligatiuni vor produce dobanda de 10 la suta, care dobanda se va raspunde celor in drept la finele
fiecarui semestru.

Art. 45

Cupoanele dobanzilor exigibile se primesc, dupa valoarea lor nominala, de catre toate casele Statului.

Art. 46

Obligatiunile comunelor rurale se vor primi de toate casele Statului si ale asezamintelor publice si de toate
autoritatile administrative drept cautiune.

Art. 47

La caz cand o mosie s-ar afla ipotecata la epoca promulgarii acestui decret, obligatiunile datorite stapanului
acestei mosii, se vor depune la visterie prin tribunalul unde s-a infiintat ipoteca, si nu se vor libera decat cu
consimtamantul creditorului ipotecar, sau in urma stingerii legale a ipotecii.

Art. 48

Obligatiunile comunale rurale si cupoanele dobanzilor, ce se vor strica sau se vor rupe, vor putea fi reinnoite.

Falsificarea acestor obligatiuni este supusa la penalitatile ce prescrie legea in caz de fabricare de moneda
falsa.

Art. 49

La inceputul fiecarei sesiuni, Ministerul de Finante comunica puterilor legislative o expunere lamurita despre
toate operatiunile Comitetului de lichidatiune.

Art. 50

Fondurile puse in dispozitiunea Comitetului de lichidatiune, pentru lichidarea obligatiunilor comunale-rurale,

sunt:

1. Sumele ce sunt dupa art. 22 obligati satenii a plati;

2. Sumele ce vor proveni din vanzarea porumbului si a meiului (papusoiu si malai), de rezerva din toate satele
locuite de sateni supusi clacii;
 3. Sumele ce se vor aduna din vanzarea partilor de pamant de pe mosiile Statului, conform articolelor 54 si
61.

Art. 51

Proprietarul sau coproprietarii fiecarei mosii, pentru asigurarea creantelor, vor avea drept de ipoteca pe
locurile fiecarui satean.

Art. 52

Sub nici un cuvant si in nici un caz fondurile mai sus afectate la despagubirea proprietarilor de mosii, nu vor
putea fi distrase de la destinatiunea lor.

Aceste sume se vor pastra in tezaurul public sub cheile membrilor Comitetului central.

Art. 53

Lefile si cheltuielile cancelariei Comitetului de lichidatiune se vor plati din bugetul Statului.

Toate sumele ce vor prisosi peste plata cupoanelor de dobanzi ale obligatiunilor comunelor rurale, se vor
intrebuinta anual spre treptata lichidare a obligatiunilor.

CAP. 5

Despre vanzarea de pamanturi de pe mosiile Statului

Art. 54

Pentru lichidarea obligatiunilor comunale-rurale, guvernul este autorizat a vinde locuri pe mosiile Statului, la
insuratei precum si la satenii care se vor afla in cazul art. 5 si 6.

Nu se va putea vinde la o singura familie decat pana la maximum de 12 pogoane.

Art. 55

Pe fiecare mosie a Statului, se va determina cat mai curand printr-un regulament de administratiune publica,
partea in care va avea a se vinde locuri. La aceasta determinare se va alege un loc propriu pentru formarea unei
comune.

Art. 56

Pretul unui pogon pe aceste mosii va fi de 5 galbeni. Plata se va raspunde in curs de 15 ani, si anume cate o a
15-a parte din pret la inceputul fiecarui an, fara dobanda. Dupa trecere de 15 ani, guvernul va putea ridica pretul
pogonului pentru viitorii cumparatori.

Hotararea noului pret trebuie mai intai sa fie incuviintata printr-o lege.

Art. 57

Satenii cumparatori de pamant de pe domeniile Statului nu vor putea, in curs pe 30 ani, sa instraineze
pamanturile lor decat la alte familii de sateni.
 In acest din urma caz, pamantul ce va trece la noul cumparator, nu va trece decat cu sarcinile prevazute la art.
56.

Art. 58

Vanzarile de pamant la sateni se vor face sub dirigerea si controlul Ministerului de Finante.

Cati din sateni isi vor fi inconjurat pamantul cumparat si vor fi platit castigul din urma, vor primi act definitiv
de proprietate si de masuratoarea pamantului.

Actul de vanzare se va subscrie de Ministerul Finantelor, si se va legaliza numai dupa istovirea platii si dupa
regulile dreptului comun.

Art. 59

Ministerul, pe fiecare an, va infatisa puterii legiuitoare un tablou de vanzarile facute in cursul anului si de
sumele incasate. Contabilitatea acestei operatiuni va fi supusa Curtii de Conturi.

Art. 60: In modul si cu conditiunile prescrise mai sus, guvernul este autorizat a vinde pe mosiile Statului,
numite colonii, cat loc prisoseste peste pamantul ocupat astazi de aceste colonii.

Art. 61: Guvernul va avea facultatea, in curs de 3 ani de la aplicarea acestui decret, simtindu-se trebuinta, a
veni in ajutorul casei de lichidare, instrainand din domeniile Statului, loturi de la 100 pana la 500 pogoane.
Cantitatea loturilor ce se vor pune in vanzare precum si forma vanzarii, se vor determina prin regulament
administrativ posterior. Obligatiunile rurale, la vanzarea acestor loturi, se vor primi ca moneda.

Art. 62: Acest decret se va pune in lucrare de la 23 aprilie 1865 (una mie opt sute sasezeci si cinci). Pana
atunci insa guvernul va inainta lucrarile pregatitoare de constatare si de demarcare prevazute prin acest
asezamant.

CAP. 6 Dispozitiuni diverse

Art. 63: Arendasii mosiilor Statului care nu vor voi a se folosi de beneficiul ce le este dat prin contract, de a fi
desfacuti de arenda, in urmarea aplicarii noii legiuiri rurale, drept despagubire pentru desfiintarea clacii si a
celorlalte sarcini ale satenilor statorniciti pe acele mosii, vor fi scazuti din castigurile mosiei cu valoarea muncii
si a celorlalte sarcini desfiintate precum aceasta este statornicit prin art. 22 al legii de fata, si aceasta dupa
numarul si categoria satenilor.

Art. 64

In privinta partilor de pamant ce dupa cap. 5 al acestui decret sunt a se vinde satenilor, arendasii, daca nu vor
voi a renunta la contract, au dreptul a fi despagubiti, pentru pogoanele luate din stapanirea lor cu cate jumatate
galben de pogon si aceasta pe fiecare an pana la expirarea contractului.