Sunteți pe pagina 1din 1

Poluarea mediului a devenit una din cele mai dezbătute probleme ale contemporaneităţii şi una de prim

ordin pentru conducerea societăţii. Omul şi mediul sunt entităţi inseparabile, existenţa omului fiind
dependentă de mediu, iar factorii de mediu (aerul, apa, solul) se pot modifica, în urma folosirii lor de către
om. Astfel apare poluarea, aspect implicit al vieţii, în desfăşurarea căreia unele produse, rezultate din
procesele fiziologice şi din activitatea omului şi a animalelor, devin reziduuri care pot să incomodeze bunul
trai în funcţie de natura şi cantitatea lor. Odată cu marile progrese ştiinţifice, cantitatea şi natura lor s-a
schimbat fundamental. În ultimele decenii, procesul de degradare a factorilor de mediu de pe întinsul
planetei noastre a avut o evoluţie din ce în ce mai îngrijorătoare, cantitatea de poluanţi atingând cifre ce
depăşesc orice imaginaţie. Înlăturarea poluării este o problemă de corectare a erorilor care o provoacă.
Surse latente (potențiale) de poluare. În prezent există numeroase surse naturale de poluare cum ar fi:
vulcanii, furtunile de praf, ozonul, vânturile, apele subterane, iar în viitor, pe măsura ce omul îşi va extinde
habitatul, este posibil să apară şi alte surse, nu numai pe Pamat ci şi în spaţiul cosmic.
Surse de poluare umane. Omul, ca fiinţă vie, produce deşeuri proprii existenţei sale. Pe lângă acestea
există şi cele provenite din activităţile sale industriale: îmbrăcăminte, mobilă, detergenţi, cosmetice,
chimicale de uz casnic şi altele. O mare parte a acestora nu sunt biodegradabile şi altele sunt direct toxice.
Procentual, cantitatea deşeurilor solide produse de activităţile umane sunt: hârtie 55%, deşeuri metalice
9%,deşeuri alimentare 14%, deşeuri textile 5%, deşeuri lemnoase 4%, sticlă 9%, mase plastice 1%, diverse
3%.
O sursă suplimentară de poluare, o reprezintă mijloacele de încălzire, respectiv focarele de cărbuni,
petrol, gaze, lemn care produc cantităţi mari de fum, cenuşă, zgură, gaze. Un alt, element poluant este
constituit din bacteriile patogene care sunt vehiculate mai ales în apele menajere.
Agricultura poate fi sursa de poluare a mediului prin: declanşarea şi favorizarea proceselor de
degradare a solurilor în urma proceselor de eroziune (desţelenirea terenurilor duce la eroziunea solului),
sărăturare, compactare; folosirea pesticidelor (insecticidele care distrug toate insectele şi pe cele folositoare);
utilizarea în exces a îngrăşămintelor chimice.
Domeniile principale pentru protecția mediului înconjurător sunt: - protecţia păturii de ozon; - limitarea
emisiilor de poluanţi (efect de seră); - protejarea biodiversităţii (fondului genetic); - protejarea apelor
internaţionale. În prezent, şi desigur şi în viitor, obligaţia noastră, a oamenilor, este de a echilibra şi controla
calitatea mediului pentru fiecare componentă cât şi pe ansamblu.

Poluarea atmosferică dăunează sănătății umane și mediului. În Europa, emisiile multor poluanți
atmosferici au scăzut substanțial în ultimele decenii, determinând o îmbunătățire a calității aerului în
regiune. Cu toate acestea, concentrațiile poluanților atmosferici continuă să fie foarte mari, iar problemele
legate de calitatea aerului persistă. O proporție semnificativă a populației Europei locuiește în zone, în
special orașe, unde apar depășiri ale standardelor de calitate a aerului: poluarea cu ozon, dioxid de azot și
pulberi în suspensie (PM) induce riscuri grave pentru sănătate. Mai multe țări au depășit în 2010 una sau mai
multe limite de emisie la patru poluanți atmosferici importanți. Reducerea poluării atmosferice rămâne
așadar importantă.
Poluarea aerului este o problemă la nivel local, paneuropean și al emisferei. Poluanții atmosferici emiși
într-o țară pot fi transportați în atmosferă, contribuind sau ducând la o calitate scăzută a aerului în alte zone.

Pulberile în suspensie, dioxidul de azot și ozonul de la nivelul solului sunt recunoscuți în prezent drept
cei trei poluanți care afectează cel mai grav sănătatea umană. Expunerile pe termen lung și cele maxime la
acești poluanți variază ca gravitate și impact, de la efectele minore asupra sistemului respirator până la
decesul prematur. Aproximativ 90% din locuitorii orașelor din Europa sunt expuși la poluanți în
concentrații peste nivelurile de calitate a aerului considerate dăunătoare pentru sănătate. De exemplu,
pulberile fine în suspensie (PM2,5) din aer reduc speranța de viață în UE cu peste opt luni. Benzopirenul
este un poluant cancerigen din ce în ce mai îngrijorător care, în mai multe zone urbane, în special din Europa
centrală și de est, este prezent în concentrații care depășesc pragul stabilit pentru protecția sănătății umane.
Sursele de poluare atmosferică sunt variate și pot fi antropice sau naturale: arderea combustibililor fosili în
producerea de energie electrică, transporturi, industrie și gospodării; procese industriale și utilizarea
solvenţilor, de exemplu în industria chimică şi extractivă; agricultură; tratarea deşeurilor; erupţiile vulcanice,
praful aeropurtat, dispersia sării marine și emisiile de compuşi organici volatili din plante sunt exemple de
surse naturale de emisie.