PROIECT

Protectia Mediului
Cele mai des întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei,poluarea solului, poluarea
aerului (atmosferică). Aceste elemente de bază vieţii omeneşti se pare că sunt şi cele mai
afectate de acţiunile iresponsabile ale fiinţei omeneşti.
Solul, ca şi aerul şi apa este un factor de mediu cu influenţă deosebită asupra sănătăţii. De
calitatea solului depinde formarea şi protecţia surselor de apă, atât a celei de suprafaţă cât mai
ales a celei subterane.
Apa este un factor de mediu indispensabil vieţii. Ea îndeplineşte în organism multiple funcţii,
fără apă toate reacţiile biologice devenind imposibile. Lipsa de apă sau consumul de apă
poluată are multiple consecinţe negative asupra omului şi sănătăţii sale.
Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente
străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin
concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii,
creează disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii.
(Conferinţa Mondială a O.N.U., Stockholm, 1972)
Din cuprinsul definiţiei se poate constata clar că cea mai mare responsabilitate pentru
poluarea mediului o poartă omul, poluarea fiind consecinţa activităţii mai ales social –
economice a acestuia.
Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat
pe măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale
specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi guvernelor, ale întregii
populaţii a pământului. Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte
neîncetat, impunând măsuri urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru
combaterea poluării.
Poluarea,printre alte clasificări, este clasificată în poluare naturală si poluare artificială.
Sursele naturale principale ale poluării sunt erupţiile vulcanice, furtunile de praf, incendiile
naturale ale pădurilor şi altele cum ar fi gheizerele sau descompunerea unor substanţe
organice.
Erupţiile vulcanice
care generează produşi gazoşi, lichizi şi solizi exercitând influenţe negative asupra purităţii
atmosferice. Cenuşile vulcanice, împreună cu vaporii de apă, praful vulcanic şi alte numeroase
gaze, sunt suflate în atmosferă, unde formează nori groşi, care pot pluti până la mari distanţe
de locul de emitere. Timpul de rămânere în atmosferă a acestor suspensii poate ajunge chiar la
1-2 ani.

Furtunile de praf
sunt şi ele un important factor în poluarea aerului. Terenurile afânate din regiunile de stepă, în
perioadele lipsite de precipitaţii, pierd partea aeriană a vegetaţiei şi rămân expuse acţiunii de
eroziune a vântului. Vânturile continue, de durată, ridică de pe sol o parte din particulele , care
sunt reţinute în atmosferă perioade lungi de timp. Depunerea acestor particule ca urmare a
procesului de sedimentare sau a efectului de spălare exercitat de ploi, se poate produce la mari
distanţe faţă de locul de unde au fost ridicate.
 Incendiile naturale sunt
o importantă sursă de fum şi cenuşă, care se produc atunci când umiditatea climatului scade
natural sub pragul critic. Fenomenul este deosebit de răspândit, mai ales în zona tropicală, deşi,
în general, gradul de umiditate al pădurilor din această zonă nu este de natură să favorizeze
izbucnirea incendiului.
Din punct de vedere al felului surselor de poluare, produse de om (artificiale) se
disting:
- poluare industriala -20 – 25%
- poluare casnică -50 – 60 %
- poluare datorată mijloacelor de transport -20- 25 %
Industria
Este, la momentul actual, principalul poluant la scară mondială .Procesele de producţie
industrială şi producţia de energie a industriei, sunt principalele surse ale poluării
atmosferice dar la acestea putem adăuga orice arderi din care rezultă substanţe
poluante.

Gazele industriale, gazele rezultate din arderi, fie ca e vorba de incalzirea locuintelor
sau de gazele de esapament eliminate de autovehicule, polueaza atmosfera cu
numeroase substante daunatoare sănătăţii, aceste substante provoaca, printre
altele, boli respiratorii si alergii, precum şi ploi acide ce distrug pădurile.
Praful, cenuşa şi fumul
au o proporţie destul de mare în totalitatea poluanţilor care există în atmosferă.
Sursele artificiale generatoare de praf, cenuşă şi fum cuprind, în general, toate
activităţile omeneşti bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazoşi. O
importanţă sursă industrială, în special de praf, o reprezintă industria materialelor de
construcţie, care are la bază prelucrarea unor roci naturale (silicaţi, argile, calcar,
magnezit, ghips etc.)
Monoxidul de carbon
(CO) este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce în ce mai mare printre poluanţii
devastatori.
Aerul pe care il inspiram este parte din atmosfera ,amestecul de gaze ce acoperă
globul pământesc.Acest amestec de gaze asigură viaţa pe pământ şi ne protejează de
razele dăunătoare ale Soarelui.
Echilibrul natural al gazelor atmosferice,este ameninţat acum de activitatea
omului.Aceste pericole ar fi efectul de seră ,încălzirea globală ,poluarea aerului,
subţierea stratului de ozon şi ploile acide.
Stratul de ozon din stratosferă ne protejează reţinand razele ultraviolete ale
soarelui.Deoarece în zilele noastre a crescut foarte mult folosirea ,frigiderelor
,detergenţilor etc.,aceste gaze au ajuns în aer în cantităţi mai mari decât cele care ar
putea fi suportate de atmosfera.Pe masură ce se ridică ,se descompun , şi distrug
stratul de ozon
O mare gaura in ozon
(ilustrată la mijloc cu albastru inchis si gri) se dezvoltă deasupra Antarticii, timp de câteva luni,
în fiecare an.
Industria
arde carburanţii fosili, eliberând în atmosfera gazele de seră care încălzesc Pamântul
Gazele de sera,
rezultate din procesele industriale si din agricultura deregleaza echilibrul
atmosferic,reţin gazele infraroşii si le reflecta pe suprafaţa Pamântului. În consecinţă
creşte temperatura medie globala.
Stratul gros de agenti poluanti eliberati de un oras mare poate poate crea o ceata
sufocanta, mai ales când nu exista vânturi care sa imprăştie poluanţii. Gazele acide
care ies din cosurile fabricilor si din autovehicule se amesteca cu precipitaţiile,
rezultând ploi acide care distrug clădiri şi păduri şi omoară peştii. Unii agenţi poluanţi
ajung în stratosfera, distrugând ozonul natural care protejeaza animalele si plantele
împotriva razelor nocive ultraviolete ale Soarelui.
Ploaia acida distruge plantele si animalele. Ele spala nutrientii de pe sol, frunze si ace,
iar acestea se îngălbenesc şi mor. Aluminiul eliberat de ploi slăbeşte rădăcinile
copacilor, favorizând distrugerea lor. Păduri întregi au disparut din aceasta cauza.
Este şi mai rău daca ploaia acidă ajunge în râuri sau lacuri, pentru că acestea
transportă otrava la distanţă, omorând şi cele mai mici organisme. Peştii sunt
determinaţi de aluminiu să producă o mucoasă lipicioasă care le înfundă branhiile şi îi
“sufocă”, în cele din urmă. Apele acide distrug si icrele.
Ploile acide distrug culturile
omoară peştii prin otrăvirea locurilor şi farâmiţează pietrele. Copacii isi pierd frunzele şi, în final
mor. Aceste păduri situate pe graniţele ceho-poloneze arată parcă ar fi fost lovite de bomba
atomică. Ele au fost distruse de ploile acide datorate poluării industriale din fostele ţări
comuniste.
Transporturile
sunt, după cum bine ştiţi, o altă importantă sursă de poluare
Autovehiculele care funcţionează cu motor cu combustie, sunt un factor poluant care
este luat din ce în ce mai mult în seamă. Oraşele mari sau aglomeraţiile urbane dense
sunt afectate în mare măsură de transporturile cu eliberare de noxe.
Gazul carbonic(CO2)
, numit ştiinţific dioxid de carbon, este cel mai important din ciclul carbonului este inofensiv şi
aduce clorul pentru fotosinteză. CO2, sub formă de vapori de apă, lasă să treacă undele scurte
ale radiaţiei solare în atmosferă şi absoarbe undele lungi ale radiaţiilor Pământului, ceea ce
provoacă o reâncălzire a aerului, efectul de seră.
Activităţile „casnice”
sunt, fie că vrem, fie că nu, o sursă de poluare. Astăzi, în multe ţări în curs de dezvoltare, aşa
cum este şi ţara noastră, lemnul de foc este la fel de vital ca şi elementele, iar ca preţ, în unele
locuri, are un ritm de creştere mai mare decât alimentele. Cauza creşterii zi de zi a preţului este
restrângerea suprafeţelor de pădure. Multe ţări care fuseseră cândva exportatoare de material
lemnos, au devenit importatoare, în măsura în care nu s-au preocupat de regenerarea fondului
forestier.
Substanţele poluante din atmosferă sunt substanţe gazoase, lichide sau solide, care îi
modifică compoziţia.
Pe măsură ce numarul populatie creste, tot mai mult carbune, ulei, gaz (carburanti
folsili) si lemn sunt arse pentru a produce energia necesara pentru incalzire, gatit,
transport, constructii si pentru realizarea bunurilor necesare oamenilor si obiectelor
de lux pe care si le doresc. Unele noxe eliberate in procesul de ardere a acestor
carburanti se numesc gaze de sera, deoarece se comporta intocmai ca sticla unei
sere: lasa lumina sa patrunda, dar retin caldura eliberata de pe suprafata
Pamântului. Ca rezultat, ele conduc la incalzirea planetei.

Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-au mentinut timp de milioane de ani,
este amenintat acum de activitatea omului. Aceste pericole ar fi, ploile acide,
subtierea stratului de ozon, poluarea aerului, efectul de sera si incalzirea globala.
Activitatile umane produc o mare poluare, zilnic. Gazele de esapament emanate de
700 de milioane de masini in intreaga lume, impreuna cu fumul si gazele industriale,
aduc in atmosfera diferiti agenti poluanti.
Apele reziduale provenind din locuinte, din industrie si agricultura ajung inca in
proportie mare in apele lacurilor si ale raurilor.
Aceste ape poluate contin substante care favorizeaza dezvoltarea bacterilor. Aceste bacterii
consuma cantitati imense de oxigen dizolvat in apa si in felul acesta pune in pericol viata
animalelor si plantelor. Apele reziduale contin de asemenea produse industriale toxice, cum sunt
plumbul si mercurul.
De asemanea ingrasamintele, folosite mult in agricultura, ajung in apele raurilor,
purtate de apa ploii.
Aceste ingrasaminte contin nitrati si polueaza apele subterane.
La poluarea apei contribuie un număr mare de surse, care sunt clasificate în:
Surse organizate
apele reziduale comunale, care rezultă din utilizarea apei în locuinţe şi instituţii publice, bogate
în microrganisme, dintre care multe patogene;
- apele reziduale industriale, provenite din diverse procese de fabricaţie sau sunt
utilizate la transport, ca solvent sau separator, la purificarea şi spălarea materiilor
prime, semifinite şi finite, sau a ustensilelelor şi instalaţiilor, şi au o compoziţie
heterogenă.
- apele reziduale agro – zootehnice, provenite mai ales ca urmare a utilizării apei în
scopuri agricole (irigaţii), cât şi pentru alimentarea animalelor şi salubritatea
crescătoriilor de animale.
Sursele neorganizate
, sunt reprezentate de apele meteorice (ploaie, zăpadă), reziduurile solide de tot felul, diversele
utilizări necorespunzătoare (topirea inului sau cânepii).
Multitudinea şi variabilitatea surselor de poluare a apei conduc la pluralitatea elementelor
poluante, împărţite în:
- elemente biologice, reprezentate, în principal, de microorganismele patogene;
- elemente chimice, reprezentate de substanţe chimice organice sau anorganice;
Ca măsuri de prevenire a poluării apei sunt: interzicerea îndepărtării la întâmplare a
reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa, organizarea corectă a sistemelor de canalizare
şi a instalaţiilor locale, construirea de staţii de epurare, construirea de staţii sau sisteme de
epurare specifice pentru apele reziduale ale întreprinderilor industriale, înzestrarea cu sisteme
de reţinere şi colectare a substanţelor radioactive din apele reziduale ale unităţilor unde se
produc sau se utilizează radionuclizi, controlul depozitării reziduurilor solide;
Poluarea solului este considerată ca o consecinţă a unor obiceiuri neigienice sau practici
necorespunzătoare, datorată îndepărtării şi depozitării la întâmplare a reziduurilor rezultate din
activitatea omului, a deşeurilor industriale sau utilizării necorespunzătoare a unor substanţe
este luat din ce în ce mai mult în seamă. Oraşele mari sau aglomeraţiile urbane dense
sunt afectate în mare măsură de transporturile cu eliberare de noxe.
Gazul carbonic(CO2)
, numit ştiinţific dioxid de carbon, este cel mai important din ciclul carbonului este inofensiv şi
aduce clorul pentru fotosinteză. CO2, sub formă de vapori de apă, lasă să treacă undele scurte
ale radiaţiei solare în atmosferă şi absoarbe undele lungi ale radiaţiilor Pământului, ceea ce
provoacă o reâncălzire a aerului, efectul de seră.
Activităţile „casnice”
sunt, fie că vrem, fie că nu, o sursă de poluare. Astăzi, în multe ţări în curs de dezvoltare, aşa
cum este şi ţara noastră, lemnul de foc este la fel de vital ca şi elementele, iar ca preţ, în unele
locuri, are un ritm de creştere mai mare decât alimentele. Cauza creşterii zi de zi a preţului este
restrângerea suprafeţelor de pădure. Multe ţări care fuseseră cândva exportatoare de material
lemnos, au devenit importatoare, în măsura în care nu s-au preocupat de regenerarea fondului
forestier.
Substanţele poluante din atmosferă sunt substanţe gazoase, lichide sau solide, care îi
modifică compoziţia.
Pe măsură ce numarul populatie creste, tot mai mult carbune, ulei, gaz (carburanti
folsili) si lemn sunt arse pentru a produce energia necesara pentru incalzire, gatit,
transport, constructii si pentru realizarea bunurilor necesare oamenilor si obiectelor
de lux pe care si le doresc. Unele noxe eliberate in procesul de ardere a acestor
carburanti se numesc gaze de sera, deoarece se comporta intocmai ca sticla unei
sere: lasa lumina sa patrunda, dar retin caldura eliberata de pe suprafata
Pamântului. Ca rezultat, ele conduc la incalzirea planetei.

Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-au mentinut timp de milioane de ani,
Acum, bogăţiile şi resursele de energie au fost afectate în aşa măsură încât se
întrevede epuizarea rapidă a unora dintre ele, iar unele condiţii esenţiale existenţei
umane, ca apa sau aerul, dau semne de otrăvire. Se deduce astfel posibilitatea ca
viitorul omenirii să fie pus sub semnul întrebării, dacă bineînţeles nu se iau măsuri
energice de protecţie a planetei. Omul a înţeles că face şi el parte din natură, că Terra
şi resursele ei sunt limitate, că această planetă funcţionează ca un sistem şi că
dereglările produse într-un loc pot avea repercusiuni pentru un întreg circuit, inclusiv
pentru om. Omenirea nu poate renunţa însă la ritmurile înalte ale dezvoltării
economice. Calea pentru realizarea acestor ritmuri, cu menţinerea unei bune calităţi
a mediului, este exploatarea acestuia în aşa fel încât să se poată regenera şi conserva
în permanenţă.
Primele iniţiative de ocrotire a mediului au apărut acum aproximativ 200 de ani, din
necesitatea salvării unor specii pe cale de dispariţie. Cu timpul, motivele care au
impus ocrotirea naturii s-au diversificat. Începând din 1970, au apărut semne clare de
îmbolnăvire a planetei : subţierea stratului de ozon, încălzirea globală, ploile acide,
poluarea apelor, a aerului şi a solului. Oamenii au început să înţeleagă necesitatea
adoptării unui comportament responsabil faţă de natură. Însă responsabilitatea
omului pentru ocrotirea mediului înconjurător este atât individuală, dar mai ales
colectivă: protecţia naturii angajează colaborare şi sprijin reciproc pe plan local,
judeţean, naţional şi mai ales internaţional.
Construind fabrici şi uzine, dezvoltând oraşele şi transporturile, defrişând pădurile
pentru a folosi lemnul şi a mări suprafeţele agricole, aruncând nepăsător în apă şi în
aer cantităţi mari de deşeuri toxice omul a stricat echilibrul natural existent în mediul
înconjurător, aşa încât uneori şi-a pus în pericol însăşi viaţa lui. În asemenea situaţie,
fiinţa umană s-a văzut nevoită să ia atitudine pentru înlăturarea răului pe care l-a
produs şi să treacă urgent la luarea unor măsuri pentru protecţia mediului
înconjurător, pentru menţinerea în natură a unui echilibru normal între toţi factorii
care compun mediul. Pentru ca Pământul să rămână o planetă vie, interesele oamenilor
trebuiesc corelate cu legile naturii.