CE NE COSTĂ POLUAREA MEDIULUI?

STOICA GABRIEL
CLASA a IX-a
COLEGIUL TEHNIC „TRAIAN VUIA” GALAȚI
COORDONATOR: Prof. LUPU MIHAELA

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu substanțe reziduale care modifică

echilibrul natural și care au efecte dăunătoare asupra organismelor vii. Complexul de fenomene
numit poluare schimbă mediul ambiant în detrimentul echilibrului ecologic natural, afectând
atmosfera, apele de suprafață ori subterane, solul, vegetația, lumea animală și colectivitățile umane.
Se disting următoarele categorii de poluare:
I. Poluarea fizică cuprinde poluarea fonică și poluarea radioactivă. Poluarea fonică reprezintă
creșterea intensității și cantității de vibrații sonore din mediul ambiant (datorită unor activități
industriale, de transport, lucrări pe diverse șantiere etc.) care creează disconfort și poate avea efecte
negative asupra sănătății oamenilor. Zgomotul, ca şi vibraţiile şi ultrasunetele, sunt frecvent
prezente în mediul de muncă şi de viaţă al omului modern, iar intensităţile poluării sonore sunt în
continuă creştere. Supraaglomerarea şi traficul, doi mari poluanţi fonici, au consecinţe serioase
asupra echilibrului psihomatic al individului. Poluarea radioactivă a apărut ca urmare a extinderii
folosirii izotopilor radioactivi în ştiinţă, industrie, agricultură, zootehnie, medicină etc. Chiar și în
concentraţii foarte reduse, substanţelor radioactive au un potenţialul nociv foarte ridicat.
II. Poluarea chimică este produsă de diverse substanțe eliberate în mediu sub formă gazoasă,
lichidă sau de particule solide. Principalele surse de emisie a poluanților sunt industria extractivă,
energetică, prelucrătoare (îndeosebi metalurgia, industria chimică, unele ramuri ale industriei
alimentare, a celulozei și hârtiei, de pielărie), transporturile, agricultura modernă, puternic
chimizată, marile complexe zootehnice, aglomerările urbane (ape uzate, reziduuri menajere și
stradale, germeni patogeni etc.), experimentele nucleare și accidentele ecologice. Poluarea termică
este produsă prin creșterea peste normal a temperaturii apelor, îndeosebi datorită evacuării în
rețeaua hidrografică a apelor de răcire de la centralele termoelectrice și atomoelectrice folosite în
procesul tehnologic în diverse ramuri industriale.
III. Poluarea biologică reprezintă o modificare a echilibrului ecologic ca urmare a
introducerii accidentale sau deliberate a unor specii de organisme, animale sau de plante străine
într-un alt mediu decât cel originar lor. Prin urmare, termenul de poluare biologică se referă la
mutarea organismelor vii sau nevii din locurile unde au evoluat spre medii noi de viaţă,
unde lipsa duşmanilor naturali le permite o dezvoltare explozivă. Aceste organisme
ameninţă culturile, pădurile şi uneori, chiar existenţa speciei umane şi a altor specii autohtone.
Odată importaţi, poluanţii biologici se dezvoltă, se adaptează, se înmulţesc şi se răspândesc rapid
dacă nu se iau măsuri severe şi uneori chiar costisitoare pentru oprirea lor.
Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale, cum
ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.
Cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă omul, poluarea fiind consecinţa
activităţii mai ales social – economice a acestuia. Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu
omul, dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat pe măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una
dintre importantele preocupări ale omenirii. Din punct de vedere al felului surselor de poluare
produse de om (artificiale), se disting: poluare industrială, poluare casnică și poluare datorată
mijloacelor de transport.
Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scară mondială. Procesele de
producţie industrială şi producţia de energie a industriei sunt principalele surse ale poluării
atmosferice, dar la acestea putem adăuga orice arderi din care rezultă substanţe poluante. Gazele
industriale, gazele rezultate din arderi, fie că e vorba de încălzirea locuințelor sau de gazele de
eșapament eliminate de autovehicule, poluează atmosfera cu numeroase substanțe dăunătoare
sănătăţii, aceste substanțe provocând, printre altele, boli respiratorii și alergii, precum şi alte
fenomene care distrug echilibrul natural: încălzirea globală, efectul de seră, poluarea aerului,
subţierea stratului de ozon şi ploile acide.
Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este încălzirea globală, o
creștere a temperaturii Pământului cauzată de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi dioxidul
de carbon. Odată cu folosirea intensivă a combustibililor fosili în secolul al XX-lea, concentrația de
dioxid de carbon din atmosferă a crescut dramatic. Dioxidul de carbon și alte gaze, cunoscute sub
denumirea de gaze de seră, reduc căldura disipată de Pământ dar nu blochează radiațiile Soarelui.
Din cauza efectului de seră se așteaptă ca temperatura globală să crească cu 1,4° C până la 5,8° C
până în anul 2100. Unele grave consecințe ale acestui fapt pot deveni: canicule și deșertificări,
inundații și furtuni, topirea totală a ghețarilor din Groenlanda și Antarctida, transformarea pădurii
tropicale amazoniene în pustiu, ridicarea nivelului mării cu 30 de metri. 1 milion de specii de
animale și plante ar putea dispărea în 50 de ani și milioane de persoane vor fi afectate.
Încălzirea globală este efectul provocat în mare parte de industrializarea intensă precedată de
emisiile de gaze cu efect de seră. Efectul de seră presupune absorbția energiei solare și
imposibilitatea eliminării ei din atmosferă, astfel ea rămânând pe Terra și încălzind temperatura pe
planetă. Din cauza efectului de seră se așteaptă ca temperatura globală să crească cu 1,4° C până la
5,8° C până în anul 2100. Chiar dacă această tendință pare a fi o schimbare minoră, creșterea ar face
ca Pământul să fie mai cald decât a fost în ultimii 125.000 ani, schimbând probabil tiparul climatic,
afectând producția agricolă, modificând distribuția animalelor și plantelor și crescând nivelul mării.
Poluarea aerului poate să afecteze zona superioară a atmosferei, numită stratosferă. Stratul
de ozon din stratosferă ne protejează reţinând razele ultraviolete ale soarelui. Deoarece în zilele
noastre a crescut foarte mult folosirea frigiderelor, a detergenţilor și fabricarea produselor pe bază
de polistiren, aceste gaze au ajuns în aer în cantităţi mai mari decât cele care ar putea fi suportate de
atmosfera. Pe măsură ce se ridică, se descompun şi distrug stratul de ozon. O mare gaură în ozon se
dezvoltă deasupra Antarticii, care durează mai multe săptămâni, în fiecare an. Ca rezultat,
expunerea directă la razele solare a afectat viața acvatică și terestră și amenință sănătatea oamenilor
din zonele sudice ale planetei.
În ce constă efectul gazelor de seră? Într-un interval mai lung de timp, pământul trebuie să
emită energia în spațiu cu aceeași viteză cu care o absoarbe de la soare. Energia solară ne parvine în
formă de radiație cu lungime de undă scurtă. O parte din această radiație este reflectată înapoi de
către suprafața pământului, precum chiar și de către atmosferă. Însă, majoritatea acestei radiații
trece direct prin atmosferă și încălzește suprafața terestră. Pământul se eliberează de această
energie, transmițând-o înapoi în spațiu, sub forma unei radiații infraroșii cu lungime de undă lungă.
Gazele de seră, rezultate din procesele industriale și din agricultură, dereglează echilibrul
atmosferic, reţin gazele infraroşii și le reflectă pe suprafaţa Pământului. În consecinţă, creşte
temperatura medie globală. Stratul gros de agenți poluanți eliberați de un oraș mare poate crea o
ceață sufocantă, mai ales când nu există vânturi care să împrăştie poluanţii. Gazele acide care ies
din coșurile fabricilor și din autovehicule se amestecă cu precipitaţiile, rezultând ploi acide care
distrug clădiri şi păduri şi omoară peştii. Unii agenţi poluanţi ajung în stratosferă, distrugând ozonul
natural care protejeaza animalele și plantele împotriva razelor nocive ultraviolete ale Soarelui.
Ploaile acide distrug plantele și animalele. Ele spală nutrienții de pe sol, frunze și ace, iar
acestea se îngălbenesc şi mor. Aluminiul eliberat de ploi slăbeşte rădăcinile copacilor, favorizând
distrugerea lor. Păduri întregi au dispărut din aceasta cauză. Este şi mai rău dacă ploaia acidă ajunge
în râuri sau lacuri, pentru că acestea transportă otravă la distanţă, omorând şi cele mai mici
organisme. Peştii sunt determinaţi de aluminiu să producă o mucoasă lipicioasă care le înfundă
branhiile şi îi sufocă, în cele din urmă. Apele acide distrug și icrele. Ploile acide distrug culturile,
omoară peştii prin otrăvirea locurilor şi fărâmiţează pietrele. Copacii își pierd frunzele şi în final
mor. Pădurile distruse de ploile acide arată de parcă ar fi fost lovite de bomba atomică.
Majoritatea poluanților sunt eventual „spălați” de ploaie, zăpadă sau ceață, dar după ce au
parcurs distanțe mari, uneori chiar continente. În timp ce poluanții se adună în atmosferă, oxizii de
sulf și de azot sunt transformați în acizi care se combină cu ploaia. Această ploaie acidă cade peste
lacuri și păduri unde poate duce la moartea peștilor sau plantelor și poate să afecteze întregi
ecosisteme. În cele din urmă, lacurile și pădurile contaminate pot ajunge să fie lipsite de viață.
Regiunile care sunt în drumul vântului care bate dinspre zone industrializate, cum ar fi Europa și
estul Statelor Unite și Canadei, sunt cele mai afectate de ploi acide. Ploile acide pot să afecteze și
sănătatea umană și obiecte create de oameni; ele dizolvă încet statui istorice din piatră și fațade din
Roma, Atena și Londra.
Deșertificarea este un fenomen complex de transformare treptată a unor terenuri cu soluri
fertile în deșerturi, determinat de schimbările climatice (secetă puternică și prelungită) și de
activitățile umane (supraexploatarea terenurilor). Procesul de deșertificare poate rezulta după o
evoluție seculară a climatului (ex. Sahara, între 5000–1000 î.Hr.), dar, cel mai adesea ca rezultat al
activităților antropice, omul fiind autorul deșertificării. Deșertificarea se declanșează obișnuit ca
urmare a distrugerii covorului vegetal datorită exploatării excesive, necorespunzătoare a terenurilor
fertile, cultivării excesive, despăduririlor masive și suprapășunatului, diminuării rezervelor de apă
(secarea râurilor și a izvoarelor de coastă), eroziunii solului de apă și vânt, destructurării și poluării
solului etc. În general, deșertificarea este determinată de o supraexploatare locală, mai ales prin
suprapășunat, care provoacă o agravare a eroziunilor, adâncirea apei freatice și, ca urmare,
instalarea secetei (ex. bazinul mediteranean). Astfel, Mesopotamia, o zonă inițial înfloritoare, a fost
transformată în deșert prin suprapășunat și despăduriri.
Deșertificarea parcurge mai multe etape: reducerea și pierderea orizontului superior al
solului, după care are loc o erodare a orizonturilor inferioare și pierderea cvasitotală a substanțelor
organice moarte, astfel încât tot terenul este ulterior format numai din particule minerale.
Deșertificarea influențează în mod negativ biodiversitatea, multe specii pier odată cu distrugerea
habitatului lor. Pe glob are loc extinderea deșerturilor și deșertificarea terenurilor cultivate la o
amploare crescândă. La scară globală, deșertificarea înaintează cu circa 50.000 km 2 pe an. Studiile
Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO) estimează că nisipurile
Saharei înaintează spre sud cu 1,5-10 km/an.
Vegetația are un rol important în determinarea compoziției solului. Studiile au arătat că, în
multe ecosisteme, rata eroziunii solului descrește exponențial odată cu abundența vegetației.
Suprafețele uscate și neprotejate de vegetație sunt spălate de ploi sau de inundații, lăsând straturile
infertile de la baza solului să se usuce la soare. Aceste suprafețe devin astfel tari și neproductive.
Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”. Smogul este un tip de
poluare a aerului, un cuvânt format în limba engleză din smoke-fum și fog-ceață. Smogul este în
general un amestec de monoxid de carbon și compuși organici proveniți din combustia incompletă a
combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impuritățile din combustibili. Din
punct de vedere științific, smog-ul denotă o concentrație mărită a poluanților din aer deasupra unei
zone dens populată având condiții meteorologice deosebite (de exemplu inversiune termică). În
general, smog-ul apare numai în timpul vremii cu vânt slab. În timp ce smogul reacționează cu
oxigenul, acizii organici și sulfurici se condensează sub formă de picături, întețind ceața. Până în
secolul al XX-lea, smogul devenise deja un pericol major pentru sănătate.
Un alt tip de smog, cel fotochimic, a început să reducă calitatea aerului deasupra orașelor
mari cum ar fi Los Angeles în anii '30. Acest smog este cauzat de combustia în motoarele
autovehiculelor și ale avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot și eliberează
hidrocarburi din combustibilii nearși. Razele solare fac ca oxizii de azot și hidrocarburile să se
combine și să transforme oxigenul
în ozon, un agent chimic care atacă
cauciucul, rănește plantele și irită
plămânii. Hidrocarburile sunt
oxidate în substanțe care se
condensează și formează o ceață
vizibilă și pătrunzătoare. Acest tip
de smog aparține industriei moderne.
Pe măsură ce populația lumii crește, devine tot mai greu să găsești pe planeta Terra vreun loc
neafectat de prezența și activitatea oamenilor. Și, din păcate, în majoritatea cazurilor, oamenii
afectează negativ locurile în care trăiesc.
Pentru a trage un semnal de alarmă, iată o listă cu 10 dintre cele mai poluate locuri de pe Terra.
10. Râul Citarum din Indonezia
A fost numit cel mai murdar râu al lumii. În jur de 5
milioane de oameni trăiesc în bazinul râului Citarum, și
multi dintre ei îl folosesc ca sursă de apă. La sfârșitul anului
trecut, o mare bancă Asian Development Bank - a acordat un
împrumut de 500 de milioane USD pentru curățarea
infectului curs de apă.

9. Râul Yamuna din India

La fel de murdar și primejdios ca și Citarum, râul Yamuna, cel mai mare
afluent al Gangelui, trece prin orașul Delhi. S-a estimat ca 58% din
gunoiul produs de oraș ajunge direct în Yamuna, ale cărui ape sunt
folosite de milioane de indieni atât pentru aruncarea gunoiului, cât și
pentru spălat, gătit și băut.

8. Orașul Linfen din China

Este orașul cu cel mai poluat aer din întrega lume, fiind
desemnat astfel în anul 2007, într-un raport realizat de
Blacksmith Institute, o organizație americană
specializată în proiecte legate de combaterea poluării.
Înconjurat de mine de cărbune și termocentrale care
folosesc ca sursă de energie tot cărbunele, Linfen,oraș
cu peste 4 milioane de locuitori, e asfixiat cronic de un
fum negru care întunecă văzduhul.

7. Girul nord-pacific
Acesta reprezintă groapa de gunoi a Pacificului. Datorită unor
curenți oceanici care converg în aceasta zonă și care cară cu ei
gunoaiele ce plutesc în apele oceanice, aici s-a format o insulă
plutitoare de mizerii, de dimensiuni enorme. Suprafața ei a fost
estimată la1.400.000 km pătrați. Pe această întindere imensă și
coborând până la 10 metri sub suprafața apei plutește o
îngrămădeală hidoasă de gunoaie, cele mai multe fiind deșeuri din
plastic, de genul PET-urilor. Existența acestei adevărate gropi de
gunoi afectează grav viața animalelor marine, multe dintre acestea mor intoxicate de plasticul pe
care îl înghit.
6. Lacul Karaciai din Rusia
Un raport asupra deșeurilor nucleare, elaborat de Worldwatch Institute, desemna
acest lac drept cel mai poluat loc de pe planetă. Timp de ani în șir, a fost folosit de
Uniunea Sovietică drept groapă de gunoi pentru depozitarea deșeurilor radioactive,
iar acum nivelul de radiații e atât de ridicat, încât un om neprotejat ar încasa o doză
letală după numai o oră de expunere.
 5. Kabwe, Zambia
După decenii de extragere și prelucrare a minereurilor, Kabwe
s-a transformat într-un loc extrem de toxic. Șiroaie de apă
încărcate cu plumb și cadmiu se scurg de pe dealurile golașe,
otrăvind totul. În sângele copiilor, nivelul de plumb este de 10
ori mai mare decât prevad normele occidentale, iar solul este
atât de tare contaminat, încât oamenii nu pot cultiva nimic.

4. Munții Appalachi din West Virginia, SUA

Exploatările miniere de suprafață în zonele montane
reprezintă una dintre cele mai devastatoare activități umane,
în ceea ce privește impactul asupra mediului. Iar efectul e
cum nu se poate mai vizibil în locuri ca acesta: în Munții
Appalachi din statul americam West Virginia, munți întregi
sunt rași, strat cu strat, în căutarea cărbunelui. Lanțul
consecințelor este dezastruos: creșterea eroziunii, antrenarea
de către apă a poluanților, care otrăvesc astfel râurile și
pâraiele din întreaga regiune.
3. Orașul Dzerzhinsk din Rusia
Conform Guinness Book este orașul cu cea mai puternică
poluare chimică. În 2003, rata mortalității a fost aici de două
ori și jumătate mai mare decât rata natalității. Între 1930 și
1998, peste 300.000 tone de reziduuri chimice au fost
depozitate aici fără respectarea normelor de sigurață, iar
efectele oribile ale acestei otrăviri în masă se resimt și azi și
vor mai fi evidente încă multă vreme.
2. Bazinul râului Riachuelo din Argentina
De-a lungul acestui curs de apă, care trece și de-a lungul
marginii sudice a capitalei argentiniene Buenos Aires, se înșiruie
peste 3500 de fabrici de toate felurile, nenumărate conducte de
canalizare, ilegal amplasate, care-și deversează conținutul de-a
dreptul în râu, 13 așezări tip bidonville și peste 40 de gropi de
gunoi deschise, fără nici un fel de protecție.

1. Orbita Pământului
Orbita terestră este plină de mizerii, fiind mult mai poluată
decât ne putem imagina. Se estimează că aproximativ 2
milioane de kg de gunoi cosmic - șuruburi, nituri, piulițe, tot felul de
alte bucăți de metal și chiar și vehicule spațiale întregi se învârt
prin spațiu, în jurul planetei, amenințând să izbească și să
deterioreze sateliții, să deranjeze comunicațiile și chiar să pună în
pericol viețile astronauților.
Fiecare dintre locuitorii planetei noastre trebuie să se gândească la ceea ce poate face singur,
dar și împreună cu ceilalți indivizi, pentru protejarea mediului înconjurător. Dacă vom acționa
astfel, acest lucru va avea rezultate benefice pentru mediul ambiant, dar și pentru propriul buzunar.
Unele măsuri care pot fi realizate de către fiecare sunt: 1. Să stingem lumina după ce ieșim dintr-o
încăpere; 2. Să utilizăm becuri mai eficiente (se cunoaște că un bec tradițional elimină doar 2
procente de lumină din totalul energiei electrice consumate, restul fiind eliminată în atmosferă sub
formă de căldură); 3. Să nu irosim apa în timpul în timpul tuturor activităților cotidiene; 4. Să sădim
și să îngrijim plante într-un loc unde acestea lipseau
Pentru ca pământul să rămână o planetă vie, interesele oamenilor trebuie să fie corelate cu
legile naturii!

BIBLIOGRAFIE:
Acatrinei, G., Poluarea mediului ambiant, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1994
Angelescu, A., Ponoran, I., Mediul ambiant și dezvoltarea durabilă, Editura A.S.E., București,
1996
Arhip, A., Educația ecologică și supraviețuirea omului, Editura Arc, Chișinău, 1996
Bălteanu, D., Șerban, M., Modificări globale ale mediului, Editura Credis, București, 2005
Berca, M., Ecologie generală și protecția mediului, Editura Ceres, 2000
Brown, L., Probleme globale ale omenirii, Editura Tehnică, București, 2004