Poluarea

Despadurirea
Deserteficarea
Tema-portofoliu
Dumitrescu Georgiana Andreea
  Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care afectează
sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele
vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un
rezultat al cauzelor naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a
substanțelor poluante provine din activitățile umane. Se disting următoarele
categorii: poluare fizică (incluzând poluarea fonică și poluarea radioactivă), poluarea
chimică (produsă de diverse substanțe eliberate în mediu sub formă gazoasă, lichidă
sau de particule solide), poluare biologică (cu germeni patogeni, substanțe organice
putrescibile etc.).

POLUAREA  Există două categorii de poluanți:

 Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi cele conținute în apa menajeră,
Tipuri de care se descompun rapid prin unele procese naturale. Acești poluanți devin o
problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună.
poluanti  Poluanții nedegradabili sunt substanțe care nu se descompun, sau se descompun
foarte lent, în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar
imposibil să se îndepărteze acești poluanți din mediu. Compușii nedegradabili cum ar
fi diclor-difenil-tricloretanul, dioxinele, bifenilii policlorurați (BPC) și materialele
radioactive pot să ajungă la nivele periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul
trofic prin intermediul animalelor. De exemplu, moleculele compușilor toxici pot să se
depună pe suprafața plantelor acvatice fără să distrugă acele plante. Un pește mic
care se hrănește cu aceste plante acumulează o cantitate mare din aceste toxine. Un
pește mai mare sau alte animale carnivore care se hrănesc cu pești mici pot să
acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numește „bioacumulare”.
  Acțiunea umană asupra atmosferei Pământului poate lua multe forme și a
existat de când oamenii au început să utilizeze focul pentru agricultură, încălzire
și gătitul alimentelor. În timpul revoluției industriale (secolele XVIII și XIX),
poluarea aerului a devenit o problemă majoră.
 Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”. Smogul
este în general un amestec de monoxid de carbon și compuși organici proveniți
din combustia incompletă a combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de
sulf de la impuritățile din combustibili. În timp ce smogul reacționează cu
oxigenul, acizii organici și sulfurici se condensează sub formă de picături, întețind
POLUAREA ceața. Până în secolul al XX-lea smogul devenise deja un pericol major pentru
sănătate.
AERULUI  Majoritatea poluanților sunt eventual „spălați” de către ploaie, zăpadă sau ceață,
dar după ce au parcurs distanțe mari, uneori chiar continente. În timp ce
poluanții se adună în atmosferă, oxizii de sulf și de azot sunt transformați în acizi
care se combină cu ploaia. Această ploaie acidă cade peste lacuri și păduri unde
poate duce la moartea peștilor sau plantelor și poate să afecteze întregi
ecosisteme. În cele din urmă, lacurile și pădurile contaminate pot ajunge să fie
lipsite de viață. Regiunile care sunt în drumul vântului care bate dinspre zone
industrializate, cum ar fi Europa și estul Statelor Unite și Canadei, sunt cele mai
afectate de ploi acide. Ploile acide pot să afecteze și sănătatea umană și obiecte
create de oameni; ele dizolvă încet statui istorice din piatră și fațade din Roma,
Atena și Londra.
  Poluarea aerului poate să afecteze
 Una din cele mai mari probleme cauzate zona superioară a atmosferei, numită
de poluarea aerului este încălzirea stratosferă. Producția excesivă a
globală, o creștere a temperaturii compușilor care conțin clor cum ar fi
Pământului cauzată de acumularea unor clorofluorocarbonații (CFC) (compuși
gaze atmosferice cum ar fi dioxidul de folosiți până recent în frigidere,
carbon. Odată cu folosirea intensivă a aparate de aer condiționat și în
combustibililor fosili în secolul XX, fabricarea produselor pe bază de
concentrația de dioxid de carbon din
polistiren) a redus stratul de ozon
atmosferă a crescut dramatic. Dioxidul de
carbon și alte gaze, cunoscute sub stratosferic, creând o gaură deasupra
denumirea de gaze de seră, reduc căldura Antarcticii care durează mai multe
disipată de Pământ dar nu blochează săptămâni în fiecare an. Ca rezultat,
radiațiile Soarelui. Din cauza efectului deexpunerea directă la razele solare a
seră se asteaptă ca temperatura globală afectat viața acvatică și terestră și
să crească cu 1,4° C până la 5,8° C până înamenință sănătatea oamenilor din
anul 2100. Chiar dacă această tendință zonele sudice ale planetei.
pare a fi o schimbare minoră, creșterea ar
face ca Pământul să fie mai cald decât a
 Conform OMS (2009), circa 2 milioane
fost în ultimii 125.000 ani, schimbând de oameni mor anual doar din cauza
probabil tiparul climatic, afectând poluării aerului, majoritatea în Asia.
producția agricolă, modificând distribuția
animalelor și plantelor și crescând nivelul
mării.
  Cererea de apă potabilă este în creștere continuă odată cu creșterea
populației globului. Din anul 1942 până în anul 1990 preluarea apei
potabile din râuri, lacuri, rezervoare și surse subterane a crescut de patru
ori.
 Apa menajeră, apa industrială și produsele chimice folosite în agricultură,
cum ar fi îngrășămintele și pesticidele sunt principala cauză a poluării
apelor. În Statele Unite, 37% din lacuri și estuare și 36% din râuri sunt prea
poluate pentru practicarea pescuitului sau înotului în cea mai mare parte a
POLUAREA anului. În țările în curs de dezvoltare, mai mult de 95% din apa menajeră
APELOR este aruncată în râuri și golfuri, creând un risc major pentru sănătatea
umană.
 Îngrășămintele chimice cum ar fi fosfații și nitrații folosiți în agricultură
sunt vărsate în lacuri și râuri. Acestea se combină cu fosfații și nitrații din
apa menajeră și măresc viteza de dezvoltare a algelor. Apa poate să ajungă
„sufocantă” din cauza algelor care sunt în descompunere și care epuizează
oxigenul din ea. Acest proces, numit eutrofizare, poate cauza moartea
peștilor și a altor forme de viață acvatice.
 Eroziunea contribuie și ea la
poluarea apelor. Pământul și
nămolul duse de apă de pe
dealurile defrișate,
 Pescăriile marine naturale
pământurile arate sau de pe
terenurile de construcție pot suportate de ecosistemul
să blocheze cursul apelor și să oceanului sunt o sursă
omoare vegetația acvatică. esențială de proteine, mai
Chiar și cantități mici de nămol ales pentru oamenii din țările
pot să elimine unele specii de în curs de dezvoltare. Totuși,
pești. De exemplu, când poluarea golfurilor amenință
defrișările îndepărtează rezervele de pește care și asa
învelișul de plante al sunt aproape epuizate din
versanților dealurilor, ploaia cauza pescuitului excesiv
poate să ducă pământ și nămol
în râuri, acoperind pietrișul din
albia unui râu unde păstrăvii
sau somonii își depun icrele.
  Solul este un amestec eterogen format din materie din plante, minerale și animale
care se formează într-un proces foarte lung, ce poate dura mii de ani. Solul este
necesar pentru creșterea majorității plantelor și esențial pentru toată producția
agricolă. Poluarea solului este acumularea de compuși chimici toxici, săruri,
patogeni, sau materiale radioactive și metale grele care pot afecta viața plantelor și
animalelor.
 Poluarea solului reprezinta acumularea de substante chimice, la niveluri la care
pot determina aparitia efectelor adverse asupra cresterii plantelor si pot afecta
atat sanatatea oamenilor, cat si pe cea a animalelor.
POLUAREA  Metodele iraționale de administrare a solului au degradat serios calitatea lui, au
SOLULUI cauzat poluarea lui și au accelerat eroziunea. Tratarea solului cu îngrășăminte
chimice, pesticide și fungicide omoară organisme utile cum ar fi unele bacterii,
fungi și alte microorganisme. De exemplu, fermierii care cultivau căpșuni în
California au dezinfectat solul cu bromură de metil pentru a ucide organismele care
ar fi putut afecta căpșunii. Acest proces omoară fără discriminare chiar și
organismele benefice și lasă solul steril și dependent de îngrășăminte pentru a
suporta creșterea plantelor. În consecință, se folosesc tot mai multe îngrășăminte,
ceea ce duce la poluarea râurilor și lacurilor în perioadele cu inundații.
 Irigația necorespunzătoare în zonele în care solul nu este drenat bine poate avea ca
rezultat depozite de sare care inhibă creșterea plantelor și pot duce la lipsa
recoltei.
  Soluția tuturor acestor probleme este una relativ
simplă: folosirea cumpătată a îngrășămintelor, după o
schemă atent gândită și aprobată de specialiști în
SOLUTII domeniu. Deși pare atât de ușor, acest lucru este uneori
IMPOTRIVA greu de realizat, în principal din cauza legislației
stufoase și a actelor de reglementare ce sunt în
POLUARII permanentă schimbare. Recomandarea, dacă vrei să
eviți o astfel de situație inconfortabilă, este să apelezi
la personal autorizat în domeniu.
  Pentru o bună relație cu mediul înconjurător, este necesar să
înțelegi importanța protejării naturii și să te informezi în legătură cu
metodele de bună practică pentru a combate poluarea. Aici
intervine un consultant de mediu, care te poate ajuta cu diverse
studii de mediu efectuate și auditul de mediu, elemente esențiale
Metode de atât pentru conformarea cu legislația în vigoare, cât și pentru
bună practică diminuarea gradului de poluare al afacerii tale.
 Desigur, există ghiduri pentru combaterea poluării în diversele
pentru a o industrii și poți, de asemenea, să te interesezi legat de cum să îți
combate protejezi angajații de poluare, spre exemplu prin filtrarea apei
folosite la birou. Oricât de multe informații de acest gen ai acumula,
esențial este să le pui în perspectivă cu pericolul adevărat pe care
poluarea îl constituie atât pentru viața ta, cât și pentru economie,
pentru flora și fauna terestră. În cele din urmă, vei realiza că nimic
nu este mai important decât să conservi ceea ce natura îți oferă.
 În concluzie, poluarea reprezintă o problemă de
actualitate, extrem de gravă și, din păcate, dificil de
combătut. Însă, există speranța că, prin efortul
personal adus de către toți oamenii, organizațiile non-
guvernamentale, afacerile mici și mari și reglementările
impuse de guverne, se va reuși, într-un viitor frumos,
reducerea semnificativă a poluării.
  Defrișarea sau despădurirea constă în îndepărtarea totală a vegetației
lemnoase forestiere de pe o anumită suprafață, fără a fi urmată de
regenerarea acesteia, incluzând scoaterea și îndepărtarea radacinilor și
arbuștilor, cu schimbarea folosinței și a destinației terenului.
 Înlăturare completă a pădurilor pe o anumită suprafață, prin tăierea lor, se
face în scopul folosirii terenului în alte scopuri (agricultură, pășunat,
construcții) sau utilizării materialul lemnos. Rata despăduririlor este
ridicată mai ales la tropice, unde slaba calitate a solului a dus la practicarea
defrișării pentru a face disponibile noi terenuri pentru agricultură.
DEFRISAREA  Defrișarea irațională conduce la crearea unor mari dezechilibre în natură
prin modificarea regimului de precipitații (secetă), al mișcării curenților de
aer, degradarea și eroziunea solurilor, apariția de inundații, pierderea
biodiversității, din cauza extincției speciilor de plante și animale și la
creșterea cantității de dioxid de carbon din atmosferă cu apariția efectului
de seră. Mai multe țări au inițiat proiecte de împădurire sau reîmpădurire
pentru a combate efectele despăduririlor sau pentru a crește cantitatea de
lemn disponibil.
 Un loc despădurit prin defrișare care este folosit ca pășune montană poartă
denumirea de curătură sau de runc.
  Conform Convenției-Cadru a Națiunilor Unite aspura
Schimbărilor Climatice, principala cauză a defrișărilor
este agricultura. Agricultura de subzistență este
responsabilă de 48% din defrișări; agricultura
Cauze comercială este responsabilă de 32% din defrișări;
exploatarea forestieră este responsabilă de 14% din
defrișări, dintre care 5% este pentru combustibil.
  Deșertificarea este un fenomen complex de transformare treptată a unor terenuri cu
soluri fertile în deșerturi, determinat de schimbările climatice (secetă puternică și
prelungită) și activitățile umane (supraexploatarea terenurilor).
 Procesul de deșertificare poate rezulta după o evoluție seculară a climatului (ex. Sahara,
între 5000–1000 î.Hr.), dar, cel mai adesea ca rezultat al activităților antropice, omul fiind
autorul deșertificării. Deșertificarea se declanșează obișnuit ca urmare a distrugerii
covorului vegetal datorită exploatării excesive, necorespunzătoare a terenurilor fertile,
cultivării excesive, despăduririlor masive și suprapășunatului, diminuării rezervelor de apă
(secarea râurilor și a izvoarelor de coastă), eroziunii solului de apă și vânt, destructurării și
poluării solului etc.
 În general, deșertificarea este determinată de o supraexploatare locală, mai ales prin
DESERTIFICAREA suprapășunat, care provoacă o agravare a eroziunilor, adâncirea apei freatice și, ca
urmare, instalarea secetei (ex. bazinul mediteranean). Astfel, Mesopotamia, o zonă inițial
înfloritoare, a fost transformată în deșert prin suprapășunat și despăduriri.
 Deșertificarea parcurge mai multe etape: reducerea și pierderea orizontului superior al
solului, după care are loc o erodare a orizonturilor inferioare și pierderea cvasitotală a
substanțelor organice moarte, astfel încât tot terenul este ulterior format numai din
particule minerale.
 Deșertificarea influențează în mod negativ biodiversitatea, multe specii pier odată cu
distrugerea habitatului lor. Pe glob are loc extinderea deșerturilor și deșertificarea
terenurilor cultivate la o amploare crescândă. La scară globală, deșertificarea înaintează cu
Deșertificarea Insulei Lupilor circa 50.000 km2 pe an. Studiile Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor
Unite (FAO) estimează că nisipurile Saharei înaintează spre sud cu 1,5-10 km/an.
  Principala cauză a deșertificării este îndepărtarea vegetației.
Îndepărtarea vegetației este determinată de mai mulți factori,
cum ar fi seceta, schimbările climatice, cultivarea terenurilor
arabile, pășunatul excesiv și defrișarea. Vegetația are un rol
important în determinarea compoziției solului. Studiile au arătat
că, în multe ecosisteme, rata eroziunii solului descrește
exponențial odată cu abundența vegetației.[4] Suprafețele uscate
și neprotejate de vegetație sunt spălate de ploi sau de inundații,
CAUZE lăsând straturile infertile de la baza solului să se usuce la soare.
Aceste suprafețe devin astfel tari și neproductive.

Riscul deșertificării la nivel global