Poluarea

ă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea

vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă
uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale, cum ar fi
erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane. Se
disting următoarele categorii: poluare fizică (incluzând poluarea fonică și poluarea radioactivă),
poluarea chimică (produsă de diverse substanțe eliberate în mediu sub formă gazoasă, lichidă sau
de particule solide), poluare biologică (cu germeni patogeni, substanțe organice putrescibile etc.).
Există două categorii de poluanți:

 Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi cele conținute în apa menajeră, care

se descompun rapid prin unele procese naturale. Acești poluanți devin o problemă când se
acumulează mai rapid decât pot să se descompună.
 Poluanții nedegradabili sunt substanțe care nu se descompun, sau se descompun foarte lent, în
mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze
acești poluanți din mediu. Compușii nedegradabili cum ar fi diclor-difenil-
tricloretanul, dioxinele, bifenilii policlorurați (BPC) și materialele radioactive pot să ajungă la
nivele periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul trofic prin intermediul animalelor. De
exemplu, moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor acvatice fără să
distrugă acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante acumulează o cantitate
mare din aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se hrănesc cu pești
mici pot să acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numește „bioacumulare”.

Poluarea aerului

Acțiunea umană asupra atmosferei Pământului poate lua multe forme și a existat de când
oamenii au început să utilizeze focul pentru agricultură, încălzire și gătitul alimentelor. În
timpul revoluției industriale (secolele XVIII și XIX), poluarea aerului a devenit o problemă
majoră.
Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”. Smogul este în general
un amestec de monoxid de carbon și compuși organici proveniți din combustia incompletă a
combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impuritățile din
combustibili. În timp ce smogul reacționează cu oxigenul, acizii organici și sulfurici se
condensează sub formă de picături, întețind ceața. Până în secolul al XX-lea smogul devenise
deja un pericol major pentru sănătate
Poluarea apelor
Cererea de apă potabilă este în creștere continuă odată cu creșterea populației globului. Din anul
1942 până în anul 1990 preluarea apei potabile din râuri, lacuri, rezervoare și surse subterane a
crescut de patru ori. Din totalul apei consumate în Statele Unite în 1995, 39% a fost pentru
irigație, 39% a fost pentru generarea de curent electric, 12% a fost folosită pentru alte utilități;
industria și mineritul au folosit 7% și restul a fost folosită pentru animalele domestice și în scopuri
comerciale.
Apa menajeră, apa industrială și produsele chimice folosite în agricultură, cum ar
fi îngrășămintele și pesticidele sunt principala cauză a poluării apelor. În Statele Unite, 37% din
lacuri și estuare și 36% din râuri sunt prea poluate pentru practicarea pescuitului sau înotului în
cea mai mare parte a anului. În țările în curs de dezvoltare, mai mult de 95% din apa menajeră este
aruncată în râuri și golfuri, creând un risc major pentru sănătatea umană

Poluarea solului
Solul este un amestec eterogen format din materie din plante, minerale și animale care se formează
într-un proces foarte lung, ce poate dura mii de ani. Solul este necesar pentru creșterea majorității
plantelor și esențial pentru toată producția agricolă. Poluarea solului este acumularea de compuși
chimici toxici, săruri, patogeni, sau materiale radioactive și metale grele care pot afecta viața
plantelor și animalelor.
Metodele iraționale de administrare a solului au degradat serios calitatea lui, au cauzat poluarea lui
și au accelerat eroziunea. Tratarea solului cu îngrășăminte chimice, pesticide și fungicide omoară
organisme utile cum ar fi unele bacterii, fungi și alte microorganisme. De exemplu, fermierii care
cultivau căpșuni în California au dezinfectat solul cu bromură de metil pentru a ucide organismele
 Poluarea
care ar fi putut afecta căpșunii. Acest proces omoară fără discriminare chiar și organismele
benefice și lasă solul steril și dependent de îngrășăminte pentru a suporta creșterea plantelor. În
consecință, se folosesc tot mai multe îngrășăminte, ceea ce duce la poluarea râurilor și lacurilor în
perioadele cu inundații.

Poluarea în România
În perioada 2008 - 2012, aproximativ 300 de instalații din România au avut dreptul să emită un
total de 379,7 milioane de tone de emisii de gaze cu efect de seră, respectiv 75,9 milioane tone
anual[2]. România are un disponibil minim pentru comercializarea AAU-urilor (Assigned Amount
Units - Unități ale Cantității Atribuite) de 60 milioane tone CO2 echivalent, anual, în perioada
2008-2012, pentru care ar putea încasa până la 2 miliarde euro[3] (1 miliard de euro după alte
estimări)[4].
În anul 2010, statul român acorda în mod gratuit aceste certificate pentru 219 companii poluatoare
de pe teritoriul țării, în majoritatea lor cu capital de stat.[5] Scopul era de a ajuta acești poluatori să
investească în ecologizare.[5] Aceste companii au posibilitatea să vândă certificatele direct altor
poluatori, români sau străini, cu capacitate mai mare de producție, să le listeze la bursele
specializate sau să le vândă unor intermediari.[5]
În anul 2012, România înregistra 14.497 de decese - 73 de morți la 100.000 de locuitori -
provocate de poluarea aerului cu particule fine
Poluarea reprezint