Poluarea mediului inconjurator

Poluarea
• Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu
materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții
sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul
în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului
înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale, cum ar fi
erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante
provine din activitățile umane. Se disting următoarele categorii:
poluare fizică (incluzând poluarea fonică și poluarea radioactivă
), poluarea chimică (produsă de diverse substanțe eliberate în
mediu sub formă gazoasă, lichidă sau de particule solide),
poluare biologică (cu germeni patogeni, substanțe organice
putrescibile etc.).
• Există două categorii de poluanți:
• Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi cele conținute în apa menajeră,
care se descompun rapid prin unele procese naturale. Acești poluanți devin o
problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună.
• Poluanții nedegradabili sunt substanțe care nu se descompun, sau se descompun
foarte lent, în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar
imposibil să se îndepărteze acești poluanți din mediu. Compușii nedegradabili
cum ar fi diclor-difenil-tricloretanul, dioxinele, bifenilii policlorurați (BPC) și
materialele radioactive pot să ajungă la nivele periculoase de acumulare și pot să
urce în lanțul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu, moleculele
compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor acvatice fără să distrugă
acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante acumulează o
cantitate mare din aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore
care se hrănesc cu pești mici pot să acumuleze o cantitate mai mare de toxine.
Acest proces se numește „bioacumulare”.
Problema gunoiului de pe coasta Guyanei,
2010
 Poluarea aerului
• Acțiunea umană asupra atmosferei Pământului poate lua multe
forme și a existat de când oamenii au început să utilizeze focul
pentru agricultură, încălzire și gătitul alimentelor. În timpul 
revoluției industriale (secolele XVIII și XIX), poluarea aeruPoluarea
urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”. Smogul
este în general un amestec de monoxid de carbon și compuși
organici proveniți din combustia incompletă a combustibililor fosili
cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impuritățile din
combustibili. În timp ce smogul reacționează cu oxigenul, acizii
organici și sulfurici se condensează sub formă de picături, întețind
ceața. Până în secolul al XX-lea smogul devenise deja un pericol
major pentru sănătate.lui a devenit o problemă majoră.
Poluarea aerului
 Poluarea apelor
• Cererea de apă potabilă este în creștere continuă odată cu creșterea
populației globului. Din anul 1942 până în anul 1990 preluarea apei
potabile din râuri, lacuri, rezervoare și surse subterane a crescut de patru
ori. Din totalul apei consumate în Statele Unite în 1995, 39% a fost pentru
irigație, 39% a fost pentru generarea de curent electric, 12% a fost folosită
pentru alte utilități; industria și mineritul au folosit 7% și restul a fost
folosită pentru animalele domestice și în scopuri comerciale.
• Apa menajeră, apa industrială și produsele chimice folosite în agricultură,
cum ar fi îngrășămintele și pesticidele sunt principala cauză a poluării
apelor. În Statele Unite, 37% din lacuri și estuare și 36% din râuri sunt
prea poluate pentru practicarea pescuitului sau înotului în cea mai mare
parte a anului. În țările în curs de dezvoltare, mai mult de 95% din apa
menajeră este aruncată în râuri și golfuri, creând un risc major pentru
sănătatea umană.
• Îngrășămintele chimice cum ar fi fosfații și nitrații folosiți în
agricultură sunt vărsate în lacuri și râuri. Acestea se combină cu
fosfații și nitrații din apa menajeră și măresc viteza de
dezvoltare a algelor. Apa poate să ajungă „sufocantă” din cauza
algelor care sunt în descompunere și care epuizează oxigenul
din ea. Acest proces, numit eutrofizare, poate cauza moartea 
peștilor și a altor forme de viață acvatice. La sfârșitul anilor '90
în apele dintre Golful Delaware(d) și Golful Mexic au murit mii de
pești din cauza dezvoltării unei forme toxice de alge
numită Pfisteria piscicida. Se crede că motivul pentru
dezvoltarea acestei specii toxice de alge a fost deversarea
deșeurilor urbane și industriale în lacuri și râuri.
 Poluarea solului
• Solul este un amestec eterogen format din materie din plante,
minerale și animale care se formează într-un proces foarte lung,
ce poate dura mii de ani. Solul este necesar pentru creșterea
majorității plantelor și esențial pentru toată producția agricolă.
Poluarea solului este acumularea de compuși chimici toxici, 
săruri, patogeni, sau materiale radioactive și metale grele care
pot afecta viața plantelor și animalelor.
• Poluarea solului reprezinta acumularea de substante chimice, la
niveluri la care pot determina aparitia efectelor adverse asupra
cresterii plantelor si pot afecta atat sanatatea oamenilor, cat si
pe cea a animalelor.
Combaterea poluării

• Din cauza poluării mediului înconjurător, de la jumătatea secolului XX, multe națiuni au
instituit legi cuprinzătoare proiectate pentru a repara distrugerile anterioare ale poluării
necontrolate și pentru a preveni viitoarele contaminări ale mediului. În Statele Unite a
fost adoptată „Legea pentru Aer Curat” (Clean Air Act - 1970) prin care se impunea
reducerea semnificativă a anumitor tipuri de poluare ale aerului, cum ar fi emisiile de 
dioxid de sulf. „Legea pentru Apa Curată” (Clean Water Act - 1977) și „Legea pentru Apă
Potabilă Nepericuloasă” (Safe Drinking Water Act - 1974) au stabilit norme pentru
deversarea poluanților în ape și standarde pentru calitatea apei potabile. „Legea pentru
Controlul Substanțelor Toxice” (Toxic Substance Control Act - 1976) și „Legea pentru
Conservarea și Recuperarea Resurselor” (Resource Conservation and Recovery Act -
1976) au fost promulgate pentru a supraveghea și controla deșeurile periculoase. După
1980 au fost create programe care alocau fonduri pentru curățarea celor mai
contaminate terenuri de depozitare a deșeurilor. Aceste legi, precum și alte câteva legi
federale sau statale, au ajutat la limitarea poluării, dar progresele au fost lente și au
rămas multe probleme nerezolvate cu privire la zonele cu contaminări severe, din cauza
lipsei fondurilor pentru curățare și din cauza problemelor ivite în aplicarea legilor.
• Înțelegerile internaționale au jucat un rol important în
reducerea poluării globale. Protocolul de la Montréal cu
privire la Substanțele care Distrug Stratul de Ozon (1987)
a fixat date internaționale până la care să fie reduse
emisiile de substanțe chimice, cum ar fi CFC, despre care
se știe că distruge stratul de ozon. Convenția Basel pentru
Controlul Transporturilor Internaționale ale Deșeurilor
Periculoase și Depozitarea Lor (1989) servește ca punct
de reper pentru reglementările internaționale ce se
ocupă de transportarea deșeurilor periculoase și
depozitarea lor.
Poluarea în România

• În perioada 2008 - 2012, aproximativ 300 de instalații din România au avut

dreptul să emită un total de 379,7 milioane de tone de emisii de gaze cu 
efect de seră, respectiv 75,9 milioane tone anual[2]. România are un disponibil
minim pentru comercializarea AAU-urilor (Assigned Amount Units - Unități ale
Cantității Atribuite) de 60 milioane tone CO2 echivalent, anual, în perioada 2008-
2012, pentru care ar putea încasa până la 2 miliarde euro[3] (1 miliard de euro
după alte estimări)[4].
• În anul 2010, statul român acorda în mod gratuit aceste certificate pentru 219
companii poluatoare de pe teritoriul țării, în majoritatea lor cu capital de stat.[5]
 Scopul era de a ajuta acești poluatori să investească în ecologizare.[5] Aceste
companii au posibilitatea să vândă certificatele direct altor poluatori, români sau
străini, cu capacitate mai mare de producție, să le listeze la bursele specializate
sau să le vândă unor intermediari.[5]
• În anul 2012, România înregistra 14.497 de decese - 73 de morți la 100.000 de
locuitori - provocate de poluarea aerului cu particule fine.[6]