POLUAREA

Tripon Bogdan Iustin

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care afectează

sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în
care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor
naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din
activitățile umane. Se disting următoarele categorii: poluare fizică (incluzând poluarea fonică și
poluarea radioactivă), poluarea chimică (produsă de diverse substanțe eliberate în mediu sub
formă gazoasă, lichidă sau de particule solide), poluare biologică (cu germeni patogeni, substanțe
organice putrescibile etc.). Mai există și alte feluri de poluare, cum ar fi: poluarea aerului
( provenită de la dioxidul de carbon provenit din gazele de eșapament ale vehiculului, arderea
cărbunilor etc.), poluarea solului ( produsă de defrișările de teren,
tăierea pădurilor etc.) și poluarea apei ( cauzată de aruncarea diferiților
detergenți, uleiuri, produse chimice în apă etc.)
Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de
„smog”. Smogul este în general un amestec de monoxid de carbon și
compuși organici proveniți din combustia incompletă a combustibililor
fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impuritățile din
combustibili. În timp ce smogul reacționează cu oxigenul, acizii organici și sulfurici se
condensează sub formă de picături, întețind ceața. Până în secolul al XX-lea smogul devenise
deja un pericol major pentru sănătate.
Un alt tip de smog, cel fotochimic, a început să reducă
calitatea aerului deasupra orașelor mari cum ar fi Los Angeles în
anii 1930. Acest smog este cauzat de combustia în motoarele
autovehiculelor și ale avioanelor a combustibilului care produce
oxizi de azot și eliberează hidrocarburi din combustibilii nearși.
Razele solare fac ca oxizii de azot și hidrocarburile să se combine
și să transforme oxigenul în ozon, un agent chimic care atacă
cauciucul, rănește plantele și irită plămânii. Hidrocarburile sunt
oxidate în substanțe care se condensează și formează o ceață
vizibilă și pătrunzătoare.

Cererea de apă potabilă este în creștere continuă odată cu creșterea populației globului.
Din anul 1942 până în anul 1990 preluarea apei potabile din râuri, lacuri, rezervoare și surse
subterane a crescut de patru ori. Din totalul apei consumate în Statele Unite în 1995, 39% a fost
pentru irigație, 39% a fost pentru generarea de curent electric, 12% a fost folosită pentru alte
utilități; industria și mineritul au folosit 7% și restul a fost folosită pentru animalele domestice și
în scopuri comerciale.
Apa menajeră, apa industrială și produsele chimice folosite în agricultură, cum ar fi
îngrășămintele și pesticidele sunt principala cauză a poluării
apelor. În Statele Unite, 37% din lacuri și estuare și 36% din
râuri sunt prea poluate pentru practicarea pescuitului sau
înotului în cea mai mare parte a anului. În țările în curs de dezvoltare, mai mult de 95% din apa
menajeră este aruncată în râuri și golfuri, creând un risc major pentru sănătatea umană.

Solul este un amestec eterogen format din materie din plante, minerale și animale care se
formează într-un proces foarte lung, ce poate dura mii de ani. Solul este necesar pentru creșterea
majorității plantelor și esențial pentru toată producția agricolă. Poluarea solului este acumularea
de compuși chimici toxici, săruri, patogeni, sau materiale radioactive și metale grele care pot
afecta viața plantelor și animalelor.
Poluarea solului reprezinta acumularea de substante chimice, la niveluri la care pot determina
aparitia efectelor adverse asupra cresterii plantelor si pot afecta atat sanatatea oamenilor, cat si pe
cea a animalelor.
Poluarea fizica este cea mai recentă şi cuprinde, în primul rând, poluarea radioactive ca
urmare a extinderii folosiri izotopilor radioactivi în ştiinţă, industrie, agricultură,
zootehnie, medicină etc. Pericolul deosebit al substanţelor radioactive în mediu şi
în potenţialul lor nociv chiar la concentraţii foarte reduse. Poluării radioactive i se
adaugă poluarea sonoră, tot ca o componentă a poluării fizice.

Poluarea chimică este introducerea în mediu a substanțelor chimice care îi

modifică calitatea provocând un efect negativ. Poluantul poate fi toxic de la sine
sau poate reacționa cu alte substanțe din mediu și îi poate modifica proprietățile.
Contaminanții chimici pot fi solizi, lichizi și gazoși, de origine organică și
anorganică. Câmpul și nivelul său de acțiune depind de mulți factori, printre care se
numără solubilitatea și capacitatea sa reactivă.

Poluarea biologică se înțelege ca introducerea în ecosisteme ca urmare a impactului

antropic al speciilor necaracteristice de organisme vii (bacterii, viruși etc.) care
agravează condițiile de viață ale comunităților biotice naturale sau afectează negativ
sănătatea umană.
Principalele surse de impact biologic sunt apele uzate din întreprinderile din
industria alimentară și din piele, gropile de gunoi domestice și industriale, cimitirele, rețelele de
canalizare, câmpurile de irigații, etc.