Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care

afectează sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și
mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor
naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din
activitățile umane. Se disting următoarele categorii: poluare fizică (incluzând poluarea
fonică și poluarea radioactivă), poluarea chimică (produsă de diverse substanțe eliberate în mediu
sub formă gazoasă, lichidă sau de particule solide), poluare biologică (cu germeni patogeni,
substanțe organice putrescibile etc.).

Există două categorii de poluanți:

 Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi cele conținute în apa menajeră, care
se descompun rapid prin unele procese naturale. Acești poluanți devin o problemă când
se acumulează mai rapid decât pot să se descompună.
 Poluanții nedegradabili sunt substanțe care nu se descompun, sau se descompun foarte
lent, în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să
se îndepărteze acești poluanți din mediu. Compușii nedegradabili cum ar fi diclor-difenil-
tricloretanul, dioxinele, bifenilii policlorurați (BPC) și materialele radioactive pot să ajungă
la nivele periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul trofic prin intermediul
animalelor. De exemplu, moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața
plantelor acvatice fără să distrugă acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste
plante acumulează o cantitate mare din aceste toxine. Un pește mai mare sau alte
animale carnivore care se hrănesc cu pești mici pot să acumuleze o cantitate mai mare
de toxine. Acest proces se numește „bioacumulare”.

Definiții și tipuri[modificare | modificare sursă]

Există diverse definiții ale poluării, care pot recunoaște sau nu anumite tipuri, cum ar fi poluarea
fonică sau gazele cu efect de seră. Administrația pentru Protecția Mediului din Statele Unite
definește poluarea ca „Orice substanță din apă, sol sau aer care degradează calitatea naturală a
mediului sau provoacă un pericol pentru sănătate. Utilitatea resursei naturale este de obicei afectată
de prezența poluanților și a contaminanților.” În contrast, Națiunile Unite consideră că poluarea este
„prezența unor substanțe în cele trei mediile (aer, apă, pământ) a căror natură, locație sau cantitate
produce efecte nedorite asupra mediului”.

Formele majore de poluare sunt enumerate mai jos, împreună cu contaminanții specifici relevanți
pentru fiecare dintre ele:

 Poluarea aerului: eliberarea de substanțe chimice și particule în atmosferă. Poluanții

gazoși obișnuiți includ monoxidul de carbon, dioxidul de sulf și oxizii de azot produși de
industrii și autovehicule. Ozonul fotochimic și smogul sunt create pe măsură ce oxizii de
azot și hidrocarburile reacționează la lumina soarelui.
 Poluarea electromagnetică: supraabundența radiațiilor electromagnetice în forma lor
neionizantă, cum ar fi transmisiile de radio și televiziune, Wi-Fi etc.
 Poluarea luminoasă: include trecerea luminii, suprailuminarea și interferența
astronomică.
 Aruncarea gunoiului în spații publice sau private.
 Poluarea fonică: cuprinde zgomotul de pe carosabil, zgomotul avioanelor, zgomotul
industrial.
 Poluarea cu plastic: implică acumularea de produse din plastic și microplastice în mediu
care afectează negativ fauna sălbatică.
  Contaminarea solului are loc atunci când substanțele chimice sunt eliberate prin
deversare sau scurgeri subterane.
 Contaminarea radioactivă, rezultată din activitățile din secolul 20 în fizica atomică, cum
ar fi generarea de energie nucleară și cercetarea, fabricarea și desfășurarea armelor
nucleare.
 Poluarea termică este o schimbare a temperaturii în corpurile naturale de apă cauzată
de influența umană, cum ar fi utilizarea apei ca lichid de răcire într-o centrală electrică.
 Poluarea vizuală, care se poate referi la prezența liniilor electrice aeriene, a panourilor
de pe autostrăzi, sau la depozitarea în aer liber a gunoiului.
 Poluarea apei, cauzată de deversarea apelor uzate industriale din deșeurile comerciale
și industriale.

Cauze naturale[modificare | modificare sursă]

Una dintre cele mai importante surse naturale de poluare sunt vulcanii, care în timpul erupțiilor
eliberează cantități mari de gaze nocive în atmosferă. Gazele vulcanice includ dioxid de carbon,
care poate fi fatal în concentrații mari și contribuie la schimbările climatice. Emisiile vulcanice includ,
de asemenea, particule fine și ultrafine care pot conține substanțe chimice toxice și substanțe
precum arsenul, plumbul și mercurul. Incendiile de vegetație, care pot fi cauzate în mod natural de
loviturile de fulger, sunt, de asemenea, o sursă semnificativă de poluare a aerului. Fumul de
incendiu conține cantități semnificative atât de dioxid de carbon, cât și de monoxid de carbon, care
pot provoca sufocare. Cantități mari de particule fine se găsesc în fumul de incendiu, care prezintă
un risc pentru sănătatea animalelor.

Poluare generată de om[modificare | modificare sursă]

Emisiile autovehiculelor sunt una dintre principalele cauze ale poluării aerului. China, Statele Unite,
Rusia, India, Mexic și Japonia sunt liderii mondiali în ceea ce privește emisiile de poluare
atmosferică. Principalele surse staționare de poluare includ fabrici chimice, centrale electrice pe
cărbune, rafinării de petrol, uzine petrochimice, activitatea de eliminare a deșeurilor nucleare,
incineratoare și ferme mari de animale. Poluarea aerului din agricultură provine din practicile
contemporane care includ tăierea netă și arderea vegetației naturale, precum și pulverizarea
pesticidelor și a erbicidelor.

Aproximativ 400 de milioane de tone metrice de deșeuri periculoase sunt generate în fiecare an.
Numai Statele Unite produc aproximativ 250 de milioane de tone metrice. Americanii reprezintă mai
puțin de 5% din populația lumii, dar produc aproximativ 25% din CO2 din lume și generează
aproximativ 30% din deșeurile lumii. În 2007, China a depășit Statele Unite ca cel mai mare
producător mondial de CO2, în timp ce este încă mult în urmă pe baza poluării pe cap de locuitor
(pe locul 78 între națiunile lumii).

Hidrocarburile clorurate (CFH), metalele grele (cum ar fi cromul, cadmiul – care se găsesc în
bateriile reîncărcabile și plumbul – care se găsește în vopseaua cu plumb, combustibilul de aviație),
MTBE, zincul, arsenul și benzenul sunt câțiva dintre cei mai frecventi contaminanți ai solului. O serie
de rapoarte de presă publicate în 2001, care au culminat cu publicarea cărții Fateful Harvest, au
dezvăluit o practică larg răspândită de reciclare a resturilor industriale în îngrășământ, ducând la
otrăvirea cu metale a solului. Depozitele municipale obișnuite sunt sursa multor substanțe chimice
care intră în mediul solului (și adesea apele subterane), provenind din marea varietate de deșeuri
acceptate, în special substanțe aruncate ilegal acolo. Au existat, de asemenea, unele eliberări
neobișnuite de dibenzodioxine policlorurate, numite în mod obișnuit dioxine.
Poluarea poate apărea și ca urmare a dezastrelor naturale. Uraganele, de exemplu, duc frecvent la
contaminarea apelor reziduale și la scurgeri petrochimice de la exploziile bărcilor sau a
automobilelor. Atunci când sunt implicate platforme petroliere de coastă sau rafinării, daunele la
scară mai mare și asupra mediului nu sunt neobișnuite. Când au loc accidente, unele surse de
poluare, cum ar fi centralele nucleare sau navele petroliere, pot crea emisii extinse și potențial
catastrofale.

Autovehiculul este cea mai frecventă cauză a poluării fonice, reprezentând peste 90% din totalul
zgomotului nedorit la nivel global.

Poluarea cu plastic ne sufocă oceanele făcând giruri de plastic, încurcând animalele marine,
otrăvindu-ne hrana și aprovizionarea cu apă și provoacă ravagii sănătății și bunăstării oamenilor și a
vieții sălbatice la nivel global. Cu excepția unei cantități mici care a fost incinerată, practic fiecare
bucată de plastic care a fost făcută vreodată în trecut există încă într-o formă sau alta. Și din
moment ce majoritatea materialelor plastice nu se biodegradează în niciun sens semnificativ, toate
aceste deșeuri de plastic ar putea exista pentru sute sau chiar mii de ani. Dacă producția de plastic
nu este circumscrisă, poluarea cu plastic va fi dezastruoasă și în cele din urmă va depăși peștii din
oceane.

Emisii de gaze de seră[modificare | modificare sursă]

Dioxidul de carbon, deși vital pentru fotosinteză, este uneori denumit drept poluare, deoarece
nivelurile crescute de gaz din atmosferă afectează clima pământului. Perturbarea mediului poate
evidenția, de asemenea, legătura dintre zonele de poluare care ar fi în mod normal clasificate
separat, cum ar fi cele ale apei și ale aerului. Studii recente au investigat potențialul creșterii pe
termen lung a nivelurilor de dioxid de carbon atmosferic de a provoca creșteri ușoare, dar critice, ale
acidității apelor oceanice și posibilele efecte ale acesteia asupra ecosistemelor marine.

În februarie 2007, un raport al Grupului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC),

reprezentând munca a 2.500 de oameni de știință, economiști și factori de decizie din peste 120 de
țări, a confirmat că oamenii au fost cauza principală a încălzirii globale din 1950. Oamenii au
modalități de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și de a evita consecințele încălzirii globale,
a concluzionat un important raport climatic. Dar, pentru a schimba clima, tranziția de la combustibilii
fosili precum cărbunele și petrolul trebuie să aibă loc în decenii