Potrivit definiției date de legislația în domeniu prin aer se înțelege un amestec unic de gaze

compus din azot și oxigen mici cantități de argon neon heliu cripton xenon radon de importanță
vitală majoră în care pot viețui organisme vii. Aerul este cea mai mobilă componentă a mediului
care nu poate fi definită prin hotare și care ca urmare a mișcării maselor sale răspândește
urmările influenței antropogene la distanțe imprevizibile.
Fiind unul din cele mai importante elemente ale mediului aerul atmosferic constituie nu numai
un areal și un mediu de existență a orgasnismelor vii acesta astăzi este considerat cel mai ieftin
izvor de resurse și materie primă pentru activitatea economică a omului. Toate organismele vii de
la momentul apariției lor și până la moarte consumă componentele aerului atmosferic. De
asemenea aerul este folosit de către om nu numai pentru necesitățile sale biologice ci și în
procesul de producție în agricultură industrie transport. Folosirea continuă a aerului atmosferic în
toate domeniile activității umane duce la posibilitatea sporirii nivelului economic dat fiind faptul
că folosirea acestor resurse nu necesită cheltuieli suplimentare pentru livrare nu solicită
construcția căilor și rețelelor de transportare acesta fiind prezent pretutindeni în cantități
nelimitate. Dar anume că posibilitatea folosirii nelimitate a aerului atrmosferic creează condiții
favorabile pentru folosirea nerațională a aerului iar astfel se determină poluarea lui. Cu atât mai
mult fiind un fluid gazos care formează atmosfera acesta nu este niciodată pur acesta fiind
poluat prin alți compuși gaze naturale particule particule precum ceața praful
Poluarea atmosferică
Poluarea atmosferei se referă la eliberarea poluanților în aer, aceștia fiind dăunători atât pentru
sănătatea umană, cât și pentru planetă în general. Milioane de oameni mor anual din cauza
acestei probleme, iar majoritatea persoanelor, mai ales cele care trăiesc în țări în curs de
dezvoltare, respiră aer care depășește limitele considerate normale pentru nivelul poluării. Din
această cauză, autoritățile încearcă să controleze și să reglementeze emisiile de agenți poluanți în
aer, prin legislația de mediu și măsuri corespunzătoare.

Din nefericire, poluarea atmosferică contribuie la schimbările climatice care se

manifestă în prezent și, în același timp, este intensificată de către acestea. Dioxidul
de carbon și metanul care contaminează aerul cauzează și creșterea temperaturii pe
Pământ. De asemenea, smogul (un amestec de ceață și particule solide care au
rezultat în urma poluării industriale, mai ales în condiții de umiditate crescută) este
amplificat de creșterea temperaturilor.
Sursele de poluare pot fi clasificate după mai multe criterii: după proveniență
(naturale sau antropice), după natură poluantului (fonica, radioactiva, biologica
etc.)
2.1. Surse naturale de poluare a aerului

Acestea se află, de obicei, la mare distanță de centrele populate, iar poluarea apare
în mod întâmplător. Printre sursele naturale se numără vulcanii, care produc
pulberi solide, vapori și gaze ori substanțe dăunătoare prin componența lor, ce
include sulf. Agenții nocivi apar în urma unei erupții, când lava vulcanică este
pulverizată în aer.

Un alt fenomen natural poluant îl reprezintă furtunile de praf, care apar în urma
uraganelor ori a cicloanelor ce produc eroziunea solului. Pulberea rezultată
cauzează poluare pe suprafețe mari, din cauza circulației extinse a
aerului. Ceața este un alt fenomen poluant, prezent adesea în zonele apropiate de
oceane și mări.
2.2. Surse artificiale de poluare a aerului

Poluarea artificială sau antropică provine din numeroase surse și este extrem de
dăunătoare. Este cauzată de activitățile umane, precum:
 agricultura
 tratarea deșeurilor
 activitatea industrială și procesele care implică utilizarea solvenților
 folosirea combustibililor fosili pentru transport, gospodărie, industrie și
pentru a produce electricitate.

Poluanții pot ajunge în atmosferă fie în mod organizat, prin instalarea unor canale
și guri de evacuare, ce emit concentrații calculate de impurități, ori în mod
neorganizat, atunci când agenții poluanți ajung direct în atmosferă și nu se
cunoaște concentrația acestora.
Tipuri de poluare atmosferică

 Poluarea fonică
Este un tip de poluare fizică a aerului care apare în urma emisiilor de sunete și
zgomote. Acestea sunt produse de mijloacele de transport terestru și aerian,
platformele industriale, șantierele de construcții și altele.
 Poluarea radioactivă
Aceasta este cauzată de emisia și propagarea undelor electromagnetice, radiațiilor
de proveniență naturală (radiații cosmice, roci sau ape radioactive) sau artificială
(minereuri radioactive, combustibili nucleari și altele).
 Poluarea biologică
Are loc atunci când în mediul înconjurător sunt eliminate și răspândite diverse
microorganisme – bacterii, virusuri.
 Poluarea chimică
Aceasta se produce prin contaminarea aerului cu agenți poluanți chimici: compuși
organici volatili, oxizi de carbon, compuși ai sulfului, ai azotului și derivați ai
halogenilor.
Printre compușii organici volatili se numără benzina, benzenul, eterii de petrol,
acetona, cloroformul, esterii. Aceștia rezultă în urma prelucrării țițeiului, a
produselor petroliere ori din emisiile vehiculelor care funcționează cu motoare pe
bază de explozie.
Oxizii de carbon pot proveni din surse naturale, precum erupțiile vulcanice,
incendiile, descărcările electrice (în cazul monoxidului de carbon), din procesul de
respirație a plantelor (în cazul dioxidului de carbon) ori din surse antropice,
precum procese industriale și din procese de combustie.
Compușii sulfului apar în urma arderii combustibililor fosili și a unor procese din
industria metalurgiei, iar hidrogenul sulfurat poate avea atât proveniență naturală,
cât și artificială.
Compușii azotului apar în urma proceselor de ardere a combustibililor fosili, dar și
prin folosirea motoarelor cu explozie și favorizează apariția smogului. Unii
compuși apar din cauza radiației solare și sunt responsabili pentru apariția ozonului
în troposferă.
Derivații halogenilor rezultă în urma activităților de natură industrială, fie din
electroliza clorurilor alcaline, fie prin lichefierea clorului, fie în urma producției de
celuloză, hârtie, solvenți organici și pesticide organoclorurate. Fluorul este des
folosit în industria aluminiului.
Consecințele poluării
Sănătatea umană este afectată, mai ales la nivel cardio-respirator. Diverse
afecțiuni, precum astmul sau pneumonia sunt asociate cu calitatea slabă a aerului
 Sănătatea animalelor are și ea de suferit din cauza poluării, care
cauzează îmbolnăviri și chiar moartea acestora, precum și nevoia de a-și
schimba habitatul.
 Schimbările climatice sunt influențate de nivelul de poluare al aerului,
astfel că, dacă nu se iau măsuri în mod urgent, planeta va poate avea
parte de urmări ireversibile. Temperaturile extreme, topirea ghețarilor și
creșterea nivelului mării sunt doar cateva exemple ale schimbarilor
climatice care deja se resimt.
 Apariția ploilor acide este cauzată de pătrunderea gazelor (oxizii de azot,
oxizii de sulf etc.) în atmosferă și amestecarea acestora cu picăturile de
apă. Ploile acide au efecte devastatoare asupra solului și vegetației.
 Eutrofizarea apei impactează direct flora și fauna subacvatică. Aceasta
apare prin depunerea unei cantități ridicate de azot pe suprafața apelor,
favorizand dezvoltarea unor tipuri de alge dăunătoare.
 Stratul de ozon se subțiază din cauza clorofluorocarburilor și a
hidroclorofluorocarburilor. Ozonul este responsabil pentru protecția
Pământului în fața razelor ultraviolete nocive, iar subțierea acestui strat
creează dezechilibre îngrijorătoare cauzate de pătrunderea radiațiilor UV
în cantități prea ridicate. Acestea afectează sănătatea oamenilor, inclusiv
pe termen lung.