Poluarea Mediului

Poluarea mediului, care şi-a întins ameninţarea asupra întregii planete, a ajuns în punctul în
care atacă dezlănţuit omul şi spaţiul său de existenţă. Trecând peste limitele capacităţii proprii de
apărare a naturii, de regenerare şi de echilibrare, toţi agenţii poluanţi noi se răspândesc rapid în aer,
în apă sau pe sol, generând, dezvoltând şi propagând unul dintre cele mai grave pericole pe care le-a
întâmpinat civilizaţia modernă. In prezent, nu stihiile naturii sau populaţiile vegetale şi animale sunt
acelea care îl ameninţă pe om, ci el însuşi, prin activitatea sa generală din industrie, agricultură,
silvicultură, transporturi, zootehnie etc., insuficient controlată şi neadaptată în întregime la
realităţile naturale înconjurătoare.

Sursele de poluare reprezintǎ locul de producere şi de evacuare în mediul înconjurǎtor a

unoremisii poluante. Dupǎ natura poluanţilor, emisiile poluante acestea pot fi sub formă de pulberi
şi gaze,emisii radioactive şi emisii sonore; în funcţie de provenienţa poluanţilor surse de poluare
sunt naturale şi artificiale.

1. Principalii poluanti

Principalii poluanţi sunt cei emişi în cursul proceselor de combustie de orice natură, şi
anume:

• Dioxidul de sulf ( ) – este un gas incolor, amărui, neinflamabil, cu un miros

părtunzător care irita ochii şi căile respiratorii. Dioxidul de sulf e produs atat din surse naturale,
surse antropice, cât şi prin reacţie chimică cu alte substanţe chimice fiind un precursor al pulberileor
în suspensie.

• Dioxidul de azot ( )– este un compus gazos făra culoare , fără miros care conţine azot şi
oxigen.

• Oxizi de azot ( ) – sunt un grup de gaze foarte reactive, care conţin azot şi ozigen în cantităţi
variabile. Majoritatea oxizilor sunt gaze, făra culoare sau miros.

• Particule in suspensie ( ; – reprezintă un amestec complex de particule foarte fine şi

picături de lichid.

• Ozonul – este un gaz foarte oxidant, foarte reactiv, cu miros înecăcios. Se concentrează în
stratosferă şi asigură protecţia împotriva radiaţiei ultraviolet (UV) dăunătoare vieţii.
• Monoxidul de carbon ( CO ) – este un gaz incolor, inodor si insipid, foarte toxic care se
formează în principal prin arderea incompleta a combustibililor fosili.

Mediul înconjurǎtor este format din patru mari elemente: atmosfera, hidrosfera, litosfera şi
biosfera. Atmosfera este un înveliş gazos, fragil şi aproape transparent care reprezintǎ un factor
esenţial al existenţei vieţii pe Pǎmânt.

Compoziţia atmosferei este un amestec de circa 10 gaze dintre care componentele

principale, dupǎ volum, sunt azotul (78%), oxigenul (21%) şi argonul (0,93%), gaze care
controlează temperatura şi compoziţia chimicǎ a atmosferei. Existǎ de asemenea cantitǎţi mici din
alte gaze: dioxid de carbon, neon, heliu, metan, kripton, xenon, ozon, hidrogen, radon, la acestea
adǎugându-se proporţii variabile de vapori de apă (în medie 0,2 – 3%).

În ultimii ani cercetǎrile ştiinţifice au arǎtat cǎ structura chimicǎ a atmosferei este în

schimbare din cauze naturale sau antropogene (provocate de activităţile omului), de aceea atenţia
este focalizatǎ asupra impactului activitǎţii umane asupra atmosferei. Omenirea prin activitǎţile ei
contribuie la creşterea cantitǎţii de gaze poluante eliminate în atmosferǎ, contribuind astfel şi la
încǎlzirea globalǎ, la distrugerea stratului de ozon şi la multe alte dereglǎri ale mediului natural.

Prin poluarea aerului se înţelege prezenţa în atmosferă a unor substanţe străine de

compoziţia normală a acestuia, care în funcţie de concentraţie şi timpul de acţiune provoacă
tulburări în echilibrul natural, afectând sănătatea şi comfortul omului sau mediul de viaţǎ al florei şi
faunei. De aici rezultǎ că – pentru a fi considerate poluante – substanţele prezente în atmosferă
trebuie să exercite un efect nociv asupra mediului de viaţǎ de pe Pǎmânt. [8] Poluarea reprezintă
contaminarea mediului înconjurator cu materiale care interferează cu sănatatea umană, calitatea
vieţii sau funcţia naturală a ecosistemelor (organismele vii şi mediul în care trăiesc). Chiar dacă
uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupţiile
vulcanice, cea mai mare parte a substanţelor poluante provin din activităţiile umane.

2. Efecte şi fenomene rezultate în urma poluării atmosferice

a) Smogul - Ceaţa este formată din picături de mărime variabilă. Dacă diametrul lor nu
depaşeşte 10 µm se numesc mist, în engleză (ceaţă fină), iar dacă este mai mare, se numesc
fog (ceaţă deasă). Cuvântul smog s-a format pornind de la două cuvinte englezeşti smoke şi
fog, deci smogul este un amestec de ceaţă solidă sau lichidă şi particule de fum formate când
umiditatea este crescută, iar aerul este atât de calm încât fumul şi emanaţiile se acumulează
lângă sursele lor.
 b) Ploaia acida - Ploaia acidă este un tip de poluare atmosferică, formată când oxizii de sulf şi
cei de azot se combină cu vaporii de apă, rezultând acizi sulfurici şi acizi azotici, care pot fi
transportaţi la distanţe mari de la locul originar producerii, şi care pot precipita sub formă de
ploaie. Ploaia acidă este în prezent un important subiect de controversă datorită acţiunii sale
pe areale largi şi posibilitaţii de a se răspîndii şi în alte zone decît cele iniţiale formării. Între
interacţiunile sale dăunătoare se numără: erodarea structurilor, distrugerea culturilor agricole
şi a plantaţiilor forestiere, ameninţarea speciilor de animale terestre dar şi acvatice, deoarece
puţine specii pot rezista unor astfel de condiţii, deci în general distrugerea ecosistemelor.
c) Ozonul - Ozonul este un gaz având molecula formată din trei atomi de oxigen. Este situaut
în straturile superioare ate atmosferei la altitudine peste 10-50 km, având o concentraţie
maximă la circa 30 km. Se estimează că la ora actuală există circa 3 miliarde de tone de
ozon. Dacă tot ozonul ar fi concentrat în formă pură, Pământul ar avea în jurul lui dor un
strat de 3 mm de ozon. Misiunea principală a ozonului în staturile superioare ale atmosferei
este de a proteja Terra de razele ultraviloete ale soarelui. De-a lungul timpului viaţa vegetală
de pe pământ s-a adaptat la un anumit nivel de radiaţii ultraviolete.
d) Efectul de sera - Procesul prin care radiaţia termică a suprafeţei pământului, a cărei
lungime de undă este mai mare decât a radiaţiei solare este, reţinută de gazele componente
ale atmosferei se numeşte efect de seră. Ca urmare temperatura mediului înconjurător creşte.
Principalul component al aerului atmosferic responsabil de acest efect este dioxidul de
carbon (CO2). Principalii poluanţi care produc efectul de seră şi care sunt emişi în mare
parte de auto vehicule sunt diozidul de carbon (CO2), protozidul de azot (N2O),
metanul(NH4) alături de alţi compuşi chimici care provin din alte surse, în special
industriale.

3. Prevenirea poluarii aerului

În zilele noastre tot mai mulţi oameni îşi îndreaptă atenţia asupra problemelor de mediu şi trai
deoarece Pământul este un depozit foarte bogat de resurse naturale care fac posibila existenţa
vieţii.În întreaga lume se fac demonstraţii în care oamenii cer să nu se mai folosească substanţe care
distrug mediul.Acţiunile pentru reducerea poluării sunt foarte importante dacă vrem ca viaţa pe
Pământ să continue. Acţiunile pe care le putem face să prevenim poluarea aerului sunt:

1). Dotarea marilor intreprinderi industriale, a exploatărilor miniere subterane cu dispozitive,care

epurează şi neutralizează substanţele poluante (exhaustoare cu filtre etc.);

2). Amplasarea noilor obiective industriale în afara zonelor de locuit;

3). Pentru controlul tehnic al vehiculelor, serviciul de circulaţie dispune de analizatoare de gaze,
filmetru şi sonometru;

4). Amplasarea in locuri speciale a rampelor de gunoi şi transportul acestuia cu autovehicule

închise;

5). Realizarea unei perdele vegetale de protecţie, în jurul unor intreprinderi industriale,

răspunzatoare de poluarea aerului atmosferic;

6). Plantarea de arbori si arbusti, extinderea parcurilor etc.;

7). Supraînalţarea coşurilor, la unitaţile care generează mari cantitaţi de fum si gaze etc.

8). Împotriva poluării aerului de către autovehicule se preconizează: folosirea turbinelor cu gaz, a
unui combustibil combinat (benzina şi gaz nepoluant) şi extinderea automobilului electric.

9). Se estimează că în mări şi oceane,sunt diversate, anual, circa 5 mil. tone de ţiţei, iar o tonă se
răspandeşte pe o suprafata de minimum 12 . În aceste conditii, pelicula de hidrocarburi afecteaza
procesul de evaporare, având consecinţe directe asupra climei, acesta constituind una dintre cauzele
majore, care determina seceta in anumite zone.

Influenţa negativă a poluării aerului asupra organismului uman, nu poate fi pusă cu uşurinţă
în evidenţă,deoarece ea se realizează foarte lent, şi dă naştere mai rar la îmbolnăviri specifice, de
tipul celor apărute în urma expunerii la noxe de tip profesional. În schimb poluarea atmosferică
influenţează morbiditatea prin boli acute ale aparatului respirator.

Bolile influenţate de poluarea aerului şi care au fost urmărite începând cu anul 1995, au fost:
laringita şi traheita acută, faringita şi amigdalita acută, bronşita şi bronşiolită acută, rinofaringita şi
faringita acută, emfizem; alte boli pulmonare obstructive cronice, astmul, bronşiectazia.