Poluarea aerului

Definiție: prezența în atmosferă a unor substanțe care, în funcție de

concentrație și timp de acțiune, exercită o influență nocivă asupra
sănătății sau confortului populației și alterează mediul de viață al omului
( degradează flora sau fauna, modifică microclimatul, distruge
materialele de construcție etc.).
Agenții poluanți pot fi :
• Suspensii ( aerosoli), care pot fi solide ( pulberi) sau lichide
( ceață)
• Substanțe în stare gazoasă, care pot fi gaze sau vapori ( ozon,
dioxid de azot )
• Microorganisme
Pulberile în suspensie, dioxidul de azot și ozonul de la nivelul
solului sunt recunoscuți în prezent drept cei trei poluanți care afectează
cel mai grav sănătatea umană.
Poluarea aerului este o problemă la nivel local, paneuropean și al
emisferei. Poluanții atmosferici emiși într-o țară pot fi transportați în
atmosferă, contribuind sau ducând la o calitate scăzută a aerului în alte
zone.
Surse de poluare a aerului. Sunt naturale și artificiale.
Sursele naturale sunt reprezentate de :
• Erupțiile vulcanice: cenușa vulcanică formată din lavă, particule
de roci vulcanice
• Praful de la sol
• Gazele eliminate din sol
Sursele artificiale sau antropice. Sunt reprezentate de :
• Incălzitul locuințelor cu lemne, cărbune – sursă de bioxid de sulf,
oxizi de azot, hidrocarburi cancerigene si suspensii
• Transportul feroviar sau maritim poluează aerul cu fumul rezultat
din produșii de combustie iar transportul auto cu gazele de
eșapament ( CO, NO2,Pb, hidrocarburi- benzen)
• Industria și agricultura– reprezintă o sursă de poluare a aerului cu
pulberi, gaze sau fum, care sunt eliminate in atmosferă în mod
organizat prin coșuri sau instalații de eliminare. Poluanții
industriali sunt reprezentați de : sulf, acid sulfuric,aldehide,
acetone, funingine, suspensii metalice cu plumb, zinc, alți compuși
organici și minerali cu putere mare de oxidare și cu effect de seră
asupra mediului.
Produșii poluanți eliminați in atmosferă își scad treptat concentrația
datorită fenomenului de autopurificare a aerului.
Autopurificarea se produce prin 2 mecanisme:
• Sedimentarea- precipitarea pe sol a elementelor poluante datorită
forței gravitației.
• Diluarea – gazelle fiind mai ușoare decât aerul, se diluează cel mai
ușor și concentrația lor în atmosferă scade.
În mecanismul poluării și autopurificării aerului din zonele intens
populate și din cele industriale intervin si alti factori, cum sunt:
• Factorii meteorologici
• curenții de aer, vântul transportă impuritățile pe suprafețe mari;
dimpotrivă, calmul atmospheric impiedică diluarea
impurităților în atmosferă și favorizează sedimentarea.
• Umiditatea crescută a aerului impiedică difuziunea gazelor și a
pulberilor, diminuând autopurificarea
• Precipitațiile ( ploaia, zăpada) antrenează pe sol suspensiile și
gazele
• Relieful influențează autopurificarea prin formele sale: in văile
adânci scade autopurificarea, în zonele plane si în apropierea
suprafețelor mari de apă ( mări, lacuri mari) autopurificarea este
mai ușoară.
• Spațiile verzi contribuie la autopurificarea aerului prin fixarea
pulberilor și impiedicarea răspândirii lor în atmosferă.
Acțiunea poluării aerului asupra organismului. Este de două feluri:
directă și indirectă.
Acțiunea directă a poluanților atmosferici asupra organismului se
manifestă prin:
• Intoxicații cu pulberi toxice inhalate ( plumb, arseniu)
• Alergii profocate de polenul plantelor de praful de fân, de
pulberea de lemn etc.
• Reacții de fotosensibilitate la nivelul pielii, determinate de produșii
rezultați din distilarea cărbunelui sau a petrolului
• Acțiunea cancerigenă a fumului din atmosferă care conține
substanțe rezultate din ardere cum sunt benzpirenul,
dibenzenantracenul
• Actiune iritantă la nivelul conjunctivei ocular si a mucoasei căilor
respiratorii
• Acțiune infectantă prin inhalarea pulberilor, a prafului bacterian,
care conține diferiți agenți patogeni ( virusuri, bacterii, ciuperci)
care pot determina mutății genetice sau teratogene ( apariția de
malformații la făt)
Expunerile pe termen lung și cele maxime la acești poluanți variază ca
gravitate și impact, de la efectele minore asupra sistemului respirator,
cardiovascular până la decesul prematur. Aproximativ 90% din locuitorii
orașelor din  Europa sunt expuși la poluanți în concentrații peste
nivelurile de calitate a aerului considerate dăunătoare pentru sănătate. 
De exemplu, pulberile fine în suspensie (PM2,5) din aer reduc speranța de
viață în UE cu peste opt luni. Benzopirenul este un poluant cancerigen
din ce în ce mai îngrijorător care, în mai multe zone urbane, în special
din Europa centrală și de est, este prezent  în concentrații care depășesc
pragul stabilit pentru protecția sănătății umane.
Acțiunea indirectă a poluării aerului se manifestă prin modificarea
microclimatului, mai ales urban, a florei, faunei, precum și prin
degradarea construcțiilor,a diferitelor materiale ( metale, cauciuc, mase
 plastice)
Intre efectele poluarii aerului,  cele mai grave sunt:
• Probleme respiratorii si cardio-respiratorii – efectele poluarii
aerului asupra sanatatii noastre sunt alarmante. Ele cauzeaza afectiuni
respiratorii si cardiace, acestea fiind cel mai des intalnite afectiuni
medicale in aceste cazuri. Studiile au demonstrat ca locuitorii din zone
cu cantitati mari de poluanti atmosferici in compozitia aerului sunt
predispusi la afectiuni precum pneumonie sau astm, pe langa multe
altele.
• Incalzirea globala – temperaturile ridicate la nivel mondial, cresterea
nivelului marii si topirea ghetarilor sunt semnale alarmante care ne
transmit ca, daca nu se iau masuri urgente de oprire a poluarii aerului,
mediul inconjurator va suferi ireversibil. Din pacate, liderii planetei
par sa nu se inteleaga si sa nu ajunga la un consens atunci cand este
vorba de limitarea sau impiedicarea ireversibilului…
• Ploile acide – gazele care patrund in atmosfera, precum oxizii de azot
si oxizii de sulf, se amesteca in atmosfera cu picaturile de apa,
rezultand ploile acide, cu efecte daunatoare asupra solului si plantelor.
• Eutrofizarea apei – eutrofizarea se produce atunci cand o cantitate
mare de azot se depune pe suprafata marilor favorizand cresterea unor
alge ce afecteaza in mod negativ flora si fauna subacvatica. Algele
verzi care sunt prezente pe lacuri si iazuri apar din cauza prezentei
azotului in aer, peste o anumita cantitate limita.
• Efectul poluarii asupra animalelor salbatice – la fel ca si oamenii,
animalele se confrunta cu efectele devastatoare ale poluarii
atmosferei. Substantele chimice prezente in aer pot determina speciile
salbatice de animale sa-si schimbe habitatul, pot cauza imbolnaviri in
randul animalelor si chiar determina moartea lor in anumite
circumstante.
• Subtierea stratului de ozon – ozonul exista in stratosfera Pamantului
si protejeaza planeta de razele ultraviolete (UV) daunatoare. Prezența
clorofluorocarburilor si hidroclorofluorocarburilor in atmosfera
cauzeaza o subtiere accentuata a stratului de ozon. Pe masura ce
stratul de ozon se subtiaza apar dezechilibre majore  in urma
patrunderii unei cantitati mult mai mari de raze UV in atmosfera, cu
efecte dintre cele mai grave asupra sanatatii umane, chiar si pe termen
scurt.
 
Măsuriri de prevenire si reducere a poluarii aerului
 
Cu totii avem obligatia sa contribuim la protejarea mediului
inconjurator si de a asigura, pentru noi si pentru generatiile care vin,
o calitate a aerului mai buna. Iata care sunt cateva din masurile care
previn poluarea aerului:
• Folosirea mijloacelor de transport in comun – folosirea mijloacelor
de transport in comun reduce considerabil poluarea aerului si
decongestioneaza in acelasi timp traficul; faceti un exercitiu de
imaginatie – urcati cei 60 de ocupanti ai unui troleibuz sau autobuz in
60 de autoturisme. Deja veti avea o sosea plina pe o lungime de cel
putin 200 m (comparativ cu cei maxim 7 metri ai unui troleibuz), un
trafic aglomerat si un aer irespirabil in imediata apropiere a “alaiului
motorizat”. Incercati asadar, din cand in cand, sa folositi si troleibuzul
sau metroul – veti sti ca in ziua respectiva ati facut un pic mai mult
pentru a proteja mediul inconjurator!
• Economisirea energiei – opriti luminile si orice aparat consumator de
energie atunci cand plecati de acasa sau cand nu il mai folositi.
Energia electrica pare o sursa “verde” sau nepoluanta atunci cand o
comparam cu benzina, de exemplu, daca vorbim de combustibili
pentru autoturisme, insa uitam ca si aceasta este produsa in urma unor
procese care genereaza poluare, asa cum se intampla in timpul
procesului de ardere a hidrocarburilor pentru obtinerea energiei
electrice.
• Refolosirea si reciclarea materialelor – refolosind obiectele sau
recicland, economisiti indirect si resursele necesare producerii lor dar
in acelasi timp contribuiti si la o calitate mai buna a aerului prin
eliminarea tuturor gazelor cu efect nociv care s-ar fi produs in urma
proceselor tehnologice de fabricatie.
• Utilizarea energiei verzi – energia solara, eoliana si geotermala
contribuie la reducerea poluarii aerului; eliminarea pe cat posibil a
arderilor de combustibili fosili pentru producerea energiei termice sau
electrice duce indirect la diminuarea gazelor care rezulta in urma
arderilor, contribuind astfel la pastrarea unui aer mai putin poluat.
• Modernizarea instalatiilor sau inchiderea celor neperformante
• Utilizarea celor mai bune tehnici disponibile in fiecare tip de industrie
 

Indici de calitate

Indicele specific de calitatea aerului, pe scurt "indice specific",

reprezinta un sistem de codificare a concentratiilor inregistrate pentru
fiecare dintre urmatorii poluanti monitorizati: 
• Dioxid de sulf (SO2)
• Dioxid de azot (NO2)
 • Ozon (O3)
• Monoxid de carbon (CO)
• Particule in suspensie (PM10)
 
Indicele general se stabileste pentru fiecare dintre statiile automate din
cadrul Retelei Nationale de Monitorizare a Calitatii Aerului, ca fiind
cel mai mare dintre indicii specifici corespunzatori poluantilor
monitorizati.
Pentru a se putea calcula indicele general trebuie sa fie disponibili cel
putin 3 indici specifici corespunzatori poluantilor monitorizati. Indicele
general si indicii specifici sunt reprezentati prin numere intregi cuprinse
intre 1 si 6, fiecare numar corespunzand unei culori.
Indicii specifici si indicele general ai statiei sunt afisati din ora in ora.