IGIENA LOCUINȚEI

Locuința reprezintă mediul ambiental unde ne petrecem o parte din timp.

Condiții sanitare fundamentale pe care trebuie să le îndeplinească locuința:
• Asigurarea spațiului necesar în funcție de numărul de persoane astfel încât suprafața
pentru fiecare persoană să fie de 10- 12 m cu o înălțime de 2,55 – 2,60 m;
supraaglomerarea încăperilor predispune la boli acute și cronice ale aparatului respirator,
favorizează transmiterea bolilor infecțioase.
• Asigurarea unui mediu ambiant corespunzător nevoilor fiziologice ale organismului:
• Să fie plasată într-o zonă făra zgomote și poluare
• Terenul pe care este construită să fie salubru, cu pânza de apă subterană cât mai
adâncă pentru a evita igrasia pereților
• Materialele de construcție trebuie să asigure o bună izolare termică față de variațiile
temperaturii mediului extern
• În interiorul locuinței trebuie să existe condiții optime de microclimat:
• Temperatura- 18- 25 grade
• Umiditatea – 55- 60 %
• Curenți de aer – sub 0,3 m/sec.
• Zgomot – 35 decibeli
• Orientarea locuinței spre sud-est, ventilație naturală ( ferestre mai largi, rabatabile),
încălzire prin centrală termică proprie
• Dotarea cu instalații sanitare de apă curentă pentru toaletă, baie, bucătărie
• Dotarea cu instalații pentru gătit, pentru păstrarea și conservarea alimentelor
Cerințe igienice legate de sistematizarea localităților urbane și rurale
Sistematizarea este un sistem de împărțire a teritoriului unei localități pe zone funcționale.
Aceste zone funcționale sunt:
• Zona de locuit/ rezidențială – care cuprinde 60 – 80 % din teritoriul orașului. Această
zonă este împărțită pe sectoare, cartiere. În fiecare cartier sau sector sunt asigurate:
• Dotări sociale: școli, grădinițe, creșe, unități sanitare, unități comerciale
• Cultural- administrative: teatre, cinematografe, biserici
• Zona industrială – este situată în afara zonei rezidențiale întrucât are influență negativă
asupra oamenilor prin:
• Poluarea apei, aerului, solului
• Zgomot
 • Zona spațiilor verzi și a zonelor de agrement
Este foarte importanță întrucât:
• Ameliorează microclimatul urban
• Reduce poluanții atmosferici și zgomotele
• Au efect psihologic pozitiv asupra oamenilor
Spațiile verzi se distribuie pe toată suprafața localității, fiind grupate în: parcuri, copaci
ornamentali în aliniamentul străzilor, bulevardelor,grădini botanice, terenuri de sport, zone de
camping, păduri intra și periurbane.
Pe întreaga suprafață a localității ar trebui să se asigure între 40 – 50 m2 de spații verzi/ locuitor.
• Zona preorășenească – îndeplinește funcții importante. În această zonă există:
- terenuri destinate producției agricole,
- stații de aprovizionare cu apă,
- stații de tratare a reziduurilor menajere
- aeroporturi, spații de agrement, spații comerciale pentru aprovizionare en- gros
5. Străzile , bulevardele , sunt importante pentru circulația mijloacelor de transport în
comun și personale.
Acestea trebuie :
• Să fie bine întreținute, iluminate, semnalizate cu treceri de pietoni, semafoare
• Sa asigure accesul rapid al locuitorilor la centrele comerciale, serviciile
administrative, zone de agrement

Igiena solului
• Definiția solului: porțiunea superficială a scoarței pământului în care se petrec în
permanență o serie de fenomene biologice și fizico- chimice.
• Importanța solului pentru sănătatea colectivităților umane:
• Asigură buna calitate a apei subterane precum și salubritatea acesteia
• Are rol în neutralizarea reziduurilor provenite din colectivități datorită proceselor
biologice și fizico- chimice ce au loc la nivelul solului
• Asigură reciclarea materiilor organice din natură
• Proprietățile solului:
• Proprietăți fizice:
• Permeabilitate pentru apă și aer, asigurată de particulele din care este alcătuit solul și
care delimitează între ele spații pline cu aer
 • Să fie salubru ( uscat), să aibă putere mare de autopurificare
• Să nu conțină paraziți și germeni patogeni
• Capilaritatea
• Umiditatea, temperatura
• Conținutul în apă și aer
• Puterea de retenție
• Proprietăți chimice. Solul conține:
• Elemente minerale – siliciu, plumb, carbon,sulf, magneziu, sodiu, calciu, fier
• Substanțe organice de origine vegetală sau animală
• Humus, o substanță organică proprie solului
• Poluarea si autopurificarea solului
Pe sol ajung în permanență o serie de reziduuri rezultate fie din descompunerea florei și faunei
din natură, fie din activitățile colectivităților umane ( gunoaie, excremente, ape reziduale și
menajere, reziduuri industriale). in sol se petrec fenomene care transformă aceste reziduri în
produși naturali ce sunt reintegrați în ciclul materiei din natură. Acest proces de transformare a
reziduurilor poartă numele de autopurificare a solului.
Principalele substante care poluează solul sunt substanțele organice din compoziția
reziduurilor.Transformarea acestor substanțe are loc în permanență prin fenomene biologice care
se petrec în sol și poartă numele de biodegradare. Astfel :
• Carbohidrații se descompun în bioxid de carbon și apă
• Grăsimile sunt descompuse mai întâi în glicerină și acizi grași care la rândul lor se
descompun tot în bioxid de carbon și apă
• Proteinele sunt desfăcute într-un prim stadiu în substanțe cu moleculă mai mică până
la acizi aminați; acizii aminați suferă procesul de dezaminare și se descompun, în
absența oxigenului ( fază anaerobă) , în amoniac ( NH3), CO2, H2O. Într-un stadiu
următor , au loc fenomene de oxidare ( fază aerobă) care transformă amoniacul în
acid azotic și în sărurile acestuia ( nitriți, nitrați). Astfel azotul mineral devine azot
vegetal fiind folosit de plante.
Oxigenul este absolut necesar pentru ca aceste procese de biodegradare să meargă până la capăt.
În caz contrar, procesele de descompunere se opresc în stadii intermediare și dau naștere la
fenomene anaerobe cu punerea în libertate a unor produși care pot insalubriza mediul cum ar fi:
hidrogenul sulfurat, metanul, mercaptanul, amoniacul ( care sunt gaze).
Aceste fenomene de descompunere și mineralizare se datoresc activității unor microorganisme
( bacterii, ciuperci), care degradează substanțele organice cu ajutorul unor procese enzimatice.
Un sol insalubru este un sol care conține cantități mari de reziduuri ce nu mai pot fi supuse
proceselor de autopurificare și biodegradare.Insalubrizarea solului este datorată, de cele mai
multe ori, intervenșiei omului, deci artificial.
• Procesul de colmatare a solului
 Colmatarea solului reprezintă procesul de astupare a porilor cu materriale organice aduse
de reziduurile din gospodării, industrie. Este un proces ce duce las insalubrizarea solului
pe o perioadă îndelungată.
• Rolul solului în transmiterea bolilor infecțioase și parazitare
Germenii patogeni cei mai frecvenți intâlniți la nivelul solului sunt:
• Bacilul tetanic care determina infecția tetanică
• Bacteria cărbunoasă, provenită din degradarea cadavrelor de animale, determină
boala numită antrax sau cărbune
• Paraziți intestinali ce determină parazitoze intestinale (exp. tenia echinococus
responsabilă de boala numita chist hidatic)