POLUAREA

Nume: …
 Ce este poluarea?

Poluarea este un complex de fenomene care au

schimbat sau tind să schimbe mediul ambiant în
detrimentul echilibrului ecologic natural. Aceste
fenomene afectează atmosfera (cu particule, gaze etc.),
apele de suprafață ori subterane, mările și oceanele,
solul, vegetația, lumea animală și colectivitățile
umane.
 Surse de poluare
Surse naturale

• Exploziile solare intense (determină creșterea radiației ultraviolete care ajunge

pe suprafața terestră);
• Aportul de pulberi rezultate prin dezintegrarea meteoriților;
• Furtunile de praf impuse de circulația maselor de aer dinspre ținuturile aride și
semiaride, tornadele, vârtejurile;
• Erupțiile vulcanice (în atmosferă și pe sol sunt răspândite diverse gaze, în
cenușă, bombe vulcanice, lavă) ;
• Gerurile prelungite și furtunile de zăpadă;
• Alunecări, curgeri noroioase, șiroiuri, inundașii catastrofale etc.;
• Incendierea pădurilor sau a pășunilor.
 Surse de poluare
Surse antropice

• Exploatarea nemiloasă a resurselor de subsol și a celor vegetale;

• Răspândirea unei multitudini de substanțe (solide, lichide, gazoase,
radioactive etc.), cu grade de nocivitate variate;
• Introducerea în mediu a numeroase construcții (industriale,
portuare, de locuit etc.);
• Crearea unei rețele de căi de comunicație pe care se practică un trafic
intens, cu eliminare de reziduuri;
• Dezvoltarea unei agriculturi bazate pe îngrășăminte și diverse substanțe
pentru combaterea dăunătorilor.
 Forme de poluare

Cele mai des întâlnite forme de poluare sunt:

poluarea aerului, poluarea apei și poluarea solului.
Aerul, apa și solul sunt factori de mediu cu o influență
deosebită asupra sănătății oamenilor și a animalelor.
Din nefericire, se pare ca aceste elemente de bază ale
vieții sunt și cele mai afectate de acțiunile
iresponsabile ale ființei umane.
 Poluarea aerului
Aerul constituie componenta mediului înconjurător în
care elementele nocive se propagă rapid și pe spații extinse.
Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea
de “smog”.
Contaminarea aerului provine din surse care elimină
cantități mari de praf și gaze (CO₂, SO₂, CH₄ etc.) și zgomot.
Între acestea sunt:
Termocentralele (pulberi fine rezultate prin arderea
cărbunilor sunt depistate și la distanțede 20 de km, iar gazele
până la 1000 de km);
Uzinele siderurgice (pulberile și gazele, care se împrăștie pe
câțiva kilometri, au efecte acide și disconfort imediat);
Arderea diferitelor produse (în gospodării, deșeuri, fumul
de țigară etc.);
Circulația autovehiculelor (elimină CO₂, NO₂, SO₂,
particule de carbon și hidrocarburi; produc mult zgomot).

Prin absorbția sau inhalarea gazelor sau a pulberilor, se

ajunge la îmbolnăviri grave, rahitism și chiar moartea
viețuitoarelor.
 Poluarea aerului
Efecte pe termen lung:
 Scăderea conținutului de oxigen din atmosferă;

 Creșterea rapidă a ponderii dioxidului de carbon;

 Creșterea temperaturii medii a aerului;

 Degradarea stratului de ozon din stratosferă;

 Mărirea concentrației radiației ultraviolete ce ajunge la sol ==> degradarea plantelor și

diverse boli de piele la om, inclusiv cancerul.
Metode de prevenire și combatere:
 Metode fizico-mecanice – se bazează pe separarea gravitațională și centrifugală a pulberilor
antrenate de gaze sau pe filtrarea particulelor solide foarte fine sau a picăturilor lichide antrenate
de gaze;
 Metode fizico-chimice – sunt folosite în special la eliminarea unor poluanți gazoși: SO₂,
H₂S, CO, Cl₂, NH₃, HCl etc.;
În acest scop se folosesc:
 Absorbția în solvenți selectivi;
 Absorbția pe substanțele solide cu capacitate de absorbție mare;
 Procedee catalitice.
 Poluarea apei
Viața și activitățile omului nu se pot desfășura în lipsa apei.

Fiziologic, omul consumă în jur de 3 litri/zi, dar consumul mediu

pentru toate activitățile sale se ridică la aproape 100 de litri/zi.

Marii consumatori (siderurgia, centralele atomice, agricultura

irigată, activitățile gospodărești etc.) sunt și factori care introduc în

apă, continuu sau accidental, numeroase substanțe solide, lichide,

care duc la degradarea mediului (produse chimice, reziduri rezultate

din prelucrarea petrolului, minereurilor, metalurgie, resturi

menajere, microorganisme patogene, ape reziduale sau cu un

conținut radioactiv) prin contact cu produse radioactive etc. Prin

amestecarea cu astfel de substanțe, apa devine de nefolosit (toxică).

Apele subterane, mult folosite de om datorită rezervelor și

potabilității lor, se degradează prin dizolvarea de substanțe din

rocile prin care circulă, prin infestarea cu produse rezultate din

îngrășăminte, prin exploatare abuzivă.

 Poluarea apei
Măsuri împotriva poluării apei:

Starea de poluare a apelor poate fi controlată și redusă. În acest scop se utilizează două tipuri de
procedee:
 Procedee caracterizate printr-o “manieră de conducere preventivă” – urmăresc limitarea

evacuării de reziduri în ape. Încă din faza de proiectare a instalațiilor industriale, de transport
etc., trebuie adoptată o concepție care corespunde unei orientări diametral opuse față de cea
veche, caracterizabilă prin ideea “apa spală tot”.
 Procedee de epurare ale apelor uzate – apele uzate trebuie să fie supuse unor tratamente prin care

să se înlăture încărcarea lor cu poluanți, până la o limită. Epurarea cuprinde o succesiune de

procese fizice, chimice, biologice și fizico-chimice necesare pentru înlăturarea diferitelor
categorii de poluanți. Pentru distrugerea germenilor patogeni se mai include operația de
dezinfecție prin tratarea cu clor sau azot.

De asemenea, se caută reducerea consumului de apă în industrie prin recircularea apei, folosită ca
agent de răcire și reintroducerea în sistem a celei utilizate ca solvent, după corectarea adecvată a
calității.
 Poluarea solului
Solurile constituie aproape 30% din suprafața uscatului
(circa 4 miliarde de ha), din care terenurilor arabile le revin
1,5 milioane de ha.

Presiunea antropică tot mai mare din ultimul secol a

determinat extinderea suprafețelor de culturi, indiferent de
pante, ceea ce a favorizat:
•Eroziunea și spălarea orizonturilor de sol

•Scăderea fertilității

•Îndepărtarea păturii de sol pe terenurile pe care se

efectuează exploatări miniere în carieră sau diferite

construcții, depozitări de materiale, irigații
necontrolate, care duc la exces de apă, sau lucrări de
chimizare ce pot accentua aciditatea sau bazificarea
lor, vărsarea de produse petroliere etc.
 Poluarea solului
Soluții pentru combaterea poluării solului:
 Reducerea utilizării de îngrășăminte artificiale și pesticide

 Reutilizarea și reciclarea materialelor

 Reîmpădurirea

 Metodele fizice (metoda termică)  Aplicând temperatura corectă, prin încălzire directă sau
indirectă, agenții de poluare și/sau contaminare pot fi eliminați prin evaporare (agenții de contaminare din
sol ar ajunge în atmosferă ==> poluarea aerului ==> această metodă nu este sustenabilă).
 Metodele chimice  Solul este adus în contact cu substanțele adecvate, printr-un proces chimic de

restaurare a echilibrului chimic natural la nivelul solului.

 Tehnica extracției și separării  Un agent de extracție (în general, un solvent organic) este amestecat

în solul contaminat. Această metodă poate fi aplicată pentru îndepărtarea din sol a metalelor grele și a
hidrocarburilor.
 Tratamentul microbian  Microbii sunt colectați, cultivați și folosiți pentru a trata mediul (înainte

de acest tratament, solul fiind excavat și tratat).

 Tratarea deșeurilor solide  Înainte să fie aruncate, deșeurile sunt tratate prin mijloace fizice,

chimice și biologice, până când nivelurile lor de risc față de mediu sunt reduse la cerințele minime.
 Degradarea mediului de viață
Viețuitoarele constituie componenta de mediu care îndeplinește activ câteva acțiuni. Viețuitoarele
iau din celelalte componente de mediu elementele anorganice și organice necesare existenței, asigură
modificări la nivelul acestora prin schimburile de materie și energie pe care le mijlocesc, creează și
întrețin învelișul de sol și imprimă frecvent caracteristicile de bază ale peisajelor terestre.

La rândul său, degradarea mediului, pe spații mai mici sau mai extinse, este însoțită de reducerea
numărului de viețuitoare și, în cazuri extreme, de dispariția lor totală.

Erupțiile vulcanice, inundațiile pe suprafețe extinse, incendiile, schimbările generale ale

climatelor și evoluția activității solare, a radiației cosmice au efecte imediate în mediu.

Cele mai însemnate transformări s-au produs prin activitățile umane care au avut ca efecte
reducerea suprafețelor cu păduri și pășuni, poluarea, îmbolnăviri, dispariția unor specii și varietăți de
plante și animale (prin vânat și pescuit agresiv), modificări genetice etc.

În ultimele decenii, omul a devenit conștient de consecințele nefaste pe care le au exploatarea

abuzivă și slab controlată a elementelor și a relațiilor de mediu, atât pentru el, cât și pentru societatea
umană. Ca urmare, a sporit treptat grija pentru realizarea și menținerea unui spațiu optim de viață,
muncă și recreere, atât la nivel local, cât și pe întreaga planetă.
 Bibliografie:

 https://www.slideserve.com/franklin-prince/poluarea

 https://dexonline.ro/definitie/poluare

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Poluare#Poluarea_aerului

 http://referate.wyz.ro/referate/prevenirea-si-combaterea-poluarii-atmosferice.

html
 https://ecologic29.wordpress.com/metode-de-combatere-a-poluarii/combater

ea-poluarii-apei/
 https://www.shellro.ro/ce-este-poluarea-solului/