Florescu Stefan-Cristian 169B ID

POLUAREA SOLULUI

GENERALITATI DESPRE SOL

Solul – componenta a biosferei, rezultat din interactiunea mediului biotic cu cel abiotic, este stratul de
deasupra planetei, afanat, moale, friabil si acoperit cu humus. Impreuna cu atmosfera, el constituie
mediul de viata pentru al plantelor si organismelor (animale si microorganisme).

Compozitia chimica a solului este in continua schimbare prin procese de pedogeneza, ce influenteaza
asupra ecosistemelor, deoarece din el isi extrag substante nutritive (N, K, P, microelemente,
macroelemente – Ca, Mg) atat plantele cat si microorganismele.

Solul este :

1. Principalul mijloc de productie vegetala

2. Sursa de elemente nutritive
3. Participant la circuitul apei si al altor elemente in natura
4. Purificator al naturii prin absorbtia apei si neutralizarea poluantilor (pentru aceasta trebuie sa fie
poros si umed ; datorita porozitatii se aereaza)

DEGRADAREA SOLULUI
Reprezinta procesul fizic de maruntire si dispersare a rocilor si mineralelor sub influenta temperaturii,
apei, vantului, gravitatiei si vietuitoarelor. Alterarea solului se datoreaza proceselor chimice la care sunt
supuse rocile si mineralele sub actiunea apelor, acizilor (organici, anorganici) si sarurilor Degradarea si
alterarea solului se produc concomitent si sunt ireversibile.

FORME DE POLUARE A SOLULUI

Poluarea solului reprezinta orice activitate ce produce dereglarea functionarii normale a solului ca
suport si mediu de viata in cadrul eosistemelor naturale sau create de om. Intrucat solul este un sistem
naturala carui complexitate o depaseste pe cea a aerului si a apei, poluarea ii afecteaza proprietatile si
fertilitatea, cu atat mai mult cu cat poluantii nu se pot elimina din el decat prin descompunere naturala
(proces foarte lent sau imposibil).
Florescu Stefan-Cristian 169B ID

TIPURI DE POLUARE A SOLULUI, DUPA NATURA POLUANTILOR:

1. biologica cu organisme (bacterii, virusi, paraziti), eliminate de om si de animale, fiind in cea mai
mare parte patogene. Ele sunt parte integranta din diferite reziduuri (menajere, animaliere,
industriale);
2. chimica cu poluanti in cea mai mare parte de natura organica. Importanta lor este multipla:
servesc drept suport nutritiv pentru germeni, insecte si rozatoare, sufera procese de
descompunere cu eliberare de gaze toxice si pot fi antrenate in sursele de apa, pe care le
degradeaza;
3. fizica  care provoaca dezechilibrul compozitiei solului: inundatii, ploi acide, defrisari masive.

CAUZELE POLUARII SOLULUI

Lucrarile de excavatie, acestea distrug suprafete mari de teren, de la 4 pana la 10 ori fata de suprafata
ceruta de exploatarea propriu-zisa. Aceste suprafete sunt folosite pentru : drumuri de acces,
depozitarea sterilului, organizari de santier ; in plus, aceste lucrari pot produce inundatii si alunecari de
teren.

Sterilele, cenusile de termocentrale si zgurile metalurgice pot produce poluarea chimica a solului prin :

1. difuzia, adsorbtia, dizolvarea si antrenarea de catre apa a unor elemente continute in aceste
materiale, ce ajung astfel in sol
2. raspandirea particulelor fine continute pe alte terenuri sau pe ape, de catre vant
3. antrenarea particulelor din halde de catre ape (precipitatii), acoperind terenuri sau obiective
din apropiere.

Metalele grele din sterile, cenusi de termocentrala si zguri metalurgice difuzeaza in sol sau sunt
antrenate de apa in timpul infiltrarii in roci, ajungand in sol, unde unele sunt solubilizate, iar altele
transformate in suspensii foarte fine, ajungand prin adsorbtie in radacinile plantelor. Metalele grele din
sol determina dezechilibre ale proceselor chimice, biologice din acesta, deoarece reduc activitatea
biologica, scad procesele de nitrificare, iar asupra plantelor au actiune toxica. Metalele grele din plante
se transmit prin lanturi trofice pana la om

Materialele radioactive - In subsol exista elemente radioactive (Uraniu, Toriu), sub forma de zacaminte,
si un izotop al K-ului in roci. Intreaga scoarta terestra emite in atmosfera un gaz : Radon, a.i. se creeaza o
radioactivitate naturala, cu care plantele si organismele sunt in echilibru. Activitatile antropice, precum
experientele nucleare, deseurile radioactive din centrale sau accidente nucleare contribuie la crestarea
radioactivitatii din mediu, datorita radiatiilor emise si a radionuclizilor rezultati (Cs, I, Strontiu); acestea
se depun pe sol, vegetatie si constructii. O parte din cantitatea depusa patrunde in sol, prin difuzie /
antrenare de catre apa. Aici, ele afecteaza procesele biochimice si de nutritie ale plantelor.

Deseurile si reziduurile din industria alimentara polueaza solul chimic si biologic, prin substantele
organice si anorganice continute si compusi putrescibili. Unele pot fi folosite ca fertilizanti.
Florescu Stefan-Cristian 169B ID

Dejectiile animale de la crescatoriile industriale contin biostimulatori, medicamente, uree, NaCl, agenti
patogeni, care patrund in sol si il polueaza chimic si biologic. Aceste substante, prin antrenare de catre
apele ce se infiltreaza in roci pot ajunge in panza freatica, impurificand-o.

Namolurile rezultate din epurarea apelor uzate polueaza solul chimic si biologic. Aceste namoluri rezulta
din apele orasenesti, apele uzate industriale, epurarea primara si secundara, si pot polua chimic (cele
rezultate din Ind. Extractiva, Metalurgica) si biologic (restul).

Hidrocarburile pot polua solul in jurul sondelor , ducand la distrugerea vegetiei si la saraturarea solurilor.
Saraturarea solului se datoreaza in special sarurilor de Na acumulate in zonele aride si semiaride. Sursele
ce produc saraturarea : - naturale (ridicarea nivelului panzei freatice si ajungerea la suprafata a unor roci
salifere, datorita alunecarii de teren si cutremurelor) - antropice (irigatii cu ape ce contin saruri,
suprapasunat, baltiri de apa in jurul lacurilor de acumulare, inundatii cu ape sarate).

Fertilizantii produc acidificarea solului, atunci cand sunt folositi in cantitati mari, deoarece se modifica
pH-ul solului. Excesul de apa se datoreaza precipitatiilor abundente si irigatiilor intense. Apa in exces
poate sa curga la suprafata solului, sa balteasca si sa se infiltreze in sol.

Excesul de apa produce: impiedicarea aerarii solului, influentarea negativa a procesului de nutritie a
plantelor, putrezirea radacinii plantelor.

Pesticidele polueaza solul datorita marii lor stabilitati. In sol, produc dereglarea proceselor chimice si
biochimice prin inhibarea enzimelor, scaderea cantitatii de micromicete (ciuperci), micsorarea cantitatii
de microorganisme ce retin N-ul.
Florescu Stefan-Cristian 169B ID

EFECTE MAJORE ALE POLUARII SOLULUI:

1. efectul de sera
2. ploile acide
3. degradarea stratului de ozon

Efectul de seră

Efectul de seră este procesul de incalzire suplimentara a suprafetei terestre si atmosferei, datorat

faptului ca aceasta din urma e transparenta pentru radiatia solara de unda scurta (vizibila) si, in mare
masura, opaca pentru radiatia terestra de unda lunga (infrarosie). Atmosfera lasa radiatia luminoasa a
Soarelui sa ajunga pe suprafata terestra, dar retine in mare parte radiatia calorica emisa de aceasta din
urma, nelasand‐o sa se piarda in spatial cosmic.

Ploile acide

Procesul de acide începe cu emisia în atmosfer a poluanț lor pe baza de azot  şi sulf (prin arderea
combustibililor fosili (cărbuni, benzină  sau petrol etc) care, ajungând în atmosferă  se combină  vaporii
de apa şi formează acizi: acid sulfuric (H2SO4), acid carbonic(H2CO3)  şi acid azotic (HNO3).   Prin
antrenarea pe bază de azot, aceştia precipita  odată cu ploaia  şi ajung să  poluez nu numai aerul, da  şi
solul şi apa. Ploaia acidă reacționează chimic cu orice obiect cu care intră în contact. Acizii sunt
substanțe chimice corozive. Aciditatea unei substanțe provine din abundența de atomi de hidrogen
liberi în momentul în care substanța este dizolvata  în apă. Dacă  pH‐ul scade sub 5,3 este
considerată ploaie acidă. Ploaia acida afecteaza toate formele de viata, calitatea solului şi a materialelor.
Florescu Stefan-Cristian 169B ID

Ploaia acidă reacționeaza chimic cu orice obiect cu care intră în contact. Acizii sunt substanțe chimice
corozive. Aciditatea unei substanțe provine din abundența de atomi de hidrogen liberi în momentul în
care substanța este dizolvată  în apa. Dacă  pH‐ul scade sub 5,3 este considerată ploaie acida. Ploaia
acida afecteaza toate formele de viata, calitatea solului şi a materialelor.

CONVENTII INTERNATIONALE PENTRU PROTECTIA MEDIULUI

1. Conferința de la Stockholm 1972  
2. Convenția de la Viena  
3. Protocolul de la Montreal
4. Convenția Cadru pentru Schimbări climatice 1992  
5. Conferința de la Rio de Janeiro 1992 o Protocolul de la Kyoto 1997

 Protocolul de la Montreal, este primul acord internațional din istorie pentru reglementarea
regimului substanțelor care diminuează stratul de ozon; a fost semnat în 1987. De atunci, el a
fost ratificat de 196 de  țări. Obiectivul său este acela de a elimina treptat diverse substanțe cu
potențial de diminuare a stratului de ozon (ODP), inclusiv CFC‐ urile (clorofluorocarburile) şi
HCFC‐urile (hidroclorofluorocarburile). Acestea au fost folosite în mod obişnuit ca aerosoli sau în
aplicații de refrigerare, de climatizare  şi de expandare a spumei.
 Comisia Interguvernamentala pentru Schimbarile Climatice- Comisia Interguvernamentala
pentru Schimbarile Climatice stabilita in anul 1988 de Organizatia Meteorologica Mondiala
impreuna cu Programul de Mediu al Natiunilor Unite.
Florescu Stefan-Cristian 169B ID

 Protocolul de la Kyoto este un acord internațional privind reducerea emisiilor gazelor cu efect
de sera. Semnat în 1997 de catre 160 de  țări. Unul dintre scopurile protocolului este ca statele
semnatare sa ajungă împreuna, pana în 2012, la un nivel de emisii de GEF cu 5,2 % mai mic
decât cel din 1990. Concentrarea asupra emisiilor poluante care provoacă efectul de sera este
determinată de faptul ca, din considerente de fizică a circulației fluidelor, ele nu mai sunt o
problemă locală, nici macar naționala, ci afecteaza  teritorii foarte îndepărtate geografic.
România, prin semnarea acestui protocol s‐a angajat voluntar să  reducă  emisiile la nivel
național care provoacă efectul de seră cu 8 % față de emisiile de acest tip corespunzătoare
anului 1990.
 Agenția Națională pentru Protecția Mediului este o instituție a administrației publice centrale,
aflată  in subordinea Ministerului Mediului  şi Padurilor cu competențe în implementarea
politicilor  şi legislației din domeniul protecției mediului, conferite în baza Hotărârii de Guvern
Nr. 918 din 30 august 2010 privind reorganizarea  şi funcționarea Agenției Naționale pentru
Protecția Mediului  şi a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia.

MASURI DE PREVENIRE A CALITATII SOLULUI

Pentru prevenirea poluării solului trebuie sa se respecte următoarele masuri:

1. mijloacele biologice se utilizează prioritar în activităţile de protecţie a plantelor;

2. buruienile se distrug pe cale mecanică, iar impactul dăunătorilor se reduce prin respectarea
tehnologiilor agricole specifice fiecărei culturi;
3. se reduce necesarul mijloacelor de uz fitosanitar prin respectarea asolamentelor;
4. în asolament se includ speciile de culturi care extrag poluanţii;
5. se diminuează impactul poluanţilor prin refacerea terenurilor degradate prin cariere;
6. se exclude stocarea substanţelor cu impact poluant în depozite deschise, precum şi amenajarea
de depozite şi staţii de pregătire a soluţiilor de substanţe de uz fitosanitar şi de încărcare a
fertilizanţilor în cadrul unor terenuri cu risc de alunecare, eroziune, inundaţie şi nivel sporit al
apelor freatice;
7. în cazul unităţilor economice cu risc de poluare cu metale grele sau cu alte substanţe
periculoase pentru sol, inclusiv cu scurgeri lichide, se instituie obligatoriu monitoringul calităţii
solului;
8. se minimalizează riscul inundaţiilor cu ape acumulate din areale cu concentraţii sporite de
poluanţi prin recepţionarea şi evacuarea dirijată a acestora;
9. se exclude acoperirea (copertarea) solurilor cu materiale provenite din eroziunea cu apă în cazul
în care acest material este slab humifer sau poluat;
10. nu se aplica ca fertilizanţi materiale îmbogăţite în poluanţi, iar pentru irigare nu se folosesc
apele poluate;
11. pentru protecţia plantelor se aplică substanţe de uz fitosanitar cu eficacitate biologică maximă,
dar cu impact minim asupra mediului înconjurător;
12. în cadrul asolamentelor care includ rapiţă periodic se vor efectua lucrări de afînare adîncă fără
întoarcerea brazdei în scopul evitării stării de alelopatie a solului.
Florescu Stefan-Cristian 169B ID

13. prevenirea poluarii prin adaptarea proceselor şi fluxurilor tehnologice, astfel încît sa se stopeze
difuzarea de substanţe poluante;
14. se utilizează rotaţii ale culturilor şi asolamentelor care contribuie la acumularea şi conservarea
apei în sol, la ameliorarea însuşirilor fizice, chimice şi biologice, precum şi la reducerea
pericolului înmulţirii agenţilor patogeni, dăunătorilor şi a buruienilor;
15. Namolurile trebuie sa fie tratate înainte de a fi utilizate în agricultura
16. La utilizarea nămolurilor utilizatorii trebuie să ţină cont de necesităţile nutriţionale ale plantelor
şi să nu admită posibilitatea alterării calităţii solurilor şi a apelor de suprafaţă şi subterane.

BIBLIOGRAFIE
 ECOLOGIE ŞI PROTECȚIA CALITAȚII MEDIULUI - Constantin Munteanu, Mioara Dumitraşcu,
Romeo-Alexandru Iliuţă. – Editura Balneară, 2011
 https://www.shellro.ro/ce-este-poluarea-solului/
 https://echilibresidezechilibre.wordpress.com/2012/06/13/poluarea-solului/
 https://sites.google.com/site/ecotehnologiimihaelab/ecotehnologie
 METODE ŞI UTILAJE PENTRU PREVENIREA POLUĂRII MEDIULUI - Iordache, Gh. - Editura
Matrixron, Bucureşti, 2002
 PROTECŢIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR ŞI MICROCLIMAT INDUSTRIAL - Butnariu I., Constantin N.
- Litografia Universităţii Politehnica Bucureşti, 1994
 http://www.justice.gov.md/file/Centrul%20de%20armonizare%20a%20legislatiei/Baza%20de
%20date/Materiale%202008/Acte/HG%20protectia%20solului%20in%20cadrul%20practicilor
%20agricole.pdf