UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE

Inginerie si Management in Protectia Meiului
Anul universitar 2018-2019

DEGRADAREA SI POLUAREA
SOLURILOR

PROFESOR MASTERAND
Istrate Irina Multescu ( Voicu ) Ionela Daniela

MASTER ANUL I

1
 DEGRADAREA SI
POLUAREA SOLURILOR

POLUAREA SOLULUI

Solul este suport si mediu de viata

pentru plantele superioare terestre,
principalul mijloc de productie vegetala si
forestiera. Activitatile de productie au
provocat si provoaca fenomene care
deterioreaza solurile in diferite moduri.

In Romania, fenomene sunt:
eroziunea si scurgerea solurilor,
compactarea stratului accesibil radacinilor
plantelor, dezechilibre de nutritie in sol, poluare chimica si biologica, escavarile
de terenuri, distrugerea completa a solului prin lucrari miniere la zi, exploatarea
de balast, gropi de imprumut la construirea digurilor, acoperirea solului cu
deseuri si cu reziduuri solide si lichide, inclusiv dejectii si halde (in limba greaca,
halde = reziduuri), depozite de diferite reziduuri, cum sunt: cenusa de la
termocentrale, steril din activitatile miniere, fosfogips de la fabricile de
ingrasaminte fosfatice etc. Rezultatul acestor fenomene (deseuri si reziduuri)
determina poluarea solului.

Poluarea solului consta in orice actiune care produce

dereglarea functionarii normale a acestuia ca suport si mediu de viata pentru
plantele terestre superioare din cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau
antropice (create de om).

Degradarea se manifesta prin degradare fizica, adica prin fenomene de

compactare, degradare a structurii etc, chimica, adica poluarea cu metale grele,
modificarea pH-ului etc. si biologica, adica poluarea cu germeni de boli etc.

Indicii sintetici ai efectului poluarii sunt in general urmatorii:

                 deprecierea recoltei calitativ si cantitativ;

2
                  sporirea cheltuielilor necesare pentru mentinerea recoltei la
arametriicantitativi si calitativi anterior poluarii.

Este insuficient sa se considere ca poluarea solului include numai sau

preponderent poluarea chimica, fenomen care include intreaga gama a proceselor
de degradare a solului.

La evaluarea gradului de depreciere a solului se are in vedere nu numai

modificarea insusirilor acestuia, ci intreg ansamblul de implicatii in lantul si
reteaua trofica (sol - microorganisme - plante - animale - om - societate umana
-biosfera), deci intr-o abordare sistemica.

In ceea ce priveste actiunea de depoluare, solul prezinta unele

specificitati comparativ cu aerul si apa, care sunt sisteme de complexitate mai
mica. Astfel, poluarea aerului si apei consta in impurificare, deci patrunderea
poluantului in masa lor. In cazul aerului si apei se ia in considerare sensul poluarii
(a murdaririi) si prin epurare, acestia isi recapata caracteristicile initiale, iar
aceasta operatie se poate realiza intr-un grad avansat si relativ repede.

Sistemul sol este mai complex, iar poluarea sa consta nu numai in

patrunderea poluantului in masa sa, ci si in provocarea de dezechilibre, fiindu-i
afectate functiile sale fizice, fizico-chimice, chimice, biologice si biochimice. in
final ii este afectata fertilitatea sa, adica ii este afectata capacitatea sa
productiva.

Inlaturarea poluantului, in cazul solului este de obicei foarte dificila si de

durata, iar uneori practic nerealizabila, ca in cazul degradarii sale prin eroziune,
poluarii cu metale grele, cu substante radioactive etc.

Studiile efectuate in directia prevenirii combaterii poluarii solului, au

contribuit la elaborarea unei clasificari sistematice (clasa, tip, grad si varianta de
poluare), luandu-se in considerare natura si sursa poluarii, gradul de
poluare, activitatea care genereaza poluarea etc. (tabelul 1.).

3
 Tabelul 1. Activitati care genereaza poluare

Simbolul Denumirea tipului de poluare

Pa Poluare prin lucrari de excavare la zi (exploatari la zi, balastiere, cariere, s.a.)

Pb Poluare prin acoperirea solului cu  deponii,  iazuri de decantare, depozite de

steril de la flotare, depozite de gunoi s.a.

Pc Poluare cu deseuri si reziduuri anorganice, materiale anorganice, inclusiv

metale, saruri, acizi, baze de la industrie (inclusiv industria extractiva)

Pd Poluare cu substante aduse de vant (hidrocarburi, etilena, amoniac, bioxid de

sulf, cloruri, fluoruri, oxizi de azot, compusi cu plumb etc.)

Pe Poluare cu materii radioactive

Pf Poluare cu deseuri si reziduuri organice de la industria alimentara si usoara

Pg Poluare cu deseuri si reziduuri vegetale agricole si forestiere

Ph Poluare cu dejectii animale
Pi Poluare cu dejectii umane
Pj Poluare prin eroziune si alunecare
Pk Poluare prin saraturare
Pl Poluare prin acidifiere
Pm Poluare prin exces de apa
Pn Poluare prin exces sau carente de elemente nutritive
Po Poluare prin compactare, inclusiv formare de crusta
Pp Poluare prin acoperirea solului cu sedimente produse prin eroziune

Pq Poluare cu pesticide
Pr Poluare cu agenti patogeni contaminati (agenti infectiosi, toxine, alergenti
etc.)

In cazul unor de exploatari, este necesar ca mai intai sa se execute

decopertarea separata pe straturi de sol (pe orizonturi genetice) si apoi a sterilului,
adica a materialului care acopera stratul exploatabil. Materialul decopertat,
reprezentat prin sol si steril, se depoziteaza in locuri separate si in ordinea scoaterii,
iar dupa incheierea exploatarii, la epuizarea minereului, straturile de sol si cel de steril
se aduc in zona, care se reface prin depunerea acestora in ordinea scoaterii, adica in
cea care se gaseau la inceput. Dupa aceasta operatie, terenul este reintrodus in
circuitul productiei vegetale.

4
 Prin acoperirea solului cu halde, iazuri de decantare, depozite de steril de la
flotare, depozite de gunoi etc., poluarea acestuia s-a extins pe
suprafete apreciabile.

Pentru fixarea cenusei si zgurei, adica pentru stoparea spulberarii materialului

de catre vant si ca urmare a poluarii aerului si pentru reintroducerea suprafetelor de
teren poluate in circuitul productiei agricole s-au experimentat mai multe variante cu
sau fara acoperirea haldelor cu strat de sol fertil.

Tabelul 2.Gradul de poluare si reducerea cantitativa si calitativa a productiei vegetale

Simbolul Aprecierea gradului de Reducerea cantitativa si calitativa

poluare a solului a productiei vegetale reportata la
productia realizata pe solurile poluate (%)

0 Practic nepoluat Sub 5

1 Slab poluat 6-10
2 Moderat poluat 11-25

3 Puternic poluat 26-50

4 Foarte puternic poluat 51-75
5 Excesiv de poluat Peste 75

Prin studiile efectuate s-a constatat, de exemplu, ca potentialul de fertilizare

a solului, reliefat de randamentele productive, scade treptat, pe masura ce creste
gradul sau de poluare (tabelul 2.).

Pentru a putea actiona asupra sursei de poluare a solului, este necesar sa se
cunoasca activitatile productive care provoaca asemenea fenomene. Natura si sursa
poluantilor sunt legate nemijlocit de lucrarile de escavare la zi, de exploatarile
miniere la zi, balastiere, cariere, foraje etc.

Poluarea chimica anorganica a solului. Poluarea solului cu substante

disipate in aerul atmosferic sau cu metale grele se realizeaza ca urmare a procesului
de autoepurare a aerului atmosferic, prin schimbul permanent al acestuia cu aerul
din sol.

Din sol, plumbul trece in vegetatie si, pe lant trofic, ajunge la om unde
afecteaza sistemul nervos si reduce oxigenarea sangelui. La copii, prezenta
plumbului determina o intarziere a formarii gandirii logice, o diminuare a
capacitatii de abstractizare, maniefstari frecvente de indisciplina.

Ploile acide determina o acidifiere a solului. in Romania, 2,2 milioane

hectare de teren arabil prezinta o reactie acida. Acidifierea are loc si in preajma
surselor de dioxid de sulf, de exemplu, in jurul termocentralelor care

5
ard combustibili cu sulf. Prezentam in tabelul8.3., ca exemplu, acidifierea solului
in raport cu o sursa punctiforma de dioxid de sulf situata la nivelul zero.

Tabelul 3.Acidifierea solului in apropierea unei surse de S02

Distanta de sursa (m) 300 500 1000 4000 6000

pH sol 3,4 3,52 3,85 4,06 4,12

Suprafetele de sol poluate direct de dioxid de sulf sunt estimate in Romania

la 0,9 milioane hectare, din care 0,2 milioane hectare au devenit total
neproductive.

Poluantii din zona determina unele perturbari ale microorganismelor din

sol, ceea ce determina dereglari grave ale proceselor de formare a acizilor
humici, situatie care declanseaza in lant deteriorarea insusirilor fizice si chimice
ale acestuia. Din cauza unor astfel de dereglari ale solului, conjugate cu poluarea
aerului din zona, unele specii vegetale dispar.

Prin feed-back, disparitia vegetatiei agraveaza in proportie mare fenomenul

de degradare a solului, pentru ca, sub actiunea precipitatiilor, se declanseaza
procesele de eroziune si alunecari de teren.

Prezenta in sol a plumbului in doza mai mare decat limita maxima

deregleaza prin fitotoxicitatea produsa procesele de crestere si dezvoltare a
plantelor de soia, cand se remarca o scadere a fitomasei cu 9% pana la 26% si
un continut ridicat de plumb repartizat in special in radacina si mai putin in
tulpina si in frunze.

Cadmiul si mercurul, ajunse in sol in urma poluarii industriale,

impiedica cresterea plantelor, prin blocarea unor procese biochimice redox din
cadrul metabolismelor lor. Ajunse ulterior in hrana, produc la om boli grave.

Poluarea solului cu cadmiu determina o concentratie a sa in radacina

plantei, care depaseste pe cea inregistrata in sol. Prezenta cuprului in
concentratii peste limita admisa determina ca si in cazul plumbului si cadmiului o
concentratie mai mare acumulata in radacina plantei, decat cea inregistrata in
sol.

Pe solurile cu textura fina (argiloase), in care se manifesta mai pregnant

procesul de retinere ionica (Pb, Cd, Cu) de catre complexul lor coloidal,
acumularile metalelor grele in organele vegetale ale plantelor sunt mai mici decat
pe solurile cu textura usoara (nisipoase).

Pe solurile care au au acumulat (s-au poluat) cantitati mai mari de metale

grele si care datorita aciditatii lor determina si un grad mai mare de mobilitate a

6
acestora, plantele absorb si acumuleaza in organismul lor cantitati mai mari de
asemenea elemente.

Pe langa aceste fenomene de acumulare in proportie mare de poluanti, pe

organele aeriene ale plantelor se depun din aer cantitati mari de metale grele. in
cazul plantelor furajere, concentratia metalelor grele provenita prin asimilatie din
sol si prin depunere pe partile lor aeriene determina cantitati improprii
furajarii animalelor, datorita gradului lor ridicat de toxicitate. Consumarea de
catre animale a furajelor in conditii de poluare a solului si aerului a avut drept
consecinta acumularea unor cantitati mari de cupru in diferitele organe ale
ovinelor.

Poluarea solului cu metale grele, inclusiv cu fluorul provenit din reziduurile

obtinute de la fabricarea superfosfatului sau din fosfogips, are o persistenta
indelungata.

Fluorul distruge microorganismele din sol si micsoreaza capacitatea de

fixare a azotului pentru microorganismele ramase. Astfel, la o distanta de 50 m
de o sursa punctiforma de fluor situata la nivelul solului, numarul de
microorganisme scade la jumatate si activitatea lor de fixare a azotului scade la
un sfert, fata de valorile normale, iar la o distanta de 500 m de sursa numarul de
microorganisme este numai de 75% si activitatea lor de fixare a azotului este
redusa la jumatate.

In ceea ce priveste plantele, se pare ca ele culeg fluorul direct din aer mai.
repede decat din sol si apar astfel efecte nefavorabile de la o concentratie de 6μg
fluor/m3 de aer. Fluorul are un efect toxic si asupra insectelor. Astfel, doza letala
pentru albine este de 10-11 mg/albina.

Poluarea cu fluor este legata si de tratamentul bauxitei pentru extractia

de aluminiu, care utilizeaza ca fondant criolita (fluorura de aluminiu si de sodiu),
precum si de cuptoarele care utilizeaza fluorura de calciu. Si in aceste cazuri se
emit compusi ai fluorului care determina fluoroze la animalele ce pasuneaza in
zona industriala respectiva.

Poluarea radioactiva a solului.  Industria chimica si nucleara determina

poluari mari atat atmosferei, cat si solului. O atentie deosebita trebuie acordata
poluarii provocate de industria acidului sulfuric, a acidului azotic si a clorului.

In prezent, criza de energie determina trecerea la utilizarea tot mai

intensa a energiei atomice ca alternativa a consumului de combustibili fosili.
Concomitent cu aceasta, au crescut si pericolele legate de intensificarea poluarii
ecosferei cu substante radioactive.

Plantele au sensibilitati diferite, in functie de dimensiunile nucleilor si ale

cromozomilor. Chiar daca planta nu este ucisa, iradierea o poate afecta in diferite
moduri, facand-o mai vulnerabila la infectii si la atacul diferitilor daunatori.

7
 Datorita sensibilitatii foarte diferite a organismelor fata de radiatii, in cazul
iradierii unei biocenoze, nu toate populatiile vor fi afectate in acelasi mod. Se va
produce o mortalitate diferentiata, ducand la schimbarea structurii intregii biocenoze.

Poluarea radioactiva a solului este de data mai recenta si consta din depunerile

radioactive si depozitarea pe sol a reziduurilor cu continut bogat de izotopi. Cei mai
periculosi radionuclizi sunt cei cu viata lunga, cum sunt: strontiu-90 (26 de ani) si
cesiu-137 (30 de ani), dar importanta au si iodul-131, bariul-140, ceriul-144, ruteniu-
160 si altii emisi de reactoarele nucleare si care contribuie la radiatia gama globala.

In principal, strontiu radioactiv se concentreaza in sol in cantitate mai mare,

ca urmare a precipitatiilor abundente. El este mentinut in straturile superioare prin
forte electrostatice, de unde este antrenat in cazuri de eroziune.

In ultimul timp se acorda importanta si carbonului-14 care ia nastere in aer

sub actiunea radiatiilor cosmice, plecand de la azot. El se poate depozita in sol, de
unde intra cu usurinta in ciclul metabolic al plantelor ajungand ulterior la animale si la
om. Nu se poate sti in prezent daca poate atinge niveluri suficiente pentru a avea
efecte nocive.

Poluarea radioactiva a solului ca urmare a produsilor de fisiune a dus in emisfera

nordica la cresterea cu 10-30% a radioactivitatii naturale.

Contaminarea cu izotopi radioactivi a ecosistemelor naturale si a

ecosferei provine din doua surse si anume: exploziile nucleare si uzinele
atomoelectrice. Exploziile nucleare din atmosfera contamineaza invelisul gazos al
intregii planete cu un numar mare de radionuclizi.

Radionuclizii cazuti din atmosfera, partial sunt adsorbiti de sol, partial de plante
si intra in cicluri trofice, iar o parte sunt spalati de ape si transportati in rauri, lacuri,
mari.

Un mare pericol potential pentru contaminarea ecosferei cu izotopi radioactivi

il reprezinta depozitarea deseurilor radioactive din uzinele atomoelectrice.

Nici un mijloc si nici un loc de depozitare a acestor materiale periculoase nu

sunt sigure. In prezent ele sunt depozitate in continuare pe fundul oceanului  sau
in mine de sare parasite, care insa, devin insuficiente pentru cantitatile mari
de deseuri existente. Containerele se corodeaza cu timpul, iar riscul de eliberare
al deseurilor radioactive nu poate fi evitat in prezent.

Substantele radioactive care polueaza solul provin din aerul si apele poluate
si se adauga celor care se afla in compozitia lor naturala. Iradierea adioactiva
naturala este in medie de 1870μSv/an, dar in diferite zone de pe glob, aceasta
variaza intre limite foarte largi si uneori chiar la distante foarte mici.

8
 Efectele radioactivitatii din sol se pot urmari numai in cel necultivat, pentru
ca in solul cultivat prin lucrarile executate asupra lui, se determina o
omogenizare relativ rapida pe primii 30-40 cm.

Poluarea organica a solului. Poluarea organica se datoreste, in principal,

reziduurilor menajere si zootehnice, dar si unor reziduuri industriale provenite in
special de la intreprinderile alimentare.

Ea persista in sol un timp limitat datorita capacitatii mari a solului de a degrada

aceste substante prin intermediul microorganismelor.

Prin aceasta descompunere a materiei organice si prin transformarea sa in

substante minerale, se realizeaza un ciclu natural al elementelor chimice care
trec astfel din sol in plante si animale, respectiv om, pentru a reveni sub
forma organica in sol si a relua ciclul.

In mod deosebit acest ciclul este caracteristic pentru azot si pentru carbon, dar

si pentru alte elemente care, de altfel, urmeaza indeaproape acelasi ciclu.

Procesele de degradare a substantelor organice din sol sunt asemanatoare cu

cele din apa, dar ele au loc la niveluri mult mai intense, datorita numarului mare de
germeni care actioneaza in sol.

In functie de cantitatea de substante organice, de structura si calitatile fizice

ale solului, ca si de unii factori meteorologici, procesele de descompunere a poluantilor
organici se pot desfasura aerob sau anaerob. in cazul unei poluari foarte intense si a
unui sol putin bogat in aer, au loc procese anaerobe, pe cand intr-un sol bine aerat
sau in cazul unor cantitati mici de poluanti, au loc procese aerobe.

Cele doua tipuri de procese se pot desfasura succesiv, cele anaerobe trecand

in cele aerobe pe masura reducerii poluarii organice sau se pot petrece concomitent in
cazul unei poluari medii.

Procesele anaerobe nu conduc descompunerea pana la compusii finali, aceasta

ramanand la unii produsi intermediari, in timp ce procesele aerobe produc totdeauna o
descompunere completa. La procesele anaerobe si aerobe iau parte un numar mare de
germeni din care putin sunt strict anaerobi sau strict aerobi, marea majoritate a
germenilor telurici fiind aerobi si anaerobi facultativ.

Procesele de descompunere a substantelor poluante din sol au loc, in general,

in straturile superioare (10-20 cm) unde poluantii sunt retinuti prin puterea selectiva
a solului. Aceasta prima faza este urmata de faza degradarii propriu-zise sau faza
biochimica (enzimatica).

Diferitele substante organice in functie de constitutia lor chimica, urmeaza

cicluri diferentiate. Astfel, hidrocarbonatele sunt descompuse intr-o prima faza pana
la glucoza, iar in cea de a doua faza sunt descompuse pana la dioxid de carbon si
apa. in cursul descompunerii apar o serie de compusi intermediari, cum sunt: acizii

9
gluconic, oxalic, fumarie, succinic, in cazul descompunerii aerobe sau alti produsi
intermediari cum sunt: acetona, acid acetic, butiric, lactic sau propionic, in cazul
descompunerii anaerobe.

Lipidele sunt descompuse, intr-o prima faza, in glicerina si acizi grasi. in faza a
doua glicerina se descompune in dioxid de carbon si apa, iar acizii grasi, mult mai
rezistenti, se acumuleaza in sol, fie ca atare, fie sub forma unor produsi intermediari,
care se degradeaza intr-un timp mai indelungat.

Proteinele sunt descompuse intr-o prima faza, in polipeptide sub actiunea florei

proteolitice, iar ulteriof sub influenta unor ectoenzime, cum sunt: proteinazele,
peptidazele, se descompun in acizi aminati (aminoacizi). Acestia, la randul lor, prin
procese de dezaminare si de decarboxilare, ajung la amoniac. Din acest moment
procesul de descompunere se considera terminat si incepe procesul de mineralizare,
care consta in oxidarea amoniacului la azotiti, intr-o prima faza si a azotitilor la azotati
in faza a doua.

Procesul este identic si pentru sulf si

fosfor, in sensul descompunerii pana la
hidrogen sulfurat si hidrogen fosforat, PH3,
iar mineralizarea ulterioara are loc pana la
sulfati si respectiv fosfati.

In conditii de anaerobioza pot sa apara si procese inverse de reducere, cu

formare de amoniac, hidrogen sulfurat si fosforat, plecandu-se de la azotati, sulfati si
fosfati.

In cazul azotatului, acesta poate fi preluat si inglobat in sol sub forma de azot
teluric organic necesar cresterii plantelor. Acest proces natural constituie humificarea.

Deseurile si reziduurile organice provenite de la industria alimentara

si usoara polueaza solul numai accidental deoarece, acestea fiind formate din
materii prime organice, pot fi reciclate prin folosirea lor ca ingrasaminte sau
ca amendamente.

Poluarea solului cu deseuri si reziduuri vegetale agricole si forestiere se

produce numai atunci cand acestea se depoziteaza necorespunzator, adica atunci
cand ele se arunca la intamplare, putand aproviziona excesiv solul cu azotati si cu
agenti patogeni, iar unele suprafete de teren pot deveni focare de imburuienare.
Apele din ploi pot sa favorizeze transportul in diferiti receptori a reziduurilor
nedescompuse, a azotatilor etc.

Dejectiile animale pot produce poluarea solului numai in situatiile in

care acestea sunt folosite in cantitati excesive. in aceasta situatie se afecteaza
unele insusiri fizice ale solului si in primul rand permeabilitatea sa.

10
 Prin continutul lor ridicat in sare de bucatarie, soda caustica, detergenti si
in unii agenti patogeni, apele de igienizare pot sa favorizeze raspandirea
unor epizotii, adica transmiterea in masa a unor boli la animale
sau zoonoze, adica boli care se transmit de la animale la oameni. Evitarea unor
astfel de poluari biologice presupune respectarea unor norme de comportament.

Namolurile provenite din zootehnie nu pot fi folosite in stare proaspata ca

ingrasamant, ele se vor stoca si se vor supune unor procese de mineralizare si
numai dupa cel putin 6 luni de fermentare pot fi utilizate ca ingrasamant, pe
pasuni sau dupa cel putin 3 luni se pot folosi drept fertilizam la cultura de camp.

In cazul unor epidemii si epizotii (pesta porcina, febra aftoasa, tuberculoza,

salmoneloza acuta etc.) se recomanda ca paturile de uscare a namolurilor sa fie
acoperite cu plase.

Dejectiile umane pot constitui substante poluante numai in jurul unor

localitati mici, a unor asezari stabile sau temporare (tabere, locuri de agrement,
targuri, santiere etc.) care sunt lipsite de canalizare.

In unele din aceste situatii poate apare pericolul transformarii solului in

focar de germeni patogeni, fapt ce impune luarea unor masuri corespunzatoare
pentru a se preveni asemenea situatii.

Namolurile provenite din apele uzate orasenesti pot deveni agenti de

poluare in functie de provenienta si de compozitia lor. Astfel, cele provenite
din industria alimentara si din zootehnie au o compozitie predominant organica si pot fi
reciclate in natura prin folosirea lor ca fertilizand.

Namolurile provenite de la prepararea minereurilor, a carbunelui, de

la industriile metalurgice, electronice etc, au o compozitie predominant anorganica si
de aceea se impune mai intai supunerea lor unor procese tehnologice de epurare si de
recuperare a metalelor grele, pentru a le micsora potentialul poluant si apoi se pot
folosi si acestea ca ingrasamant.

Hidrocarburile care se produc in jurul sondelor de extractie,

a rezervoarelor de titei, a rafinariilor, pe traseul conductelor de transport a
unor produse petroliere, in caz de avarie, se pot comporta ca poluanti ai solului.

Astfel, in punctele de extractie a petrolului apar ape subterane mineralizate,

care pot, in unele cazuri, sa modifice in sens negativ unele insusiri ale solului, iar in
stratul de la suprafata al solului se pot manifesta direct si intens procese de poluare.

Depoluare unor astfel de terenuri necesita lucrari costisitoare de colectare prin

drenaj a petrolului patruns in adancul solului si arderea celui care stagneaza la
suprafata. Dupa aceea se impun unele lucrari energice ale solului, insotite de o
inoculare activa bacteriana si o fertilizare puternica, in special cu azot, pentru
ca microorganismele care utilizeaza petrolul ca sursa de carbon si de energie sa-
si intensifice activitatea in procesul de descompunere a petrolului.

11
 Poluarea cu ingrasaminte a solului. Ingrasamintele sunt absolut necesare,
deoarece productia agricola indeparteaza an de an uriase cantitati de substanta
organica, care altfel reintrau in circuitele solului.

Acum circa 100 de ani a fost descoperit fenomenul de nutritie minerala

a plantelor si s-a trecut astfel la sinteti.

Alaturi de irigari, ele reprezinta azi principalul mijloc de crestere a

productiei agricole. Materiile prime pentru sinteza, cu exceptia fosforului, nu
ridica probleme dificile si periculoase in general.

Totusi nu se cunosc pe deplin toate urmarile datorita aplicarii acestor

ingrasaminte, sub aspectul poluarii, al distrugerii ecosistemelor specifice solului,
in special a unor microorganisme folositoare.

Dezvoltarea agriculturii moderne, intensive este indisolubil legata de

folosirea ingrasamintelor, in principal a celor cu azot, fosfor si potasiu.

Efectul poluant al ingrasamintelor rezulta din faptul ca unele din ele contin
numeroase impuritati toxice sau sunt folosite in cantitati excesive.

Fiind solubile in apa, atat impuritatile cat si excesul de ingrasamant

neutilizat de plante este spalat si ajunge in apele freatice, in rauri, lacuri, in apa
potabila si deci la om.

Efectul poluant cel mai intens il are utilizarea in exces a ingrasamintelor

chimice cu azot. Acestea, de exemplu: azotatul de amoniu, ureea etc, introduse
in sol, prin hidroliza si sub actiunea bacteriilor nitrificatoare, dau nastere la
ioni nitrici (N03_) sau azotici. in urma reactiilor dintre acidul azotic si acidul azotos
cu bazele din sol, se formeaza azotiti (nitriti) si azotati (nitrati).

Azotatii fiind usor solubili, in conditii de exces pot ajunge in panza de apa
freatica pe care o polueaza. Azotatii sunt transformati in azotiti in tubul digestiv
al omului si al animalelor. Azotitii favorizeaza conversia hemoglobinei in
methemoglobina, impiedicand oxigenarea sangelui. Tot azotitii se pot transforma
in nitrosamina, un produs foarte toxic si cu actiune cancerigena.

Pentru a avea o imagine cat mai cuprinzatoare a situatiei calitati solurilor

agricole si a cunoasterii dinamicii acesteia, inca din anul 1970 s-a instituit in
cadrul ICPA Bucuresti, sistemul national de monitoring al calitatii solurilor
agricole, cu elaborarea in fiecare an a unei analize privind starea de calitate a
solurilor agricole din tara.

In ceea ce priveste saraturarea solurilor, s-a constatat ca fertilitatea lor

scade puternic, daca ele se incarca cu un continut mare de saruri. Sarurile provin
din apa, in zonele cu un drenaj insuficient si se datoreaza, in principal,
urmatoarelor doua cauze:

12
                 ridicarea nivelului apelor freatice, cel mai adesea din cauza cresterii
presiunii hidrostatice pe seama construirii de baraje (cazul cel mai cunoscut si
mai grav este cel al zonei fertile din jurul Nilului, datorat ridicarii barajului de la
Assuan);

                 irigatiile practicate in regiunile aride. Apa folosita la irigatii se evapora

foarte rapid, iar sarurile raman in sol.

Daca tinem seama de amploarea si intensificarea fenomenelor de poluare a

solului, precum si de tendintele de agravare a acesteia, se impune de urgenta
elaborarea si implementarea unui program complex de masuri care, intr-o
succesiune de etape, sa duca la reducerea sub limita admisibila a factorilor
agresori, corespunzator cerintelor dezvoltarii productiei agricole si
mentinerii echilibrului ecologic.

Trebuie avut in vedere stoparea procesului de secatuire a solului in

humus si elemente nutritive cu compensarea acestor elemente prin promovarea
unor sisteme de fertilizare perfectionata, care sa includa in masura mai mare
folosirea ingrasamintelor organice si verzi, cresterea ponderii plantelor
leguminoase fixatoare de azot din atmosfera, precum si a plantelor perene care
contribuie la imbunatatirea solului in materie organica si a structurii acestuia.

Pentru prevenirea proceselor de inmlastinare si saraturare secundara a

solurilor in sistemele cu lucrari de irigatii si drenaj se impune modernizarea
acestor amenajari si a modului de exploatare a acestora in scopul reducerii
pierderilor de apa, a prevenirii ridicarii nivelului freatic, concomitent cu
asigurarea controlului riguros asupra folosirii apelor poluate la irigare.

O cerinta a carei implementare se impune de urgenta este generalizarea

zonarii productiei agricole la nivel cat mai detailat.

De asemenea, se impune promovarea de cercetari multidisciplinare care sa

asigure elaborarea unor masuri complexe privind protectia si
realizarea reproductiei largite a fertilitatii solului, in asa fel incat acesta sa-si
poata indeplini integral functiile sale de protectie si ameliorare a mediului
inconjurator, a calitatii vietii omului.

Poluarea cu pesticide a solului. Utilizarea excesiva a pesticidelor

constituie o alta sursa de poluare a solului, printr-un proces de impurificare si
indirect de degradare.

Pesticidele sunt definite ca fiind substante sau amestecuri de substante,

utilizate in agricultura cu scopul de distrugere, respingere, moderare sau
impiedicare a activitatii insectelor daunatoare, a rozatoarelor, ciupercilor,
buruienilor si a oricaror alti daunatori.Ele sunt substante chimice capabile sa
micsoreze sau sa distruga agentii biotici daunatori. Produsele chimice utilizate
pana in prezent in acest scop nu au o actiune selectiva absoluta, ci distrug si alte
vietuitoare decat cele nedorite. De aceea, a fost propusa si folosita denumirea

13
de biocide, adica ucigatoare de viata, pentru toate substantele capabile sa
distruga grupe izolate de specii sau comunitati vii mari, pe arii intinse. in ultimul
caz, ele indeplinesc rolul de ecocide, adica substante capabile sa distruga in
masa ecosisteme naturale sau chiar agroecosisteme.

In figura 1 sunt redate schematic efectele posibile pozitive si negative ale

pesticidelor, din diferite puncte de vedere: biomedical, ecologic si economic.

Fig. 1 Efectele pozitive si negative ale pesticidelor

Folosirea pesticidelor pentru distrugerea buruienilor, a insectelor daunatoare

si a rozatoarelor a constituit un fel de umbrela protectoare, sub care productia
agricola a facut progrese mari. Numai rozatoarele distrug anual circa 10% din
recoltele lumii.

Pierderile de recolte datorita daunatorilor sunt extrem de mari, uneori pana la

zeci de procente, ca mai sus. De aceea, incercarile de a remedia situatia au fost pe
deplin justificate si in buna masura benfice.

In tabelul 8.3 sunt prezentate, ca exemplu, pagubele produse de daunatori in

cazul unui teren netratat cu pesticide.

14
 Tabelul 3 Pagubele produse de daunatori

Pagubele produse de daunatori agriculturii

Produsul Pierdere total Din care % din pierderi

%
Insecte, soareci Boli Buruieni
Cereale 52 40 27 33
Cartofi 48 24 59 17
Oleaginoase 45 34 31 35
Legume 39 30 40 30

Fructe 39 20 59 21

Raspandirea aplicarii pesticidelor in agricultura s-a facut dupa anul

1940, odata cu descoperirea DDT-ului (diclor difenil tricloretan), un insecticid si
un fungicid extrem de puternic.

In prezent se folosesc circa 46000 de tipuri de pesticide, bazate pe 140 de

substante active si grupe in patru categorii mari si anume:

a)        produse anorganice, pe baza de arsenic. Acestea sunt extrem de

puternice, dar si toxice, nu numai pentru daunatori, ci si pentru om. Cel mai
cunoscut reprezentant din aceasta categorie este Verdele de Paris;

b)     produse organoclorurate. Principalul reprezentant este DDT-ul,

netoxic ca atare pentru om, dar care se acumuleaza in grasimi prin lant trofic
(tabelul 8.4.), iar efectele sale pe termen lung nu sunt prea bine cunoscute.

Tabelul 4. Concentrarea DDT-ului pe lantul trofic

DDT
(ppm)
Apa 5,10
Plancton 4,10

15
 Pesti 1
Pescarusi 6
Oua vultur 14
Oua 26,4
cormoran

c)        produsi organofosforici, reprezentati prin Paration, care este

toxic pentru mamifere, deci si pentru om, doza letala fiind de 6 mg/kg corp.

d)     produse naturale, reprezentate printr-un insecticid extrem de eficace,

numit Piretru, extras dintr-o specie de crizanteme ce cresc in Kenya, ca si de
nicotina etc.

Produsele din aceasta categorie par a fi cele ce se incadreaza cel mai bine
in mediul natural, dar sunt cele mai scumpe si productia lor este limitata la
posibilitatile de a disponibiliza pentru ele terenuri de cultura. Aceste probleme nu
se pun la pesticidele de sinteza, care pot fi produse in tonaje de mii de ori mai
mari si la costuri mult mai scazute.

Dintre factorii perturbatori pe care pesticidele ii introduc in

ecosisteme, putem mentiona urmatorii:

                 afecteaza lanturile trofice si pun in pericol specii care se hranesc cu

insectele sau cu rozatoarele starpite, perturbatie care se aplica apoi in lant.

                 favorizeaza aparitia altor daunatori care prospera in nisa

ecologica 'eliberata' sau ai caror dusmani naturali au fost ucisi de catre pesticide;

                 determina mutatii genetice la unele specii, in special insecte sau fungii,

care devin rezistente la actiunea pesticidelor.

                 distrug solul, prin uciderea ramelor si a unor microorganisme care au rol

esential in incorporarea materiilor organice in sol;

                 polueaza apele. Mentionam ca in cazul pesticidelor de tip

substante organofosforice, poluarea se manifesta printr-o crestere exploziva a algelor,
care ajung sa 'sufoce' toate celelalte forme de viata din biotopul acvatic
respectiv. Efectele negative sunt agravate de faptul ca unele pesticide au perioade de
remanenta foarte mari, adica sunt aproape nebiodegradabile.

Timpii de injumatatire ai unor clase de pesticide sunt de ordinul lunilor sau al

anilor, asa cum rezulta din tabelul 5.

Tabelul 5 Timpii de injumatatire pentru clase de pesticide

Denumrea Timpul
Organo-fosforici 1-12 saptamani
Nitrili 4 luni

16
 Triazine 3-18 luni
Organo-clorurati 2-5 ani

DDT-ul, impiedica transferul ionilor de K+ si Na+ la nivelul membranelor

celulare, blocheaza activitatea nervoasa si pe cea musculara, antrenand astfel
moartea insectei.

Mecanismul functioneaza insa atat la speciile fitofage, care sunt cele daunatoare
pentru ca ele mananca recolta, cat si la speciile entomofage, care se hranesc cu
insectele daunatoare si le limiteaza astfel populatia in mod natural.

Inseamna ca, la 5 ani dupa declansarea tratarii cu DDT a unui teren, numarul

de entomofage se reduce la 5% din populatia initiala, in timp ce numarul insectelor
fitofage, carora le-a disparut dusmanul natural, creste la 400%.

Datorita stabilitatii sale fata de agentii fizici, chimici si microbiologici, DDT-ul se

concentreaza pe lantul trofic pana la animalele superioare. Desi nu se cunosc in
suficienta masura efectele sale asupra organismelor cu sange cald, totusi, cresterea
concentratiei sale nu poate avea asupra acestora decat un efect nefavorabil.

Mentionam ca, la DDT s-a renuntat, dar pentru nici un alt pesticid existent
pe piata, noi nu dispunem de studii suficient de aprofundate pentru a putea fi
siguri ca acesta nu este chiar mai periculos decat era DDT-ul.

Pentru a testa efectele imediate ale unui pesticid, trebuiesc efectuate

studii ample, care vizeaza urmatoarele aspecte:

                 stabilitatea in sol, care trebuie urmarita pentru tipuri diferite de soluri

(nisipos, cernoziom etc);

                 levigarea, adica antrenarea pesticidului din zona in care a fost depus,

de catre ape, vant etc. si distributia lui finala in sol, apa, aer;

                 translocatia in plante, unde poate afecta cantitatile organoleptice si

unde poate determina efecte toxicologice, in urma acestor studii, se determina
un 'indice de limitare', care conduce apoi la calculul normativelor de utilizare.

Subliniem faptul ca studiul descris mai sus se refera la un pesticid utilizat

singur, in timp ce in practica se lucreaza cu amestecuri de pesticide, intre care
apar efectele sinergetice.

Sinergismele trebuie, deci, cunoscute inainte de aplicarea pesticidelor. Dar,

pentru o recolta, de obicei, se apeleaza la trei pesticide si anume: un erbicid, un
fungicid si un insecticid.

De aici rezulta o mare problema: sa se gaseasca formele optime pentru

o productivitate ridicata, dar care sa mentina un mediu inconjurator sanatos.

17
 Intre masurile ce se pot lua pentru a obtine o productie agricola buna fara
a folosi pesticide, mentionam urmatoarele:

a) folosirea feromonilor. Feromonii (cuvantul vine de la

cuvintele pherein = a transporta si omon = excitare) sunt substante naturale
care pot fi fabricate prin sinteza si care joaca rolul de mediator chimic intre
indivizii unei specii sau sau cei de specii diferite.

b) dezvoltarea de soiuri de cereale si legume rezistente la atacul

daunatorilor. Metoda este extrem de lunga in timp, de ordinul cel putin a 10-20
ani pentru a crea un soi nou si de aceea ea trebuie aplicata continuu, intru-cat
daunatorii se adapteaza si ei foarte repede.

18