POLUAREA SOLULUI

1. Generalitati despre sol

Solul s-a format din roci, sub influenta factorilor pedogenici: clima, microorganisme,
vegetatie si relief. Deoarece transformarile rocilor in timp au fost profunde, solul apare ca
un corp natural, distinct, deosebit de roca mama. Durata de generare a solului este mare,
astfel incat pentru a se forma pe cale naturala 3 cm de sol sunt necesari 300-1.000 de ani,
iar pentru 20 cm, 70.000 de ani.
Din compozitia solului fac parte, in principal, urmatoarele:
- substante minerale: SiO2, FexOy, CaCO3, CaSO4 etc. - rezultate din degradarea si
alterarea rocilor si a mineralelor;
- substante organice: acizi humici, celuloza, hemiceluloza, aldehide, alcooli,
fenoli, grasimi, aminoacizi, albumine etc. - produse prin descompunerea
resturilor vegetale si animale de catre microflora si microfauna existente in sol.
Compozitia chimica a solului este in continua schimbare, prin procese rapide, sau lente
de pedogeneza, cu implicatii asupra ecosistemelor.
Solul poate indeplini urmatoarele functii:
- sursa de elemente nutritive pentru plante;
- participa la circulatia apei si a altor elemente in natura;
- depozit si sursa regenerabila de energie fosila, prin fitomasa transformata in
humus;
- adsoarbe si neutralizeaza poluanti.
2. Poluarea solului
Poluarea solului se manifesta prin:
degradare fizica: compactare, modificarea structurii;
degradare chimica: cresterea continutului de metale grele, pesticide, modificarea
pH-ului, cresterea nivelului de radioactivitate;
degradare biologica: germeni patogeni.
Asadar, se poate spune ca solul este afectat de numeroase tipuri de poluare, cum ar fi
poluarea: fizica, chimica, biologica si radioactiva.
-

Indicatorii principali ai poluarii solului sunt:

continutul de elemente, substante, microorganisme;
deprecierea calitativa si cantitativa a recoltelor;
cresterea cheltuielilor pentru mentinerea recoltelor la parametrii anteriori poluarii;
cheltuieli pentru lucrari de drenaj, antierozionale etc.;
restrictii la exportul unor produse (legume, fructe sau cereale cu un continut prea
mare de nitrati);

restrictii in utilizarea furajelor din terenurile contaminate cu plumb etc.

Solul fiind un sistem mult mai complex decat aerul si apa, poluarea ii afecteaza
proprietatile, inclusiv nivelul de fertilitate. In plus, poluantii prezenti in sol pot trece in plante,
apa sau aer, iar depoluarea este un proces dificil, uneori chiar de nerealizat.
In Romania, solurile poluate sunt clasificate in clase, tipuri si grupe (tabelul 5.1).
Tabelul 5.1. Clasificarea solurilor poluate.
Clasificare
poluare sol
Clase de
poluare

Tipuri de
poluare

Grade de
poluare

Simbol
PF
PC
PB
PR
Pa
Pb
Pc
Pd
Pe
Pf
Pg
Ph
Pi
Pj
Pk
Pl
Pm
Pn
Po
Pp
Pq
Px
0
1
2
3
4
5

Observatii
-poluare fizica
-poluare chimica
-poluare biologica
-poluare radioactiva
-poluare prin excavare la zi
-poluare prin acoperire cu halde, steril, deseuri
-poluare cu deseuri si reziduuri anorganice
-poluare cu substante purtate de vant
-poluare cu materiale radioactive
-poluare cu deseuri organice din industriile alimentara
si usoara
-poluare cu deseuri agricole si forestiere
-poluare cu dejectii animale
-poluare cu dejectii umane
-poluare prin eroziune si alunecare
-poluare prin saraturare
-poluare prin acidifiere
-poluare prin exces de apa
-poluare prin exces/carenta de elemente nutritive
-poluare prin compactare, cruste
-poluare prin acoperire cu sedimente
-poluare cu pesticide
-poluare cu agenti patogeni contaminanti
-practic nepoluat (reducerea productiei sub 5 %)
-slab poluat (reducerea cu 6-10 %)
-mediu poluat (reducerea cu 11-25 %)
-puternic poluat (reducerea cu 26-50 %)
-foarte puternic poluat (reducerea cu 51-75 %)
-excesiv poluat (reducerea peste 75 %)

Solurile poluate pot fi prezentate prin mai multe simboluri, ca de exemplu: PCq4 - sol
poluat chimic cu pesticide, foarte puternic; PFC - poluare fizico-chimica; PFCB - poluare
fizico-chimico-biologica; Pa1, Pa2, Pa3, Pa4, Pa5 - prin excavare la zi de gradul 1, 2, 3, 4, 5.

3. Sursele de poluare si agentii poluanti ai solurilor

Dupa clasificarea solurilor poluate adoptata in Romania, sursele de poluare si agentii
poluanti ai solurilor sunt:
1. Excavatiile la zi - presupun decopertarea zacamantului, excavarea acestuia, depuneri
de steril, depozite de diferite produse. Totodata, extractiile la suprafata indeparteaza obiective,
precum locuinte, paduri etc. Terenul este supus infiltratiilor, inundatiilor si alunecarilor,
marind in felul acesta suprafata naturala afectata. La inchiderea excavatiilor, umplerea trebuie
efectuata in ordinea inversa: steril - decoperta si sol (pamant viu) la suprafata. La cariere,
unde extractiile pot dura zeci de ani, in unele situatii se rambleiaza terenul si se acopera cu sol
adus din alte zone.
2.Depozitele de steril - cenusi de termocentrala, zguri metalurgice acopera suprafete
care altfel ar fi avut alta destinatie, iar particulele fine sunt antrenate de vant, poluand alte
terenuri, sau apa din zona. Precipitatiile pot antrena haldele create, marindu-le aria bazei si
acoperind in timp scurt obiectivele din apropiere. In plus, depozitele de deseuri urbane permit
dezvoltarea tantarilor, mustelor, sobolanilor care raspandesc microbi, virusi pe distante mari.
3.Metalele grele - ajung in sol din aer, apa si namoluri. De la suprafata coboara in sol
prin procese de difuzie, adsorbtie, dizolvare si antrenare cu apa, sau de catre macroorganisme.
In sol, microorganismele le solubilizeaza, sau le transforma in suspensii apoase, ajungand
astfel in radacinile plantelor. Din plante, metalele grele ajung si se acumuleaza in organismele
animalelor si ale oamenilor.
Comportarea solului poluat cu metale grele difera in functie de natura solului si a
metalului poluant. Astfel, metalele grele sunt retinute cel mai bine de catre solurile neutre
si carbonatice, apoi de solurile argiloase. Solurile nisipoase retin cel mai putin (levigarea
este puternica, exceptand Mo si Se). De asemenea, nivelul de retentie al poluantilor in sol
creste, cu cat textura solului este mai fina.
Poluarea cu metale grele a solului provoaca:
- alterarea proceselor fizice, chimice si biologice din sol;
- scaderea activitatii biologice;
- inhibarea proceselor de nitrificare;
- toxicitate pentru plante.
Cateva exemple de pe teritoriul Romaniei privind actiunea metalelor grele: in zona
Zlatna au fost atacati fagul si carpenul; la Turnu Magurele, Valea Calugareasca, Copsa Mica
furajele au un continut ridicat in metale grele. Analizele au pus in evidenta acumulari de cupru
in corpul ovinelor, bovinelor si al cabalinelor (in rinichi, ficat, sange). De asemenea sunt
expuse poluarii cu metale grele suprafete mari din Baia Mare (platforma chimico-metalurgica)
sau Bucuresti (zona Pantelimon - platforma Acumulatorul-Neferal).
Deosebit de toxice pentru plante si animale sunt mercurul (Hg), cadmiul (Cd), borul (B),
arsenul (As). De altfel, acesta este motivul principal in interzicerea fabricarii fungicidelor
pe baza de mercur, folosite pentru tratarea semintelor, deoarece ajunse in corpul omului si
al animalelor genereaza probleme serioase de sanatate, pana la deces.
4. Materialele radioactive - pot exista in subsol (zacaminte de pechblenda - uraniu,
monezit - thoriu etc.), dar si pe sol, in apa sau aer sub forma de izotopi radioactivi, precum
90
Sr, 137Cs.
5. Deseurile si reziduurile din industria alimentara si usoara- sunt atat surse de poluare
a solurilor, cat si fertilizanti sau amendamente, daca se folosesc in mod controlat.

6. Deseurile si reziduurile vegetale agricole si forestiere incarca solul cu nitrati, agenti

patogeni si faciliteaza inmultirea buruienilor. Aceste materiale si produsele lor de degradare
pot fi transportate de ape, marind astfel suprafata si mediile poluate.
7. Dejectiile animale - se folosesc ca ingrasaminte, dar aplicate in exces, afecteaza
proprietatile solurilor, deoarece contin NaCl, biostimulatori, uree, medicamente, materiale de
igienizare a grajdurilor (soda, detergenti), agenti patogeni etc.
8. Dejectiile umane apar in jurul micilor localitati fara canalizare, a locurilor de
campare, targuri, santiere. Astfel de perimetre devin focare de germeni patogeni ai difteriei,
TBC, febrei tifoide.
9. Namolurile separate din apele uzate contin substante organice (provin din industria
alimentara, zootehnie, activitatile menajere), sau anorganice (provin din industria metalurgica,
prepararea minereurilor si a carbunilor etc.). Asemenea namoluri se pot folosi in agricultura
numai daca continutul de metale grele si nemetale este sub limitele admise de standarde.
Agentii patogeni din namol pot persista in sol si in legume. De exemplu, salmonelele persista
250 de zile, Streptococus faecalis - 80 zile, Ascaris ova - peste 2.000 de zile etc.
10. Hidrocarburile apar pe terenurile din jurul sondelor, rezervoarelor cu produse
petroliere, rafinarii, trasee de conducte, in caz de defectiuni, accidente etc. Numai in anul
1989 in Romania s-au semnalat 49.000 ha afectate de hidrocarburi, o parte din aceste
suprafete fiind socotite nerecuperabile pentru agricultura.
Pentru indepartarea hidrocarburilor din sol se pot efectua urmatoarele:
- lucrari de drenare, urmate de ardere;
- descompunerea petrolului cu microorganisme direct in sol;
- fertilizarea puternica cu azot etc.
11. Eroziunea si alunecarile de teren - fenomene care determina degradarea solurilor. Pe
glob sunt aproximativ 5,7 miliarde ha de terenuri erodate, creand pericolul extinderii
deserturilor.
a. Eroziunea rocilor si a solurilor apare datorita vantului, ploilor, dar si a activitatilor
umane, cum ar fi:
- lucrari agricole necorespunzatoare, care distrug textura solului (apa, fie se evapora
prea repede, fie nu poate patrunde in sol);
- tratamente cu pesticide si fertilizanti chimici;
- ploile acide;
- defrisarile;
- suprapasunatul - taseaza solul, distruge vegetatia, producand in final eroziunea
solului.
Materialul erodat este transportat de vant, colmateaza apele naturale si bazinele
artificiale, sporind potentialul inundabil. Terenurile din vecinatate sunt acoperite cu materialul
nefertil purtat de vant.
b.Alunecarile de teren - sunt determinate, in principal, de defrisari, excavatii la
suprafata, precipitatii excesive. Consecintele alunecarilor de teren sunt dezastruoase, deoarece
se distrug obiective, se schimba cursuri de apa, iar la suprafata ajung roci nefertile.
12. Saraturarea solurilor reprezinta acumularea de saruri solubile, in special de sodiu.
Apare in zone aride si semiaride, din cauze naturale si antropice.
Cauzele naturale ale procesului de saraturare pot fi:
- cresterea nivelului apelor freatice mineralizate (de exemplu, in vecinatatea
lacului Razelm);
- aducerea la suprafata a unor strate salifere (Campiile Moldovei si Jijiei).
Dintre cauzele antropice generatoare de saraturare se evidentiaza:
- irigatii sau inundatii cu ape salinizate;
- suprapasunatul;

ridicarea nivelului panzei freatice in apropierea lacurilor de acumulare (vara, apa

se evapora, concentrand solul cu saruri);
- extractia titeiului (in apropierea sondelor, deoarece titeiul se aduce la suprafata
impreuna cu ape salinizate).
13. Acidifierea - reprezinta scaderea pH-ului solului sub valoarea 7.
Cauzele producerii acestui proces pot fi:
naturale: soluri argiloase, silicatice, cu hidroxizi de fier si aluminiu,
descompunerea microbiologica a substantelor organice in alte tipuri de soluri;
antropice: exces de fertilizanti, ploi acide.
Pe glob, aproximativ 20 % din soluri sunt acidifiate, iar in Romania exista circa
2 milioane hectare. Asemenea soluri isi diminueaza fertilitatea, astfel ca prin modificarea
pH-ului solului cu doar o unitate (de la 5,8 la 4,8), recoltele de grau scad cu 5-32%, iar cele de
porumb cu 5-23%.
14. Excesul de apa - are numeroase efecte negative, de la alterarea peisajului, la
impiedecarea nutritiei plantelor, prin lipsa oxigenului, putrezire, saraturare etc. Astfel,
recoltele sunt diminuate in proportie de 10-40%. Pe glob, 8% din suprafata uscatului este
afectata de un exces de umiditate, iar in Romania exista circa 3,6 milioane hectare.
15. Carentele in elemente nutritive din sol, ca si excesele acestora, provoaca
dezechilibre in dezvoltarea plantelor. Astfel, carenta de azot produce necroze, iar excesul de
azot diminueaza recoltele, reduce rezistenta la boli, la daunatori, la transport si depozitare. In
primul rand sunt afectate culturile de cartofi, sfecla, legume, fructe. Din analizele efectuate la
legumele tratate cu azotati s-au gasit cele mai mari concentratii la radacinoase (morcov,
ridichi, telina) si marar, iar cele mai mici la legumele cu frunze mari (patrunjel, spanac, salata)
(tabelul 5.2).
Tabelul 5.2. Continutul in azotat al unor legume.
morcov telina ridichi marar
Produs
NO3- mg/ kg
2947
2900
2480
2174

patrunjel spanac
583

salata

1150

935

In functie de valoarea raportului azot amoniacal/azot total, solul se clasifica in:

- sol curat (nepoluat) pentru (0-2);
- sol slab poluat, pentru 2;
- mediu poluat, pentru 2-2,5;
- puternic poluat, pentru 2,5-3,3.
Carenta de fosfor intarzie dezvoltarea plantelor si diminueaza recoltele.
Deficitul de potasiu din sol reduce elasticitatea plantelor, rezistenta la temperatura si la
excesul de apa.
Carenta in microelemente precum Mg, S, Zn, Mn, Fe, Cu, B, Mo etc. provoaca
pigmentarea plantelor, necroza unor tesuturi etc.
Excesul de calciu din sol determina scaderea productiei la vita de vie, cais si piersic.
16. Compactarea (tasarea) solurilor se produce ca urmare a efectuarii unor lucrari
agricole cu masini grele, absenta asolamentelor, pasunatul excesiv.
Prin compactare se reduce aeratia si circulatia apei in sol. Daca tasarea depaseste
adancimea de 30 cm, degradarea solului este ireversibila. Pentru refacerea solului tasat se
recomanda efectuarea araturilor la adancime de 35-80 cm si rotatia culturilor.
17. Schimbarea destinatiei terenurilor agricole si silvicepentru constructii de locuinte,
industrie, drumuri etc., produce dezechilibre ecologice puternice in zona, ajungandu-se la

eroziunea solului, degradare, surpare, disparitia unor specii etc.

18. Pesticidele actioneaza numai intr-o mica proportie (3-40 %) in scopul pentru care au
fost utilizate, restul imprastiindu-se in aer, apa si pe/in sol. Avand in vedere cresterea
rezistentei daunatorilor la pesticide, aplicarea acestora se face in cantitati din ce in ce mai
mari, fabricandu-se totodata noi pesticide, cu toxicitate superioara. Comparativ cu bine
cunoscutul DDT, efectul a 2 kg DDT este obtinut cu doar 0,1 kg pesticid.
Din sol, apa si aer, pesticidele ajung, prin lanturi trofice, la om. De la vegetatie, animale
si oameni, pesticidele ajung din nou in sol si apa. In apa, pesticidele trec in plancton, de aici la
nevertebrate, pesti si in final la om.
Pesticidele sunt greu solubile in apa, dar foarte solubile in grasimi, unde de altfel se
acumuleaza. Acumularea este favorizata si de timpul de injumatatire mare al pesticidelor, de
ordinul anilor.
In acelasi timp, raspandirea pesticidelor pe distante foarte mari este favorizata si de
nivelul ridicat de volatilitate al produsului.
Efectele negative ale patrunderii pesticidelor in corpul animalelor si al omului nu se
cunosc in totalitate. S-au identificat afectiuni ale sistemului nervos, dezechilibre hormonale,
efecte mutagene sau cancerigene.
Productia unor pesticide a fost interzisa datorita toxicitatii ridicate, a timpului mare de
injumatatire si a efectelor puternice asupra mediului.
4. Protectia calitatii solurilor
Solul este asadar, suport si mediu de viata pentru ecosistemele naturale si antropice.
Absolut toate formele de poluare ale solului au efecte dezastruoase asupra ecosferei, iar
refacerea calitatilor solului este un proces de lunga durata, uneori chiar imposibil.
Pentru prevenirea si combaterea poluarii solului, in primul rand trebuie avut in vedere
tipul de poluare la care acesta este supus.
Astfel, pentru prevenirea degradarii fizice sunt necesare:
- pregatirea solului in conditii de umiditate optima;
- irigatii efectuate la timp si in cantitatea corespunzatoare;
- rotatia culturilor;
- disciplina tehnologica in efectuarea lucrarilor agricole.
Pentru prevenirea acidifierii se impune:
- utilizarea corecta, dupa analiza solului, a fertilizantilor;
- controlul sistematic al pH-ului solului;
- aplicarea de amendamente cu calciu in cazul acidifierii solului.
Pentru prevenirea carentei, sau a excesului de elemente nutritive se recomanda:
asigurarea unui raport corespunzator P:K (fosfor:potasiu), pentru adancimea
minima de 20 cm de sol;
corectarea pH-ului cu amendamente, pentru a asigura un pH = 6,2-6,5;
efectuarea de analize agrochimice pentru controlul microelementelor prezente in
sol.
Prevenirea eroziunii solului, datorita actiunii apelor sau a pantei terenului peste 5-8 %
se face prin:
- stabilirea de culturi antierozionale;
- executarea de culturi in fasii, cu sau fara benzi inierbate;
- terasarea terenului;
- aplicarea de asolamente;
- executarea de araturi pe curbele de nivel;
- plantarea de perdele forestiere;

realizarea de constructii pentru prevenirea si combaterea efectelor torentilor;

regenerarea pajistilor: aplicarea de ingrasaminte naturale, suspendarea
pasunatului pe timp nefavorabil, evitarea pasunatului primavara timpuriu si
toamna tarziu etc.
Pentru prevenirea si combaterea poluarii prin exces de apa se executa:
retele de desecare si drenaj;
lucrari de afanare la adancime de 70-80 cm;
evitarea formarii de balti in zonele irigate;
cultivarea de specii de plante corespunzatoare zonei;
practicarea asolamentelor.
Saraturarea secundara se poate preveni si combate prin:
- mentinerea la valorile optime a cantitatii de apa din sol;
- prevenirea formarii de cruste prin executarea de lucrari agricole;
- acoperirea cu covor vegetal pe durata cat mai indelungata;
- efectuarea de irigatii de spalare;
- constructia de sisteme de drenaj si de desecare;
- urmarirea continutului de saruri din sol.
Poluarea chimica, biologica si cu materiale radioactive se poate preveni prin controlul
namolurilor aplicate, a conditiilor depozitarii materialelor si urmarirea in timp a securitatii
depozitarii.
Poluarea cu pesticide a solurilor se poate preveni prin:
cultivarea de soiuri de plante rezistente la daunatori, care nu necesita
tratamente cu pesticide;
selectionarea semintelor;
utilizarea asolamentelor;
utilizarea metodelor biologice, cum ar fi:
crearea de zone capcana (insamantarea unei suprafete reduse, pe terenul de
la care se urmareste o anumita cultura, cu un soi care atrage daunatorii,
dupa care se trece la distrugerea locala a acestora);
utilizarea feromonilor (substante chimice care perturba procesele naturale
de reproducere a insectelor daunatoare);
atragerea unor pasari, insecte sau microorganisme, care pot distruge
parazitii de pe un teren cultivat.
O alternativa in tehnica utilizarii pesticidelor, precum si in asigurarea unei agriculturi
echilibrate, o reprezinta combaterea integrata a daunatorilor (IPM - Integrated Pest
Management). In acest scop trebuie asigurate urmatoarele:
- subventii din partea statului pentru producatorii agricoli, in sensul achitarii
directe a productiei, reducerii preturilor la apa etc.;
- eliminarea subventiilor la pesticide;
- asigurarea de plati pentru necultivarea terenurilor de calitate scazuta;
- investitii pentru agricultura;
- urmarirea riguroasa a schimbarii destinatiei terenurilor agricole.
Depoluarea solurilor de pesticide se realizeaza prin:
practicarea asolamentelor;
degradarea pesticidelor in sol cu ajutorul altor substante;
utilizarea de plante (porumbul, sorgul, trestia de zahar etc.) care pot distruge
unele ierbicide.
Ingineria geneticacontribuie atat la dezvoltarea si diversificarea productiei agricole, cat

si la protectia mediului. Noile soiuri de plante studiate sunt mai robuste, cu masa biologica
sporita, rezistenta mai mare la temperatura, vant si daunatori, adaptabile pe soluri saraturate,
sau acide, in zone foarte umede, sau foarte uscate.
Prevenirea poluarii solurilor este strans legata si de masurile de reducere a poluarii
avand ca sursa industria, transporturile si activitatile menajere din aglomerarile umane.
Deoarece efectele poluarii solurilor afecteaza intreaga ecosfera, in cadrul ONU s-a
elaborat Programul Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator (United Nations
Environment Program - UNEP). Dupa Conferinta ONU privind problemele mediului uman,
de la Stockholm (1972), in Romania s-a instituit Sistemul National de Monitoring al Calitatii
Mediului, in colaborare cu UNEP si FAO. Acest sistem de monitoring, in ceea ce priveste
protectia solului, are urmatoarele obiective:
- urmarirea sistematica a caracteristicilor calitative ale solurilor, in functie de
categoria de folosinta (arabil, pajisti, livezi, vie, paduri etc.) si de actiunea factorilor
externi, naturali si antropici;
- prognoza starii de calitate;
- avertizarea unitatilor interesate si a factorilor de decizie despre aparitia unor situatii
nefavorabile;
- identificarea surselor de poluare;
- stabilirea masurilor tehnice si economice de prevenire si combatere a poluarii
solurilor;
- urmarirea in timp a aplicarii si eficientei acestor masuri;
- asigurarea fluxului de informatii catre Sistemul national de monitoring si Sistemul
international de referinta din cadrul UNEP.
5. Rolul antipoluant al padurilor
Padurea reprezinta o resursa importanta din punct de vedere economic si un factor
principal de stabilitate ecologica si diminuare a poluarii.
In Romania, la inceputul mileniului I i.Hr., 70-80 % din suprafata de uscat era acoperita
cu paduri, ajungandu-se astazi la 27 %, respectiv 6,3 milioane ha. In comparatie cu alte tari
(Spania, Austria, Bulgaria etc.), Romania este considerata o tara slab impadurita (tabelul 5.3).
Tabelul 5.3. Suprafata acoperita de paduri in cateva tari europene.
Spania Austria Slovacia
Iugoslavia Bulgaria Elvetia
Tara
%
51
47
38
37
34
30

Romania
27

Distributia padurilor dupa principalele forme de relief se prezinta astfel:

a. in zona de munte - 66%,
b. in zona de deal - 24%,
c. la campie 10%.
Se constata o distributie neuniforma in zonele de campie si deal: astfel sunt judete in
care ponderea padurilor este sub 6% (Calarasi, Constanta, Ialomita si Teleorman), iar in unele
zone de dealuri si podisuri (7,1% in Dobrogea, 17,7% in Podisul Moldovei etc).
Structura padurilor pe specii si grupe de specii se prezinta astfel: rasinoase - 29,9%, fag
- 31,5%, stejari - 18,0%, diverse specii tari - 15,7% si diverse specii moi - 4,9%.
Pe teritoriul Romaniei au fost identificate 3700 specii de plante (23 - monumente ale

naturii, 74 - extincte, 39 - periclitate, 171 - vulnerabile si 1253 - rare). Speciile caracteristice

pasunilor reprezinta aproximativ 37% din totalul celor existente in Romania. Exista, de
asemenea, un numar de 600 specii de alge si peste 700 specii de plante marine si costiere.
Speciile endemice reprezinta 4%. Astfel, s-au identificat un numar de 57 de taxoni endemici
(specii si subspecii) si 171 taxoni subendemici.
In ceea ce priveste animalele, au fost identificate un numar de 33.792 specii de animale,
din care 33.085 nevertebrate si 707 vertebrate.
Padurile adapostesc o mare diversitate ecologica, formata din peste 10.000 specii de
animale si insecte, 60 specii de arbori, peste 300 specii de plante etc.
Padurile indeplinesc pe Pamant o multitudine de functii:
a. Participa la formarea, evolutia si conservarea solului, prin concentrarea in fitomasa
arborilor a unor substante existente in aer, apa si roci. Din aceasta fitomasa se
formeaza apoi solul;
b. Favorizeaza inmagazinarea apei, impiedicand scurgerile la suprafata, viiturile si
inundatiile:
- terenul impadurit retine, in primii 50 cm de la suprafata, circa
1.460 m3 apa/ha;
- asigura debitul izvoarelor;
- frunzele de pe arbori si litiera (frunzele uscate de pe sol) capteaza apa
meteorica (evita tasarea si erodarea solului), favorizand totodata patrunderea
apei in sol si diminuand evaporarea.
c. Impiedica eroziunea solului si prin urmare, colmatarea lacurilor. Se apreciaza ca
pentru protejarea unui lac, 50 % din suprafata unui bazin hidrografic trebuie
acoperita cu paduri;
d. Regleaza umiditatea atmosferica, in special in perioadele de seceta;
e. Produc lemnul necesar in constructii, fabricarea mobilei, obtinerea celulozei, hartiei
si drept combustibil.
f. Fauna padurilor are valoare cinegetica si contribuie la pastrarea echilibrelor
ecologice. Flora este diversa si are numeroase intrebuintari in alimentatie si
medicina.
g. Purifica aerul prin consumul de dioxid de carbon si generarea de oxigen. Un hectar
de padure consuma anual 18 tone CO2 si produce 30 tone O2, din care consuma 13
tone pentru respiratie, eliberand deci 17 tone O2. S-a calculat ca in Romania,
padurile produc anual 60 mil. tone O2 si consuma 80 mil. tone CO2.
Padurile retin si alti poluanti atmosferici. De exemplu, un hectar de padure retine
complet SO2 existent in aer la o concentratie de 0,1 mg/m3. Padurea retine de
6-7 ori mai mult praf decat iarba (60-70 tone praf/anha padure). Microbii
atmosferici sunt distrusi in paduri (in special, de conifere), datorita emisiilor de
fitocide (substante volatile secretate de plante care distrug bacteriile, mucegaiurile,
insectele etc.).
h. Conserva o mare diversitate ecologica, constituind un spatiu de mare interes
stiintific.
i. Rol sanogen - nu numai prin purificarea, dar si prin ionizarea aerului. Padurile de
rasinoase si de fag sunt recunoscute ca benefice in tratamentul afectiunilor
respiratorii si a tulburarilor hormonale.
j. Asigura protectie climatica unor regiuni, prin reducerea vitezei vanturilor, a
maximelor de temperatura din timpul verii si prin atragerea umiditatii. Specialistii
sustin ca vestul Europei este protejat de prezenta padurilor din Romania si
Bucovina, fata de tendintele de desertificare a stepelor estice.
k. Indeplinesc functie militara, padurile fiind incluse in planurile de aparare ale unor

teritorii.
Reducerea suprafetelor impadurite a avut loc, mai intai, prin defrisarile masive efectuate
de catre om in cautarea de lemn de foc si de teren agricol. In al doilea rand, indeosebi in zilele
noastre, poluarea afecteaza suprafete mari de teren acoperit de padure, contribuind la
distrugerea acestora.
Poluarea actioneaza atat direct, cat si indirect, prin reducerea rezistentei biologice a
arborilor la factorii de clima (ger, seceta etc.), la paraziti, insecte, boli curente. Bolile
forestiere apar mult mai usor in prezenta unor poluanti ca SO 2, praf etc. Poluarea se resimte si
la altitudini mai inalte, afectand padurile de rasinoase.
Uniunea Europeana a stabilit un sistem de apreciere a gradului de poluarea padurilor,
in functie de nivelul de defoliere (tabelul 5.4).

Tabelul 5.4. Relatia dintre gradul de poluare si nivelul de defoliere.

Grad de poluare
0 (nul)
1 (scazut)
2 (moderat)
3 (puternic)
4 (arbori morti)

Nivel de defoliere, %
0 - 10
11 - 25
26 - 60
61 - 99
100

In Romania, cauzele principale ale degradarii padurilor sunt: industria, agricultura,

poluarea internationala, insectele, ciupercile parazite, vantul, pasunatul, turismul, greselile de
administrare, constructiile hidrotehnice.
Zonele de padure cele mai puternic afectate de poluare sunt in jurul localitatilor Copsa
Mica, Zlatna si Baia Mare, centre industriale cu o poluare intensa a aerului cu SO 2, dar si cu
efecte sinergetice ale altor poluanti.
Protectia padurilor se poate realiza prin:
- reducerea poluarii atmosferice;
- exploatarea rationala, ca volum lemnos si metode de exploatare a padurilor;
- reducerea daunelor produse la recoltarea masei lemnoase;
- impadurirea unor terenuri neproductive;
- oprirea pasunatului in paduri;
- sporirea rezistentei biologice a padurilor;
- distrugerea biologica a insectelor daunatoare;
- plantarea de esente rezistente la poluarea din zona;
- efectuarea de lucrari specifice, precum fertilizare, ameliorari hidrologice etc.;
- management ecologic;
- turism ecologic.
In zonele de campie se planteaza pe suprafete reduse perdele forestiere, care au
influente favorabile in zona, cum ar fi:
- reduc viteza vantului;
- retin zapada si o repartizeaza uniform, protejand astfel caile de comunicatii,

localitatile etc.;
reduc eroziunea prin vant, dezvelirea semanaturilor, antrenarea nisipurilor (se
evita furtunile de nisip, colmatarea canalelor de irigatii si a localitatilor,
imbolnavirile);
- se reduc pierderile, prin scuturare prematura a culturilor;
- impiedica raspandirea buruienilor;
- atenueaza variatiile termice in zona;
- creeaza biotopuri favorabile faunei cinegetice.
Perdelele de protectie de pe terenurile in panta reduc eroziunea solului, iar cele plantate
de-a lungul cursurilor de apa reduc energia apelor si impactul sloiurilor de gheata asupra
digurilor.
-