Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Poluarea apelor reprezinta alterarea calitatilor fizice, chimice si biologice ale apelor,
produsa direct, sau indirect, in mod natural, sau antropic.
Poluarea poate avea loc:
a. continuu (permanent) - canalizarea unui oras, deversare de reziduuri din
industrie;
b. discontinuu - poluare la anumite intervale de timp;
c. temporar - colonii provizorii;
d. accidental - in cazul unor avarii.
1. Sursele de poluare ale apei
Sursele de poluare ale apei se clasifica dupa urmatoarele criterii:
a) provenienta: activitatile menajere, industrie, agricultura si transporturi
b) aria de raspandire a poluantilor:
- surse locale (conducte de canalizare, rampe de descarcare);
- difuze - poluantii se raspandesc pe o arie mare. Uneori este dificil de
localizat sursa.
c) pozitie:
- surse fixe: activitati industriale, zootehnice etc.
- surse mobile: autovehicule, locuinte si instalatii care se deplaseaza etc.
Industria deverseaza in apele de suprafata substante chimice, resturi vegetale si animale,
solventi, hidrocarburi, apa calda etc.
Din agricultura provine apa cu numeroase substante chimice: pesticide, fertilizanti,
detergenti etc.
Transporturile raspandesc in mediu inconjurator produse petroliere, detergenti etc.
Activitatile menajere genereaza dejectii, detergenti, alte substante.
Poluantii apelor pot fi grupati dupa urmatoarele criterii:
a) natura: poluanti organici, anorganici, biologici, termici, radioactivi;
b) stare de agregare: suspensii (substante insolubile in apa); solubili in apa;
dispersii coloidale;
c) durata degradarii naturale in apa - poluantii pot fi:
- usor biodegradabili;
- greu biodegradabili (degradarea are loc in mai putin de 30 de zile);
- nebiodegradabili (degradarea se produce in 30-60 de zile);
- refractari (degradarea incepe dupa cel putin 2 ani).
De exemplu, coprolactama se biodegradeaza in circa 3 saptamani, iar clorbenzenul se
descompune in 2 ani.
Poluarea organica isi are sursele in fabrici de celuloza si hartie, industria chimica,
petrochimie, industria alimentara.
Poluarea anorganica (saruri, acizi, baze) este indusa de industria chimica (produse
clorosodice), extractia titeiului, prepararea minereurilor, hidrometalurgie.
Poluarea biologica isi are originea in activitatile menajere, functionarea abatoarelor
etc. Prin apa se transmit numeroase boli:
- bacteriene (febra tifoida, dizenteria, holera);
- virotice (poliomelita, hepatita);
- parazitare (giardioza).
Poluarea termica se produce prin deversarea de apa calda, provenita de la instalatii
industriale si indeosebi din industria energetica. Ca urmare a acestui fapt, scade concentratia
oxigenului din apa, creste sensibilitatea organismelor acvatice la poluanti, dispare o parte din
fauna, se inmultesc peste masura algele albastre etc.
Poluarea radioactiva este generata de urmatoarele:
- apa rezultata din extractia si prelucrarea minereurilor radioactive (uraniu,
thoriu);
- depozitele de deseuri radioactive;
- avariile la reactoarele nucleare;
- naufragiile vapoarelor cu incarcatura nucleara etc.
Poluarea cu produse petroliere acestea provin din extractia, transportul si prelucrarea
titeiului:
- platforme de foraj;
- spalarea tancurilor petroliere;
- accidente.
Petele de titei (maree neagra) se intind pe suprafete mari (o tona de titei, raspandita in
strat monomolecular, poate ocupa 10-12 km2).
Pelicula de petrol distruge flora si fauna deoarece:
- intrerupe contactul cu aerul;
- impiedica asimilatia clorofiliana;
- sunt distruse oua, larve (pasarile ihtiofage nu isi mai gasesc hrana, mor de frig
prin imbibarea penajului cu titei);
- compusii fenolici si aromatici sunt toxici, benzopirenul este cancerigen etc.
Titeiul deversat in mare se poate recupera partial (10-14%) prin:
adsorbtie in mase plastice poroase;
congelare (se solidifica);
colectarea mecanica - aspiratie cu pompe si sisteme colectoare.
Depoluarea poate continua si prin alte metode, cum ar fi:
- dispersarea titeiului prin insuflare de aer, prin conducte perforate, scufundate;
- dispersare cu detergenti;
- aprindere cu aruncatoare de flacari.
Bilantul titeiului deversat in mare poate ajunge la:
- recuperare: max. 14%;
- evaporare: 20%;
- degradare in situ: 50%;
- sedimente: 13%;
- ramas in apa: 1%;
- ramas pe mal: 2%
Degradarea petrolului are loc in mod diferentiat, infunctie de natura si proportia
componentelor.
plancton
5 ori
plancton
0,04 mg/kg
pesti
1.000 ori
nevertebrate
0,3 mg/kg
lisite
25.000
pesti
8 mg/kg
pasari
24 mg/kg
Limitele maxime de toxicitate pentru pesticide sunt foarte mici: de exemplu, pentru
antrazina (culturi de porumb) - nivelul de avertizare pentru adulti: 200 ppb - expunere timp de
7ani; 3 ppb - expunere timp de 70 de ani.
nevertebrate
35 de ori
pesti
2.000 ori
rate
7.500 ori
galbenus de ou
20.000 ori
4. Epurarea apelor
Epurarea apelor
reprezinta totalitatea operatiilor efectuate pentru diminuarea
continutului de poluanti.
Aceste operatii au loc in statii de epurare, constituite din instalatii si utilaje, din care
rezulta ape tratate/ epurate si namoluri.
Pentru ca tehnologia de epurare sa fie cat mai eficienta din punct de vedere economic,
trebuie:
- sa fie cat mai simpla;
- sa cuprinda un numar cat mai redus de faze;
- sa se desfasoare cu consumuri cat mai mici de energie electrica, combustibili si
reactivi.
Cheltuielile de epurare scad daca:
se recupereaza si se valorifica substante/ materiale (fibre celulozice, grasimi
organice si uleiuri vegetale, metale (Cu, Ni, Cd, Cr, Hg etc.) fenoli, vitamina
B12 s.a.;
se valorifica namolul;
se recircula apele uzate.
Epurarea apelor se realizeaza prin procedee fizice/ mecanice, chimice si biologice.
1. Epurarea mecanica
Prin acest procedeu are loc separarea produselor poluante nedizolvate, prin:
a. retinerea particulelor, cu dimensiuni peste 1 mm, pe gratare/ site amplasate la partea
superioara a curentului de apa;
b. deznisipare - se depun in decantoare particulele de 0,2-1 mm, in 2-3 minute (se
scade viteza apei la 0,3-0,4 m/s);
c. separarea uleiurilor, produselor petroliere, grasimilor etc.;
d. decantarea particulelor cu dimensiuni sub 0,2 mm (suspensii fine si o parte din
particulele coloidale), in timp de 1-3 ore. Decantoarele pot fi gropi, iazuri de
pamant, sau constructii din beton, zidarie, otel, mase plastice.
2. Epurarea chimica
Se aplica pentru poluantii dizolvati in apa, sau sub forma de suspensii foarte fine.
Inainte de statia de epurare, apele acide, sau alcaline sunt neutralizate (de exemplu,
apele acide se trateaza cu o baza, cum ar fi Ca(OH)2 = lapte de var).
Urmeaza epurarea chimica propriu-zisa, care in functie de natura si concentratia
poluantilor se realizeaza prin reactii de oxidare, precipitare, coagulare, clorurare.
Oxidarea unor substante dizolvate in apa se face cu oxigenul din aer, sau cu ozon. Se
aplica atat pentru apele acide (din industria celulozei, cu pH=1-2), cat si pentru cele bazice
(din productia de coloranti).
Ozonarea poate decurge direct sau catalitic, folosind TiO2, pentru a distruge pesticidele,
acidul oxalic, dioxanul, vopselele, produsele petroliere, antioxidantii din productia de cauciuc
etc.
Precipitarea compusii poluanti se transforma in particule sedimentabile, folosind
reactivi adecvati.
Coagularea - utilizeaza Al2(SO4)3, FeCl3, sau alauni NaAl(SO4)2, KFe(SO4)2, cenusa de
termocentrala, bentonita, silice SiO2, pentru a forma precipitate voluminoase, care atrag
substantele coloidale, ce dau turbulenta apei si se depun impreuna, mai repede, in decantor.
Clorurarea - utilizeaza ca reactiv clorul sau hipocloritul de sodiu. In urma reactiei
clorului cu apa, sau a descompunerii hipocloritului, se genereaza oxigen activ, care distruge
microorganismele din apa:
Cl2 + H2O 2 HCl + O
(4.1)
NaClO NaCl + O
(4.2)
3. Epurarea biologica
Principiul acestui procedeu consta in eliminarea poluantilor organici, biodegradabili, cu
ajutorul microorganismelor. Au loc procese de fermentatie aeroba, sau anaeroba, din care se
formeaza compusi aglomerati (flocoane), care se separa de apa, alaturi de saruri minerale si
gaze (SO2, CH4, CO2 etc.).
Epurarea biologica se poate realiza pe cale naturala si artificiala.
Pe cale naturala, apa epurata mecanic este colectata intr-un bazin, dupa care este
utilizata la irigatii. Metoda a fost aplicata in vechime, in Ierusalim, la greci, romani si chinezi.
Desi investitiile sunt reduse, procedeul nu se poate aplica la toate tipurile de apa. Apa nu
trebuie sa contina germeni patogeni, paraziti, sa nu aiba miros neplacut si se foloseste, in
principal, la culturile de porumb si sfecla de zahar.
Epurarea biologica artificiala utilizeaza filtre biologice sau bazine cu namol activ.
Filtrele biologice (biofiltrele) sunt bazine umplute cu roci minerale, cocs, caramida
sparta, materiale plastice. La suprafata granulelor se formeaza o pelicula de 1-3 mm grosime,
care are un rol hotarator in descompunerea substantele organice, datorita prezentei de
materiale organice si bacterii aerobe. Asemenea tehnologie se foloseste pentru eliminarea
resurselor de apa).
Penalitatile se aplica acelor utilizatori de apa la care se constata abateri de la prevederile
contractuale, atat pentru depasirea cantitatilor de apa prelevate, cat si a concentratiilor si
cantitatilor de substante impurificatoare evacuate. Valoarea penalitatilor aplicate in anul 2001,
la un numar de 9139 unitati controlate, a fost de 34.171 milioane lei.
Bonificatiile se acorda utilizatorilor de apa, care demonstreaza, constant, o grija
deosebita pentru folosirea rationala si pentru protectia calitatii apelor, evacuand, o data cu
apele uzate epurate, substante impurificatoare cu concentratii si in cantitati mai mici decat
cele inscrise in autorizatiile de gospodarire a apelor.
Compania Nationala Apele Romane este singura in drept sa constate cazurile, in care
se acorda bonificatii sau se aplica penalitati.
In scopul participarii la finantarea de investitii in lucrari si masuri cu contributie
importanta la imbunatatirea asigurarii surselor de apa, la protectia calitatii apelor, s-a
constituit Fondul Apelor. Acesta se alimenteaza din taxele si tarifele pentru serviciile de
avizare si autorizare, precum si din penalitati.
Fondul apelor, impreuna cu alte surse este folosit pentru sustinerea financiara a:
- sistemului national de supraveghere cantitativa si calitativa a resurselor de apa;
- dotarii laboratoarelor de analiza a apelor;
- participarii la realizarea sau modernizarea statiilor si instalatiilor de epurare a apelor
uzate;
- realizarii lucrarilor de apararea impotriva inundatiilor si/sau combatere a
calamitatilor datorate excesului sau lipsei de apa;
- dotarii sistemului informational din domeniul gospodaririi apelor;
- inlaturarii avariilor sau pentru punerea in siguranta a constructiilor hidrotehnice;
- acordarii bonificatiilor pentru cei care au rezultate deosebite in protectia impotriva
epuizarii si degradarii resurselor de apa;
- activitatii Comitetelor de Bazin.