POLUAREA SOLULUI

Solul se numara printre marile bogtaii ale omenirii si este considerat un

adevarat organism viu; de activitatea microflorei si faunei specifice depinde
intreaga comunitate a lumii vii de pe planeta noastra.
Solul este reprezentat prin partea superficiala a scoartei terestre si s-a format
ca urmare a unui complex de procese mecanice, fizice, chimice si biologice,
desfasurate pe lungi perioade de timp. Grosimea medie a solului este apreciata la
circa 1,5m, reprezentand 0,300037% din grosimea medie a scoartei terestre, care
are 40 km. Prin natura lui, solul reprezinta particularitati deosebit de importante
pentru biosfera. Ca suport si mediu de viata pentru plantele superioare, solul este
unul dintre principalii depozitari ai substantei vii, ai uscatului, ai energiei captate
prin fotosinteza si ai celor mai importante elemente vitale: carbon, azot, calciu,
fosfor,sulf.
In orice ecosistem, care cuprinde solul, acesta are doua functii esentiale:
de depozitar si furnizor de elemente nutritive si apa
de recipient si transformator de reziduuri
deci are rol de reglare a ecosistemului si de purificator al mediului inconjurator.
Alaturi de alti factori naturali, solul participa la ciclurile vitale caracteristice
ecosistemelor: ciclul energiei, al apei, al elementelor biogene.
Solul, ca si aerul si apa, este un factor de mediu cu influenta deosebita
asupra sanatatii. De calitatea solului depinde formarea si protectia surselor de apa,
atat a celei de suprafata, cat mai ales a celei subterane. Importanta protejarii lui
este evidenta, daca ne gandim ca el este factorul principal in asigurarea hranei
oamenilor, animalelor, plantelor.
Conceptul de calitate a solului este expresia actiunii integrate a factorilor
care favorizeaza creterea plantelor.
Indicatorii calitatii solurilor se impart in:
- indicatori fizici: densitatea, higroscopicitatea, granulometria;
- indicatori chimici: pH-ul, continutul in materii organice,
capacitatea de schimb cationic, continutul de elemente nutritive (P,N,K),
continuturile de metale alcaline si alcalino-pamantoase, metale grele, fier;
- indicatori biologici: microorganismele si
nevertebratele din sol, diversitatea speciilor, numarul si functiile lor,

biodiversitatea, vigoarea plantelor, recoltele (boabe, fructe, biomasa, e.t.c.).

Poluarea reprezinta contaminarea mediului inconjurator cu materiale care
interfereaza cu sanatatea umana, calitatea vietii sau functia natural a ecosistemelor
(organismele vii si mediul in care traiesc). Chiar daca uneori poluarea mediului
inconjurator este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi eruptiile vulcanice, cea
mai mare parte a substantelor poluante provine din activitatile umane.
Intr-adevar, solul este locul de intalnire al poluantilor. Pulberile din
aer si gazele toxice dizolvate de ploaie in atmosfera se intorc pe sol. Apele de
infiltratie impregneaza solul cu poluanti antrenandu-i spre adancimi, iar raurile
poluate infecteaza suprafetele inundate sau irigate. Aproape toate deseurile solide
sunt depozitate prin aglomerare sau aruncate la intamplare pe sol. De la mucul de
tigara sau biletul de autobuz pana la autoturismul abandonat, de la picatura de ulei
scursa din tractorul care ara campul, pana la groapa de gunoi cu diverse desuri,
toate sunt poluari directe ale solului.
Cauzele degradarii solului sunt fie naturale, fie legate direct sau
indirect de activitatea omului. Poluarea solului este considerata o consecinta a unor
obiceiuri neigienice sau practici necorespunzatoare, datorata indepartarii si
depozitarii la intamplare a reziduurilor rezultate din activitatea omului, a deseurilor
industriale sau utilizarii necorespunzatoare a unor substante chimice in agricultura.
Solul este supus poluarii ca si celelate elemente ale mediului, dar el se reface tot
mai greu in comparatie cu apa si aerul, deoarece procesele de autoepurare sunt
mult mai lente. Metodele irationale de administrare a solului au degradat serios
calitatea lui, au cauzat poluarea lui si au accelerat eroziunea.

In functie de natura ei, poluarea solului poate fi:

fizica -poluare termica, radioactiva, poluare cu materiale minerale sau
organice n suspensie
chimica poluare cu substante minerale, organice si sintetice
biologica poluarea cu germeni patogeni( microorganisme, virusi,
bacterii).

Sunt doua categorii de materiale poluante (poluanti). Poluantii

biodegradabili sunt substante, cum ar fi apa menajera, care se descompun rapid in
proces natural. Acesti poluanti devin o problema cand se acumuleaza mai rapid
decat pot sa se descompuna. Poluantii nondegradabili sunt materiale care nu se
descompun sau se descompun foarte lent in mediul natural. Odata ce apare
contaminarea, este dificil sau chiar imposibil sa se indeparteze acesti poluanti din
mediu.
Principalii poluanti ai solului sunt:
a) reziduurile solide: steril de mina, minereuri neprelucrabile,
cenusi si zguri de la termocentrale, oxizi ai metalelor grele, deseuri si reziduuri
menajere, pesticide, ingrasaminte chimice, gunoaie orasenesti
b)reziduurile lichide: apele de mina, ape
rezidualede la rafinarii, din procesele pirometalurgice i hidrometalurgice, ploi
acide
c) reziduurile gazoase: gaze rezultate
din activitatea industriei miniere, gaze naturale (metan, etan..)scurse din conducte
ingropate, fenoli, cianuri
d) antrenarile de pulberi cu reziduuri
gazoase: compusi sub forma de oxizi, sulfati, silicati ai metalelor Pb, Cu, Zn, Hg,
Cd.
Deseori, vorbind despre impactul omului asupra mediului, se fac referiri la
poluare. In realitate, agresiunea omului depaseste mult sfera poluarii si de aceea
este corect sa vorbim despre cai diferite de deteriorare a mediului. Poluarea este
doar una dintre ele. Principalul factor care afecteaza sistemele ecologice este
reprezentat de factorul antropic, altfel spus, presiunea antropica manifestata n cele
mai diverse forme este cea care determina deteriorarea mediului.
Deseori, absenaa unor efecte imediate creeaza impresia falsa asupra
caracterului inofensiv al diverselor cai de deteriorare.

Principalele cai de deteriorare a ecosistemelor, implicit a solului, sunt:

Deteriorarea prin eroziune
Eroziunea este o forma de degradare a solului sau rocilor si se datoreaza
actiunii vantului, ploilor si omului, care prin lucrari agricole, a distrus textura
solului.
Eroziunea produsa de vant se manifesta sub doua forme distincte
denumite deflatie i coraziune. Deflatia este procesul de spulberare a particulelor

de la suprafata scoatei solide a Pamantului; coroziunea este procesul de erodare a

rocilor de catre masele eoliene incarcate cu particule solide. Coraziunea este
precedata de deflatie si este frecventa in zonele cu vanturi puternice, in urma
erodarii exercitate de vant aparand forme caracteristice de relief, numite dune.
Eroziunea produsa de apa este de doua tipuri: latenta, are o
intensitate redusa, nereducand grosimea solului si accelerata, care se produce in
timpul plilor torentiale si topirii bruste a zapezii, procentul de sol dislocat fiind
mult mai mare decat cel format.
Eroziunea produsa de om presupune exploatarea exagerata a
pamantului, despaduririle masive, lipsa lucrarillor de intretinere a teraselor,
compactarea solului prin folosirea unor utilaje agricole foarte grele, toate acestea
ducand la erodarea solului.
Deteriorarea prin supraexploatarea resurselor biologice
Notiunea de resursa biologica este atribuita de obicei speciilor de plante si
animale care sunt importante din punct de vedere economic si care sunt exploatate
de specia umana. Supraexploatarea resurselor biologice se produce prin
suprapasunat, defrisare, pescuitul necontrolat. De exemplu, intregul desert Sahara
isi datoreaza existenta suprapasunatului si secetei. Documentele paleontologice
arata ca in locul unde se intinde Sahara exista o bogata vegetatie de pasuni si
paduri, ape si o fauna abundenta.
Deteriorarea ecosistemelor prin poluare
Poluarea este un fenomen complex si prezinta urmatoarele caracteristici
generale:
-poluarea creste datorit cresterii numerice a omenirii, datorita cresterii
necesitatilor umane si dezvoltarii de noi tehnologii
-cresterea poluarii este exponential, ca si factorii care o genereaza
-nu se cunosc limitele admisibile ale poluarii pentru ca nu
cunoastem capacitatea de suport a ecosferei
- exista o tendinta generala de subestimare a efectelor poluarii.
Cauzele sunt multiple: costul ridicat, ignoranta, exista o intarziere in aparitia
efectelor ecologice ale patrunderii poluantilor etc.
Poluarea cu ingrasaminte chimice
Dezvoltarea agriculturii intensive este strans legata de utilizarea
ngrasamintelor, cele cu K, N, P ocupand locul principal. Efectul poluant al

ingrasamintelor deriva din faptul ca unele contin numeroase impuritati toxice si

sunt folosite in cantitati excesive. Fiind solubile in apa, atat impuritatile, cat si
excesul de ingrasamant neutilizat de plante este spalat si ajunge n sol.
Efectul poluant cel mai intens il are utilizarea in exces a azotatilor. Aplicarea
unor cantitati mari de ingrasaminte cu azot din dorinta sporirii productiei agricole
determina de multe ori efecte negative asupra solului. Ingrasamintele chimice
determina cresterea continutului de nitrati in unele vegetale: morcov, sfecla, ceapa,
telina, cartofi.
Cel mai utilizat indicator pentru poluarea organica este azotul, sub diferite
forme, in special azotul organic teluric. Acesta reprezinta forma cea mai avansata
de degradare si de aceea valoarea sa raportata la azotul total din sol constituie un
indicator pretios, cunoscut sub denumirea de cifra sanitara.
Poluarea cu pesticide
Sub numele generic de pesticide sunt cuprinse substante utilizate pentru
combaterea bolilor si a daunatorilor plantelor cultivate. Odata cu distrugerea
daunatorilor sunt distruse si alte vietuitoare, deoarece pesticidele nu se bucura de
proprietati selective deosebite.
Dintre pesticidele cu toxicitate mare fac parte: DDT-ul, Aldrinul, Dieldrinul,
Lindanul si Toxafenul-din categoria hidrocarburilor clorurate- si Nabam, Fenoprop
dintre erbicide. Pesticidele, in sol, sunt supuse la influente biotice sau abiotice,
care determina degradarea lor. Uneori, mai ales in cazul solurilor nisipoase irigate,
reziduurile de pesticide ajung chiar in apele freatice.
Un efect negativ deosebit de important il reprezint distrugerea
ramelor, care contribuie la cresterea fertilitatii si la mentinerea structurii solului.
Ele sunt foarte sensibile la pesticide, constatandu-se scaderea masiva a numarului
lor si chiar disparitia din multe zone. Depoluarea solurilor de pesticide se
realizeaz prin: asolament, degradarea pesticidelor n sol cu ajutorul altor
substane, utilizarea unor plante ce pot distruge unele ierbicide: porumbul, sorgul,
trestia de zahr
Poluarea cu micro- si macroorganisme
Germenii patogeni ajung in sol ca urmare a indepartarii si depozitarii
neigienice a materialelor fecale, a cadavrelor si a produselor organice alterate.
Unii germeni de provenienta umana (bacilul tific, bacilii dizenterici,
virusurile poliomielitice, virusul hepatitei, strepto-stafilococii) pot sa ajunga in sol
prin intermediul materiilor fecale. Toti acesti germeni au o rezistenta redusa pe solmax 4-6 saptamani-, fiabilitatea lor fiind mai mare in solurile umede. Un numar

mult mai mare de germeni (bacilul tetanic,bacilul antracis, germenii cangrenei

gazoase etc) ajung in sol prin dejectiile animalelor.
Poluarea cu petrol
Toxicitatea petrolului si a produselor petroliere se imparte in doua categorii:
imediata si pe termen lung. Toxicitatea cu efect imediat este cauzata de
hidrocarburi saturate, aromatice (care sunt cele mai toxice) i olefinice. Toxicitatea
pe termen lung se refera la faptul ca fractii solubile in apa in concentratii foarte
mici interfereaza cu numerosi mesageri chimici producand adevarate dezechilibre
ecologice.
Hidrocarburile care apar in diferite medii de viata pot avea doua
proveniente:
-activitati umane( arderi de combustibili fosili, arderea lemnului, prelucrarea
petrolului)
-procese naturale (iesiri de petrol, emanatii de gaze naturale)
Poluarea cu metale grele
Poluarea solului cu metale grele se datoreaza activitatilor de extractie si
prelucrare a minereurilor neferoase, de productie a aluminiului, a acidului sulfuric,
ingrasamintelor chimice, cimentului, precum si arderii carbunelui in termocentrale.
Metale grele au asupra vegetatiei si sanatatii animalelor si oamenilor implicatii
deosebit de importante.
Mercurul, fiind lichid, este singurul metal care se gaseste in toate cele trei
medii de viat. Sursele de mercur sunt atat naturale, cat si din activitatea umana.
Mercurul este folosit mai ales in industria chimica, la fabricarea vopselelor, a
hartiei, a unor pesticide si fungicide, a unor produse farmaceutice. O alta sursa de
poluare cu mercur o reprezinta arderea carbunilor fosili, degajandu-se anual in
atmosfera circa 5000 t de mercur.
Plumbul este un metal foarte toxic si este folosit de foarte multe industrii.
Acesta ajunge n atmosfera odata cu gazele de esapament ale motoarelor cu
explozie, de unde ajunge in sol si ap.In mediul terestru, in zonele cu concentratii
mari de plumb, o serie de specii sunt eliminate. Plumbul din sol e absorbit de
plante si se acumuleaza in radacini, iar cel din atmosfera ajunge n frunze de unde
este preluat de animale. Plumbul inhiba dehidrogenarea acidului aminolevanilic
din eritrocite, provocand anemie. Intoxicatiile cronice duc la tulburari ale

sistemului nervos (saturnism). Unele plante si animale concentreaza Pb in

organismul lor (arbori, stuf, scoici).
Zincul este un element indispensabil tuturor organismelor, dar in unele
imprejurari poate deveni toxic (se manifesta prin oprirea cresterii). Necesitatea
zincului rezulta din faptul ca el intra in alcatuirea unui numar mare de enzime,
unele organisme concentrand mai mult zinc decat este necesar.
Cadmiu are o puternica actiune toxica asupra organismelor, desi efectele
variaza mult de la o specie la alta. Cadmiul patrunde in organisme prin hrana si
prin suprafata corpului si se acumuleaza selectiv in tesuturi. Unele plante si
animale suporta concentratii considerabile ale cadmiului fara efecte daunatoare
vizbile; efectele variaza de la o specie la alta: au loc scaderea longivitatii, scaderea
numarului indivizilor reproducatori.
Aprecierea gradului de poluare a solului cu metale grele se poate realiza prin
mai multe metode:
- stabilirea unei limite maxime admisibile (LMA)
- exprimarea cantitativa a metalelor din sol prin indici de abundenta.
Poluarea cu izotopi radioactivi
Criza de energie din perioada actuala a determinat trecerea la utilizarea
intensa a energiei atomice ca alternativa la consumul de combustibil. Odata cu
acestea au sporit pericolele legate de intensificarea poluarii mediului cu substante
radioactive.
Contaminarea cu izotopi radioactivi provine din trei surse majore:
-explozii nucleare
-apele folosite de uzinele atomoelectrice
-deseuri radioactive
Alte surse de poluare
Deseurile si reziduurile din industria alimentara si usoara constituie alte
surse de poluare, utilizandu-se uneori ca fetilizanti. Dejectiile animale aplicate
excesiv ca ingrasaminte afecteaza proprietatile solului. Acestea pot contine sare,
biostimulatori, uree, medicamente, agenti patogeni care produc poluarea chimica si

biologica solurilor, scad permeabilitatea si pot difuza pana la panzele de ape

freatice, transformandu-le in focare de substante chimice,virusi,etc. Dejectiile
umane apar in jurul micilor localitai fara canalizare, a locurilor de campare,
targuri, santiere. Astfel de locuri devin focare de germeni patogeni ai TBC,
difteriei, febrei tifoide. Acidifierea inseamna scaderea pH-lui sub 7; creste
continutul de Al, scad continuturile in alti ioni, solurile devin nefertile. Cauzele
acestui proces sunt fie naturale, fie antropice (aplicarea unui exces de fertilizanti,
ploile acide).
Carentele de diverse elemente nutritive din sol, ca si excesele, provoaca
dezechilibre in nutritia plantelor. Astfel, carenta de azot produce necroze, iar
excesul de azot reduce recoltele, rezistenta la boli, daunatori, transport si
depozitare. Sunt afectate culturile de cartofi, sfecla, legume, fructe. Carentele de
fosfor intarzie dezvoltarea plantelor si diminueaza recoltele. Deficitul de potasiu
din sol reduce elasticitatea plantelor, rezistenta lor la temperatura, la exces de apa.
Carenta in microelemente ca: Mg, S, Zn, Mn, Fe, Cu, B, Mo, provoca pigmentarea
plantelor, necroza unor tesuturi. Excesul de calciu din sol scade productiile la vitade-vie, cais, piersic.
Protectia calitatii solurilor
Solul este, asadar, suport si mediu de viata pentru ecosistemele naturale si
antropice. Absolut toate formele de poluare a solului au efecte dezastruoase asupra
ecosferei, iar refacerea calitatii solului este un proces de lunga durata sau
imposibil. Pentru prevenirea si combaterea poluarii solului trebuie avute in vedere
tipurile de poluare la care acesta este supus.
Astfel, pentru prevenirea degradarii fizice sunt necesare: pregatirea solului
in conditii de umiditate optima, irigari efectuate la timp si n cantitatea
corespunzatoare, rotatia corespunzatoare.
Pentru prevenirea acidifierii trebuie o utilizare corecta a fertilizantilor
dupa analiza solului, controlul pH-lui, aplicarea de amendamente cu calciu in caz
de sol acid.
Pentru prevenirea carentei sau a excesului de elemente nutritive este
necesara asigurarea unui raport corespunztor P:K pentru adancimea de 20 cm de
sol, efectuarea de analize agrochimice pentru controlul microelementelor continute
in sol.
Poluarea cu pesticide a solului se poate preveni prin cultivarea de soiuri de

plante rezistente la daunatori care nu mai necesita tratamente cu pesticide,

selectionarea semintelor, utilizarea asolamentelor. Poluarea chimica, biologica si
cu materiale radioactive se poate preveni prin controlul namolurilor aplicate, a
conditiilor de depozitare a materialelor.
Prevenirea poluarii solurilor este legata si de activitatile din industrie,
transporturi si activitati menajere din aglomerarile urbane. Pentru mentinerea
calitatii solurilor sunt necesare masuri de reducerea poluarii la sursele amintite,
stocarea corespunzatoare a deseurilor de orice natura, evitarea poluarii aerului si
apelor.
Deoarece efectele poluarii solurilor afecteaza intreaga ecosfera,in cadrul
ONU s-a elaborat Programul Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator
(UNEP). Dupa Conferina ONU de la Stockholm (1972), privind problemele
mediului uman in Romania s-a instituit Sistemul National de Monitoring al
Calitatii Mediului, in colaborare cu UNEP i FAO. Acest sistem de monitoring are
urmatoarele obiective referitoare la soluri:
evolutia sistematica a caracteristicilor calitative ale solurilor in functie
de utilizare si de actiunea factorilor externi, naturali si antropici
avertizarea unitatilor interesate si a factorilor de decizie despre
aparitia unor situatii nefavorabile
identificarea surselor de poluare
stabilirea masurilor tehnice si economice de prevenire si combatere a
poluarii solurilor
urmarirea in timp a aplicarii si a eficientei acestor masuri
asigurarea fluxului informational catre Sistemul national de
monitoring si catre Sistemul international de referinta din cadrul
UNEP.
Grupuri nonguvernamentale s-au format la nivel local, national si
international pentru a combate problemele create de poluare din toata lumea. Multe
din aceste organizatii raspandesc informatii si ajuta oameni si alte organizatii, care
nu sunt implicate in procesul luarii deciziilor. O miscare bine organizata de justitie

pentru mediu s-a ridicat pentru a pleda pentru protectia echitabila a mediului
inconjurator. Greenpeace este o organizatie activista care concentreaza atentia
international asupra industriilor si guvernelor care contamineaza terenul, apele
sau atmosfera cu deseuri toxice.
Bibliografie
1. A Buchman, M. Bud, M. Marincescu, F. Stan, Studiul calitatii mediului,
Manual pentru cls. a IX-a, Editura Economica Preuniversitaria 2004
2. N. Galdean, G. Staicu, D. Rusti , Ecologie si protecia mediului, Manual
pentru clasa aXII-a, Editura economic Preuniversitaria 2002
3. C. Rauta, S. Carstea, Prevenirea si combaterea poluarii solului, Editura
Ceres Bucuresti,1983