COLEGIUL TEHNIC ,, PETRU PONI ’’ ROMAN

PROIECT
Pentru examenul de certificare a calificării profesionale
Nivel 4 de calificare

Filiera: Tehnologică
Domeniul: Resurse naturale și protecția mediului
Calificarea: Tehnician ecolog și protecția calității mediului

Îndrumător: Candidat:
Prof. Gavril Paraschiva Elev Cloșcă Matei-Ștefan

2023

TEMA LUCRĂRII:Proprietățile chimice ale solului

1
PROPRIETĂȚILE CHIMICE
ALE SOLULUI

2
 CUPRINS

ARGUMENT .................................................................................................. 4
CAPITOLUL I ................................................................................................ 5
1. SOLUL ...................................................................................................... 5
1.1. SOLUTIA SOLULUI ............................................................................. 8
1.1.1. Compozitia chimica a solutiei solului ............................................. 9
1.1. 2. Dinamica concentratiei solutiei solului ......................................... 11
1.1. 3. Rolul solutiei solului .................................................................... 12
CAPITOLUL II ............................................................................................. 14
2. COLOIZII SOLULUI ................................................................................. 14
2.1. PROCESELE DE SORBTIE IN SOLURI ............................................ 17
2.1.1. Sorbtia nespecifica sau schimbul de cationi ................................. 17
2.1.2. Sorbtia anionilor din sol ................................................................ 20
CAPITOLUL III ............................................................................................ 23
3. ACIDITATEA ŞI ALCALINITATEA SOLURILOR ...................................... 23
3.1. Aciditatea solurilor ............................................................................. 24
3.2. Alcalinitatea solurilor .......................................................................... 27
3.3. Importanta reactiei solului .................................................................. 28
3.4. Aciditatea potentiala a solului ............................................................. 30
3.5. Capacitatea de tamponare a solului ................................................... 31

3
CAPITOLUL IV ........................................................................................... 35
4. PROCESE DE OXIDO-REDUCERE IN SOLURI ..................................... 35
4.1. Reactii si procese de oxido-reducere ................................................. 35
4.2. Potentialul oxido-reducator al solului .................................................. 35
4.3. Rolul proceselor de oxido-reducere in formarea solurilor si a fertilitatii
acestora ................................................................................................... 37
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................... 38

ARGUMENT

Solul este un amestec de materie din plante, minerale şi animale care se formează
într-un proces foarte lung, poate dura mii de ani. Solul este necesar pentru creşterea
majorităţii plantelor şi esenţial pentru toată producţia agricolă. Poluarea solului este
acumularea de compuşi chimici toxici, săruri, patogeni (organisme care provoacă boli),
sau materiale radioactive, metale grele care pot afecta viaţa plantelor şi animalelor.
Metodele iraţionale de administrare a solului au degradat serios calitatea lui, au
cauzat poluarea lui şi au accelerat eroziunea. Tratarea solului cu îngrăşăminte
chimice, pesticide şifungicide omoară organisme utile cum ar fi unele bacterii, fungi şi alte
microorganisme. De exemplu, fermierii care cultivau căpşuni în California au dezinfectat
solul cu bromură de metil pentru a ucide organismele care ar fi putut afecta căpşunii. Acest
proces omoară fără discriminare chiar şi organismele benefice şi lasă solul steril şi
dependent de îngrăşăminte pentru a suporta creşterea plantelor. În consecinţă, se folosesc
tot mai multe îngrăşăminte, ceea ce duce la poluarea râurilor şi lacurilor în perioadele cu
inundaţii. Irigaţia
necorespunzătoare în zonele în care solul nu este drenat bine poate avea ca rezultat
depozite de sare care inhibă creşterea plantelor şi pot duce la lipsa recoltei. În anul 2000
î.e.n., oraşele antice sumeriene de la sud de Valea Tigrului şi Eufratului, în Mesopotamia,
depindeau de bogăţia recoltelor. Până în anul 1500 î.e.n., aceste oraşe au intrat în colaps
din cauza lipsei recoltei datorate salinităţii ridicate a solului. Aceeaşi problemă există azi în
Valea Indusului din Pakistan, Valea Nilului în Egipt şi Valea Imperială din California.

4
 CAPITOLUL I
1. SOLUL

Prin sol se intelege stratul superficial al scoartei terestre rezultat in urma dezagregarii
si alterarii rocilor sub actiunea factorilor de clima si biologici care asigura viata organismelor.
Solul este mediul de viata al foarte multor organisme vii, respiratia solului schimba
compozitia troposferei, umiditatea solului stabileste de fapt compozitia chimica a apelor
subterane, a riurilor, lacurilor si intr-o oarecare masura si pe cea a oceanului planetar.
Suprafata totala a fondului de uscat al planetei este de circa 134 milioane de Km 2 din
care 14 milioane sunt ocupate de ghetari. Din aceasta suprafata, cea considerata productiva
este de numai 86 milioane din care terenuri agricole numai 45 (restul sunt pasuni si paduri).
Suprafata terenului agricol adica prelucrata, reprezinta numai 3% din suprafata uscatului. In
marea majoritate a tarilor dezvoltate terenul agricol s-a stabilizat, in timp ce in tarile in curs
de dezvoltare suprafata acestora continua sa creasca. Ca o alta data statistica de ex, in
secolul trecut intrre 1947 si 1970 suprafata arabila s-a dublat, dar tendinta se mentine si
astazi. Aceasta dezvoltare extensiva nu rezolva si nu va rezolva problemele legate de fondul
de hrana necesar, mai ales ca pierderile de pamint arabil sunt imense datorita exploatarilor
nerationale. Suprafata totala de paminturi degradate in decursul istoriei este de 20 milioane
Km2 mult mai mare decit suprafata arabila utilizata in prezent.
Acest lucru a fost posibil prin: constructii, minerit, pustiiri, salinizari. Agricultura
mondiala pierde anual intre 50.000 si 70.000 Km2 de sol. Terenurile agricole sunt intr-o
dinamica continua: pe de o parte sunt intergrate acestei categorii de sol terenuri noi prin
defrisari, distrugeri de pasuni, iar pe de alta parte sunt pustiite suprafete enorme. Suprafata
padurilor tropicale se micsoreaza cu o viteza de 1% pe an, iar padurile planetei cu 20 ari/min.
Factorii edafici reprezinta complexe de interactiuni stabilite intre organisme si
proprietatile fizico-chimice ale solului. In sol au loc permanent si concomitent procese
chimice, fizice si bilogice dintre care cele de oxidare fermentativa, catalitica si de reducere

5
sunt cele mai importante. In urma acestor procese solul se imbogateste cu substante
organice si anorganice necesare vietii si de asemenea se realizeaza circuitul substantei si
energiei in natura.
Fertilitatea solului reprezinta capacitatea sa de a satisface necesitatile de substante
nutritive, apa si aer pentru cresterea si dezvoltarea plantelor.
In satisfacerea acestor necesitati un rol hotaritor il au proprietatile solului. Solul este
un sistem heterogen, multifazic constituit dintr-o faza solida, scheletul mineral, o faza lichida,
apa –solutii apoase ale diferitelor substante anorganice si diversilor componenti biologici si
o faza gazoasa, aerul.

Solul este un sistem biomineral dinamic in interactiune materiala si energetica cu

mediul, si partial inchis prin circuitul elementelor.
Compozitia solului
Solul reprezinta un amestec neomogen de substante minerale provenite din
dezagregarea rocilor- si oraganice rezultate in urma descompunerii substantei organice
moarte.
Constituentii minerali ai solului:
Argila este constituentul mineral principal :

6
  Din punct de vedere chimic argila este un material compozit format din silicati
complexi hidratati: hidroxizi de fier, de aluminiu, de mangan, silice coloidala etc foarte fin
dispersati.
 Capacitatea sa de absorbtie a apei si a cationilor (Ca, Fe, Mn,Na,K) in general
este mare;
 Argila este de diferite culori: galbena, cenusie, bruna negricioasa

Compusi minerali
Cele mai fercvente saruri minerale din sol sunt: CaCO3,CaSO4,SiO2,KNO3,Na2SO4,
NaCl,hidroxid de fier, hidroxizi de mangan,fosfati ferosi,fosfati de calciu,si compusi ai
microelementelor Co, Zn,Cu. Sarurile minerale sunt dizolvate si antrenate –proces numit
levigare- de apa si retinute in sol la diverse adincimi in functie de solubilitatea acestora.
Pulberi -praf, mil, sunt particule foarte fine de minerale: cuart, feldspat, micasilice
amorfa si se gasesc in toate solurile.
Nisip- particule mici de roci si minerale in special cuart. Se caracterizeaza printr-o
deosebita permeabilitate pentru apa si aer si o capacitate de absorbtie foarte mica. Solurile
fertile contin in medie 30-80% nisip
Pietris- este constituit din fragmente mai mari de roci. Scade coeziunea solului si
creste permebilitatea. Reprezinta rezerva de noi minerale in sol.
Constituentii organici
Componenta organica a solului este constituita din substante humice ce servsc
drept hrana microrganismelor.
Stratul de frunze, ramuri, fructe moarte poarta nulele de litiera; are rolul de a apara
solul de eroziune, asigura patrunderea lenta a apei in sol si este o importanta sursa de
substate organice generatoare de humus care se formeaza prin descompunera, sub
influenta microflorei- bacterii ciuperci, si microfaunei- viermi, insecte, a resturilor organice
moarte. Humusul este alcatuit in special din acizi humici de culoare de la brun la cenusiu.
La formarea fertilitatii un rol important il joaca microorganismele bacteriile, ciuperci,
alge microscpice ce pot ajunge in total la un miliard pe un gram de sol.. Microflora solului
poate ajunge la 2 t de masa uscata la un ha. La circuitul substantelor in sol un rol important
il au bacteriile- fac parte din descompunatori deci care descompun substantele organice
pina la substante minerale.
Proprietatile solului

7
 1. pH-ul solului variaza in functie de compoitia sa si in special de continutul in acizi
humici. Organismele se clasifica:
 euriionice (amfitolerante) tolereaza foarte bine variatiile de pH: pot trai practic
la orice valoare a pH-lui, ex: coada soricelului, troscot, rima si unele protozoare.
 Stenoionice tolereaza variatii foarte mici de pH, adica traiesc practic numai in
anumite conditii de pH;se clasifica in :
 Specii acidofile ex muschiul de turba, afinul,
 Neutrofile sunt majoritatea plantelor de cultura: cereale, finete,
 Bazofile:
2.Temperatura solului: influenteaza germinatia semintelor, cresterea palntelor si
capacitatea de absorbtie a radacinilor. Solurile calde sunt biologic mai active decit
cele reci, iar solurile calcaroase sunt mai calde decit cele silicioase. Temperatura
solului variaza cu latitudinea si cu adincimea, iar temepratura solului superficial variaza in
limite mai largi decit cea a atmosferei.
3.Umiditatea este deosebit de importanta, ea depinde de higroscopicitatea rocilor
componenete de apa capilara, gravitationala si de precipitatii.
4.Aeratia solului. Compozitia aerului din sol difera de cea din atmosfera si variaza
cu adincimea si cu constituenta mineralogica a solului. Astfel, in solul nisipos se gaseste o
cantitate mai mare de aer in care concentratia de O este de aprox. 20% iar de CO2 1.5% in
timp ce in solul argilos concentratia de CO2 este mai mare spre 2% iar de O2 mai mica, 18%.
Datorita concentrarii CO2 si a altor gaze rezultate in urma descompunerii substantei organice
moarte este necesara realizarea unui schimb permanent intre aerul din sol si cel atmosferic.

1.1. SOLUȚIA SOLULUI

Insusirile chimice,alaturi de celelalte insusiri ale solului (fizice,hidro-fizice,biologice

s.a.) au o importanta deosebita mai ales cele legate de solutia solului si coloizii solului.
Solutia solului se poate defini (determina) ca faza lichida a solului,care include apa
din sol ce contine saruri minerale dizolvate,compusi organo-minerali si organici,gaze si
particule fine coloidale.
Precipitatiile atmosferice,apa din scurgeri de suprafata,apele freatice etc. patrund
in sol,iar in urma interactiunii cu faza solida si gazoasa a solului,cu sistemul radicular al
plantelor si cu organismelor vii care populeaza solul,isi schimba compozitia chimica.
Solutia solului joaca un rol important in dinamica solurilor,in hrana plantelor si
microorganismelor;participa activ la transformarea compusilor minerali si organici din sol,la
transportul acestora pe profil.Continutul in umiditate din sol,deci cantitatea solutiei

8
solului,poate oscila in limite foarte largi,de la zeci de procente (cand apa ocupa practic,toti
porii solului) pana la unitati sau parti de procent,cand in sol se gaseste numai apa adsorbita.

1.1.1. Compozitia chimica a solutiei solului

Formarea si compozitia solutiei solului ca un proces complex,care este conditionat

de actiunea factorilor abiotici si biotici,de componentii solului si de ecosistem in general.
Compozitia solutiei solului depinde de cantitatea si calitatea precipitatiilor
atmosferice,de compozitia fazei solide a solului,de alcatuirea cantitativa si calitativa a
materialului stratului vegetal viu si neviu al biocenozelor,de activitatea vitala a mezofaunei si
a microorganismelor.
Compozitia solutiei solului sufera permanent modificari datorita activitatii plantelor
superioare,prin”absorbtia”de catre radacinile acestora a unor compusi si invers,prin
”patrunderea” (intrarea) unor substante,prin secretii eliberate de radacinile plantelor
etc.Substantele minerale,organice si organo-minerale care intra in compozitia fazei lichide a
solului se pot prezenta sub o forma de combinatii solubile (dizolvate) sau combinatii
coloidale.

9
 Substantele coloidale sunt reprezentate prin minerale argiloase,prin hidrati ai oxizilor
de fier si de aluminiu,prin combinatii organice si organominerale.Se apreciaza ca in general
coloizii reprezinta de la 1/10 pana la 1/4 din cantitatea totala de substante care se gasesc in
solutia solului.Cei mai importanti cationi care se pun in evidenta in solutia solului
sunt:Ca²+,Mg²+,Na+,K+,NH4+,H+,Al³,Fe²+,iar dintre anionii mai raspanditi sunt
HCO¯3,CO²¯3,NO2¯,Cl¯,SO42¯,H2PO4¯,HPO4²¯.
Fierul,aluminiul si multe microelemente (Cu,Ni,V,Cr etc.), se gasesc in solutia solului
mai ales sub forma de combinatii complexe organo-minerale,in care partea organica a
complexelor este reprezentata de catre acizii humici si acizii organici cu molecule mici,de
catre polifenoli si alte substante organice.
In general,concentratia solutiei solului este mica si pentru diferite tipuri de soluri
oscileaza de la zeci de miligrame pana la cateva grame de substanta la litru de solutie de
sol,cu exceptia solurilor saline unde concentratia solutiei de sol poate ajunge la zeci si chiar
sute de grame la litru.
Datorita prezentei in solutia solului a acizilor liberi si a bazelor,a sarurilor acide si
bazice,acestea determina aciditatea actual (reactia) solutiei solului,una din insusirile
esentiale pentru activitatea plantelor si in acelasi timp,pentru procesele de solificare.
Valorile pH-ului solutiei diferitelor tipuri de soluri variaza de la 2,5 la solurile
acide,sulfatice,pana la 8-9 la solurile carbonatice si salinizate,ajungand la valori maxime de
10-11 la solurile alkaline (soloneturi) si solonceacuri sodice.
Cea mai mica concentratie a solutiei solului si valorile cele mai scazute ale reactiei
acide se intalnesc la solurile podzolice la care concentratia lor reprezinta cateva zeci de
miligrame la litru solutie,la valori ale pH-ului de 5 si mai mici.
Continutul de carbon organic in solutia solului difera,de asemenea,cu tipul de sol
si natura vegetatiei;sub paduri de conifere,substanta organica solubilizata este reprezentata
mai ales prin acizii fulvici,pe cand la solurile formate sub vegetatie ierboasa predomina acizii
huminici.
Cantitatea de substanta organica din faza lichida a solului se micsoreaza pe
adancimea profilului de sol,datorita intensificarii migrarii substantelor solubile.Impreuna cu
substantele organice migreaza si fierul (in forme bi- si trivalente).In solutia solului,pana la 80-
90% din fier este puternic legat in complexe organominerale.
In general,la solurile de stepa (cernoziomuri),concentratia solutiei solului este mai
mare decat in solurile podzolice.Avand in vedere activitatea biologica mai intense a acestor
soluri si ca in cele de stepa creste continutul in ioni bicarbonate,reactia lor devine neutral sau
slab alcalina.Sub actiunea vegetatiei de stepa se constata cresterea concentratiei si a altor

10
cationi si anioni (Ca²+,Mg²+,Cl¯,SO4²¯); in soloneturi creste brusc cantitatea ionilor de Na +,a
ionilor CO3²¯ determinand alcalinizarea solutiei solului.
Concentratia maxima a solutiei solului se observa la solonceacuri,la care poate
ajunge la zeci si sute de grame la litru,cu predominarea clorurilor si sulfatilor de magneziu si
natriu.

1.1. 2. Dinamica concentratiei solutiei solului

Compozitia solutiei solului este influentata de temperatura si umiditatea din sol,de

intensitatea activitatii microflorei si microfaunei solurilor,de metabolismul plantelor
superioare,de procesele de descompunere a resturilor organice din sol,ceea ce determina
dinamica concentratiei solutiei solului,atat diurna cat si sezoniera.

Pentru diferitele tipuri de sol se constata o crestere globala,foarte importanta a

concentratiei solutiei solului,cu precadere in orizonturile superioare de la primavara spre
vara.Cresterea concentratiei solutiei solului are loc in urma pierderilor de apa prin
evapotranspiratie

11
 In orizonturile de bioacumulare,in care continutul de microorganisme este mai
mare si,deci,intensitatea proceselor biochimice este cea mai ridicata,se inregistreaza si cele
mai puternice contraste de temperatura si respectiv de umiditate si ca atare,compozitia
solutiei solului va fi cea mai dinamica.
S-a constatat,de asemenea,ca concentratia solutiei solului poate sa creasca si in
perioada primavara-vara timpurie,cand are loc cresterea masiva a plantelor,iar in solutie intra
secretii abundente ale radacinilor si diferiti produsi de decompunere ai resturilor organice.

In perioada toamna-iarna precipitatiile atmosferice dilueaza solutia solului si dizolva

o parte din saruri care au precipitat vara.
Folosind metode moderne de cercetare a solutiei solului (cu ajutorul electrozilor
ionoselectivi),s-au obtinut date interesante privind dinamica zilnica (in 24 ore) a unor ioni in
solutia solului.Astfel,pentru cernoziomuri,s-a observat o brusca variatie a activitatii ionilor de
calciu,maximum concentratiei acestor ioni de calciu fiind la orele dupa amiezii iar minimul,in
timpul noptii.
Spre deosebire de aceea a ionilor de calciu,cea mai mare concentratie a nitratilor
se observa in orele noptii,dimineata devreme si seara.

1.1. 3. Rolul solutiei solului

Solutia solului constituie sursa directa de elemente nutritive pentru plante.Prin

aplicarea diferitelor masuri agrochimice,agrotehnice,hidro-ameliorative (irigatii,desecari)

12
omul modifica compozitia solutiei solului,aducand-o la valori optime in raport ce cerintele
cresterii si dezvoltarii plantelor.
Pentru folosirea elementelor nutritive din solutia solului de catre plante,un rol
important il are presiunea osmotica a solutiei solului.Daca aceasta este egala cu presiunea
osmotica a sucului celular al plantelor sau mai mare,atunci cand patrunderea apei in plante
nu mai are loc.Se considera ca suctiunea (forta de sugere a radacinilor majoritatii plantelor
de cultura) nu depaseste 100-120 MPa.
Presiunea osmotica depinde de concentratia solutiei solului si de gradul de
disociere a substantelor solubilizate.Astfel,in soluri nesalinizate presiunea osmotica nu
depaseste 10 MPa.
In solutia solului,la solurile mediu salinizate presiunea osmotica este de 30-40 MPa,
iar la cele puternic salinizate 50-60 MPa;la concentratii ale solutiei solului de 20-50
g/l,presiunea osmotica poate sa creasca pana la 150-260 MPa.

13
 CAPITOLUL II
2. COLOIZII SOLULUI

In sol se gasesc atat coloizi minerali,precum si organici si organo-minerali,a caror

compozitie depinde de caracterul rocilor de formare si de tipul de solificare (tabel 1.).

Tabel 1.-Compozitia si insusirile suprafetei celor mai raspanditi coloizi din sol

Coloidul Compozitia Suprafata T

specifica specifica, me/100g
m²/g
Humus 50-60%C (≈58% 9); 500-1000 80-100 (pH4)
3-5%H;34-45%O; 150-200 (pH 6)
0,5-1%P;0,3-0,5%S 200-300 (pH 8)
Smectite :
- (Al0,3Si7,7)(Al2,6F0,9Mg0,5)O20(OH) 80-120
montmorillonit 4 nH2O (Al0,7Si7,3)(Fe4O20(OH)4
- nH2O Al0,7Si7,3)(Al4O20(OH)4 nH2O
nontronit
-
beidellit
Mice si mice hidratate:
- K2Al2Si6Al4O20(OH)4 20-40
muscovit K2Al2Si6(FeMg)6O20(OH)4
-biotit KxAly(Si8-xAlx)O20(OH)y
-illit
Vermiculit (Al2,3Si5,7)(Al3Fe1,2Mg0,3)O20(OH)4 150-175
Clorit nH2O (Al2Si6)Al2Mg10O20(OH)16 20-40
Minerale 1:1
-caolinit Si4Al4O10(OH)8 3-6
- Si4Al4O10(OH)8 4H2O 10-20
halloysit

14
 Hidroxizi
- Fe-Al-O-OH-OH2 gel 2-3
allofane Si-Al-Fe-O-OH-OH2 gel 80-150
- Si8Mg5(OH2)4O20(OH)2 20-30
attapulgit 4H2O

La baza alcatuirii coloizilor,stau “micelele coloidale” (VINGHER).

O micela coloidala este alcatuita din nucleu,reprezentat prin combinatii complexe
amorfe sau cristaline,cu compozitie chimica diferita.

MICELA COLOIDALA

La suprafata nucleului se gaseste un strat de ioni retinuti stabil,denumit “strat

determinant de potential”;in continuare,urmeaza un dublu strat de ioni compensatori –un
“strat imobil” cu ioni retinuti puternic de catre ionii din stratul determinant de potential,iar in
continuare urmeaza un strat de ioni mai dispersati,numit “strat difuz”.
Nucleul micelei,impreuna cu stratul determinant de potential,alcatuiesc granula
coloidala;intre granula si solutia care inconjoara coloidul apare un potential termodinamic,sub
influenta caruia sunt atrasi din solutie ioni de semn contrar (ioni compensatori).
Granula coloidala,impreuna cu stratul imobil de ioni compensatori,constituie
particula coloidala;intre aceasta si solutia inconjuratoare apare un potential electrocinetic
(zeta),sub influenta caruia se gaseste al doilea strat de ioni compensatori (cel
difuz),posedand posibilitatea de schimb cu ionii de acelasi semn din solutia inconjuratoare.
Coloizii care au in stratul determinant de potential ioni cu sarcina negativa si care
elibereaza in solutie ioni de H+ se numesc “acidoizi” (de exemplu,acizii humici,acidul

15
 silicic).Coloizii care au in stratul determinant de potential sarcina pozitiva si
elibereaza in solutie ionii de OH¯ se numesc “bazoizi’.Coloizii de hidroxizi de fier,hidroxizi de
aluminiu,proteinele in functie de reactia mediului se comporta cand ca acidoizi (acizi),cand
bazoizi (baze) si se numesc amfoteri sau amfolitoizi.
Astfel,hidroxidul de aluminiu,in conditii de reactie acida,datorita concentratiei
ridicate a ionilor de hidrogen in solutie,impiedica disocierea hidroxidului de aluminiu ca acid
si acesta va disocia ca baza,cu eliberarea in solutie a ionilor de OH¯.
La reactie alcalina,hidroxidul de aluminiu se comporta ca acid,coloidul avand
predominant sarcina negativa.
La reactie acida a mediului se intensifica disocierea bazica a coloizilor amfoteri,iar
la reactie alcalina,cea de acidoid.
La anumite valori pH,numite “punct izoelectric” (sau pH izoelectric),coloidul trece in
solutia inconjuratoare o cantitate identica de cationi si anioni si devine electric,neutru.
Coloizii din sol se gasesc indeosebi sub forma de gel,in care particulele se unesc
intre ele,alcatuind o retea cu structura spatiala,in celulele careia se retine apa.
Particulele coloidale cu sarcini de acelasi fel se resping,ramanand in stare de
dispersie,fara a forma precipitat,deoarece au un anumit potential cinetic.Pe masura scaderii
potentialului electrocinetic si micsorarea sarcinii particulelor de acelasi semn a
coloizilor,acestea se reunesc,se grupeaza prin miscari haotice,se lipesc unele de altele,se
maresc in diametru si trec sub forma de precipitat.
Procesul de unire a particulelor coloidale si de trecere din stare de sol in cea de gel
se numeste “coagulare”,iar trecerea din stare de gel in stare dispersa de sol,se numeste
“peptizare” (aici termenul de sol are semnificatie fizico-chimica de coloid in stare dispersata).
Coagularea poate fi reversibila,cand coloizii trec usor din starea de sol in cea de gel
si invers,ireversibila,pentru coloizii care trec greu in starea de sol.
Coloizii “hidrofili” (puternic hidratati) coaguleaza mai greu: unele substante
organice,mineralele din grupa montmorillonitului.
Coloizii hidrofobi (care retin o cantitate mai mica de apa) coaguleaza mai usor:
hidroxizii de fier,mineralele argiloase din grupa caolinitului etc.
Procesul de coagulare a coloizilor depinde de natura ionilor adsorbiti,de valenta
acestora,de energia ionilor,cationii insiruindu-se in urmatoarea ordine dupa posibilitatea lor
de coagulare (GHEDROIT).
Li+<Na+<NH4<K+<Mg²+<H+<Ca²+<Ba²+<Al³+<Fe³+

16
 Cand coloizii sunt saturati cu ioni monovalenti (Na +,H+) se gasesc mai ales in stare
de sol;in urma inlocuirii cationilor monovalenti cu cationi bivalenti (mai alesc de Ca) si
trivalenti,ei trec in strare de gel,contribuind la formarea unei structuri hidrostabile.
Starea coloizilor din sol este influentata si de reactia solului: reactia acida
favorizeaza solubilizarea unor coloizi (de exemplu,hidroxidul de aluminiu) in timp ce reactia
alcalina stimuleaza trecerea sub forma de precipitat a coloizilor de oxizi de fier si trecerea in
stare de sol a coloizilor organici si a unor coloizi minerali.
Coloizii pot suferi,in timp,unele modificari,sub influenta unor factori ca: uscare
periodica,umezire,inghet,modificari ale reactiei mediului,lumina (mai ales razele ultraviolete)
etc.Una din aceste modificari o constituie procesul de “imbatranire a coloizilor” care nu
presupune schimbarea compozitiei chimice si mineralogice a acestora,ci a unor insusiri ale
coloizilor: devin mai hidrofobi;micsorarea capacitatii de retinere; cristalizarea partiala a
gelului.

2.1. PROCESELE DE SORBTIE IN SOLURI

Mecanismul de baza al capacitatii de retinere fizico-chimica a solului se poate

explica prin procesele de sorbtie.

2.1.1. Sorbtia nespecifica sau schimbul de cationi

Acest proces se refera la capacitatea cationilor din stratul difuz al coloizilor din sol
de a putea fi schimbati in conditii de echivalenta de catre cationii din solutia solului.
La acest schimb pot participa, in mod obisnuit, urmatorii cationi: Ca²+, Mg²+, K+,
NH4, Na+, Mn²+, Fe²+, Fe³+, H+, Al³+, iar in proportii mai reduse si alti cationic: Li+, Sr²+, etc.
Schimbul de cationic se face dupa urmatoarele legi:
1. Intre cationii absorbiti din sol si cei din solutie,cu care interactioneaza ,schimbul
se face in ”proportii echivalente”,conform constantei termodinamice a schimbului reversibil
intre doi cationic de aceeasi sarcina A si B care trenuie sa fie egala cu 1
unde: aA si aB reprezinta activitatea cationilor in stare adsorbita si in echilibru cu
solutia inconjuratoare;
2. Pentru ionii cu valenta diferita,energia de retinere creste cu cresterea valentei
ionilor:
Li+<Na+<K+<NH4+<Cs+<Mg²+<Ca²+<Al³+<Fe³+;

17
 3. Energia de absorbtie depinde si de raza ionilor nehidratati (cu cat este mai mica
raza ionilor,cu atat acestia sunt mai slab legati),aceasta datorandu-se densitatii sarcinilor de
suprafata si ca atare,capacitatii mai mari de hidratare a ionilor;
4. Pentru ionii cu aceeasi valenta,energia de sorbtie creste odata cu cresterea masei
atomici a numarului atomic,stabilindu-se urmatoarea serie de sorbtie a ionilor:monovalenti:
Ionul de hidrogen,care se prezinta sub forma de H3O+ (hidroniu) se retine foarte
stabil,datorita diametrului sau mai mic si capacitatii de a da cu multi anioni combinatii slab
discociabile,insa retinerea hidrogenului depinde si de compozitia fazei solide (sorbantului).
Se disting 5 stadii succesive in procesul de schimb al ionilor electrolitului cu ionii
sorbantului:
a) deplasarea ionului scos din solutie catre suprafata fazei solide a solului;
b) deplasarea ionului scos in interiorul fazei solide,spre punctul de schimb;
c) reactia chimica a dublului schimb;
d) deplasarea ionului scos din interiorul fazei solide din punctul de schimb catre
suprafata;
e) deplasarea ionului scos,de la suprafata in solutie.
Tabelul 2.- Diametrul cationilor fara strat de hidratare si in stare de hidratare

Cationi Diametrul (nm) Hidratarea (in

nehidratati hidratati moli apa la un
(GOLDSMIT) mol cation)
(POLIMAN) (IENI)
Li+ 0,078 0,73 1,003 11-13
Na+ 0,098 0,56 0,790 9-11
K+ 0,133 0,38 0,532 5-6
NH4 0,143 - 0,537 2-3
Rb+ 0,149 0,36 0,509 -
Cs+ 0,165 0,36 0,505 -
Mg2+ 0,078 1,08 - 20-23
Ca2+ 0,106 0,96 - 19-20
Sr2+ 0,127 0,96 - -
Ba2+ 0,143 0,88 - 18-20
Al3+ 0,057 - - -
H3O+ - 0,135 - -

18
 Cationii care poseda energie mai mare de sorbtie se retin mai puternic in stare
sorbita si pot fi inlocuiti mai greu.
Se considera ca 75-85 % din cationii retinuti sunt desorbiti in primele 3-5 minute,apoi
schimbul se incetineste brusc si se continua pana la 2-3 zile,in functie de neuniformitatea
compozitiei complexului adsorbtiv al solului,de alcatuirea suprafetei particulelor coloidale etc.
Cantitatea totala a cationilor adsorbiti (schimbabili) care pot fi scosi din sol se
numeste “capacitatea de retinere” (sau capacitatea de schimb cationic-T) si se exprima in
me la 100 g sol.
Valorile capacitatii de schimb depinde de continutul in sol a fractiilor coloidale (mai
ales de humus si minerale argiloase),de natura complexului adsorbtiv al solului,de reactia
mediului.
Astfel,capacitatea de retinere a cationilor creste odata cu cresterea gradului de
dispersie a coloizilor din alcatuirea complexului adsorbativ: partea organica a complexului
adsorbativ (acizii humici) poseda o capacitate mai mare de retinere decat cea minerala;la
mineralele argiloase din grupa montmorillonitului,capacitatea de retinere este influentata de
marirea suprafetei dintre foite prin umezire si de schimbul dintre cationii dispusi intre foite cu
cei din solutia solului.
De asemenea,cu cresterea pH-ului,creste ionizarea grupelor functionale ale acizilor
humici,ale mineralelor argiloase,se micsoreaza energia pozitiva a oxizilor si creste
capacitatea de retinere cationica.
Cand in complexul coloidal al solului se gasesc numai cationi bazici
(Ca²+,Mg²+,K+,Na+),suma acestora constituie “suma bazelor de schimb” (sau capacitatea de
schimb pentru baze),care se noteaza cu SB si se exprima in me la 100 g sol uscat la 105°C.
In complexul adsorbtiv al solului se pot gasi adsorbiti numai cationi bazici,in zonele
mai uscate (la kastanoziom,cernoziom),dar si in zone mai umede,la soluri formate pe roci
bogate in elemente bazice (calcare,marne) sau la unele soluri halomorfe
(solonceacuri,soloneturi).O saturatie completa cu cationi bazici (mai ales de Ca) se gaseste
in orizontul Cca al diferitelor soluri.
Pentru solurile din tara noastra,capacitatea de schimb pentru baze are valori
cuprinse intre 1 si peste 50 me la 100 g sol uscat la 105°C;cele mai mici valori se pun in
evidenta la solurile puternic levigate si debazificate,chiar daca au humus si argila in cantitati
relative ridicate ,dar si la solurile nisipoase,sarace in coloizi.

19
 Cand in complexul adsorbtiv intalnim si ioni de hidrogen,suma acestora constituie
“capacitatea de schimb pentru hidrogen” (sau suma hidrogenilor schimbabili) ce se noteaza
cu SH si se exprima in me la 100 g sol uscat.
Proportia ionilor de H+ adsorbit in complexul coloidal al solului creste cu
intensificarea levigarii,respectiv a debazificarii: in zona de stepa,in arealele mai
umede,alaturi de ionii bazici,in complexul adsorbativ,se intalnesc si ioni de hidrogen,iar
proportia acestora creste mergand spre zone mai umede: silvostepa,padure,Montana,unde
si rocile sunt mai sarace in elemente bazice.In conditiile tarii noastre nu exista soluri saturate
numai cu ioni de hidrogen (chiar la podzoluri,solurile cele mai debazificate,intalnim circa 5%
ioni bazici).Trebuie subliniata influenta negativa pe care o exercita ionii de H + asupra fertilitatii
solului,cu atat mai puternica cu cat proportia ionilor de H + este mai mare in complexul
adsorbtiv.
Deci “capacitatea totala de schimb cationic”(T) este data de suma cationilor bazici
(SB) si a cationilor de hidrogen (SH) adica T=SB+SH.
Proportia in care complexul adsorbtiv al solului este saturat cu ioni bazici se exprima
prin “gradul de saturatie in baze”,care se noteaza cu V.
La solurile care au complexul adsorbativ saturat numai cu baze (T=SB) gradul de
saturatie in baze este egal cu 100% (kastanoziomuri,unele rendzine,unele
cernoziomuri,soluri aluviale carbonatice,lacovisti etc.).
Cand in complexul adsorbativ se gasesc si ioni de hidrogen,gradul de saturatie in
baze (V%) va avea valori mai mici de 100 si cu atat mai mici,cu cat proportia ionilor de H +
este mai mare (80% la preluvosoluri;50% la unele luvosoluri;10-20% la luvosol albic;5% la
podzol).

2.1.2. Sorbtia anionilor din sol

Dupa cum s-a aratat la alocatuirea coloizilor,acestia,pe langa cationi (ioni cu

sarcina pozitiva) pot retine si anioni (ioni cu sarcina negativa); sorbtia acestora din urma in
sol depinde de alcatuirea si insusirile chimice ale complexului adsorbativ al solului.
Anionii se dispun in urmatoarea ordine,dupa posibilitatea de a fi adsorbiti de
particulele de sol.
Sorbtia anionilor creste pe masura cresterii continutului de Fe si Al in complexul
adsorbtiv al solului si in acelasi sens,este influentata sorbtia anionilor de scaderea pH-ului
mediului.
Anionii fiind mai putin hidratati decat cationii,se caracterizeaza printr-o selectivitate
mai pronuntata a procesului de sorbtie.Anionii Cl¯ si NO3¯.

20
 Alte categorii de anioni se retin mai ales prin formarea de compusi insolubili,in urma
interactiunii sarurilor solubilizate.Astfel,se retin puternic ionii de H2PO4¯,HPO4²¯,
PO4³¯.Mecanismul de retinere a ionilor fosfati este destul de complex si se considera ca s-
ar putea separa urmatoarele forme de retinere a ionului fosfat de catre sol:
1. Formarea fosfatilor putin solubile,ca rezultat al interactiunii fosfatilor solubili
introdusi in sol cu sarurile din solutia solului (retinere chimica): o asemenea forma de
absorbtie este posibila la multe soluri in prezenta ionilor de Ca,Al,Fe,la reactia neutra sau
alcalina a mediului;
2. Formarea fosfatilor slab solubili cu cationii complexului adsorbtiv,dupa scoaterea
lor de catre cationii din solutie;
3. Retinerea ionilor-fosfati prin interactiunea lor cu sarurile minerale: gips,calcite,
dolomite. O parte din ionii fosfati sunt legati de calciu care trece in solutie,dar este posibila
retinerea ionului fosfat la suprafata mineralelor,fara deplasarea calciului,in parte prin
includerea fosfatului in mineral;
4. Chemosorbtia ionului fosfat de catre hidroxizi de aluminiu si fier;legatura se
realizeaza cu faza solida a solului la suprafata exterioara a coloidului.
Prin cristalizarea oxizilor de fier (cu micsorarea suprafetei exterioare),adsorbtia
fosfatilor se micsoreaza de 10 ori;
5.Retinerea ionilor fosfati de catre mineralele argiloase si neargiloase alumo –si
ferosilicatice la suprafata,uneori in interiorul suprafetei mineralelor,retinerea ionului fosfat
producandu-se nu prin schimb,ci va fi absorbit in stratul determinat de potential al coloizilor
negative (fiind atras de aluminiul retelei cristaline);
6.Este posibila o sorbtie prin schimb a anionilor la sarcina pozitiva a particulelor
coloidale: (CAS-complexul adsorbtiv al solului)
7.Silicea amorfa retine fosfati pe calea retinerii mecanice (a includerii).Substantele
organice saturate cu baze,de asemenea,retin fosfatii,dar mai putin in raport cu oxizii de fier
si mineralele argiloase.
Tabel 3. - Retinerea ionului fosfat de catre diferite minerale din solutia de
CA(H2PO4)2,care contine 600mg/1 P2O5

Sorbant P2O5 adsorbit (mg/100 g)

Gel de hidroxid de aluminiu 1.700
Gel de hidroxid de fier 1.100
Hidroxid de fier 760
cristalizat(Hematit)

21
 Cuart 0
Cuart acoperit cu pelicula de 296
Fe(OH)3
Silice amorfa 46
Clorit 600
Montmorillonit nitric 197
Montmorillonit calcic 300
Caolinit 127
Gips 249
Calcit 165
Mica hidratata 170

Micsorarea retinerii fosfatilor se poate realiza pe seama formarii de combinatii

complexe alumo- si ferohumice.
O importanta deosebita pentru regimul fosforului din sol o reprezinta trecerea
lui,sub forma de ion fosfat,in compusi greu solubili sau insolubili.
Fosfatii de Na si K,care sunt solubili,nu se retin si nu se intalnesc in masa solului.
Mult mai raspanditi in sol sunt fosfatii de calciu care se pot prezenta sub forma de fosfati
monocalcic: Ca(H2PO4)2 si dicalcic: CaHPO4 care sunt solubili si sub forma de fosfat
tricalcic: Ca3(PO4)2 ca fosfat greu solubil.
In solurile acide se pot forma fosfati de fier (FePO4) si de aluminiu (AlPO4),care
sunt practice insolubili.Trecerea anionilor fosforici in fosfati insolubili sau greu solubili duce
la inaccesibilitatea fosforului pentru plante si respectiv la scaderea productiilor agricole.Ca
atare,pe solurile cu reactie neutra sau alcalina (bogate mai ales in Ca) trebuie aplicate
ingrasaminte fosfatice usor solubile (fosfat mono- si dicalcic)in doze mai reduse si mai dese
(puterea de solubilizare a fosfatilor este foarte mica la reactie bazica).
Pe solurile acide al caror complex coloidal este bogat in Fe si Al,fosforul poate fi
blocat sub forma de fosfati de fier si aluminiu care sunt practic,insolubili.Prin urmare,pe
solurile acide nu se recomanda aplicarea ingrasamintelor fosfatice usor solubile (fosfat
mono- si dicalcic),deoarece ionul de fosfor este blocat sub forma de fier si aluminiu insolubili.
Prin aplicarea ingrasamintelor fosfatice greu solubile (fosfat tricalcic),acestea trec
treptat in fosfati mono- si dicalcici (solubili),plantele pot folosi ionul de fosfor,iar cationii de
calciu eliberati din fosfatul tricalcic,imbunatatesc calitatea complexului adsorbtiv si contribuie
la ameliorarea reactiei acide a solurilor respective.

22
 CAPITOLUL III
3. ACIDITATEA ŞI ALCALINITATEA SOLURILOR

Solutia solului contine in stare de dispersie ioni,molecule,substante coloidale,care

se gasesc in proportii foarte diferite in functie de diferiti factori care actioneaza in formarea
si evolutia solurilor.
Reactia solului este determinata de raportul dintre concentratia ionilor de H+ si
OH¯ si anume cand proportia ionilor de H+ este mai mare reactia este acida,iar cand
predomina ionii de OH¯,reactia este alcalina.
Daca ionii de H+ si ionii de OH¯ sunt in proportii egale,reactia este neutra.Reactia
solului este influentata de o serie de factori: compozitia chimica si mineralogica a partii
minerale a solului;prezenta sarurilor solubile;continutul si natura substantelor organice care
se gasesc in sol; umiditatea solului;activitatea organismelordin sol etc.

Un rol deosebit de important asupra reactiei solului il au sarurile care trecand din
faza solida a solului in solutie exercita o influenta importanta asupra caracterului reactiei
solului si in ultima instanta,asupra fertilitatii acestuia.

23
 In sol,cel mai raspandit acid (dintre acizii minerali) este acidul carbonic,care poate
determina un pH al solului intre valori de 3,9-4,7 in functie de conditiile termice,de activitatea
biologica din sol etc.
Daca in soluri si in rocile de formare sunt prezente sulfuri,prin oxidarea acestora se
poate forma acid sulfuric,ceea ce poate duce la o puternica acidifiere a solurilor;de exemplu
la mangrove sau marse,prin uscarea acestora,valorile pH pot scadea de la 7-8 (neutru-slab
alcalin) la 2-3 (extrem acid).
Acidifiere puternica a solurilor produc si acizii humici nesaturati cu cationi si
respectiv,acizii fulvici pot determina pH cu valori de 3-3,5 (extreme acid);prin descompunerea
resturilor organice din zona de padure (litiera),pH-ul poate deveni foarte puternic acid (3,5-
5) iar muschii pot acidifia solul ajungand la valori de pH de 2,5-3.
Reactia solului este influentata si de activitatea ciupercilor si bacteriilor,de gradul
de descompunere a resturilor organice,de secretiile radacinilor plantelor sau de catre
insectele din sol,putand aparea acizi liberi,organici (oxalic,citric si altii).
Plantele consuma din sol diferiti ioni,eliberand cantitati echivalente de ioni de
H+,OH¯,HCO3¯,CO3²¯ si prin aceasta,se poate modifica reactia solutiei solului spre acida
sau spre alcalina.
In mod diferit influenteaza reactia solului si microorganismelor: cele nitrificatoare
conduc la aparitia in solutia solului a acidului azotos sau azotic,contribuind la scaderea pH-
ului cu 0,5-2,0; prin actiunea microorganismelor asupra substantelor proteice,in solutia
solului pot aparea mici cantitati de acid sulfuric.
Insusiri acide si bazice pot manifesta atat combinatii moleculare: (HCl-acid;NH3-
baza),cationi(Pb(H2O)4²+ -acid;Pb(H2O)3OH+ -baza),cat si anionii (HCO3¯-acid;CO3²¯-
baza).
Cantitativ,forta acidului si a bazei se apreciaza prin constanta de echilibru a reactiei
transportului protonului intre componentele acidobazice.

3.1. Aciditatea solurilor

Se deosebeste,in general,la soluri o aciditate actuala (activa) si o aciditate

potentiala.
Aciditatea actuala (sau pH-ul solului) este data de concentratia ionilor de H + prezenti
la un moment dat in solutia solului.
Ca atare,pH-ul (logaritmul cu semn schimbat al concentratiei ionilor de H + din solutia
solului) poate avea teoretic,valori cuprinse intre 1 si 14.Cand valoarea pH este egal cu

24
+,reactia este neutra;cand este <7,reactia este acida si respective alcalina,cand pH-ul este
>7.
Pentru solurile din tara noastra valorile pH sunt cuprinse intre 3,5 si 9,5 sau 10-11
in cazul unor soloneturi sau solonceacuri sodice.
Reactia solurilor lipsite de saruri
In zonele cu precipitatii abundente,sarurile usor solubile si in mare masura si cele
greu solubile (ex: CaCO3) sunt indepartate,solurile avand valori de pH cuprinse intre 3,5-7,0
in functie de gradul de saturatie cu baze a solului,respectiv de raportul dintre cationii bazici
(Ca²+,Mg²+,K+,Na+) si cei de hidrogen (H+) din complexul adsorbtiv.
Aciditatea coloizilor organici din sol (acizi humici) este conditionata de hidrogenul
schimbabil,acizii organici fiind sursa directa de hidrogen schimbabil.

Hidrogenul eliberat din diferiti acizi organici sau din acidul carbonic,prin
interactiunea cu o serie de coloizi,patrunde in stratul difuz al acestora,inlocuind diferite
baze,care se spala sau precipita.
Aciditatea coloizilor mininerali este derminata de prezenta in complexul coloidal a
ionilor schimbabili de hidrogen,aluminiu sau fier,ultimii rezultand din reteaua cristalina a
mineralelor argiloase si a hidroxizilor.
Cele mai puternice insusiri acide in apa le manifesta cationii bi- si trivalenti ai
metalelor.
Deci,reactia acida a extractului de saruri din sol se explica prin aparitia in solutie a
ionilor de hydrogen (hidroniu H3O³+).
Reactia acida este influentata si de folosirea substantelor ferilizante (fiziologic
acide),care dermina imbogatirea solutiei solului in ioni de hidrogen si uneori de aluminiu.
Reactia solurilor care contin saruri.Cand in sol se gasesc saruri,reactia acestuia
este derminata de natura sarurilor,care pot hidroliza acid,neutru sau alcalin.

25
 Sarurile neutre (NaCl,CaCl2,CaSO4 etc.),formate din acizi si baze puternice,nu
hidrolizeaza si deci nu influenteaza direct reactia solului,valorile pH fiind cuprinse intre 7 si
8,5 (solonceac),in functie si de concentratia solutiei solului si a aerului in
CO2.Totusi,prezenta sarurilor neutre in solutia solului determina o scadere a pH-ului
cunoscuta sub denumirea de ”efect salin”.
In cazul in care predomina sarurile cu hiodroliza alcalina (carbonati),reactia va fi cu
atat mai alcalina,cu cat carbonatul va fi mai solubil.Astfel,CaCO3 se dizolva 0,0131 g/l (la
16°C);MgCO3 – 0,960 g/l;Na2CO3 – 140g/,iar pH-ul solutie,in ordinea amintita,este de
10,23; 11,46 si 12,00.
Deci se formeaza bazele respective si acidul carbonic (acid slab),in mod practic,nu
influenteaza reactia.
Datorita prezentei CO2 in solutia solului,CaCo3 trece insa in bicarbonat de
calciu,care are caracter bazic mai slab decat hidroxidul si determina un pH mai scazut al
solutiei solului.
In conditii naturale,reactia solurilor care contin carbonati depinde de raportul dintre
carbonat si bicarbonat,care este in functie de continutul de CO2 din sol.
Astfel,la solurile care au CaCO3,pH-ul este in jur de 8,3-8,5;la cele cu MgCO3 pH-
ul poate ajunge la 9 iar solurile cu Na2CO3 pH-ul are valori mai mari de 9,0.

Tabel 4.- Clase de reactie a solului (pH-ul in suspensie apoasa la raport sol/solutie
de 1:2,5)

Denumire Limite de pH
Extrem de acida <3,50
Foarte puternic acida 3,6 – 4,3
Puternic acida 4,4 – 5,0
Moderat acida 5,1 – 5,4
5,5 – 5,8
Slab acida 5,9 – 6,4
6,5 – 6,8
Neutra 6,9 – 7,2
Slab alcalina 7,3 – 7,8
7,9 -8,4
Moderat alcalina 8,5 – 9,0
Puternic alcalina 9,1 – 9,4

26
 Foarte puternic alcalina 9,5 – 10,0
Extrem de alcalina >10,1

3.2. Alcalinitatea solurilor

Reactia alcalina a solutiei solului este determinata de compozitia diferitilor

compusi din sol:carbonatii din bicarbonatii alcalini si ai elementelor si metalelor
alcalinoteroase,ai silicatilor de natriu si humatilor de natriu etc.
Alcalinitatea este conditionata de anionii acizilor slabi,care trec din faza solida in
solutia solului si manifesta insusiri de baze,rolul anionilor bazici fiind cu atat mai mare,cu cat
constanta Kb este mai mare.
Astfel,ionul carbonat este o baza mai puternica decat ionul bicarbonat ce
evidentiaza ca ionul HCO3¯este o baza mai slaba decat ionul CO3²¯.
La producerea reactiei alcaline a solutiei solului contribuie si alti anioni.Rol
determinat in aparitia reactiei alcaline il au sarurile ce hidrolizeaza alcalin (carbonati de Na
si K,bicarbonati de Na si K,carbonati de Ca si Mg etc.).

Deoarece cu acidul poate reactiona o anumita substanta capabila sa se uneasca cu

protonul acesuia,alcalinitatea globala poate fi considerata ca masura (marime) a deficitului
de protoni in raport cu conditia luata ca nivel zero (nul).Prin aceasta,protonii acceptati se
considera baze cu constante de disociere Kb egale sau care depasesc 10¯9,5(pKb=9,5).
Anionii acizilor a caror constanta de disociere Ka este egala sau mai mica de
10¯4,5,poseda insusiri de baze cu pKb=9,5.Deci,alcalinitatea totala (globala) in soluri apare
ca un proces complex care se deosebeste de multe alte reactii chimice.

27
 In general,se deosebeste o alcalinitate actual (activa) si o alcalinitate potentiala a
solului.
Alcalinitatea actuala,este determinata de existenta in solutia solului a sarurilor care
hidrolizeaza alcalin prin a caror disociere se formeaza cantitati importante de ioni
hidroxili.Alcalinitatea solurilor se determina prin titrarea extractului apos sau a solutiei solului
cu un acid,in prezenta diferitilor indicatori si se exprima in me la 100g sol.
Pe langa sarurile care hidrolizeaza alcalin,asupra alcalinitatii globale a solului o
influenta importanta exercita si anionii bazelor.De exemplu alcalinitatea data de carbonatii
solubili este determinata de reactia de schimb a solurilor care contin Na adsorbit;ea poate fi
si rezultataul activitatii bacteriilor sulfat reducatoare,in conditii de anaerobioza,si in prezenta
substantei organice,a sarurilor sub forma de sulfati de Na cu formarea sodei.
Alcalinitatea de acest tip (de la carbonatii solubili) se determina prin titrare in
prezenta fenolftaleinei.In acest caz,asupra rezultatelor analizelor va avea influenta si
existenta anionilor sulfuric si fosfatic,anionul acidului silicic si boric,precum si
hidroxocomplexele unor metale.
Alcalinitatea potentiala este data de totalitatea ionilor de CO3²¯ si HCO3¯
evidentiata in urma titrarii cu solutie de NaOH 0,1 n in prezenta fenoftaleinei si a metilorange
ca indicatori.
In urma interactiunii acidului carbonic cu faza solida a solului,sodiul adsorbit in
complexul adsorbtiv este inlocuit de hidrogen si se formeaza soda,care contribuie la
alcalinizarea mediului.
Reactia puternic alcalina este nefavorabila pentru majoritatea plantelor de cultura
si determina o fertilitate scazuta a solurilor.Ameliorarea solurilor alcaline are drept scop
inlocuirea natriului schimbabil cu calciu si neutralizarea sodei libere.
In scopul ameliorarii solurilor alcaline,se pot folosi gips nitrat de calciu sau
materiale ce contin gips,acid sulfuric,sulfat de fier,cenusa de pirita sau sulf.

3.3. Importanta reactiei solului

Cunoasterea reactiei (pH-ului) solurilor prezinta o deosebita importanta pentru

studiile pedologice si pentru caracterizarea solurilor.
Solurile din tara noastra se clasifica,in functie de reactie,de la extrem acide,cu
valori pH <3,5,pana la alcaline si puternic alcaline,cu valori pH mai mari de 9,0.
In general,plantele de cultura se comporta optim la valori de pH neutre,slab acide
sau slab alcaline (cuprinse intre 6,3 – 7,5),dar sunt plante care se dezvolta mai bine pe soluri
acide (cartof,secara,ovaz) iar altele pe soluri alcaline.

28
 Prin cunoasterea insusirilor solului in ceea ce priveste reactia (pH-ul),putem stabili
cele mai corespunzatoare culturi in functie de cerintele acestora fata de reactie.

Tabel 5.- Intervalul optim al pH-ului solului pentru vita de vie,pomi si arbusti
fructiferi,legume,plante ornamentale s.a:

ph-ul Planta ph-ul Planta

5,5-6,3 Vita-de-vie 6,7-7,4 Varza
5,5-7,0 Mar(soiuri criofile) 7,0-8,0 Sfecla rosie, praz, fasole, mazare
5,0-7,0 Piersic 5,0-5,5 Cartof
5,8-7,0 Cires 5,0-6,0 Ovaz,orez,secara
6,0-7,0 Prun 5,5-7,5 Grau,porumb,sorg
6,0-7,5 Par 6,0-7,5 Floarea-soarelui
7,0 Cais 7,0-7,5 Sfecla de zahar
7,0-8,0 Visin, gutui, migdal 5,0 Magnolia Lilium, Gloxinia, Opuntia
7,0-7,5 Mar(soiuri 5,0-6,0 Calla, Gladiolus, Weigelia
termofile)
4,6-4,8 Agris 6,0 Asparagus
5,0-6,0 Zmeur 5,5-6,5 Dianthus,Freesia,Cineraria,Rosa
6,0-7,0 Coacaz,frag 6,0-7,0 Buxus,Gentiaia,Forythia,Peonia,
Tamarix
5,5-7,0 Tomate,hrean 6,0-8,0 Tulipa
5,8-7,0 Morcov 7,0-8,0 Anemone,Calendula,Chrysantemum
6,0-7,5 Salata 5,0-6,0 Agrostis
6,5-7,5 Sparanghel 6,0-7,0 Dactylis,Lolium,Trifolium
6,0-7,0 Castravete,pepene 6,0-8,0 Bromus
verde, dovlecel, 4,0-5,0 Araucaria,Azalea,Coleus,Camelia,
telina, spanac Rhododendron,Dahlia

Solurile cu reactie acida (cu valori de pH sub 6),sau cele cu reactie alcalina (pH>8)
trebuie ameliorate,folosind in acest scop amendamente pe baza de calcar,la cele acide,sau
sub forma de gips,fosfogips,la solurile alcaline.
Comportamentul plantelor de cultura este foarte diferit fata de reactia solurilor.De
asemenea si organismele din sol au cerinte diferite fata de pH: bacteriile prefera mediul
neutru,slab acid (valori 6-8 ale pH-ului);ciupercile reactie acida (pH=4-5) etc.

29
 Asimilarea elementelor nutritive de catre plante si microorganisme este de
asemenea influentata de reactia solului.Astfel,oligoelementele sunt asimilate mai usor in
mediul acid si mai greu in mediul alcalin;Ca,Mg in domenii de pH=7-8,5 (neutru-slab
alcalin),N in intervalul de pH=6,0-6,8 (slab acid) etc.
Atat solurile acide,cat si cele alcaline au insusiri fizice nefavorabile:structura
instabila,porozitate redusa,permeabilitate foarte mica,deci un regim aerohidric adesea total
deficitar precum si insusiri chimice si biologice nefavorabile (mai ales solurile
alcaline),datorita prezentei sodei (Na2CO3),care arde tesuturile radacinilor plantelor sau
produce blocarea unor microelemente (Cu,Zn,Bo) etc.
Situatia distributiei solurilor in functie de reactive (pH) este redata in tabelul 6.
Tabel 6.- Situatia distributiei solurilor agricole in functie de reactie(pH)

Specificare Arabil Pasuni si fanete Vii si livezi Total agricol

Ha % Ha % Ha % Ha %
Suprafata 9.341.496 00,0 4.851.817 100,0 99.749 00,0 1.4793.062 100,0
solurilor
din care
Studiata 8.140.827 7,15 1.923.598 39,65 389.880 5,01 10.454.305 70,67
agrochimic
Puternic 126.302 1,55 144.166 7,49 22.103 5,67 292.571 2,80
acida
Moderat 1.492.859 8,34 490.142 25,48 79.861 0,48 2.062.862 19,73
acida
Slab acida 3.115.360 8,27 520.642 17,07 127.792 2,78 3.763.794 36,00
Neutra 692.307 8,50 186.581 9,70 41.614 0,67 920.502 8,81
Slab 2.593.585 1,86 546.835 28,43 113.383 29,08 32.53.803 31,12
alcalina
Moderat 120.414 1,48 35.232 1,83 5.127 1,32 160.773 1,54
puternic
alcalina

3.4. Aciditatea potentiala a solului

Aciditatea potentiala este determinata de ionii de hidrogen,adsorbiti in

complexul coloidal;solul prin interactiunea cu sarurile din solutie,se manifesta ca un acid slab.

30
 In functie de caracterul interactiunii cu solutia solului,se deosebesc doua forme de
aciditate potentiala a solurilor:de schimb si hidrolitica.Ele reprezinta etape succesive de
separare in solutie a cantitatilor complementare de protoni din faza solida.
Aciditatea de schimb (AS),se pune in evidenta prin tratarea probei de sol cu o
solutie normala a unei sari neutre (KCl,NaCl,CaCl2);prin aceasta se produce schimbul
echivalent dintre cationii sarii neutre si ionii de hidrogen,aluminiu etc.adsorbiti in complexul
coloidal.
In urma reactiei clorurii de potasiu 1n,(pH=6) cu solul,ionii de hidrogen sunt
inlocuiti de ionii de potasiu si se formeaza acid clorhidric,sau prin inlocuirea
aluminiului,clorura de aluminiu.
Clorura de aluminiu fiind o sare formata dintr-o baza slaba si un acid puternic,prin
hidroliza,disociaza,formand acid clorhidric si hidroxid de aluminiu.
Acidul format in solutie se titreaza cu o baza;aciditatea de schimb se exprima in
me la 100g sol uscat la 105°C.
Aciditatea hidrolitica (Ah),se pune in evidenta la tratarea solului cu o sare care
hidrolizeaza alcalin (formata dintr-o baza puternica si un acid slab),prin care se produce o
scoatere mai deplina a hidrogenului adsorbit sau a altor ioni acizi.
In mod obisnuit,pentru determinarea aciditati hidrolitice se foloseste acetat de
natriu,1n(pH=8,2);
In acest caz se formeaza acid acetic care,fiind un acid mai slab,disociaza mai putin
in solutia solului si se va scoate din complex o cantitate mai mare de ioni de hidrogen,deci
aciditatea hidrolitica are valori mai mari decat aciditatea de schimb.Aceasta se pune in
evidenta pana la un pH al solurilor de 8,2-8,3 (pH-ul solutiei de acetat).
Acidul acetic care se formeaza se titreaza,de asemena,cu o baza (NaOH, 0,1n).
Daca in sol este aluminiu schimbabil,se va forma acetat de aluminiu,care trece apoi
in hidroxid de aluminiu si acid acetic.
Aciditatea hidrolitica (me/100g sol uscat la 105°C) se foloseste la calculul
capacitatii totale de schimb cationic,precum si la calculul dozelor de amendamente
calcaroase pentru ameliorarea solurilor acide.

3.5. Capacitatea de tamponare a solului

Prin capacitatea de tamponare se intelege insusirea solului de a se opune

tendintei de modificare a concentratiei unor ioni din solutia solului,prin actiunea reciproca
dintre faza solida si faza lichida.

31
 Capacitatea de tamponare a solului este determinata de insusirile faze solide,mai
ales ale coloizilor din sol.

Prin interactiunea solului cu un acid (HCl 0,1n) se produce reactia de schimb intre
cationii schimbabili din complex si ionii de hidrogen care dau aciditatea din acidul
respectiv,iar ionii de hidrogen trec in faza solida a solului (complexul adsorbtiv,chiar cand
este saturat cu ioni de hidrogen,se comporta ca un acid slab),iar in solutie apar clorurile
respective.
La tratarea solului cu o solutie de Ca(OH)2 0,1n,ionii de OH (care ar putea modifica
reactia solului) sunt trecuti,prin schimb de ioni,in molecule de apa.
[CAS2]2H++Ca(OH)2 → [CAS2-]Ca2++2H2O
In afara de complexul absorbtiv care apare ca principal factor de tamponare,in sol
se gasesc si alti compusi cu insusiri de tamponare: unii acizi slabi si sarurile lor (acid
carbonic: carbonat,bicarbonat;acid fosforic:fosfati) sau unele substante amfotere (care se
comporta ca un acid sau ca o baza,in functie de reactia solului,ca de exemplu acizii
humici,Fe(OH)3,Al(OH)3.
Capacitatea de tamponare a solurilor depinde de o serie de factori:

32
 -cantitatea coloizilor din sol: capacitatea de tamponare este cu atat mai mare cu cat
in sol se gasesc mai multi coloizi (organici,minerali,organo-minerali).Astfel,solurile nisipoase
care practic nu contin coloizi sunt lipsite de tamponare;
-compozitia coloizilor din sol: capacitatea de tamponare in mediu acid sau bazic va
creste odata cu cresterea continutului de humus,a argilei montmorillonitice;
-natura cationilor de schimb: o proportie mai mare a cationilor de Ca2+,Mg2+,Na+
determina o capacitate de tamponare considerabila in intervalul acid,pe cand prezenta in
complexul coloidal al ionilor de H + sau de Al3+ schimbabili,influenteaza pozitiv capacitatea de
tamponare in domeniul alcalin.
Pentru a aprecia capacitatea de tamponare a unui sol se procedeaza la
determinarea variatiei (amplitudinii) valorilor pH ale solului,prin adaugarea unor cantitati
crescande de acizi sau baze.Prin reprezentarea valorilor obtinute intr-un sistem de axe se
obtin “curbele de tamponare” caracteristice fiecarui sol.
Pentru solurile cu o capacitate de tamponare mare,curba schimbarii valorilor pH (la
titrare) se caracterizeaza prin variatii mici,treptate,pe cand pentru solurile cu valori mici ale
capacitatii de tamponare,curbele se caracterizeaza prin variatii bruste ale valorilor pH.
Teoretic,se considera ca cea mai mare capacitate de tamponare atat pentru
acizi,cat si pentru baze este realizata atunci cand gradul de saturatie in baze are valori in jur
de 50% (intre 30 si 70%,iar pH=4,8-5,7).
Solurile la care in complexul absorbtiv sunt retinuti ionii de H + in cea mai mare parte
(podzol) au capacitatea de tamponare numai pentru baze,pe cand solurile saturate in
intregime cu cationi bazici (unele rendzine) au capacitatea de tamponare numai pentru acizi.
De capacitatea de tamponare a solurilor se tine cont la aplicarea ingrasamintelor si
amendamentelor,astfel:
-pentru corectarea reactiei acide a solurilor se folosesc amendamente pe baza de
carbonat de calciu sau oxizi de calciu,iar pentru corectarea reactiei puternic alcaline,gips sau
fosfogips;folosirea inversa a CaSO4 2H2O si CaCO3 poate contribui mai mult la acidifierea
solului (prin formarea de H2SO4) sau la alcalinizarea sa (formarea Na2CO3);
-la solurile care nu au capacitatea de tamponare pentru acizi nu se recomanda
folosirea ingrasamintelor cu reactie fiziologic acida: (NH 4)2SO4;
-la solurile care nu au capacitate de tamponare pentru baze nu se recomanda
aplicarea ingrasamintelor cu reactie alcalina (nitrocalcamoniu);
-la solurile cu capacitate de tamponare slaba se recomanda aplcarea
ingrasamintelor in doze mici si la intervale scurte;

33
 -la solurile cu capacitate de tamponare puternica sunt recomandate doze de
ingrasaminte in cantitate mare si la intervale lungi de timp.
Reactia solului nu sufera variatii prea mari datorita capacitatii de tamponare,ceea
ce este foarte important pentru activitatea microorganismelor si cresterea plantelor.

34
 CAPITOLUL IV
4. PROCESE DE OXIDO-REDUCERE IN SOLURI

4.1. Reactii si procese de oxido-reducere

Solul contituie un sistem complex oxido-reducator,datorita alcatuirii sale,diferitilor

compusi minerali si organici care sunt capabili sa intre in reactii de oxidare si reducere-
procese cu influenta deosebita asupra solificarii.
Reactiile de oxidare influenteaza procesele de humificare a resturilor organice,iar
modificarile pe care le sufera compusii de fier,mangan,azot,sulf etc. sunt legate atat de
reactiile de oxidare,cat si de cele de reducere.
In mod obisnuit,reactiile de oxidare si reducere se produc concomitent: substanta
care castiga O sau pierde electroni se oxideaza,cea care pierde O sau castiga electroni se
reduce.Donatorul de electroni se numeste “reducator” (el se oxideaza),iar acceptorul de
electron “oxidant” (el se reduce).
Unele reactii de oxido-reducere din sol sunt reversibile (oxidarea si reducerea
fierului si manganului),pe cand altele sunt ireversibile (oxidarea materiei organice).

4.2. Potentialul oxido-reducator al solului

Pentru caracterizarea cantitativa a reactiilor oxido-reducatoare care au loc in sol,ce

determina starea oxido-reducatoare a solurilor,se foloseste notiunea de potential oxido-
reducator,care este dat de diferenta de potential,care apare intre solutia solului si electrodul
de referinta,care se introduce in sol.Se masoara cu ajutorul potentiometrului.
Ca electrod de referinta se foloseste electrodul de calomel.Potentialul se exprima,de
regula,in milivolti,se noteaza cu simbol Eh si exprima raportul dintre activitatea oxidantului
(Ox) si reducatorului (Red).
Potentialul redox al solului variind foarte mult in functie de gradul de aeratie,
determinarile trebuie facute foarte repede.In solul aerat,valorile potentialului redox sunt
ridicate.Odata cu cresterea saturarii solului cu apa stagnanta valoarea potentialului scade,iar
in conditii de anaerbioza totala se inregistreaza valori negative.Reactiile oxido-reducatoare

35
din sol producandu-se,de regula,cu participarea hidrogenului,valorile Eh depind de pH-ul
solului,scazand cu cresterea valorilor acestuia.Procesele de reducere intr-un sol saturat cu
apa,in functie de intensificarea anaerobiozei (si scaderea continutului de oxigen),sunt redate
in tabelul 8.7.,Eh fiind exprimat in milivolti.

Tabel 7.-Procese bochimice la diferite niveluri ale potentialului redox

Faze Procese Eh(mV) Metabolismul Materia

microbian organica
solubila
a I-a Disparitia de O2 600-300 Aerobioza Biodegradare
Disparitia de NO2 500-300
a II-a Reducerea Mn4+ 400-200 Anaerobioza Acumulare
Reducerea 300-100 facultativa temporara dupa
Fe3+(gleizare) aportul
de materie
organica
proaspata
a III-a Reducerea SO42- 0 la 150 Anaerobioza Acumulare
(gleizare stricta puternica
puternica) -150 la -220 Biodegradare
Formare de H2 si prin
CH4 anaerobioza

In vederea obtinerii de date cat mai reale,pentru diferite conditii oxido-reducatoare,la

diferite valori pH ale mediului,in mod frecvent se foloseste notiunea “potential de hidrogen”
(rH2).
Pentru solurile cu regim normal de umiditate valorile medii Eh in mV,sunt cuprinse
intre 450-600;pentru cernoziomuri,intre 500-650.In perioadele de exces de apa,potentialul
oxido-reducator al acestor soluri,mai ales in orizontul cu humus,poate scadea la 350-250
mV.
In cernoziomurile irigate se constata,de asemenea,scaderea potentialului oxido-
reducator de la 600-650 la 400-300 mV,dar dupa cateva ore sau 1-2 zile dupa udare Eh
atinge valorile initiale.

36
 In orizonturile mai profunde,puternic gleizate,la solurile hidromorfe,valorile Eh pot
scadea de la +100 pana la -100mV,iar in solurile mlastinoase se constata valori de -200 mV
si mai scazute.
Inrautatirea aeratiei solurilor,ca rezultat al cresterii umiditatii lor,sau al tasarii,a
formarii crustei la suprafata,care contribuie la dereglarea schimbului normal de gaze,la
scaderea potentialului oxido-reducator al solului.

4.3. Rolul proceselor de oxido-reducere in formarea solurilor si

a fertilitatii acestora

Procesele de oxido-reducere au o influenta importanta asupra proceselor de

solificare si asupra fertilitatii solurilor.
De aceste procese sunt legate transformarea substantelor organice,ritmul de
bioacumulare si compozitia substantelor organice (mai ales a humusului).
Umiditatea in exces si starea de reducere indelungata contribuie la incetinirea
proceselor de descompunere a resturilor organice,la cresterea in compozitia humusului a
proportiei acizilor organic mai mobile (acizii fulvici).
Prin reducerea combinatiilor fierului si manganului,creste solubilitatea acestor
elemente,favorizand migrarea lor in cadrul profilului de sol.
Schimbarea conditiilor de reducere cu cele de oxidare conduce la segregarea
hidroxizilor de fier si mangan si formarea neoformatiilor ferimanganice.
In urma reactiilor de reducere a sulfatilor se formeaza hidrogen sulfurat si sulfura de
fier,care dau solului culori inchise.Cand in sol predomina starea de aerobioza,cu Eh cuprins
intre 500-750 mV,aceasta influenteaza nefavorabil accesibilitatea pentru plante a
fierului,manganului si partial,a azotului.Daca valorile Eh scad la 250 mV si mai jos,acestea
determina acumularea combinatiilor reduse de fier,mangan,mercur,in cantitati toxice pentru
plante.
O stransa corelare si legatura se constata intre procesele de oxido-reducere si
procesele si de nitrificare,care se produc la o aeratie buna a solurilor (valoarea optima a Eh
550-600 mV).
Pentru crearea conditiilor optime pentru dezvolatrea plantelor se impun masuri
pentru reglarea proceselor de oxido-reducerea in soluri,prin imbunatatirea starii de
structurare,a regimului hidric si de aer prin folosirea metodelor agrotehnice,prin irigatie si
drenarea solurilor.

37
 BIBLIOGRAFIE

Papaiostea Petre. Biologia solului, Bucureşti, 1976.

Zarnea G. Microbiologie generală, Bucureşti, 1970.
Canarache A. - Fizica solurilor agricole, Editura Ceres, Bucuresti, 1990.
Chirita C.D. - Ecopedologie cu baze de pedologie generala. Editura Ceres,
Bucuresti, 1974.
Chirita C.D., Paunescu C., Teaci D. - Solurile României, Editura agrosilvica,
Bucuresti, 1967.
Florea N. - Cercetarea solului pe teren, Editura stiintifica, Bucuresti, 1964.
Florea N., Munteanu I., Rapaport O., Chitu C., Oprea M. - Geografia solurilor
României, Editura stiintifica, Bucuresti, 1968.

38