PROIECT

POLUAREA SOLULUI

ELEVI:
 Bolohan Andreea
 Bostan Maricica
 Costan Iuliana
 Gurzun Bianca
 Mandric Amalia
 Rotaru Paula
 Sofianu Ramona
 Sofronia Roxana
 Ungureanu Alexandra
 POLUAREA SOLULUI

Solul este parte superioară ,afânată,a sitosferei,care se află într-o continuă evoluţie sub influenţa
factorilor patogenici, în care se dezvoltă viaţa vegetală. Stratul fertil al solului conţine nutrienţi şi
este alcătuit din humus şi din leoss. El poate preveni şi din mulci. Un sol lipsit de o cantitate
suficientă de nutrienţi se numeşte OLIGOTROFIC. Ştiinţa care studiază geneza,evoluţia,structura
şi distribuţia solurilor se numeşte PEDOLOGIE.
Solul prezintă caracteristici fizice,chimice, biologice şi bacterilogice. Caracteristicile fizice ale
solului sunt:
- permiabilitatea solului pentru a ieşi apă;
- temperatura;
- selectivitatea;
- capilaritatea.
Tipuri de sol:
- sol aluvionar;
- sol azonal;
- sol calcimorfic;
- sol hidromorfic;
- sol de tundră;
- sol cenuşiu;
- sol roşu;
- sol lateric...etc.
Ca interfaţă dintre pământ, aer şi apă, solul este o sursă neregenerabilă care îndeplineşte mai multe
funcţii vitale:
- producerea de hrană/ biomasă;
- depozitarea,filtrarea şi transformarea multor substanţe;
- sursă de biodiversitate,habitate,specii,gene;
- serveşte drept platformă mediului fizic pentru oameni şi activităţi umane;
- sursă de materii prime;
- patrimoniu geologic şi arheologic;
Poluarea solului reprezintă acumularea de substanţe chimice,materii radioactive,compuşi toxici
şi agenţi cauzatori de boli în sol, la niveluri la care pot determina apariţia efectelor adverse asupra
creşterii plantelor şi pot afecta atât sănătatea oamenilor,cât şi pe cea a animalelor.
Poluarea solului este cauzată fie de activităţi naturale,fie de acţiuni umane care distrug proprietăţile
solului,dintre care şi structura,compoziţia şi biota. După gradul de poluare al solului calculat în
funcţie de reducerea cantitativă sau calitativă a producţiei vegetale ce s-ar putea obţine de pe solul
respectiv:
- Sol nepoluat, reducere sub 5%
- Sol slab poluat,reducere 6-10%
- Sol moderat poluat,reducere 11-25%
- Sol puternic poluat,reducere 26-50%
- Sol foarte puternic poluat,reducere 51-75%
- Sol excesiv poluat,reducere mai mare de 75%.
După natura poluării:
- Poluare biologică
- Poluare chimică
- Poluare fizică
- Poluare radioactivă.
După activităţile care generază poluarea:
- Poluare datorată activităţii industriale
- Poluare datorată activităţii agricole
- Poluare datorată activităţii urbane.
În mod natural,solul conţine agenţi de contaminare precum metale,săruri,ioni anorganici şi
compuşi organici, formaţi în principal prin activitatea microbiană a solului. Acumularea acestor
compuşi naturali (contaminaţi) generează foarte rar poluare. În majoritatea cazurilor,însă,solul este
poluat ca urmare a activităţilor umane şi în general are ca rezultat atât un impact pe termen lung,cât
şi unul pe termen scurt. În primul rând, poluarea solului duce la deteriorarea conţinutului său de
minerale , a calităţii şi a texturii sale.

Produsele secundare şi deşeurile generate de gospodării , industrii, substanţe chimice artificiale,

produse petroliere şi exploatări miniere sunt contribuitori principali la poluarea solului. Unii dintre
agenţii de poluare ai solului sunt biodegradabili şi se descompun treptat după o anumită perioadă.
Alţii nu sunt biodegradabili, ceea ce înseamnă că ei pot persista în sol o perioadă lungă de timp.
Protecţia solului,ecosistemelor şi păstrarea biodiversităţii
Principala resursă de hrană a omenirii o reprezintă solul. Solul este suportul şi mediul de viaţă
pentru plantele superioare terestre, principalul mijloc de producţie vegetală şi forestieră. Creşterea
populaţiei globului impune cultivarea unor suprafeţe din ce în ce mai mari , ceea ce antrează
degradarea tot mai accentuată a solului cu scăderea producţiei agricole. Activităţile de producţie
au provocat şi provoacă fenomene care deteriorează solurile în diferite moduri. La nivelul ţării
noastre astfel de fenomene pot fi eroziuni a solului,compactarea stratului accesibil plantelor,
dezechilibre de nutriţie în sol,poluarea chimică şi biologică, excavările de terenuri, distrugerea
completă a solului prin lucrări miniere la zi,exploatarea de balast,acoperirea solului cu deşeuri şi
reziduri lichide sau solide,inclusive dejecţii,depozite de diferite reziduri,cenuşă de la
termocentrale,steril din activităţi miniere,fosfo-ghips de la fabricile de îngrăşăminte fosfatice.
La prima vedere solul pare a fi stabil şi inert,dar realitatea este contrarie,pentru că solul este un
mediu complex, în permanentă schimbare,supus unor legi proprii,pe baza cărora are loc
geneza,evoluţia şi distrugerea materiei vii. Ca mediu de viaţă pentru microorganisme şi ca suport
pentru plantele superioare ,solul prezintă un echilibru fragil al proceselor şi fenomenelor,care
trebuie menţinut pentru a se asigura fertilitatea şi în consecinţă creşterea potenţialului productiv.
Degradarea structurii solului constă în pierderea stratului de humus prin eroziune,încarcarea cu
substanţe chimice datorită utilizării pentru creşterea producţiei agricole a îngrăşmintelor
chimice,insecticidelor,fungicidelor şi acidifierea solului. Stratul de humus aflat la suprafaţa solului
reprezintă stratul fertil al solului şi rezultă în urma reacţiilor aerobe asupra substanţelor organice.

Diferite surse de poluare a solului

Sursele agricole
Practicile agricole precum utilizarea de produse non-organice în agricultură şi în creşterea
animalelor duc la poluarea solului. Printre aceste substanţe se numără: pesticidele chimice
artificiale, erbicidele, fungicidele şi îngrăşămintele.

Pesticide,erbicide şi insecticide
Introducerea pesticidelor,erbicidelor şi insecticidelor moderne a adus la o creştere a utilizării de
substanţe chimice agricole. Aceste substanţe chimice sunt utilizate pentru a controla
dăunătorii,insectele,buruienile,ciupercile şi bolile care atacă în general culturile. Majoritatea
acestor substanţe chimice sunt non-biodegradabile,în timp ce altele se descompun în produşi care
sunt toxici pentru sol. Aceştia se infiltrează în sol şi acţionează asupra sa,schimbându-i
structura,compoziţia şi pH-ul.

Folosirea inadecvată a îngrăşămintelor

Îngrăşămintele sunt în cea mai mare parte folosite pentru a corecta deficitul de nutrienţi din sol.
Un sol cu deficit de potasiu, calciu, nitrogen şi sulf, printre alţi macro-nutrienţi importanţi, ar trebui
tratat cu îngrăşămant adecvat,în cantitatea potrivită. Însă,din păcate, unii fermieri folosesc
îngrăşămintele fără discernământ,ceea ce duce la poluarea solului. De pildă,mineralul fosfat
natural folosit pentru producerea îngrăşămintelor mixte conţine urme de azbest,cadmiu şi
plumb,care sunt transferate îngrăşământului în timpul procesului de producţie. Aceste metale sunt
non-biodegradabile şi în timp se acumulează până la niveluri toxice.

Surse industriale
Deşeurile industriale sau produsele secundare sunt printre cauzele principale ale poluării solului.
Ele pot exista sub formă de gaz,lichid sau substanţe solide. Dioxidul de carbon, dioxidul de
nitrogen,dioxidul de sulf şi monoxidul de carbon sunt unele dintre gazele produse de activităţile
industriale care cauzează în mod direct poluarea considerabilă a solului. Ele se combină cu apa de
ploaie,ducând la apariţia ploii acide care schimbă pH-ul solului şi astfel afectează producţia
generală de culturi.
Pe de altă parte, industriile îşi aruncă în sol şi efluenţi solizi şi lichizi.
Deşeurile urbane
Majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare au o problemă în ceea ce priveşte controlarea aruncării
gunoiului municipal. Gunoiul este aruncat oricum,şi conţine deşeuri precum cele alimentare ,
materiale plastice, deşeuri industriale, deşeuri electronice şi deşeuri menajere generale. Se pare că
administraţiile urbane nu ştiu că majoritatea deşeurilor non-biodegradabile pot fi reciclate,iar
materialele organice pot fi aruncate în zone destinate în mod special descompunerii naturale.

Nămolurile de epurare
Staţiile de epurare contribuie şi ele la poluarea solului,din pricina modului în care elimină nămolul
de epurare provenit din deşeurile domestice şi comerciale. Nămolul de epurare este în general tratat
înainte de a fi eliminat în pământ sau în acumulările de apă. Atunci când sunt aruncate pe pământ
, nămolurile pot elibera cantităţi mari de nutrienţi ( în funcţie de sursă) care pot depăşi cerinţele
privinind nutrienţii naturali din sol, reprezentând astfel un risc pentru sănătatea umană şi / sau
pentru ecosistem în ansamblul său. Nămolurile de epurare pot conţine, de asemenea , niveluri
foarte mari de metale, poluând şi mai mult solul.

Sursele din domeniul mineritului şi metalurgiei

Activităţile miniere cauzează poluarea solului la scară mare. Operaţiunile cauzează o schimbare a
peisajului şi expun solurile netulburate anterior,elementelor meteorologice. Eroziunea solului care
conţine urme de minereuri şi materii fine în jurul zonelor miniere conduce la acumularea de
sediment în sursele de apă şi în căile de drenaj. Ele ajung ,în cele din urmă, în sol,prin irigaţii şi
prin intermediul apelor pluviale. Există şi alte materiale periculoase care se scurg din activităţile
miniere,inclusiv particulele dăunătoare de pulberi care sunt depozitate în solurile din împrejurimi.
În ţările aflate în curs de dezvoltare, nivelurile de poluare sunt chiar mai mari,pentru ca activităţile
precum mineritul aurifer care se face prin metode tradiţionale,ce duc la eliberarea de mercur şi de
alte metale grele în râurile şi terenurile din împrejurimi. Unele dintre râurile poluate sunt
utilizate,apoi, pentru irigaţii,ceea ce duce la poluarea solurilor irigate.
Surse nucleare
Fiecare organism viu este expus în mod continu la radiaţii de fundal. Dacă nivelul acestor radiaţii
depăşeşte o limită dată,putem avea parte de efecte dezastruoase. Poluarea prin intermediul
radiaţiilor rezultă din două surse şi anume acţiunile naturale şi acţiunile antropogenice. În natură
există minerale radioactive care contribuie la poluarea solului,aşa cum este Radon-222 şi Radiu-
226, care se găsesc în roci. Aruncarea în mod inadecvat a deşeurilor provenite din centrele nucleare
poate duce, astfel,la poluarea solului şi la contaminare.

Defrişările
Deşi nu sunt un factor care contribuie în mod direct la poluarea solului,defrişările conduc la
înlăturarea barierei care protejează solul împotriva agenţilor de eroziune. Solurile aflate în această
situaţie sunt mai uşor de erodat şi sunt expuse poluanţilor artificiali chimici din aer,vânt şi ploaie.
Soluţii incredibile pentru combaterea poluării solului
Pentru a reduce poluarea solului este absolut necesară adoptarea unei strategii de tip
“Reducere,Reutilizare şi Reciclare”. Iată în cele ce urmează câteva dintre soluţiile vizând
combaterea poluării solului.

Reducerea utilizării de îngrăşăminte artificiale şi de pesticide

Folosirea mijloacelor organice din agricultură poate reduce poluarea solului la scală globală. Bio-
îngrăşămintele şi gunoiul reduc nevoia utilizării de îngrăşăminte chimice. Dăunătorii şi bolile din
culturi pot fi, de asemenea,controlate prin utilizarea de metode biologice ,reducând în consecinţă
poluarea solului.

Reutilizarea şi reciclarea materialelor

Recipientele din sticlă,hârtia şi ţesuturile,ca şi produsele realizate din aceste materiale,pot fi
reutilizate la nivel casnic,într-un efort de a reduce poluarea solului. Reutilizarea va limita nevoia
de a înlocui produsele folosite,reducând astfel şi cantitatea de deşeuri din gospodării,printer care
materii plastice şi deşeuri electronice, care ajung la gropile de gunoi. Reciclarea este un alt mod
de a reduce eliminarea deşeurilor. Unele produse din plastic şi sticlă pot fi reciclate, astfel încât să
reducem volumul deşeurilor şi să încurajăm conservarea mediului.

Reîmpădurirea
Plantarea unui număr mai mare de copaci este cel mai bun mod de a reduce poluarea solului prin
reducerea la minim a eroziunii şi a efectelor inundaţiilor. Reîmpădurirea reuşeşte să facă acest
lucru prin furnizarea unei copertine de protecţie pentru sol.

Metodele fizice (metoda termică)

Agenţii de contaminare pot fi eliminaţi prin evaporare. Aplicând temperatura corectă prin încălzire
directă sau indirectă , agenţii de poluare pot scăpa prin procesul de evaporare. Separarea este o
astfel de metodă în care un jet de abur este injectat în solul contaminat pentru a determina
evaporarea agenţilor volatili de poluare. Însă această metodă nu este una sustenabilă,pentru ca
agenţii de contaminare din sol ajung în acest fel direct în atmosferă, cauzând astfel poluarea
aerului. Deşi este o metodă alternativă de rezolvare a empactului poluării solului,trebuie pus un
accent important pe procesul de reciclare, reutilizare şi reducere.

Metodele chimice
În cadrul acestor metode, solul este adus în contact cu substanţele adecvate,printr-un process
chimic de restaurare a echilibrului chimic natural la nivelul solului. Această metodă este folosită
în mod obişnuit pentru a ne asigura ca procesul de detoxifiere este complet.

Tehnica extracţiei şi separării

În cadrul acestei metode este utilizată tehnica de extracţie cu solvent,în care un agent de extracţie
este amestecat în solul contaminat. Agentul de extracţie este în general un solvent organic. Această
metodă poate fi aplicată pentru îndepărtarea din sol a metalelor grele,aşa cum sunt
arsenicul,cuprul,plumbul şi cadmiul,printre altele. De asemenea,această metodă poate fi utilizată
pentru îndepărtarea hidrocarburilor şi a hidrocarburilor halogenate. Impurităţile din sol sunt în mod
principal localizate într-un strat al solului,numit huma. Eliminarea poate fi bazată pe separarea
particulelor de sol în fracţiuni,utilizând principiul extragerii gravitaţionale a diferitelor particule.

Tratamentul microbian
Această metodă poate face faţă unor tipuri diferite de agenţi organici de contaminare, aşa cum sunt
fenolul,petrolul şi produsele sale,dar şi hidrocarburile policlorinate. Microbii sunt
colectaţi,cultivaţi şi folosiţi pentru a trata mediul. Înainte de tratamentul microbian,solul este
excavat şi tratat,şi abia apoi îi sunt aplicate tehnicile agricole standard.

Tratarea deşeurilor solide

Deşeurile solide trebuie tratate şi aruncate în mod adecvat. Înainte de aruncate,deşeurile sunt tratate
prin mijloace fizice,chimice şi biologice,până când nivelurile lor de risc faţă de mediu sunt reduse
la cerinţele minime.

Poluarea solului în diferite regiuni ale României şi Europei

Activitatea minieră practicată în zona Baia Mare de peste 100 de ani a dus la poluarea şi scoaterea
din circuitul economic a unor mari suprafeţe de teren,a afectat negativ mediul înconjurător şi
actualmente reprezintă un risc însemnat pentru sănătatea umană.
Sursele de poluare din Baia Mare sunt: S.C. Romplumb, S.A., S.C. Cupron, S.A.,CN MPN Remin
SA. În urma activităţilor de exploatare minieră au rămas suprafeţe întinse de iazuri de
decantare,halde de steril de mină,iar în mediul subteran apele care străbat galeriile de mină
existente ies la suprafaţă impurificate şi uneori,în mod necontrolat.
Metalele grele sunt prezente astfel în toţi factorii de mediu din acest areal şi afectează semnificativ
ecosistemele locale şi sănătatea umană.
Accidentul nuclear de la Cernobîl din Ucraina
Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în centrala nucleară,pe data de 26
aprilie 1986 la ora 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei,urmată de
contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai
grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitaţii radioactive s-a îndreptat spre
părţile vestice ale Uniunii Sovietice,Europei şi părţile estice ale Americii de Nord.
Suprafeţe mari din Ucraina , Belarus şi Rusia au fost puternic contaminate,fiind evacuate
aproximativ 336.000 persoane. Circa 60% din precipitaţii radioactive cad în Belarus.

Afghanistan, este cea mai poluată ţară din Asia de Sud.

Războiul şi instabilitatea politică a ultimelor decenii au dus la grave probleme legate de mediu în
Afghanistan. Protejarea mediului este o preocupare inexistentă,într-o ţară în care 80% din
populaţie depinde de agricultură. Afghanistan are aceeleaşi probleme cu care se confruntă şi
Ghana, la care se adaugă şi presupusele deşeuri pe care Pakistan le-ar fi aruncat în Sudul ţării.
Ghana, este şi ea o ţară poluată ,care face parte din Africa Occidentală.
Managementul inadecvat al deşeurilor (arderea gunoiului,depozitarea în apropierea comunităţii ,
defrişarea ilegală, suprapăşunatul, eroziunea solului,poluarea solului) – toate acestea sunt
probleme cu care Ghana se confruntă deodată. Degradarea mediului a ajuns la cote atât de înalte
,încât autorităţile internaţionale sunt alarmate şi încearcă să-şi impună măsurile.

Igiena solului
Importanţa igienico-sanitară a solului
Solul interacţionează permanent cu toate elementele mediului ambiant: aer,apă,alimente, care îşi
exercită acţiunea lor complexă asupra sănătăţii populaţiei. Cunoaşterea caracteristicilor solului
serveşte la aprecierea acestor riscuri. Igiena solului se referă la poluarea solului precum şi rolul
său în răspândirea bolilor.
Caracterizarea igienico-sanitarăa solului se face în funcţie de zonele,în care este posibil contact
între om şi sol. Mai frecvent se cercetează următoarele zone:
Locurile de joacă pentru copii;
Teritoriul plajelor şi în jurul bazinelor;
Spaţiile de joacă ale şcolilor şi grădiniţelor de copii;
Terenurile de sport;
Terenurile din jurul surselor de apă potabilă;
Terenurile în care omul vine în contact cu solul în procesul muncii (sere,ciupercării,etc)

Capilaritatea
Este proprietatea solului de a permite apei subterane de a se ridica prin pori către straturile de sus.
Solurile cu granulozitate mare (nisip,pietriş) permit ridicarea apei până la o înălţime limitată (0,3-
0,5m),iar cele cu granulozitate mică(argila), până la înălţimi mari (câţiva metri). Deci,pătura de
apă este superficială,apa se ridică prin capilare,pătrunde în materialele de construcţie a
clădirilor,ducând la insalubrizarea lor. În solurile cu capilaritate mare nu se recomandă amplasarea
gunoiştilor,fântânarilor în mediu rural,deorarece se produce poluarea pânzei de apă potabilă.

Gradul de filtrare
Este capacitatea solului de a reţine în porii săi diferite impurităţi: substanţe toxice solide sau sub
formă de soluţii şi microorganisme. Cu cât solurile sunt mai putin permiabile ,cu atât reţin mai
bine substanţele nocive şi astfel protejează apele subterane de poluare.

Temperatura
Solul primeşte căldură din mai multe surse: prin radiaţia calorică,de la masa incandescentă din
centrul pământului şi de la procesele biochimice care se petrec în interiorul său. Se ştie,că solul
este rău conducător de căldură. Astfel,solurile cu granule fine şi umede se încălzesc mai greu, dar
şi pierd mai greu căldura. Solurile de culoare mai deschisă(nisipoase) reflectă o cantitate mai mare
de radiaţii solare, pe când cele închise la culoare (cernoziomuri) reţin mai mult radiaţii calorice.
Temperatura solului are importanţă sanitară,întru-cât influenţează în mare măsură clima regiunii
respective,viaţa plantelor ,procesele biochimice şi biologice care au loc în sol,permite reţinerea
relativ constantă a apelor subterane,protejează conductele de apă şi canalizare.

Poluarea solului
Poluarea solului se datorează ,de regulă, activităţii umane prin îndepărtarea şi depozitarea
neigienică a rezidurilor solide şi lichide,excrementelor animale şi cadavrele acestora,deşeurilor
industriale ,prin utlizarea în agricultură a substanţelor chimice fertilizante şi antidăunătoare
,utilizarea la irigaţii a apelor poluante,depozitarea de substanţe radioactive ,cancerigene şi toxice
în mod necontrolat. Prin poluare pătrund în sol substanţe chimice care pot perturba metabolismul
normal al solului.
În ultimul timp, de importanţă majoră a devenit poluarea solului cu substanţe utilizate în
agricultură în cantităţi mari (pesticide,substanţe fertilizante). De asemenea, poluarea cu substanţe
minerale poate fi realizată şi prin activitatea industrială. S-a constatat că 50% din materiile prime
utilizate în industrie ajung sub formă de deşeuri în sol.
Prin poluarea solului cu reziduri organice,acesta este contaminat cu microorganisme patogene sau
condiţionat patogene de provenienţă animală şi umană. Aceşti agenţi sunt diferiţi de flora
“autohtonă” şi constituie flora “supraadăugată”. Agenţii biologici patogeni de provenienţă
intestinală umană sunt: bacilul tific,bacilii dizenterici,vibrionul holerei, virusurile poliomelitice ,
virusul hepatic şi condiţionat patogeni sunt: stafilococii, streptococii,ex: Coli,proteus,etc. Ei au o
rezistenţă redusă în sol cu variabilitate medie de la 10-30 zile pentru enterobacterii şi 4-6 săptămâni
pentru virusuri. Aceste microorganism pot migra din sol în apă şi alimente.
O altă grupă de microorganism provin din intestinele animalelor: bacilul tetanic, bacilul antraxului
,bacilul botulinic, clostridiile şi altele. Viabilitatea acestora în sol este mare (luni,ani)şi transmit
boala la om în timpul muncilor Agricole,jocurilor copiilor,război,etc. Prin sol se transmit şi
paraziţii (geohelminţii),din care Ascaris lumbricoides are mare răspândire şi în Republica
Moldova;ouăle acestor paraziţi îsi păstrează viabilitatea la temperature de 16-18 grade
Celsius,umiditatea 60-80%,în lipsa radiaţiilor solare directe până la 1 an.
Criterii sanitare de apreciere a poluării solului
Aprecierea stării sanitare a solului se face cu ajutorul indicatorilor igienico-sanitari. Ei oferă
informaţii asupra caracteristicilor microbiologice şi chimice ale solului.
Indicatorii microbiologici- mai frecvent utilizaţi sunt : numărul total de germeni ,numărul
bacteriilor coliforme, numărul bacteriilor sulfito-reducătoare ,numărul bacteriilor termofile. Deşi
nu există norme legiferte în nici o ţară din lume, se recomandă urmatoarea interpretare a valorii
numărului total de germeni:
- sol curat<10000 germeni/g sol;
- sol slab poluat >10000 germeni/ g sol;
- sol poluat – 1000000germeni/g sol;
- sol foarte poluat – 1000000/g sol.

Indicatorii chimici
Cel mai des utilizat indicator este indicele “Hlebnicov” sau “cifra sanitară”. Se calculează după
formula:
I.H.= N org. Teluric/ N org. Total.

Valoarea I.H.<0,70 arată sol poluat;

0,70-0,85- poluare medie;
0,85-0,95- poluare redusă;
0,95< - sol curat.

Măsuri de protecţie sanitară şi asanare a solului

Prin protecţia sanitară se înţelege complexul de măsuri ce au drept scop limitarea pătrunderii în
sol a diferitelor impurităţi ,până la intensităţi ce nu dereglează procesele de autoerupere, nu
contribuie la acumularea de substanţe nocive în plantele cultivate,nu poluează aerul atmospheric
şi apele nu-i limitează folosinţa în scop agricol. Respectarea acestor condiţii înseamnă păstrarea
calităţii solului,în aşa fel, ca să nu afecteze starea de sănătate a oamenilor.
Măsurile de protecţie sanitară sunt complexe şi în realizarea lor sunt implicaţi mai mulţi specialişti
medici,agronomi, tehnologi,hidrologi,ingineri,etc. Acestea sunt grupate astfel:
- Măsuri sanitare tehnice de colectare şi neutralizare corectă a deşeurilor: menajere, industrial,
agrozootehnici;
- Reducerea substanţelor chimice din atmosferă, prin reducerea eliminărilor de către sursele
producătoare;
- Utilizarea raţională a substanţelor chimice în agricultură;
- Dezinfecţia solurilor contaminate intens cu agenţi patogeni.
Acest procedeu poate fi aplicat numai pe porţiuni restrânse ,limitate ,întru-cât sunt necesare
cantităţi foarte mari de substanţe dezinfectante (10-15kg/m2) şi pot avea efecte de distrugere şi
asupra florei autohtone. Dezinfectarea se aplică când poluarea este de natură microbiană,deoarece
în cazul poluării mixte rezultatele sunt puţin eficiente.

Consecinţele poluării solului

Excavaţiile la zi duc la decopertarea solului şi creează condiţiile pentru producerea

infiltraţiilor,inundaţiilor şi alunecărilor de teren,unde distrug terenurile agricole
,clădiri,drumuri,etc.
Depozitele de steril (zgură,cenuşă)- scot din circuit intense suprafeţe de teren prin spulberarea lor
de către vânt şi prin spălarea de către apele de precipitaţie , contribuind la poluarea solurilor,apelor
de suprafaţă şi subterane.
Depozitele de gunoaie de natură umană(rampe)- prin descărcare necontrolată poluează solul şi
terenurile din jur ,fiind adevărate rezervoare de dezvoltare a paraziţilor
(ţânţari,muşte,şobolani),care răspândesc boli şi microbi în mediul înconjurător. Constituie un
pericol şi pentru sursele de apă din apropiere, menajere şi stradale.
Rezidurile industriale- care conţin metale grele pot infesta solul prin intermediul aerului,apei şi al
nămolului,care sunt în cantităţi ce depăşesc posibilităţile de solubilizare a microorganismelor din
sol,încât ajung uşor la rădăcinile plantelor,apoi la animale şi la om.
Dejecţiile umane şi animale- se găsesc în localităţile fără canalizare şi constituie focare de
producere a unor boli greu de tratat( difterie,TBC, febră tifoidă). Când dejecţiile au un conţinut
ridicat de NaCl,uree,medicamente,biostimulatori şi agenţi patogeni şi sunt folosite ca
îngrăşăminte,produc o poluare chimică şi biologică solului, la aceşti poluanţi se mai adaugă
detergenţii şi soda folosită pentru igienizarea grajdurilor.
Pesticidele- sunt utilizate mai ales în agricultură, prezintă toxicitate ridicată,sunt foarte
rezistente,greu solubile în apă şi solubile în grăsimi,unde se acumulează. Sunt folosite pentru
combaterea dăunătorilor sau ca fertilizanţi se acumulează în sol, unde trec în plante şi ajung la om
prin intermediul hranei şi al apei.

Mai multe EFECTE

- depricierea recoltelor + aplicarea unor restricţii la exportul de legume cu un conţinut ridicat de
nitraţi;
- eroziunea defectuoasă a unor lucrări agricole, tratamente cu pesticide şi fertilizanţi,cât şi
ponderea scăzută a suprafeţelor împădurite;
- sărăturarea solului se produce în zonele aride prin acumularea de NaCl în sol. Una dintre cauze
este deversarea apelor reziduale de la extracţia titeiului.
- acidificarea solurilor este determinată de scăderea pH-ului sub 7,care duce la distrugerea
humusului ,scăderea contracţiei de hidrogen şi creşteşterea silicaţilor (în solurile argiloase) .
Apariţia solurilor acide este favorizată şi de folosirea în exces a fertilizatorilor; pe suprafaţa
solurilor acide recoltate pot scădea şi cu 50%;
- pătrunderea germenilor patogeni ,ciupercilor ,virusurilor din sol în lanţul trofic cauzat de irigarea
terenurilor cu ape uzate menajate şi de fertilizarea terenurilor cu reziduri vegetale şi animale şi cu
nămol de la crescătoriilor de porci.

MĂSURI DE PREVENIRE ŞI COMBATERE

- Controlul permanent al pH-ului (pentru acidifiere);

- Asigurarea umidităţii optime în sol , lucrările de drenaj,urmărirea conţinutului de săruri prin
analize ,acoperirea solului cu vegetaţie perenă (pentru sărăturare);
- Limitarea utilizării pesticidelor şi înlocuierea lor cu cele biodegradabile mai puţin persistente în
sol + oprirea subvenţiilor de la stat pentru pesticide;
- Educarea populaţiei în sensul recuperării şi refolosirii unor materiale;