UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINTA ŞI INGINERIA MATERIALELOR

Programul de studii: Ingineria Procesării Materialelor

PROIECT DE DIPLOMĂ
Studii si cercetari privind reciclarea si valorificarea deşeurilor electrice,
electronice şi electrocasnice

Îndrumător ştiinţific, Absolvent,

Bucureşti, 2021
 DECLARAŢIE DE ORIGINALITATE A

PROIECTULUI DE DIPLOMĂ

Subsemnatul, posesor al. seria, nr., având CNP , am întocmit lucrarea de licenta cu tema: „ Studii si cercetari
privind reciclarea si valorificarea deşeurilor electrice, electronice şi electrocasnice ”, în vederea susţinerii
examenului de finalizare a studiilor universitare de licentă, organizat de către Facultatea de Ştiinta şi Ingineria
Materialelor, Departamentul Procesarea Materialelor Metalice și Ecometalurgie, din cadrul Universităţii
POLITEHNICA din Bucureşti, sesiunea iunie-iulie, anul universitar 2020-2021.

Luând în considerare conţinutul art. 143 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, alin. (4) „Îndrumătorii
proiectelor de diplomă/lucrărilor de disertaţie răspund în solidar cu autorii acestora de asigurarea originalităţii
conţinutului acestora” şi al. (5) „Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării
de către cumpărător a calităţii de autor al unui proiect de diplomă”, declar pe proprie răspundere, că această lucrare
este originală, fiind rezultatul propriei activităţi intelectuale, nu conţine porţiuni plagiate, iar sursele bibliografice au
fost folosite cu respectarea legislaţiei în vigoare.
Cunosc faptul că plagiatul sau prezentarea unui proiect elaborat de alt absolvent, sau preluată de pe
internet, din manuale şi cărţi, fără precizarea sursei constituie infracţiune (furt intelectual şi nerespectarea dreptului
de autor şi a proprietăţii intelectuale) şi atrage după sine anularea examenului de disertație.

Data:_________________ Semnătura: _______________________

Scopul lucrari:
Cuprins
1. Definirea conceptului de reciclare a materialelor metalice

2. Generalitati privind materiale metalice pe plan national si mondial

3. Legislatia nationala privind reciclarea materialelor metalice

4. Reciclarea deseurilor electrice, electronice şi electrocasnice

5. Concluzii

Lista Figuri:

1. Definirea conceptului de reciclare a materialelor metalice

Reciclarea este o descriere generică a diferitelor activităţi :

- Transformă deşeurile în materii prime, făcându-le competitive cu cele naturale din punct
de vedere al preţului şi calităţii; valorifică, fie intern fie extern, subprodusele generate de
activităţile industriale. 
- Reciclarea este mult mai mult decât o metodă de prelucrare a deşeurilor, ea este o etapă
importantă a fluxurilor de obţinere a materialelor de bază. Iar volumul materialelor reciclate
(ca expresie a ratei de reciclare), poate fi o măsură subtilă în aprecierea maturităţii activităţii
economice.
- Reciclarea serveşte la ierarhizarea funcţiei de performanţa a poziţiilor pe care le ocupă
tehnologiile specifice producerii aceloraşi produse.
- Politicile de reciclare sunt corect concepute şi aplicate dacă reciclarea este eficientă din
punct de vedere al tuturor aspectelor legate de mediu, economice şi sociale.
- Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la educația
privind colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De obicei,
termenul se referă la materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor
asupra sănătății oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat.
 - Gestionarea deșeurilor are ca scop și economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea
părților recuperabile. Deșeurile gestionate pot fi atât solide, cât și lichide sau gazoase,
 precum și cu diverse proprietăți (de exemplu radioactivitatea), necesitând metode de tratare
specifice fiecărora.
Fierul este materialul cel mai reciclat de pe planeta. Mai mult decat toate celelalte materiale
(hartie, plastic, aluminiu, sticla) combinate.

Fierul/oțelul este unul dintre materialele cel mai des folosite pentru ambalaje – pentru conserve,
de pildă.

Fierul este un material 100% reciclabil in consecinta, cantitati impresionante de minereu natural
pot fi economisite, cu efecte pozitive asupra consumului de energie.

Prin reinnoirea utilajelor, a mijloacelor de transport si a rebuturilor feroase rezultate din

activitatea constructiilor s-a acumulat o cantitate suficient de mare de fier vechi, incat astazi o
buna parte a otelului rezulta din procesul de reciclare fier vechi. Aceasta practica a dus la
transformari uriase in industria siderurgica.

Reciclare fier vechi

Activitatea de reciclare fier vechi a condus la

aparitia urmatorului fenomen: productia cuptoarelor Siemens-Martin s-a redus in ultimii ani de
doua ori si jumatate, in timp ce otelul produs de cuptoare electrice a crescut cu peste 26%. Se
prevede ca in urmatorii ani, cca. 10% din otel (60 milioane tone) sa se obtina prin retopirea
fierului vechi numai in cuptoare electrice. Procesul de reciclare fier vechi contribuie si in alte
procedee metalurgice cum ar fi ajustarea compozitiei. Desi productia de otel a ramas relativ
constanta sau chiar a crescut, extractia de minereu a scazut sensibil.

Activitatea de reciclare fier vechi a condus la reducerea potentialului de poluare a aerului cu

pana la 86% si a potentialului de poluare a apelor cu pana la 76% datorita faptului ca minereul de
fier are un continut mare de sulf spre deosebire de fierul vechi cu un continut mic de sulf.

Pentru fiecare kilogram de oțel reciclat la sfârșitul duratei de viață a obiectelor, se poate realiza o
economie de 1,5 kg de emisii de CO2, 13,4 MJ de energie primară și 1,4 kg de minereu de fier.
Reutilizarea fierului vechi economisește până la 76% din energia utilizată în mod normal pentru
producția de oțel din minereu.

Doua din trei tone de otel nou sunt produse din otel vechi. Utilizarea de minereu este, inca,
necesara deoarece multe produse din otel raman in serviciu (in calitate de bunuri de folosinta
indelungata) zeci de ani, timp in care cererea de otel in intreaga lume continua sa creasca.
Nu numai că produsele fabricate din oțel sunt reciclate, acestea sunt prelucrate în scopul de a
recupera și alte metale, cum ar fi zincul. Milioane de tone de fier și oțel sunt eliminate din fluxul
de deșeuri cu destinația finală gropa de gunoi datorită proprietăților magnetice ale acestora, care
facilitează separarea.

Pentru fiecare tonă de fier reciclat folosit, se economisește o tonă și jumătate de minereu de fier
și aproximativ 500 de kilograme de cărbune utilizate pentru a face cocs, combustibilul utilizat la
fabricarea acestui metal. Consumul de energie scade cu 70%, iar consumul de apă este redus cu
40%.

Materiile prime pentru obținerea oțelului sunt fierul, calcarul și cărbunele, iar înlocuirea
minereului de fier cu fier vechi poate economisi până la 76% din energia utilizată în mod normal.

Cultura reciclării este în creștere și este foarte important să continuăm să contribuim la creștere.
Utilizarea prudentă a resurselor ne garantează îngrijirea mediului și, prin urmare, o mai bună
calitate a vieții.

Reciclarea deșeurilor și a metalelor a devenit atât o necesitate ecologică, cât și o necesitate

economică. Datorită recuperării acestor materiale și reciclării lor ulterioare, contribuim la
reducerea deșeurilor de materii prime naturale (producția lor primară implică investiții și costuri
de operare foarte mari) și reducem considerabil emisiile de CO2 în atmosferă.

În cifre generale, realizarea unui produs nou din material reciclat implică cu 20% mai puține
emisii și evită extracția excesivă a materiilor prime.

Atât companiile, cât și persoanele fizice duc resturile la centre de colectare care se ocupă de
recuperarea materiilro prime. În acest fel, utilizatorii pot obține niște bani în schimbul deșeurilor
lor de metal, contribuind în același timp la respectarea mediului și la reducerea consumului de
energie.

La nivel economic, se estimează că numai în 2014 industria siderurgică a reciclat peste 10

milioane și jumătate de tone de deșeuri de metal, generând un profit de aproape 1,7 miliarde de
euro.

Cum se reciclează fierul vechi?

Companiile de gestionare a deșeurilor  sunt însărcinate cu colectarea, clasificarea și tratarea

deșeurilor metalice, astfel încât acestea să poată fi refolosite în alte procese de producție.

Procesul de reciclare a deșeurilor are faze manuale și faze mecanizate care includ zdrobirea,
filtrarea și separarea pentru a obține metalele pe de o parte și restul fracțiilor(adică materiale
plastice, textile etc.) pe de altă parte.
Cele mai importante faze ale reciclării deșeurilor sunt:

 În general, consumatorii sunt cei care contactează companii specializate pentru a-și vinde
deșeurile metalice.
 Odată ajunse la centrul de reciclare, deșeurile metalice sunt clasificate și separate în
funcție de materialul din care sunt fabricate. În mod normal, această clasificare este
efectuată manual de către operatorii centrului de colectare.
 Fragmentarea constă în zdrobirea materialelor clasificate după tipologii și apoi
compactarea acestora. În această fază, metalele trec printr-un proces magnetic și sunt
cernute până când sunt complet separate.
 Distribuție. Metalele, odată compactate, sunt vândute diferitelor industrii care vor fi
însărcinate să le ofere o nouă viață.

În cazul multor altor deșeuri, întregul proces de reciclare a deșeurilor trebuie întotdeauna efectuat
de către personal calificat, folosind mașini industriale specifice și în conformitate cu legislația și
reglementările în vigoare.

Reciclarea fierului vechi și a metalelor: tipuri de materiale și pentru ce pot fi refolosite

Diferite industrii generează o multitudine de deșeuri metalice care sunt cunoscute în mod popular
ca „fier vechi”. În linii mari, putem împărți deșeurile metalice în două categorii:

 Metale feroase. Acestea cuprind resturile de fier și oțel.

 Metale neferoase. Care ar fi resturile din deșeuri de aluminiu, plumb, cupru, zinc, staniu
sau nichel, printre alte metale extrase din baterii, piese de mașini, motoare, profile,
cabluri etc.

La ce pot fi utilizate deșeurile metalice după ce au fost reciclate?

Practic toate metalele pot fi reciclate. Unele dintre ele, precum oțelul sau fierul, o pot face într-un
mod nelimitat, fără a-și pierde proprietățile și calitatea. De aceea, ne putem asigura că șansele de
recuperare a diferitelor metale reciclate sunt foarte mari. Câteva exemple sunt:

Fier

Unul dintre metalele cu cea mai lungă tradiție de „reciclare”. De la resturi industriale, utilaje,
grinzi etc. Fierul reciclat poate fi folosit pentru a confecționa aparate și scule pentru ferestre sau
uși.

Oțel inoxidabil

Oțelul inoxidabil este unul dintre materialele metalice cu cel mai mare potențial de reciclare și
poate fi reutilizat, printre alte utilizări, pentru fabricarea ustensilelor de bucătărie.
Cupru

În cadrul reciclării deșeurilor, cuprul este unul dintre materialele cu cea mai mare cerere și
producție de pe piață. Extras din cabluri, țevi, fire din PVC sau motoare, acest material poate fi
refolosit pentru a face ustensile de bucătărie și articole electronice.

Aluminiu

Aluminiu, ca material ușor de tratat, admite multe utilizări după recuperare. Una dintre ele este
fabricarea tacâmurilor și a conservelor (pentru alimente, de exemplu).

Bronz

Bronzul este un alt metal folosit din cele mai vechi timpuri și, în mod normal, este recuperat de
obicei din vechile mașini industriale. Utilizarea sa principală odată reciclată? Fabricarea de
bijuterii și obiecte decorative.

Impactul asupra mediului și economiile generate de reciclarea deșeurilor sunt ridicate.

Cumpărarea și vânzarea de fier vechi este o practică obișnuită care îmbunătățește economia și
ajută la protejarea mediului.

2. Generalitati privind materiale metalice pe plan national si mondial

Materialul reciclat (conform ISO 14021) este acel material care poate fi reprocesat din
materiale recuperabile (regenerabile) prin procese de prelucrare şi transformat într-un produs finit
sau într-un component care urmează a fi încorporat într-un produs finit.

Dezvoltarea industriei în general, și a industriei metalurgice în particular, este condiţionată de

rezolvarea problemelor majore care decurg din relaţia industrie-natură, strict direcţionate pe
protejarea resurselor naturale, energetice şi controlul poluării.

Preocupările urmărite în strategiile de dezvoltare a diferitelor sectoare industriale se înscriu în

două direcţii:

- dezvoltarea tehnologiilor performante în care se reduc substanţial emisiile;

- creşterea randamentelor de recuperare şi reciclare a subproduselor până la valori apropiate de 100%.

Preocuparea faţă de respectarea cerinţelor legislative privind protecţia mediului şi necesitatea

armonizării proceselor cu cerinţele progresului economic, gestionării raţionale a resurselor materiale
 şi energetice, trebuie să conducă la valorificarea deşeurilor prin tehnologii care să ofere atât din punct
de vedere economic cât şi ecologic, soluţia optimă.

Este necesar să fie promovate tehnologii care să asigure:

- gestionarea riguroasă a deşeurilor;

- depozitarea controlată a tuturor categoriilor de deşeuri;

- reducerea la sursă a cantităţii şi nocivităţii deşeurilor produse;

- reciclarea cât mai avansată a deşeurilor rezultate prin reintroducerea lor în diverse etape

ale fluxului tehnologic, asigurându-se astfel protejarea resurselor naturale de materii prime;

- creşterea gradului de utilizare a deşeurilor prin transformarea lor în materii prime pentru alte
industrii.

În 2010, volumul total al deșeurilor generate de activitățile economice și de gospodăriile

din UE-27 s-a ridicat la 2 570 de milioane de tone; această cifră este ușor mai ridicată față de cea
pentru 2008, dar mai scăzută față de cele pentru 2004 și 2006; este posibil ca nivelul relativ
scăzut al cifrelor corespunzătoare anilor 2008 și 2010 să reflecte, cel puțin parțial, declinul activității
economice ca urmare a crizei economice și financiare. Din totalul deșeurilor generate în UE-27 în 2010,
aproximativ 94,5 milioane de tone (3,7 % din cantitatea totală) au fost clasificate drept deșeuri
periculoase. Astfel, locuitorii din UE-27 au generat în medie circa 5,1 tone de deșeuri per persoană, din
care 188 kg per persoană au fost deșeuri periculoase.

O analiză a volumului total de deșeuri generate, în funcție de principalele activități economice

(conform NACE Rev. 2). În 2010 au existat două activități care au generat niveluri deosebit de ridicate de
deșeuri în UE-27: acestea au fost construcțiile (NACE secțiunea F), care au generat 855 de milioane de
tone (33,3 % din volumul total) și industria extractivă (NACE secțiunea B), care a generat 727 de
milioane de tone (28,3 % din volumul total). Marea majoritate a deșeurilor generate de aceste activități a
fost compusă din deșeuri minerale sau soluri (pământ excavat, deșeuri provenind de la construcția
drumurilor sau de la demolări, nămoluri rezultate din dragare, deșeuri de piatră, steril de procesare etc.).
Industria prelucrătoare (NACE secțiunea C) a generat 280 de milioane de tone de deșeuri în 2010 (10,9 %
din volumul total), iar gospodăriile au contribuit cu încă 221 de milioane de tone (8,6 %). Procentul
relativ scăzut din deșeurile totale care a rezultat din activitățile de agricultură, silvicultură și pescuit
(NACE secțiunea A) se explică, cel puțin parțial, prin faptul că gunoiul de grajd solid și lichid nu este
inclus în datele prezentate (dacă este reutilizat în agricultură ca îngrășământ sau ca ameliorator de sol).

În țările la care se referă datele din tabelul 1 a existat o variație importantă în privința deșeurilor generate
în 2010 – cel mai ridicat procent din volumul total din UE-27 corespunzând Germaniei (14,1 %), urmată
la mică distanță de Franța și Regatul Unit. Aceste cifre pot fi exprimate și în funcție de populație (a se
vedea graficul 1): astfel, rezultă că Letonia a generat cel mai mic volum de deșeuri pe cap de locuitor
(668 kg) dintre statele din UE; de asemenea, s-au înregistrat niveluri relativ reduse de deșeuri pe cap de
locuitor în fosta Republică iugoslavă a Macedoniei (1,1 tone) și în special în Croația (151 kg). Cantitatea
de deșeuri generată a variat între 1,5 și 7,2 tone pe cap de locuitor pentru majoritatea dintre celelalte state
membre ale UE și pentru statele care nu sunt membre indicate în graficul 1, atingând 10,2 tone pe cap de
locuitor în România, 12,5 tone pe cap de locuitor în Suedia, 14,2 tone pe cap de locuitor în Estonia, 19,5
tone pe cap de locuitor în Finlanda, 20,6 tone pe cap de locuitor în Luxemburg și o valoare maximă de
22,0 tone pe cap de locuitor în Bulgaria.

Anumite discrepanțe mari dintre țări pot fi corelate cu diferențele privind structurile lor economice. De
exemplu, nivelul ridicat de deșeuri generate în Bulgaria, Finlanda, Estonia, Suedia și România a fost
puternic influențat de cantitățile mari de deșeuri minerale provenite din industria extractivă, în timp ce în
Luxemburg, deșeurile minerale provenind din construcții au fost în mare parte responsabile pentru nivelul
ridicat de deșeuri generate.

Generarea deșeurilor neminerale

Cele 912 de milioane de tone de deșeuri neminerale generate în UE-27 în 2010 au reprezentat 35,5 % din
cantitatea totală de deșeuri generate; această cifră a fost aproape identică cu cea înregistrată în 2008 și cu
aproximativ 39 de milioane de tone mai mică decât cea din 2004 și 2006. În raport cu populația, în 2010,
locuitorii din UE-27 au generat fiecare, în medie, 1 817 kg de deșeuri neminerale (a se vedea graficul 2).
În statele membre ale UE, generarea deșeurilor neminerale s-a situat între o medie de 613 kg pe cap de
locuitor în Letonia și 8,6 tone pe cap de locuitor în Estonia (în mare parte deșeuri periculoase rezultate din
combustie și depuneri și reziduuri de substanțe chimice periculoase rezultate din măcinarea și incinerarea
șistului bituminos).

Graficul 3 prezintă originea și evoluția deșeurilor neminerale, în funcție de activitățile economice. În

2010, industria prelucrătoare (NACE secțiunea C), gestionarea deșeurilor și a apei (NACE secțiunea E și
NACE clasa 46.77) și gospodăriile au înregistrat, fiecare, contribuții similare (între 197 de milioane de
tone și 214 de milioane de tone) la generarea deșeurilor neminerale. Deșeurile neminerale din industria
prelucrătoare au urmat o traiectorie descendentă în mod constant din 2004, consemnând, pe ansamblu, o
scădere de 20,5 % între 2004 și 2010. În schimb, producția de deșeuri din sectorul gestionării deșeurilor și
a apei a cunoscut o creștere rapidă, de 59,4 % în cursul aceleiași perioade. După o ușoară creștere între
2004 și 2008, cantitatea de deșeuri generate de gospodării nu s-a modificat în 2010.
Generarea deșeurilor periculoase
Dacă nu sunt gestionate și eliminate în condiții de siguranță, deșeurile periculoase pot constitui un risc
pentru sănătatea umană și pentru mediu. În 2010, în UE-27 au fost generate aproximativ 94,5 milioane de
tone de deșeuri periculoase; este o cantitate mai mare decât în 2004 (89 de milioane de tone), dar mai
mică decât în 2006 (101 milioane de tone) și 2008 (98 de milioane de tone).

Graficul 4 prezintă cantitatea de deșeuri periculoase generate pe cap de locuitor în perioada 2004-2010;
de remarcat că cifrele includ toate categoriile de deșeuri periculoase, inclusiv minereurile. Cifrele ridicate
raportate de Estonia (6,7 tone pe cap de locuitor) pot fi atribuite în mare măsură șistului bituminos, după
cum se precizează mai sus, iar cele ale Bulgariei (1,8 tone pe cap de locuitor) extracției de minereuri de
cupru. În afară de aceste cazuri specifice, generarea deșeurilor periculoase în statele membre ale UE s-a
situat în 2010 între 22 kg pe cap de locuitor în Grecia și 747 kg pe cap de locuitor în Luxemburg.

Tratarea deșeurilor
În 2010, în UE-27 au fost tratate aproximativ 2 366 de milioane de tone de deșeuri; aceasta include
tratarea deșeurilor importate în UE. Tabelul 2 prezintă mai multe informații în legătură cu tipul
operațiunilor de tratare a deșeurilor, iar tabelul 3 oferă aceleași informații pentru tratarea deșeurilor
periculoase. Aproape o jumătate (48,2 %) din deșeurile tratate în UE-27 în 2010 au fost supuse altor
operațiuni de eliminare decât incinerarea (în special depozitarea în gropi de gunoi, dar au existat și
cantități de deșeuri rezultate din activitățile extractive care au fost depozitate în sau în apropierea
exploatărilor miniere, precum și de deșeuri aruncate în corpuri de apă). De asemenea, 46,3 % din
deșeurile tratate în UE-27 în 2010 au fost supuse unor operațiuni de valorificare (altele decât valorificarea
energetică). Restul de 5,4 % din deșeurile tratate în UE-27 în 2010 au fost incinerate (cu sau fără
valorificare energetică).

Evoluția tratării deșeurilor în funcție de principalele tipuri de tratare în perioada 2004-2010.

Eliminarea deșeurilor a înregistrat o scădere constantă în ceea ce privește volumul de deșeuri tratate între
2004 și 2008. Cu toate acestea, în 2010, această situație s-a schimbat radical, în mare parte ca urmare a
înregistrării unor cantități mai mari de deșeuri tratate corespunzătoare activităților din industria extractivă
și eliminării materialelor respective în câteva țări (România, Suedia și Finlanda). În pofida acestei
reveniri, ponderea deșeurilor eliminate în totalul deșeurilor tratate a scăzut de la 54,0 % în 2004 la 48,2 %
în 2010. Cantitatea de deșeuri valorificate (cu excepția valorificării energetice) a crescut în mod constant
de la 893 de milioane de tone în 2004 la 1 096 de milioane de tone în 2010, deși rata de creștere a fost mai
lentă între 2008 și 2010. Prin urmare, ponderea deșeurilor valorificate în totalul deșeurilor tratate a crescut
de la 41,1 % în 2004 la 46,3 % în 2010. În urma analizei celor mai recente date pentru 2010 s-a constatat
că 193 de milioane de tone dintre deșeurile valorificate au fost utilizate pentru rambleiere (cu alte cuvinte,
au fost utilizate în zonele în care s-au efectuat excavări pentru refacerea sau consolidarea taluzelor sau
pentru amenajări de arhitectură peisagistică). Cantitatea de deșeuri incinerate și valorificate energetic a
crescut cu 19,6 % de la 108 milioane de tone în 2004 la 129 de milioane de tone în 2008 și a rămas
nemodificată în 2010.

În ceea ce privește tratarea deșeurilor periculoase, cantitatea deșeurilor eliminate în 2010 a reprezentat
47,7 % din totalul pentru UE-27 și, prin urmare, ponderea acestora în totalul deșeurilor periculoase tratate
a fost similară ponderii corespunzătoare tuturor tipurilor de deșeuri. Aproximativ 9,8 milioane de tone
(adică 13,2 % din totalul deșeurilor periculoase) au fost incinerate sau folosite pentru valorificare
energetică, iar 29,1 milioane de tone (sau 39,2 %) au fost valorificate.

Sursele și disponibilitatea datelor

Pentru a monitoriza punerea în aplicare a politicii privind deșeurile, în special respectarea principiilor
valorificării și eliminării în condiții de siguranță, este nevoie de statistici fiabile privind generarea și
gestionarea deșeurilor provenite de la întreprinderi și gospodării private. În 2002 a fost
adoptat Regulamentul nr. 2150/2002 referitor la statisticile privind deșeurile, care a creat un cadru pentru
armonizarea statisticilor europene privind deșeurile.

Începând cu anul de referință 2004, regulamentul impune ca o dată la doi ani statele membre ale UE să
furnizeze date privind generarea, valorificarea și eliminarea deșeurilor. Datele privind generarea și
tratarea deșeurilor sunt disponibile pentru patru ani de referință, și anume 2004, 2006, 2008 și 2010.
Pentru a permite calcularea agregatelor UE-27, au fost efectuate estimări Eurostat pentru anul de referință
2010 pentru patru dintre statele membre ale UE – Grecia, Italia, Letonia și Regatul Unit.

Context

Abordarea UE în ceea ce privește gestionarea deșeurilor se bazează pe trei principii: prevenirea

generării de deșeuri, reciclarea și reutilizarea deșeurilor și îmbunătățirea eliminării finale și a
monitorizării. Prevenirea producerii de deșeuri poate fi realizată utilizând tehnologii mai ecologice,
proiectarea ecologică sau modele de producție și consum mai eficiente din punctul de vedere al mediului.
Prevenirea și reciclarea deșeurilor, care pune accent pe tehnologia materialelor, poate, de asemenea,
reduce impactul asupra mediului al resurselor utilizate, prin limitarea extracției de materii prime și a
prelucrării în timpul proceselor de producție. Atunci când este posibil, deșeurile care nu pot fi reciclate
sau reutilizate ar trebui incinerate în condiții de siguranță, iar gropile de gunoi ar trebui să fie doar o
soluție de ultimă instanță. Pentru ambele metode este nevoie de o monitorizare atentă, ținând seama de
potențialul lor de a aduce daune grave mediului.
 Atât pentru dezvoltare durabilă , cât și cel de-al șaselea program de acțiune pentru mediuale UE, care
identifică prevenirea generării și gestionarea deșeurilor ca una dintre cele șapte strategii tematice intitulată
„Dezvoltarea utilizării durabile a resurselor: o strategie tematică privind prevenirea și reciclarea
deșeurilor” [COM(2005) 666 final] evidențiază legătura dintre utilizarea eficientă a resurselor pe de o
parte și generarea și gestionarea deșeurilor pe de altă parte. În acest domeniu, politica UE își propune să
decupleze utilizarea resurselor și generarea deșeurilor de creșterea economică, asigurând, în același timp,
un consum sustenabil care să nu depășească resursele mediului. Pentru a analiza progresele înregistrate în
ceea ce privește politica UE privind deșeurile, în 2010 a fost efectuată o evaluare a strategiei
tematice [COM(2011) 13 final]. Raportul menționat a afirmat că au fost înregistrate progrese în mai multe
direcții, printre care se numără modificări legislative, cote de reciclare mai ridicate, cantități mai mici de
deșeuri care ajung la depozitele de deșeuri și o reducere a substanțelor periculoase pentru anumite fluxuri
de deșeuri. Cu toate acestea, concluziile au evidențiat și o serie de aspecte care ar putea fi îmbunătățite,
inclusiv: impactul negativ asupra mediului cauzat de creșterea preconizată a volumului de deșeuri
generate, nefructificarea unor diverse posibilități de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum
și lipsa progreselor în crearea de locuri de muncă în sectorul serviciilor de mediu. Raportul a solicitat, de
asemenea, definirea unor obiective noi și mai ambițioase în ceea ce privește prevenirea și reciclarea,
precum și reorientarea către obiective specifice pentru fiecare dintre materialele vizate, în scopul de a
contribui la realizarea obiectivului strategiei Europa 2020 de promovare a unei economii bazate pe
utilizarea eficientă a resurselor.

3. Legislatia nationala privind reciclarea materialelor metalice

Cadru legislativ general în domeniul mediului

Politica de mediu europeană a fost adoptată începând cu anii `70 când, în urma Consiliului
European de la Paris (1972), șefii de stat şi de guvern europeni au stabilit că este nevoie de dezvoltarea
unei politici comunitare de mediu odată cu expansiunea economică în vederea promovării conceptului de
dezvoltare durabilă. Domeniile de acțiune stabilite la nivelul statelor membre ale UE sau la nivel
internațional sunt legate de protecția calității aerului, apei şi solului, conservarea resurselor şi a
biodiversității, schimbările climatice, gestionarea deşeurilor şi controlul activităților care au impact
negativ asupra mediului.

Sistemul juridic al UE este simplu, bazat pe două tipuri de legislație. Unele reglementări se aplică
la nivelul întregii UE de îndată ce acestea sunt adoptate, iar altele (directivele) trebuie să fie transferate în
legislația națională. Directivele stabilesc scopul acțiunii în domeniul mediului, dar lasă statele membre să
decidă calea de acțiune.

Adoptarea la nivel european a legislației comunitare generează multiple avantaje într-un domeniu
cum este mediul înconjurător, unde sunt importante abordările globale în context transfrontalier.
Legislația europeană de mediu în număr de aproximativ 450 de acte normative acoperă în prezent cele
mai multe tematici fiind alcătuită din directive, regulamente şi decizii, formând legislaţia orizontală şi
legislaţia sectorială în domeniul protecţiei mediului.

Legislaţia orizontală cuprinde acele reglementari ce au în vedere transparenţa şi circulaţia

informaţiei, facilitarea procesului de luare a deciziei, dezvoltarea activităţii şi implicării societăţii civile în
protecţia mediului. Spre deosebire de aceasta, legislaţia sectorială se referă la sectoarele care fac obiectul
politicii de mediu. Astfel, directiva privind calitatea aerului stabilește limite pentru mai mulți poluanți și
particule, obligând autoritățile să ia măsuri, dacă limitele sunt depășite. Directiva privind tratarea apelor
uzate urbane obligă guvernele să realizeze sisteme de colectare a apelor uzate și stații de epurare a
acestora, iar directiva privind substanțele chimice REACH obligă producătorii să demonstreze că
produsele lor chimice sunt sigure.

În ceea ce priveşte legislația europeană de mediu, majoritatea actelor normative necesare pentru
păstrarea şi îmbunătățirea calității mediul înconjurător este în prezent în vigoare. Următoarea provocare şi
una din sarcinile Comisiei Europene este de a se asigura că legile existente sunt aplicate şi respectate.

Punerea în aplicare a legislației de mediu în UE conduce la economisirea de bani pe termen lung.

A nu pune în aplicare legislația de mediu poate afecta sănătatea umană, mediul și agenții economici de
care depinde economia europeană, efectele negative fiind plătite sub o formă sau alta mai târziu. Fie că
sunt măsuri corective care vizează probleme specifice de mediu sau măsuri transversale integrate în alte
domenii de politici, politica europeană în domeniul mediului este menită să asigure dezvoltarea durabilă a
societății europene.

Legislația națională în domeniul mediului este un domeniu vast alcătuit din nenumărate acte
normative (hotărâri şi ordonanțe de Guvern, ordine emise de diferite autorități, regulamente UE etc.),
România asumându-şi angajamente atât în ceea ce priveşte transpunerea, implementarea şi controlul
aplicării legislației comunitare de mediu, cât şi în ceea ce priveşte întărirea capacităţii instituţionale.

Actele legislative naționale în domeniul mediului pot fi grupate după cum urmează:

Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 195/2005 (care abrogă Legea privind
Protecţia Mediului nr. 137/1995 cu amendamentele şi completările ulterioare) privind protecţia mediului;
 Legea 645/2002 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență nr. 34/2002 privind prevenirea,reducerea şi
controlul integrat al poluării;
Directiva Cadru privind Deşeurile a fost transpusă în legislaţia României prin

Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor şi Hotărârea de Guvern 856/2002 privind evidenţa
gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprizând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase (a abrogat
HG 155/1999). Alte acte normative în domeniul deşeurilor sunt:
Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.78/2000 privind regimul
deşeurilor.
Hotărârea de Guvern 349/2005 (care abrogă Hotărârea de Guvern nr. 162/2002) stabileşte cadrul legal
pentru activitatea de depozitare a deşeurilor precum şi de monitorizare a închiderii şi post-închiderii
depozitelor existente, ţinând cont de protecţia mediului înconjurător şi a sănătăţii populaţiei. Anexele la
HG 349 stipulează regulile de autorizare, monitorizare, acceptare a deşeurilor.

4. Reciclarea deseurilor electrice, electronice şi electrocasnice

Reciclarea aparatelor electrocasnice și deșeurilor electrice a devenit o măsură importantă de
grijă pentru mediu și comunitate. Deșeurile electrice conțin metale grele sau gaze periculoase pentru
mediu și sănătatea populației. Colectarea și reciclarea lor corectă ne protejează.

Aceste deseuri sunt dăunătoare pentru mediul înconjurător și pot fi reciclate în procent de 95%.
Colectarea deșeurilor electronice se poate realiza prin intermediul centrelor de colectare selectivă.
Conform Hotărârii nr. 1037/2010, privind deșeurile electrice și electronice, autoritățile administrativ
teritoriale au obligația de a organiza, gestiona și coordona procesul de colectare selectivă a deșeurilor
electrice și electronice.
Procesul tehnologic este în continuă dezvoltare iar echipamentele electronice sunt înlocuite cu
echipamente mai performante, fapt ce presupune un volum mare de deșeuri electronice.
Acestea au un conținut de substanțe periculoase, multe dintre acestea conțin metale prețioase, aur,
argint, platină și paladiu, dar și cupru, aluminiu și plastic. Dacă sunt reciclate corespunzător,
aceste materiale valoroase sunt refolosite că materie prima secundară.
 După provenienţa lor, deşeurile pot fi:
- industriale (provenite din prelucrarea resurselor prin diferite tehnologii);
- menajere (provenite din activităţi menajere);
- metabolice (provenite din procese biologice, de exemplu, dejecţiile);
- DEEE (DESEURI DE ECHIPAMENTE ELECTRICE SI ELECTRONICE).
 Ce sunt DEEE?
Echipamente electrice si electronice sau “EEE” inseamna echipamente care functioneaza pe
baza de curenti electrici sau campuri electromagnetice si echipamente de productie, de
transfer si de masurare a acestor curenti si campuri.
Categoriile de echipamente electrice si electronice
1. Aparate de uz casnic de mari dimensiuni
2. Aparate de uz casnic de mici dimensiuni
3. Echipamente informatice si de telecomunicatii
4. Echipamente de larg consum
5. Echipamente de iluminat
6. Unelte electrice si electronice
7. Jucarii, echipamente sportive si de agrement
8. Dispozitive medicale
9. Instrumente de supraveghere si control
10. Distribuitoare automate

 Structura materialelor si componentelor rezultate din DEEE

 Tipurile si structura materialelor plastice care intra in componenta EEE
 Metale care intra in componenta PCB (Circuit imprimate )
Structura materialelor si componentelor rezultate din DEEE
1. Fonta si otel 48%
2. Aluminiu 5%
3. Cupru 7%
4. Material plastic inflamabil 15%
5. Material plastic neinflamabil 5%
6. Sticla 5%
7. Cauciuc 1%
8. Circuit imprimate (PCB) 3%
9. Ceramice si sinterizate 2%
10. Lemn si placaj 3%
11. Alte metale (neferoase) 1%
12. Altele 5%
 3%1% 5%
3% 2%
1%
5%
5% 48%

15%

7% 5%

Fonta si otel Aluminiu Cupru MP infl.

MP neinfl. Sticla Cauciuc PCB

Ceramice Lemn Alte met. Altele

Tipurile si structura materialelor plastice care intra in componenta EEE

1. Polipropilena (PP) 18%
2. Stiren Butadiena Acrilonitril (ABS)
3. Stiren acrilic (ASA) 33%
4. Acrilonitril stiren (SAN)
5. Polistiren (PS) 19%
6. Polistiren rezistent la soc (HPS)
7. Poliuretan (PU) 8%
8. Rasini epoxidice (EP) 4%
9. Policlorura de vinil (PVC) 4%
10. Policarbonat (PC) 4%
11. Poliamida (PA) 3%
12. Polioximetilen (POM) 2%
13. Polietilen tereftalat (PET) 1%
14. Polibutilen tereftalat (PBT)
15. Poliesteri nesaturati (UP) 3%
16.Polietilena (PE) 1%
3% 1%
2%1%
3% 18%
4%

4%

4%

8%

33%

19%

PP ABS/ASA/SAN PS/HPS
PU EP PVC
PC PA POM
PET/PBT UP PE

Metale care intra in componenta PCB (Circuit imprimate )

1. Aluminiu 5,8%
2. Cupru 9,7%
3. Fier 9,2%
4. Nichel 0,69%
5. Plumb 2,24%
6. Cositor 2,15%
7. Zinc 1,16%
8. Argint 0,06%
9. Aur 0,023%
10. Beriliu 0,003%
11. Cadmiu 0,014%
12. Crom 0,052%
13. Paladiu 0,010%
14. Antimoniu 0,35%
15. Mercur 0,0009%
16. Bromuri 2,03%
TOTAL 33,8%

1%

33% 33%

33%

Metale Ceramica si sticla

Materiale plastice Hartie si lichide

Ce să nu faci cu deșeurile electrice?

Este interzisă depozitarea deșeurilor electrice în următoarele condiții:

 nu le aruncăm în stradă, pe șosea sau într-un loc care nu este amenajat ca spațiu de colectare avizat
pentru reciclarea deșeurile electronice și electrocasnice;
 nu le aruncăm în ape curgătoare sau lacuri;
 nu le depozităm lângă recipientele de colectare pentru deșeurile menajere, din plastic, sticlă sau lemn;
 nu le dăm foc;
 nu abandonăm deşeurile și nu le depozităm în alte recipiente decât cele proprii.
Este important de reținut că aceste acțiuni sunt ilegale și sunt sancționate de Poliția Română și administrațiile
locale.

Este de înțeles că suntem ocupați și avem multe treburi casnice de făcut, dar chiar și așa există soluții pentru a
avea grijă unii de ceilalți, și de viitorul copiilor noștri. Dacă timpul nu-ți permite să te duci sau nu poți
transporta aparatul, cel mai bine apelezi Telverde gratuit, iar RoRec va veni să ia aparatul.

Cum scap de aparatele vechi sau deşeurile electrice?

Este bine de știut că, în fiecare oraș, există numeroase centre de colectare pentru deșeuri electrice și
electronice, unde se pot duce aparatele vechi.
Reciclarea aparatelor electrocasnice și deșeurilor electrice în mod corect se face folosind următoarele sugestii:

 Îl duci la centrul local de reciclare din zona în care locuiești. Poți să folosești Harta Reciclării pentru a
vedea fiecare serviciu local de colectare RoRec. Selectezi tipul de deșeu, zona ta și vezi ce tipuri de
deșeuri se colectează.
Pentru fiecare locație RoRec există mai multe informații despre tipurile de deșeuri electronice pe care le poți
duce în acel loc. Sunt locuri unde se depozitează doar electrocasnice mari, și locuri unde se depozitează doar
electronice și electrocasnice mici, baterii, telefoane mobile, becuri ș.a.m.d.

 O altă modalitate de a scăpa de deşeurile electrice şi electronice este TelVerde 0800 444 800. Sună
gratuit, zilnic în intervalul 09.00 – 17.00 și programează preluarea gratuită a deşeurilor electrice de la
domiciliul sau sediul firmei. Acest serviciu este oferit tot de Asociaţia Română pentru Reciclare
RoRec.
Este o soluție bună pentru persoanele care au electrocasnice foarte mari și le este foarte greu să le transporte.
Simplu și rapid, ai scapat de aparatele vechi din casa fără prea multe eforturi. Aparatul este colectat și reciclat,
tu scapi de grija lui, iar în plus ai grijă de planetă.

 Dacă aparatele vechi sunt încă funcționale, dar nu le mai folosești, le poți dona unor organizații care se
ocupă de astfel de activități. O altă familie se poate bucura la primirea lor.
 Mai există și situații când magazinele care vând produse electrocasnice colectează produsul vechi la
livrarea celui nou – în special articole mai mari, cum ar fi televizoarele, frigiderele și congelatoarele.
 

Cum poluează aparatele electrocasnice mediul înconjurător?

De regulă, înlocuim echipamentele electronice sau electrocasnice atunci când observăm că s-au stricat sau că
nu mai funcționează corespunzător.

Un echipament electrocasnic învechit riscă să fie ineficient nu doar în ceea ce privește funcționarea sa, ci și din
punctul de vedere al consumului de energie, de apă, de gaz.

Un aparat cu performanța scăzută înseamnă un consum mai mare de energie și costuri de întreținere și / sau
utilizare mai ridicate. Un frigider a cărui viață se apropie de final poate afecta calitatea alimentelor păstrate, o
mașină de spălat învechită reduce calitatea textilelor, iar un aparat de aer condiționat care nu funcționează
corespunzător reduce calitatea aerului pe care îl respirăm. Totodată, ocupă spațiu care ți-ar putea fi mai de
folos în alte scopuri.

Poluarea cea mai semnificativă se întâmplă în domeniul producției de aparate electronice și electrocasnice.
Obținerea materialelor din care sunt fabricate aceste aparate, cum ar fi metalele grele (cupru, nichel, aluminiu,
fier, plumb și cadmiu), plasticul, cauciucul și chiar sticla, determină producerea de gaze poluante pentru sol,
aer și nu în ultimul rând, apă.

Un studiu al ONU arată că, în 2016, la nivel global, s-au înregistrat 45 milioane de tone cubice de DEEE (sau
„e-waste”). În doar trei ani, cantitatea de DEEE a ajuns la 53 de milioane de tone cubice (inclusiv telefoane
mobile, computere și electrocasnice), conform unui studiu internațional realizat pentru anul 2019. Doar 17%
dintre acestea au fost declarate reciclate, iar în restul de 83% deșeuri este estimat că se găsesc peste 50 de tone
de mercur.

Ce echipamentele electrice și electrocasnice poți recicla?

aparate de mari dimensiuni: frigidere, lăzi frigorifice, mașini de spălat, mașini de spălat vase, cuptoare cu
microunde, radiouri, seturi TV, monitoare, unități PC, laptopuri, aspiratoare;

aparate de mici dimensiuni: lămpi, fiare de călcat, uscătoare de păr, aparate foto, cafetiere, telefoane
mobile, calculatoare de birou, jocuri portabile;

alte echipamente: baterii portabile şi industriale (non auto), becuri economice sau tuburi fluorescente.

Anumite tipuri de DEEE, în special din zona IT – computere, servere, laptopuri – pot fi recondiționate și apoi
reutilizate. În România există zone largi cu o nevoie reală de acces la computere și internet. La țară, în comunitățile
defavorizate, școli, orfelinate, biblioteci sau ONG-uri sunt cu adevarat ajutate primind calculatoare recondiționate.
ECOTIC colaborează cu Ateliere fără Frontiere, un ONG din prima linie în implementarea de soluții pentru o
economie socială, circulară și solidară. Prin intermediul unui atelier de inserție pentru persoane cu probleme sociale,
AFF recondiționează calculatoare, le dotează cu soft autorizat și, trimestrial, în urma unei sesiuni de primire și
selecție de proiecte pertinente, le donează catre ONG-uri sau instituții care desfășoară activități de întrajutorare a
comunităților defavorizate.
Ne mândrim că peste 2500 de calculatoare recondiționate sunt acum în școli, case de copii, cămine sociale și la
organizații care oferă asistență socială.

Unde poți recicla echipamentele electrice și electrocasnice?

În fiecare oraș sunt centre de colectare în care poți să duci deșeurile electrice și electrocasnice. Mai departe
acestea ajung la firmele acreditate să recicleze DEEE de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului.

În linii mari, indiferent de punctul de colectare la care apelezi, procedura este următoarea:

Ai posibilitatea de a preda personal electronicele sau electrocasnicele vechi direct la centru.

Poți să suni gratuit la punctele de colectare și să soliciți ridicarea aparaturii. Dacă ești persoană juridică și
ai nevoie de documente specifice pentru casare, firmele îți oferă documentația necesară.
 Operatorul local se deplasează la domiciliu și preia gratuit DEEE.

După colectare, DEEE sunt transportate către fabricile de reciclare partenere unde sunt reciclate conform
standardelor de mediu.

Vezi ce puncte de colectare sunt disponibile în orașul tău și contactează-i pentru a ridica deșeurile tale. Câteva
dintre punctele de colectare a DEEE sunt:

Patrula de reciclare

Asociația Română pentru Reciclare (RoRec)

Serviciul Local de Colectare (SLC)

Centru colectare deșeuri

Ecovoucher.ro

Ecolectare.ro

Green WEEE

Ecotic

Respo DEEE

Caută pe harta reciclării cel mai apropiat punct de colectare sau contribuie chiar tu la dezvoltarea hărții
adăugând unul nou.

La predarea DEEE nu primești vouchere sau alte recompense, însă anual unele branduri desfășoară campanii
de strângere a deșeurilor electrice în urma cărora poți obține anumite beneficii financiare. Așa că fii pe fază.

Care este situația României la reciclarea echipamentelor electronice în raport cu UE?

În Europa, gestionarea deșeurilor electrice și electronice (adică modul în care DEEE sunt colectate, reciclate,
restaurate și reutilizate) este reglementată prin Directiva 2012/19/UE. Tocmai datorită acestui lucru, rata de
reciclare DEEE din UE (42,5%) este mai mare față de media globală.

Cu toate acestea, categoria de deșeuri care înregistrează cea mai rapidă creștere în Europa este reprezentată de
cea a deșeurilor de echipamente electrice și electronice. De fapt, în ultimii ani, cantitățile de DEEE generate au
crescut cu 3-5% pe an.

Conform studiului The Global E-waste Monitor 2020 țările din Uniunea Europeană care generează cele mai
multe deșeuri electrice și electronice sunt Rusia (1631 kt*), Germania (1607 kt), Franța (1362 kt), Italia (1063
kt) și Spania (888 kt). 

*kt – kiloton (1 kt = 1.000.000 kg)

Însă, foarte important este și ce procent din aceste deșeuri ajunge să fie reciclat. De exemplu, în 2017, în
Nordul Europei, 59% din DEEE au fost reciclate, iar în Sudul Europei, 54% din DEEE, acestea fiind cele mai
bune rezultate din lume. Pentru 2019 – 2020, targetul de colectare a acestor deșeuri de la fiecare țară membră
a UE a fost setat pentru 65%, urmând ca în 2021 acest obiectiv să crească. Altfel spus, trebuie colectate 65%
din greutatea totală a echipamentelor electrice și electronice puse pe piață într-o țară.

Însă nu toate țările îl pot respecta, iar România este una dintre ele. Țara noastră încă se confruntă cu probleme
la acest capitol din cauza colectării ineficiente, încercând să se adapteze, pe cât posibil, la reglementările UE.
Mai mult, în ultimii 3 ani a crescut considerabil cantitatea de electronice pusă pe piață, lucru care ridică și mai
mult nevoia unui sistem de colectare eficient. Pentru a menține sub control acest lucru, producătorii de
echipamente electrice și electronice trebuie să colecteze 45% DEEE din cantitatea produsă.

Între 2016 și 2019 se observă un trend ascendent în România în ceea ce privește cantitatea de deșeuri generate
(nu colectate). În 2016, rata de reciclare a României era de 5% (2,4 kg pe locuitor) ocupând cu aceste date
ultimul loc din clasamentul UE, arată Eurostat. 80% din DEEE au ajuns atunci direct în natură, poluând mediul
și impactând sănătatea noastră. Suedia ocupa la acea vreme primul loc cu 16,5 kg pe locuitor, urmată de Marea
Britanie (14,8 kg) și Danemarca (12,4 kg).

În 2019, generarea de DEEE în România a crescut și mai mult, iar rata de reciclare cunoaște o prea mică
îmbunătățire (3,1 kg pe locuitor, în timp ce ținta națională este de 5,4 kg pe locuitor).

Reciclarea DEEE are un impact pozitiv asupra sănătății noastre și asupra naturii. În acest mod reducem
poluarea mediului înconjurător și încetinim încălzirea globală. Mai mult decât atât, reciclarea DEEE are
impact și asupra economiei. Deși extragerea anumitor elemente din deșeurile electrice presupune niște procese
mai costisitoare, acest aspect se compensează prin reutilizarea materialelor extrase care pot intra înapoi în
circuit, în procesul de fabricare.

Prin urmare, în timp ce în Uniunea Europeană se cunosc îmbunătățiri în ceea ce privește colectarea și
reciclarea DEEE, în România faptele și numerele arată că în continuare este în creștere cantitatea de deșeuri,
iar reciclarea nu se încadrează în standardele setate de UE.

Ceea ce putem face cu toții ca să schimbăm aceste cifre spre bine este ca, data viitoare când un echipament
electric sau electronic nu ne mai este de folos, să-l reciclăm apelând gratuit la cel mai apropiat centru de
colectare.
5.Concluzii
• Înaintarea pe scara ierarhiei deşeurilor necesită un efort comun al tuturor părţilor
implicate: consumatori, producători, factori de decizie, autorităţi locale, unităţi de tratare
a deşeurilor etc.
• Consumatorii dispuşi să îşi sorteze deşeurile din propriile gospodării pot recicla doar dacă
este creată infrastructura pentru colectarea deşeurilor pe care ei le sortează. Reversul este,
de asemenea, valabil; municipalităţile pot recicla o proporţie mai mare doar dacă
gospodăriile îşi sortează propriile deşeuri.
• În ultimă instanţă, deşeurile pot constitui o problemă sau o resursă doar în funcţie de
modul în care noi le gestionăm.
Peste 90% din deseuilor colectate este compusa din articole cu o greutate mai mare de 10 kg;
este probabil ca acestea sa fie colectate separat, deoarece sunt dificil de eliminat.
Se recomanda utilizarea a cinci grupe:
Echipamente frigorifice – sunt special tratate pentru a indeplini cerintele referitoare la
saracirea stratului de ozon;
 Alte aparate de uz casnic de mari dimensiuni – sunt articole cu continut mare de metal si pot
fi introduse in shredder;
Echipamente care contin CRT-uri – trebuie sa ramana intacte si pot fi reciclate;
Echipamente de iluminat – nu trebuie sa contamineze alte deseuri si pot fi reciclate;
Toate celelalte DEEE – din punct de vedere tehnologic, pot fi procesate impreuna.
Beneficiile reciclării
Numeroase industrii, şi în particular metalurgia, au dezvoltat numeroase procedee de reciclare astfel
încât aplicarea acestora să contribuie pozitiv la echilibrul financiar. Din punct de vedere al protecţiei
mediului, reciclarea prezintă următoarele avantaje:

- limitează necesarul de resurse naturale (se evită distrugerea naturii şi sărăcirea solului în
resurse naturale) în măsura în care activităţile de reciclare furnizează materii de preţ şi calitate
echivalentă cu cele clasice;

- reduce cheltuielile energetice generale (de exemplu în cazul producerii oţelului din fier vechi se
economiseşte energia necesară reducerii minereurilor pentru obţinerea fierului din oxizii
minereurilor);

- determină dezvoltarea anumitor procedee specifice, precum elaborarea oţelului în cuptoare

electrice cu arc, care permite utilizarea unor capacităţi mici de producţie amplasate în apropierea
beneficiarilor;

- permite reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră deoarece în activităţile de reciclare se

utilizează energia secundară eliberată în procesul principal (de exemplu în cazul elaborării
oţelului în cuptoare electrice cu arc, reducerea de energie poate varia între 5 – 10%).

O mare parte dintre acestea pot fi reciclate sau reparate și vândute. Reciclarea deșeurilor electronice a
devenit obligatorie în unele țări, iar România, fiind țară membră a Uniunii Europene avand obligația de a
colecta și recicla anual, 80.000 de tone de deșeuri si echipamente electrice și electronice, aproximativ 4
kg pe locuitor.

În anul 2015, România are o rată de colectare a deșeurilor electronice de sub 20% din totalul acestora.

Acțiunile de colectare organizată au fost inițiate în anul 2007 prin Campania națională de colectare a

deșeurilor de echipamente electrice și electronice cunoscută și sub numele de „Marea debarasare”.

Acțiunea prevedea ca cetățenii să scoată în fața casei sau a blocului echipamentele nefuncționale, apoi
societățile de salubrizare să le ridice și să le transporte la centrele de colectare, pentru ca de acolo să fie
preluate de organizațiile colective autorizate, în vederea transportării lor la reciclatori.

Sunt colectate aparate de uz casnic de mici și mari dimensiuni (ex.: prăjitoare, fiare de

calcat, aspiratoare, masini de spalat, frigidere), unelte, echipamente de iluminat, aparatura electronica și
de infomatica, jucarii.

Importatorii și producătorii de electronice ar putea fi obligați să adune deșeuri de aparate electrice și

electronice într-o cantitate echivalentă cu 20 % din cantitatea totală de electronice și electrocasnice pe
care le vând.

În acest scop, firmele ar putea oferi bonusuri la cumpărare, în caz de returnare a obiectului vechi similar.

• Din punct de vedere cantitativ, peste 90% din DEEE colectate provin de la trei categorii:

Aparate de uz casnic de mari dimensiuni, cum ar fi masini de spalat, aragazuri, frigidere, constituind
70% din greutatea totala a DEEE colectate;

Echipamentele de larg consum, cum ar fi televizoare, aparatura video si audio, reprezinta 13% din
greutatea totala a DEEE colectate;

Aparate de uz casnic de mici dimensiuni reprezinta 8% din greutatea totala a DEEE colectate, dar
30% din numarul total de articole;

Restul de 10% din DEEE colectate de la gospodariile particulare este compus din echipament ITC,
scule, jucarii, echipamente de iluminat, instrumente de supraveghere si control.