P. 1
Prodvitelor e

Prodvitelor e

|Views: 1,763|Likes:
Published by manu021
Producerea vitelor de vie pe radacini proprii fortate in recipiente de plastic. The production of grapewines in plastic bottles.
Producerea vitelor de vie pe radacini proprii fortate in recipiente de plastic. The production of grapewines in plastic bottles.

More info:

Published by: manu021 on Apr 10, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/04/2013

pdf

text

original

Sections

PRODUCEREA VITELOR PE
RADACINI PROPRII DESTINATE
INFIINTARII PLANTATIlLOR
FAMILIALE

1

CUPRINS

Introducere ...............................................................................................................4

Capitolul I
Situatia viticulturii pe plan mondial si in Romania
................................................6

Cultura vitei de vie pe plan mondial..........................................................................6
Situatia viticulturii in Romania..................................................................................8

Capitolul II
Biologia inmultirii vitei de vie....................................................................................12

Inmultirea vegetativa................................................................................................12
Inmultirea generativa................................................................................................13

Capitolul III

Prezentarea cadrului natural in care s-au facut cercetarile.............................28

Capitolul IV.

Cercetarile proprii ...................................................................................................32

Descrierea soiurilor de vita de vie luate in experiment .............................................32
Muscat de Hamburg....................................................................................................32
Feteasca Regala..........................................................................................................35
Muscat Ottonel............................................................................................................36
Chasselas Dore............................................................................................................38
Victoria .......................................................................................................................41
Moldova.................................................................................................................32

Rezultatele obtinute.....................................................................................................46

Capitolul V

Concluzii.....................................................................................................................58

Bibliografie........................................................................................................................59

2

Introducere

Din cele mai vechi timpuri viticultura a constituit un factor de progres pentru civilizatiile
care se ocupau cu aceasta indeletnicire. Strugurele, miraculosul fruct al vitei de vie, l-a atras pe om
din cele mai vechi timpuri. Strugurele se regaseste pe emisiunile monetare romane, in sculptura,
pictura, literatura, etc. Referitor la struguri, Cicero spunea: "Strugurii sunt un rod al soarelui. Nu
cred sa fie ceva mai placut si mai desfatator la vedere ca rodul vitei de vie." Totodata, strugurii sunt
cele mai apreciate fructe de pe Pamant, cu toate ca unii il plaseaza pe locul 2 dupa portocale.
Viticultura este o stiinta aplicativa care studiaza insusirile morfologice, biologice si masurile
tehnologice de cultivare a vitei de vie, cu scopul de a stabili tehnologii moderne de cultura, care sa
asigure productii echilibrate cantitativ si calitativ, constante in timp, in conditii de eficienta
economica.

Termenul de viticultura provine din cuvintele latinesti "vitis", care inseamna vita de vie si
"cultura" care inseamna ingrijire, cultivare.
Ca stiinta, viticultura s-a format prin sec. al XVIII-lea si s-a dezvoltat foarte mult in secolele
XIX - XX o data cu celelalte stiinte biologice, tehnice si economice.
Ca stiinta biologica, viticultura studiaza: originea si evolutia vitei de vie, morfologia
anatomia, biologia, fiziologia, relatiile vitei de vie cu factorii de mediu, etc. Toate aceste aspecte
alcatuiesc bazele biologice ale viticulturii si ajuta la fundamentarea tehnologiilor de cultura a vitei
de vie.

Ca stiinta tehnologica, viticultura abordeaza diferitele aspecte teoretice si practice care
privesc cultura vitei de vie, cum ar fi: tehnologiile de obtinere a materialului saditor viticol,
infiintarea plantatiilor viticole, sisteme de cultura si formele de conducere a vitelor, tehnologiile de
intretinere a plantatiilor viticole.

Tehnologiile de cultura trebuie aplicate in mod diferit de la o zona la alta, de la un soi la
altul, tinand cont de principiile viticulturii biologice, astfel incat impactul nociv asupra mediului si
a produselor viti-vinicole sa fie minim.
Viticultura viitorului va fi una diferita de cea actuala, care sa tina cont in mod hotarator de
factorii de mediu, de rationalizarea tuturor mijloacelor de productie astfel incat sa fie respectate
standardele privind calitatea produselor agricole si protectia mediului ambiant.
Cultura vitei de vie si prepararea vinului reprezinta practici umane realizate din cele
mai vechi timpuri, in care conditiile de clima si sol pentru cultura vitei de vie sunt cele mai
favorabile.Intre tarile cu viticultura si vinificatie din Europa, Romania ca tara vitivinicola ocupa
locul 5 la suprafata viticola, locul 6 la productia de struguri si locul 6 la productia de vin.
Sortimentul soiurilor nobile pentru struguri de masa cuprinde soiul Chasselas d’oré, Muscat
Hamburg, Afuz Ali, Italia, Victoria, Tamina, Greaca precum si alte soiuri. Din sortimentul soiurilor
nobile pentru struguri de vin , 74% reprezinta soiurile pentru vinuri albe si 26% soiurile pentru
vinuri rosii. Dintre soiurile nobile pentru vinuri albe mentionam: Feteasca regala, Feteasca alba,
Riesling italian, Aligoté, Pinot gris,Muscat Ottonel, Tamaioasa romaneasca, Grasa de Cotnari,
Chardonnay, Sauvignon, Traminer roz iar pentru vinuri rosii: Merlot, Feteasca neagra, Babeasca
neagra ,Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Cadarca, Burgund mare, Busuioaca de Bohotin si alte
soiuri.

Romania a devenit stat memmbru al Oficiului International al Viei si Vinului din anul 1927.
In anul 2002, Romania a ratificat Acordul privind creearea Organizatiei Internationale a Viei si
Vinului, adoptat la Paris la 3 aprilie 2001, aprobat prin Legea nr.297/15.05.2002.

3

Importanta sectorului vitivinicol

Prin cultura vitei de vie se valorifica o suprafata de teren insemnata, situata pe pantele
dealurilor subcarpatice,ale Dobrogei si ale Podisului Transilvaniei pe care culturile arabile dau
rezultate slabe.De asemenea prin viticultura terenurile nisipoase sau partial degradate, impropii
altor culturi agricole.

4

CAPITOLUL I
SITUATIA VITICULTURII PE PLAN MONDIAL SI IN
ROMANIA

Cultura vitei de vie pe plan mondial

Cultura vitei de vie, in conditiile de eficienta economica, este posibila in regiunile in care
temperatura medie anuala este cuprinsa intre 9 si 20°C. Suprafetele cultivate cu vita de vie au o
distributie insulara, cele mai mari suprafete fiind concentrate intre paralelele de 35 si 51° latitudine
nordica si cele de 25 si 38° latitudine sudica.
Intre anii 1961-2002, suprafetele cultivate cu cu vita de vie au marcat oscilatii relativ mari
determinate de considerente conjuncturale cum ar fi: dezvoltarea mijloacelor de productie,
intensificarea schimburilor comerciale, sporirea numerica a populatiei, etc.
In anul 1961 suprafata mondiala cultivata cu vita de vie era de 9 333 113 ha, dupa care
suprafetele au urmat o evolutie descrescatoare, astfel ca in anul 2003 vita de vie ocupa o suprafata
de 7 485 608 ha, cu tendinte de scadere. Scaderile cele mai drastice au avut loc in perioada 1985-
1996 si s-au datorat scaderii suprafetelor viticole in principalele tari cultivatoare din Europa(Spania,
Italia, Franta).

Din datele privind suprafetele cultivate cu vita de vie pe continente se constata ca cea mai
mare parte din suprafetele viticole se gasesc concentrate in Europa, pe locurile urmatoare clasandu-
se la mare distanta Asia si America de Sud. Comparativ cu anul 1961, in anul 2002 se observa o
scadere semnificativa a raportului dintre Europa si restul continentelor privind suprafetele cultivate
cu vita de vie.

In ultimii ani in Europa, ca urmare a supraproductiei de vin, dar si a politicilor europenein
domeniu se constata o scadere continua a suprafetelor cultivate cu vita de vie. In acelasi timp pe
celelalte continente, suprafetele viticole au inregistrat o crestere constanta de la un an la altul. Cele
mai semnificative cresteri a suprafetelor viticole au avut in Asia, America de Nord si Oceania.

Principalele tari cultivatoare de vita de vie, dupa marimea suprafetelor cultivate la nivelul
anului 2003, sunt: Spania cu 1 150 000 ha, Franta 860 000 ha, Italia 838 056 ha, Turcia 535 000 ha,
SUA 396 000 ha. In functie de acest indicator Romania ocupa locul 9 in lume cu o suprafata de 221
200 ha, iar in 2003 locul 8 cu 243 000.
Comparativ cu situatia din anul 1993, in 2003 se poate constata o diminuare a suprafetelor
cultivate cu vita de vie in majoritatea tarilor europene.
La polul opus se situeaza tarile din celelalte continente, care printr-o politica agresiva in
domeniul viticulturii si-au marit considerabil suprafetele ocupand in prezent locuri importante in
top. In acest sens cele mai mari progrese au fost inregistrate in: China, locul 5 mondial cu 383 300
ha; Chile, locul 11 cu 168 000 ha si Australia, locul 13 cu 144 000 ha. In afara de tarile amintite cu
cele mai spectaculoase progrese, s-au inregistrat cresteri importante a a suprafetelor viticole si in
SUA si Iran, care se apropie de marile tari cultivate din Europa.

Productia mondiala de struguri a oscilat de la o perioada la alta fiind influientata de
tehnologiile de cultura, sortimentul aflat in cultura, politicile economice si alimentare ale marilor

5

tari cultivatoare europene si de suprafetele cultivate. Comparativ cu anul 1961, de cand dispunem
de primele date, productia a inregistrat un ritm ascendent pe masura perfectionarii tehnologiilor de
cultura, productia maxima fiind in anul 1980, de 66 546 914 tone.

Referitor la repartizarea pe continente a productiei mondiale se constata inca o puternica
dominanta a Europei care care realizeaza aproape jumatate din productie. Totusi, in Europa,
productiile sunt intr-o usoara scadere in ultimii ani ca urmare a restrangerii suprafetelor cultivate.

Pe restul continentelor, pe fondul reducerii productiei europene, productiile sunt intr-o
crestere continua. Comparativ cu anul 1993, in 2003 cresterile cele mai mari ale productiei
au fost inregistrate in Asia: peste 3 000 000 tone, America de Sud, America de Nord, America
Centrala: peste 1 000 000 de tone, in timp ce Oceania practic si-a dublat productia.
Ca urmare a schimbarilor la nivelul continentelor au aparut modificari importante si in ceea
ce priveste topul principalelor tari producatoare. In ultimii ani productiile in majoritatea tarilor
europene sunt intr-un usor regres, in timp ce tari ca Argentina, China, Africa de Sud si Australia
obtin productii din ce in ce mai mariurcand foarte mult in top. Spre exemplu, fata de anul 1998, in
anul 2003, productia in China a crescut de la 2 431 646 tone la 3 934 972 tone, productie care
plaseaza China pe locul 5 mondial.
Principalele tari producatoare de struguri in anul 2003 au fost Italia-8 053 433 tone, China-3
934 972 tone, Turcia -3 850 000 tone, SUA-6 125 670 tone,etc. In acest clasament Romania ocupa
locul 11 cu 1 200 000 tone.

In ultimii ani cea mai buna plasare a Romaniei in topul tarilor producatoare de struguri a fost
inregistrata in anul 2000, locul 11 cu o productie de 1 295 263 tone.
Analizand productia de struguri separat pe directii de productie, la nivelul anilor 1999 si
2000 rezulta ca cele mai mari tari producatoare de struguri pentru masa sunt Turcia, Italia, Chile,
SUA, Spania si Grecia. Principalele tari producatoare de stafide sunt: Turcia, Italia, Chile, SUA,
Spania Grecia, Iran, Afganistan, Africa de Sud, Siria, etc.
Cele mai mari producatoare de vin sunt: Italia, Franta, Spania, SUA, Argentina. Consumul
de vin pe locuitor difera de la o tara la alta. Exista tari consumatoare de vin cum ar fi Franta cu 64
litri/an/locuitor; Italia 60l; Luxemburg 60l; tari cu consum mediu Elvetia 44l; Spania 39l; Romania
21 l si tari cu un consum redus de vin sub 10
l/an/locuitor: Finlanda, Norvegia, Turcia, Maroc, etc.
Evolutia mondiala a viticulturii se va afla in viitor sub influiente istorice, economice, sociale
si religioase diferite de la o tara la alta.
In ultimul timp se constata o diversificare a productiei viti-vinicole cu o orientare spre
produse nefermentate obtinute din struguri, aceasta orientare fiind o consecinta a supraproductiei de
vinuri si a luptei impotriva alcoolismului

6

Tabelul 1.

Productia de struguri pentru masa(tone) in anii 1999 – 2000

Situatia viticulturii in Romania.

Pe teritoriul tarii noastre, vita de vie a fost cultivata din cele mai vechi timpuri. Vechimea
acestei indeletniciri se pierde in negura vremurilor, fosilele gasite pe meleagurile noastre
demonstreaza existenta vitei de vie aici inca de la inceputul erei tertiare.
Istoria cultivarii vitei de vie in Romania din timpuri stravechi, l-au determinat pe scriitorul si
istoricul Bogdan Petriceicu Hasdeu sa afirme cu peste un secol in urma, ca “Romanii au fost
pururea si fara nici o intrerupere o natiune viti-vinicola”.
Arealele viticole romanesti se grupeaza in urmatoarele regiuni viticole:Podisul
Transilvaniei, Dealurile Moldovei, Dealurile Munteniei si Olteniei, Banat, Crisana si Maramures,
Colinele Dobrogei, Terasele Dunarii, Nisipuri si Alte Terenuri Favorabile din Sudul Tarii. Peste 1
milion de oameni din mediul rural obtin venituri necesare traiului in familie din cultura vitei de vie.
Sectorul vitivinicol detine o piata de cca 250 milioane euro.
Romania a devenit stat memmbru al Oficiului International al Viei si Vinului din anul 1927.
In anul 2002, Romania a ratificat Acordul privind creearea Organizatiei Internationale a Viei si
Vinului, adoptat la Paris la 3 aprilie 2001, aprobat prin Legea nr.297/15.05.2002.
Patrimoniul viticol national cuprinde totalitatea plantatiilor de vita de vie existente in tara
noastra(vii roditoare, altoite pe radacini proprii, hibrizi producatori directi, pepiniere viticole,
terenuri in pregatire, centrele de vinificatie, si depozitele de vinuri).Patrimoniul viticol ocupa 1.8%
din patrimoniul agricol al Romaniei si 2.8% din suprafata arabila.

7

Tara

Anul Productia Import Export

Franta

1999

107 000

120 000

13 000

214 000

-

2000

-

-

-

-

-

Grecia

1999

287 000

1413

102 458

135 955

50 000

2000

310000

1000

110000

141000

60000

Italia

1999

1562000

12000

576000

707000

300000

2000

1550000

12000

570000

692000

300000

Spania

1999

370200

21000

100000

255000

30000

2000

356000

25000

95000

255000

30000

Turcia

1999

3400000

230

47980

1652000

1700000

2000

3500000

250

50000

1700000

1750000

Mexic

1999

185615

51800

107800

129680

-

2000

167000

57000

110800

114000

-

SUA

1999

689599

381672

238987

530000

157878

2000

720000

440000

300000

550000

139000

Chile

1999

815000

97

475525

93000

248572

2000

935000

100

568000

98000

269000

Consum
intern

Pentru
stafide

Zone de favorabilitate
Zona foarte favorabila
- Regiunea viticola a Colinelor Dobrogei
- Regiunea viticola a Dealurilor Moldovei
- Regiunea viticola a Dealurilor Munteniei si Olteniei

Zona favorabila
- Regiunea viticola a Podisului Transilvaniei
- Regiunea viticola a Banatului
- Regiunea viticola a Nisipurilor si altor Terenuri Favorabile din Sudul Tarii
- Regiunea viticola a Crisanei si Maramuresului
- Regiunea viticola a Teraselor Dunarii
Z.F.F. 75% din suprafata viticola
Z.F. 25% din suprafata viticola

Perioada de vegetatie si de campanie
-perioada de vegetatie 200-220 zile, in functie de soi si conditii de cultura
-perioada de plantare octombrie-noiembrie, martie-aprilie
-data inceprii recoltatii –inceputul lunii august - pana la sfarsitul lunii octombrie

Tabelul2.

Date privind consumuri specifice

Zona de

cultura

Soiuri recomandate

Moldova

Feteasca alba, Feteasca regala, Sauvignon, Riesling italian, Muscat
Ottonel, Aligoté, Grasa de Cotnari, Busuiaca de Bohotin, Galbena de
Odobesti, Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir

Oltenia si

Muntenia

Chardonnay, Feteasca alba, Feteasca regala, Sauvignon, Riesling
italian, Tamaioasa romaneasca, Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir,
Feteasca Neagra

Colinele

Dobrogei

Chardonnay, Sauvignon, Pinot gris, Cabernet Sauvignon, Merlot,

Pinot noir, Muscat Ottonel

Transilvania

Traminer roz, Feteasca alba, Feteasca regala, Pinot gris, Riesling

italian, Sauvignon

Banat

Chardonnay, Sauvignon, Riesling italian, Pinot noir, Merlot, Cabernet

Sauvignon

Din pacate, dificultatile economice si financiare au facut ca acest scurt avant al viticulturii
inregistrat imediat dupa 1990sa fie stopat, astfel ca in prezent suprafetele ocupate cu vita de vie
sunt intr-o continua scadere. Astazi suprafata viticola a Romaniei este de aproximativ 245 000 ha
cu tendinta continua de scadere

Multe suprafete viticole chiar in pepiniere consacrate au fost abandonate de noii proprietari
care nu au pregatirea stiintifica necesara si poate nici posibilitatile financiare de a aplica o

8

tehnologie de cultura eficienta a vitei de vie.

Tabelul 3.

Evolutia suprafetelor cultivate cu vita de vie in Romania(mii hectare)

Alte suprafete sunt ocupate de vii batrane care trebuie defrisate si replantate dupa un anumit
timp de pauza. Costul foarte ridicat de infiintare a unui hectar de cu vite de vie a facut ca
suprafetele plantate cu vita in ultimul timp sa fie foarte mici.
Un alt neajuns al viticulturii actuale il constituie invazia hibrizilor producatori directi care
ocupa suprafete importante. Suprafetele mari ocupate cu hibrizi de vita de vie de proasta calitate
scad foarte mult sansele vinurilor romanesti de a patrunde pe pietele externe, mai ales in
perspectiva integrarii Romaniei in structurile europene. Invazia hibrizilor a fost favorizata de costul
mai mic al materialului saditor si tehnologia mai simpla de cultura comparativ cu soiurile nobile.
Datorita schimbarii structurii proprietatii asupra terenului, productia de struguri si vin a avut

si ea variatii mari in ultimii ani.

Tabelul 4.

Evolutia productiei totale de struguri si vin in Romania(CSN – 2001)

Specificare

1989

1992

1995

1996

1997

1998

1999

20 00

Productia de
struguri(mii
tone)

914,5

905,4

1313,9

1431,4

1179

872

1181,41289,6

Din care de vin783,1

802,3

1173,7

1281,6

1061,3

799

1061

1169

Sector
public+mixt

230,7

219,9

295

324,9

227,3

215

321

318

Sector privat

552,4

586,4

878,7

956,7

834

584

7494

851,6

Productie
vin(mii hl)

4463,14800,8

6720

7663

5600

5000

5680

6200

Sector
public+mixt

1525

1320

1681,5

1349,4

1204,7

1310

1210

1600

Sector privat2928,13483,85038,5

5713,6

4395,3

3690

4470

4600

In ultimii ani oferta de struguri este mica si necorespunzatoare din punct de vedere calitativ.
Au facut exceptie anii 2000 si 2003, ani deosebiti de favorabili pentru viticultura, cand calitatea
strugurilor a fost exceptionala.

Din pacate sortimentul de soiuri deficitar calitativ, dificultatile financiare si o dotare neper-
formanta a complexelor de vinificatie fac ca vinurile romanesti sa fie cu mici exceptii,

9

Indicator 1990 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000

Vii pe rod

213,4

235,4

245

246,9

248,7

251,8

251,7

249

247

245

89

59,7

60,5

60,3

60,3

60,5

57,8

56

55

55

Sector privat

124,4

157,5

184,5

186,6

188,4

193,3

139,9

193

192

190

Sector public
si mixt

necompetitive pe piata externa.
Dezvoltarea echilibrata a viticulturii romanesti va fi posibila prin aplicarea urmatoarelor

masuri:

-replantarea terenurilor din arealele delimitate care sunt lasate in parloaga sau sunt cultivate
cu alte culturi, folosind la plantare material biologic valoros;
-extinderea soiurilor noi si a clonilor valorosi;
-reorientarea sortimentului spre soiurle care au cerere pe piata;
-stoparea extinderii suprafetelor ocupate cu hibrizi si inlocuirea treptata a acestora;
-rationalizarea tehnologiilor de cultura;
-alinierea legislatiei la cea europeana in domeniu;
-sprijinirea financiara a producatorilor interni si protejarea vinurilor romanesti fata de

concurenta celor straine;
-aplicarea unei politici fiscale corecte.

Fara aplicarea unor masuri ferme de relansare, viticultura romaneasca cu toata traditia sa
milenara este in pericol de prabusire totala, mai ales ca peste 70% din plantatii suntbatrane sau
imbatranite, iar posibilitatile de inlocuire a acestora sunt foarte scazute.

10

CAPITOLUL II
BIOLOGIA INMULTIRII VITEI DE VIE

Reproducerea sau inmultirea este o insusire biologica fundamentala a organismelor vii pe
baza careia are loc conservarea si perpetuarea speciilor.
Vita de vie se poate inmulti ca si multe alte specii de plante cultivate pe doua cai: pe cale
sexuata(generativa) si pe cale asexuata(vegetativa). Inmultirea sexuata este utilizata mai ales in
lucrarile de ameliorare a vitei de vie, iar cea asexuata sta la baza tehnologiilor de producere a
materialului saditor viticol.

Scopul principal al inmultirii vitei de vie este determinat de necesitatea pastrarii calitatii
soiurilor si sporirea numarului de indivizi (marirea suprafetei plantatiilor viticole)
Inmultirea la vita de vie se face pe doua cai: sexuata sau generativa (amfimixie) si asexuata
sau vegetativa (apogamie). Prima cale se utilizeaza in lucrarile de ameliorare a vitei de vie, iar a
doua cale in tehnologiile de obtinere a materialului saditor viticol.

Inmultirea generativa a vitei de vie

Inmultirea generativa poate fi realizata pe cale naturala fara interventia omului.si pe cale
artificiala, datorita interventiei omului. Indiferent daca este naturala sau artificiala, inmultirea
sexuata are la baza procesul de fecundare, cu exceptia cazurilor de apomixie, cand embrionul se
dezvolta din nucleul nefecundat.

Hibridarea in cazul inmultirii sexuate este de doua tipuri: hibridare sexuala (libera), fara
interventia omului si hibridare sexuata artificiala sau controlata cu alegerea genotipurilor de catre
om.

Tehnologia de producere a puietilor consta in efectuarea urmatoarelor procedee:

- extragerea semintelor si pregatirea lor catre semanat;

- inmuierea in apa de t oC 18-20, pe 10-12 zile cu schimbarea apei o data la 24 ore;

- alegerea si pregatirea terenului (a scolii de puieti), a serelor pentru semanarea semintelor;

- semanarea semintelor si ingrijirea plantelor;

- recoltarea, clasarea si pastrarea puietilor.

Soiurile obtinute pe cale sexuala naturala: Feteasca regala din Grasa si Feteasca alba; Sarba
din Reislin italian si Tamaioasa romaneasca etc. Prin hibridarea sexuata controlata: Cardinal,
Victoria, Moldova, Riton.

Deoarece majoritatea soiurilor de vita de vie sunt alogame, organismul nou format
inglobeaza de regula informatia genetica a doi indivizi. Exista si specii, in cazul soiurilor de vita
autogame, cand zigotul mosteneste informatia genetica a unui singur individ.
In urma inmultirii sexuate, se creaza variabilitatea necesara in procesul de ameliorare a vitei
de vie, deoareca descendentii rezultati nu reproduc fidel caracterele soiurilor din care provin.
In multirea generativa naturala reprezinta prima metoda de inmultire din istoria cultivarii

11

vitei de vie, ea se mai intalneste si azi la vitele din flora spontana. Semintele mature eliberate din
fruct si ajunse in conditii favorabile de germinare, germineaza si dau nastere la plante noi. Prin
hibridare naturala au realizat o serie de soiuri valoroase: Feteasca regala, Sarba, Muscat De Adda.
Inmultirea generativa artificiala a marcat trecerea de la ecosistemul viticol natural la
sistemul viticol primitiv. La inceput, omul a selectionat seminte de la vitele cele mai productive, pe
care le-a semanat in apropierea locuintelor. Mai terziu, odata cu descoperirea metodelor de
inmultire asexuata, semintele au fost folosite tot mai putin in inmultire, dar a crescut importanta
acestora in vederea crearii de noi soiuri. In urma hibridarii artificiale controlate, au rezultat o serie
de soiuri foarte valoroase: Cardinal, Perla de Csaba, Italia, Victoria, Greaca, etc.
Vitele obtinute prin seminte prezinta urmatoarele caracteristici biologice: intra pe rod tarziu,
dupa 5-7 ani; rodirea este neuniforma, numai 20-30% dintre vite rodesc in primii ani, restul intrand
esalonat pe rod pana in anii 8-10; nu se reproduc cu fidelitate insusirile plantei mama din care
provin, manifestand o mare plasticitate genetica.

Inmultirea vegetativa a vitei de vie

Inmultirea vegetativa, comparativ cu cea generativa, prezinta o serie de avantaje: asigura
transmiterea cu mare fidelitate a caracterelor valoroase la descendenti, plantele obtinute sunt relativ
uniforme ca vigoare si rodire, intra pe rod dupa 2-3 ani si ajung intr-un interval scurt de timp in
perioada de maturare deplina.

Datorita acestor avantaje inmultirea vegetativa este generalizata in practica viticola cu toate
ca prezinta si unele dezavantaje:posibilitatea transmiterii prin intermediul materialului vegetativ a
unor boli virotice sau a micoplasmelor la descendenti si au o plasticitate ecologica destul de redusa
a noilor plante. In viticultura se folosesc urmatoarele metode de inmultire vegetativa: butasirea,
marcotajul, altoirea si micropropagarea “in vitro”.
Pentru inmultirea vegetativa a vitei de vie trebuie indeplinite unele conditii morfologice si

fiziologice:

- pentru a putea folosi un fragment de coarda sau lastar este necesar ca acesta sa aiba un nod
cu un mugure, adica un meristem apical, capabil sa realizeze o tulpina si frunze – canlogeneza;

- formarea de tulpina prelevat sa fie in masura sa emite cu usurinta radacini, pentru ca noua
planta sa se poata dezvolta – rizogeneza;

- formarea tesutului de cicatrizare pe ranile sau pe sectiunile facute butasilor sa favorizeze
sudura intre altoi si portaltoi – calogeneza;

- lipsa de afinitate dintre altoi si portaltoi poate determina dupa un timp uscarea lastarului.

Inmultirea vegetativa prin butasi nealtoiti si marcote a fost cunoscuta odata cu introducerea
in cultura a vitei de vie de catre omul primitiv. Inmultirea pe cale vegetativa are loc fara
recombinari genetice., deci fara participarea gametilor, astfel incat celulele noii plante au aceeasi
zestre ereditara cu cu cele ale plantei din care provin.
Nu este insa exclusa aparitia unor mutatii genetice, care apar pe cale naturala sub actiunea

factorilor mutageni.

12

Cele mai frecvente sunt mutatiile mugurale care se manifesta prin schimbarea culorii sau
marimii strugurilor, a vigorii de crestere si a capacitatii de acumulare a zaharului.
La vita de vie au fost identificate mutatii mugurale care au dus la aparitia unor soiuri
valoroase. De exemplu soiul Pinot Gris este un soi foarte valoros care provine din soiul Pinot Noir,
in urma unei mutatii mugurale. Alt exemplu il constituie soiul Babeasca gri, care este tot o mutatie
mugurala a soiului Babeasca neagra la care s-a schimbat culoarea boabelor.

Inmultirea prin butasire

Butasirea este o metoda foarte veche de inmultire a vitei, ea dateaza de la cultivarea
constienta a vitei de vie. Pana la aparitia in Europa a filoxerei(1863), butasirea reprezinta metoda de
baza pentru inmultirea vitei de vie datorita avantajelor pe care le oferea: este o metoda usor de
aplicat, materialul de inmultire are un cost redus, vitele au o longevitate mai marecomparativ cu
vitele altoite si au aceeasi zestre ereditara cu a plantelor din care provin.
In prezent, butasirea are o aplicabilitate mai redusa. Ea se foloseste pentru inmultirea rapida
a soiurilor si clonelor valoroase, inmultirea hibrizilor producatori directi, a vitelor portaltoi si a
soiurilor rezistente.

Butasirea mai poate fi utilizata si in cazul vitelor nobile destimate plantarii in terenuri nefi-

loxerate.

Din punct de vedere genetic, butasirea se bazeaza pe faptul ca oricare celula vie poseda
intregul cod genetic necesar pentru regenerarea intregului organism. Orice organ sau fragment de
organ are o independenta fiziologica temporara fata de planta mama si capacitatea de a-si reface
organele care lipsesc, daca conditiile de mediu sunt favorabile.
Butasirea foloseste pentru inmultire butasi. Butasul este o portiune de coarda sau lastar care
cuprinde cel putin un mugure si care pus in conditii favorabile de mediu, are capacitatea de a-si
regenera organele care-i lipsesc.

Butasii folositi in practica viticola se pot clasifica dupa mai multe criterii: varsta si gradul de
lemnificare a organelor din care provin, dupa lungimea si si grosimea butasilor si dupa numarul de
ochi de pe butas.

Dupa varsta, butasii pot sa fie: butasi de sub un an, butasi care provin din coardele anuale, si
butasi de un an cu o portiune scurta de lemn multianual(butasi cu calcai).
Dupa gradul de lemnificare butasii pot fi lemnificati, cei proveniti din coardele anuale si
butasi verzi, care provin din lastari.
Dupa lungime butasii pot sa fie scurti, sub 30 cm, mijlocii, cand au lungimea intre 30-50 cm,

si lungi cand depasesc 50 cm.

Dupa grosime butasii pot sa fie subtiri, cand au diametrul mai mic de 6 mm, mijlociu cand
au intre 7 si 12 mm in diametru si grosi, cand diametrul depaseste 12mm.
Dupa numarul de ochi, butasii pot sa fie de un ochi, folositi pentru inmultirea rapida a
soiurilor sau clonelor, si de doi sau mai multi ochi, folositi in cazul butasirii obisnuite. Se realizeaza
in doua etape. Intr-o prima etapa se formeaza calusul, iar in a doua etapa se formeaza radacinile
.Calusul apare la inceput sub forma unor puncte mici albe sidefii, care se unesc si formeaza
un inel circular continuu, care se suprapune pe cambiu sau parenchimul liberian, care de fapt il si
genereaza. Calusul numit si tesut de rana, acopera in final toata suprafata selectionata a butasului.
In a doua etapa, in dreptul razelor medulare, apar radacinile care au forma conica, culoare
alba si sunt orientate catre exterior. Procesul de rizogeneza este stimulat de prezenta mugurelui sau

13

a mugurilor pe butasi deoarece acestea furnizeaza substantele biostimulatoare.

Reusita butasirii este conditionata de factorii genetici, biologici, ecologici, tehnologici.

Factorii genetici condititoneaza reusita butasirii, deoarece diferitele specii si soiuri au
capacitate de inradacinare diferita. Inradacineaza relativ usor soiurile si formele apartinand speciilor
V. vinifera, V. riparia, V. labrusca si V. rupestris si mai greu cele apartinand lui V. rubra si V.
berlandierii.

Factorii biologici care influienteaza procesul de rizogeneza se refera la: actiunea
substantelor biostimulatoare, si a enzimelor in procesul de rizogeneza, gradul de maturare a
tesuturilor, varsta plantelor si a organelor de planta din care se confectioneaza butasi si fenofaza in
care se gaseste organul utilizat la butasire.

Plantele sintetizeaza auxine, care au un rol pozitiv in emiterea de radacini, dar si substante
inhibitoare(acidul abscisic) care impiedica rizogeneza. Reusita butasirii depinde deci de raporturile
care se stabilesc intre aceste doua grupe de substante.

Gradul de maturare a tesuturilor influienteaza si el procesul de rizogeneza. S-a constatat
ca intre continutul lemnului in amidon si gradul de inradacinare a butasilor este o corelatie pozitiva.
De asemenea raportul dintre hidratii de carbon si azot influienteaza formarea radacinilor adventive.
Butasii verzi care prezinta un continut ridicat in azot si scazut in hidrati de carbon, in conditii de
umiditate ridicata a substratului de inradacinare, nu inradacineaza, sau inradacineaza greu si
putrezesc usor. Pentru a evita acest lucru, butasii verzi se confectioneaza din lastari bine expusi la
lumina care au un continut mai ridicat in hidrati de carbon.

Varsta plantei poate reduce sau stimula capacitatea de emitere de radacini a butasilor.
Butasii care provin de la plantele tinere aflate in perioada juvenila inradacineaza mai usor decat
butasii proveniti de la vitele batrane, la care cantitatea de inhibitori de la inradacinare este mai
mare.

In afara de varsta plantelor, este importanta pentru inradacinare si varsta organelor
vegetative care se folosesc la butasire. Butasii confectionati din coarde cu varsta de 2-4 ani,
inradacineaza in proportie tot mai mica, motiv pentru care nu se utilizeaza in practica viticola.
Inradacinarea depinde si de portiunea de lastar sau coarda care se utilizeaza pentru confec-
tionarea butasilor. Cel mai usor inradacineaza butasii confectionati din zona de mijloc a lastarului
sau coardei.

Fenofazele in care se recolteaza butasii influienteaza si ele rizogeneza. In cazul butasilor
verzi, acestia trebuie recoltati cand au o cantitate mai mare de substante de rezerva, adica inainte de
inceputul cresterii interne a boabelor cand vita dirijeaza o mare parte din asimilate spre struguri.
Butasii lemnosi trebuie recoltati si ei cand au o concentratie maxime in substante de rezerva, adica
toamna la 2-3 saptamani dupa caderea frunzelor.

Factorii ecologici care influienteaza inradacinarea sunt temperatura, umiditatea, aerul si

substratul de inradacinare.

Temperatura influienteaza inradacinarea prin nivel si suma. Emiterea de radacini incepe la
temperaturi de 10-12°C, dar se desfasoara lent. Ritmul de emitere a radacinilor se intensifica la

14

temperaturi de peste 15°C si atinge nivelul optim la temperaturi de 25-30°C.Suma temperaturilor
utile necesare inradacinarii pentru majoriatea soiurilor cultivate este in jur de 300°C.
Atat in cazul butasilor verzi cat si a celor lemnificati, temperatura din substratul de
inradacinare trebuie sa fie cu 2-3°C mai ridicata decat temperatura din aer.
Umiditatea optima pentru inradacinare este in aer de 85%, iar in sol de 60-70% din I.U.A.
La aceste valori ale umiditatii raportul aero-hidric al solului este foarte favorabil procesului de
rizogeneza.

Aerul este si el foarte important, deoarece inradacinarea este asociata cu procese de crestere,
ceea ce presupune intensificarea respiratiei si cresterea consumului de oxigen. Pentru satisfacerea
necesarului de oxigen este necesara asigurarea unui substrat corespunzator de inradacinare si
aerisirea corespunzatoare a incaperilor in care butasirea se realizeaza in climat controlat.

Reusita inradacinarii depinde pe langa factorii climatici si de utilizarea unui substrat de
inradacinare corespunzator, care trebuie sa fie permeabil, bine aerat, cu o capacitate buna de
retinere a apei, si suficient de bine aprovizionat cu elemente nutritive.
Factorii tehnologici exprima interventia utila a omului pentru stimularea inradacinarii si si se
refera la alegerea dimensiunilor butasilor, folosirea biostimulatorilor de inradacinare, dirijarea
factorilor de mediu si folosirea diferitelor procedee tehnice de stimulare a inradacinarii, cum sunt
umectarea si prefortarea.

Dimensiunile butasilor utilizati influienteaza emiterea de radacini, in sensul ca butasii de
lungime si grosime medie, inradacineaza mai repede si cu indici de calitate superiori fata de butasii
scurti. Si subtiri care au o cantitate mai scazuta de substante de rezerva.
Folosirea biostimulatorior de inradacinare asigura obtinerea unor randamente superioare de
butasi inradacinati si declansarea mai rapida a procesului de rizogeneza. In acest scop se folosesc
auxinele exogene cum sunt acidul β-indolil-butilic(AIB) si acidul naftil acetic(ANA). Au fost
obtinute rezultate bune si prin utilizarea precursorilor auxinici: Radivit, Radistim si Revital, in
concentratie de 2-3%.

Inmuierea in apa a butasilor lemnificati contribuie la refacerea umiditatii fiziologice a
butasilor pana la valori de 50-55%. Este o operatie necesara, deoarece butasii pot pierde multa apa
in timpul insilozarii.

15

Prefortarea se face prin stratificarea butasilor in lazi cu rumegus si aplicarea unui soc termic
de 28-30°C la baza butasilor prin care se grabeste emiterea radacinilor. Prefortarea are ca scop
reducerea diferentei dintre pornirea in vegetatie a ochilor si emiterea radacinilor.
Prin dirijarea factorilor de vegetatie si mentinerea acestora in intervalele optime amintite
mai sus, se stimuleaza emiterea de radacini si creste procentul de vite inradacinate.
Secventele tehnologice pentru obtinerea butasilor inradacinati sunt diferite in functie de tipul
butasilor utilizati care pot sa fie verzi sau lemnificati.
Se foloseste in vederea butasirii lastarilor in faza erbacee. Inmultirea se poate practica in
conditii de sera sau solar si prezinta urmatoarele secvente tehnologice:
-Recoltarea lastarilor pentru butasire
-Fasonarea, parafinarea si tratarea cu biostimulatori
-Plantarea butasilor in substratul de inradacinare
-Inradacinarea butasilor
-Repicarea butasilor inradacinati
-Plantarea vitelor in ghivece nutritive definitive
-Fortificarea vitelor sub umbrare
-Plantarea vitelor la locul definitiv

Dupa repicat, ghivecele cu vite sunt trecute pe mesele de aclimatizare timp de 7-10 zile,
unde se tin sub ceata artificiala. Dupa aclimatizare ghivecele se mai tin in sere pana ce lastarul
atinge 10 cm lungime. In aceasta perioada se vor efectua tratamente impotriva manei(Dithane,
Vondozeb-0,2%) si a putreghaiului cenusiu(Derosal, Fundazol, Benlate).

Plantarea vitelor in ghivece definitive de lut ars sau in pungi de polietilena se face atunci
cand lastarii au 10-12 cm lungime.
Ghivecele cu vite se mai mentin in sere sau sub umbrare timp de 2-3 saptamani, pentru
fortificare, dupa care se planteaza in camp.

Inmultirea prin butasi lemnosi se practica adesea in practica viticola cu rezultate
bune. Acest tip de butasire utilizeaza pentru inmultire coardele anuale si prezinta urmatoarele
secvente tehnologice:recoltarea coardelor, confectionarea butasilor, tratarea butasilor cu
biostimulatori, prefortarea butasilor, inradacinarea butasilor si recoltarea vitelor inradacinate.
Recoltarea coardelor se face toamna la 2-3 saptamani dupa caderea frunzelor, cand
concentratia acestora in substante de rezerva este maxima. Coardele se pastreaza peste iarna in
silozuri cu nisip sau in camere frigorifice la 1-4°C.
Confectionarea butasilor consta in sectionarea coardelor in butasi de diferite dimensiuni:
butasi scurti de 8-10 cm, mijlocii de 25-32 cm si lungi de 40-50 cm. La butasii lungi si mijlocii se
vor se vor indeparta ochii de pe butasi cu exceptia a 1-2 ochi pe partea apicala. Butasii confectionati
se leaga in pachete de 50-100 de bucati.

Tratamentul cu biostimulatori se face prin introducerea pachetelor cu butasi pe o adancime
de de 1cm in solutia cu biostimulatori. Fiecare pachet se va roti in solutie timp de cateva secunde
pentru a se umecta cat mai bine.

Prefortarea butasilor are rolul de a accelera intrarea in activitate a mugurilor si emiterea de

16

radacini la partea bazala a butucilor. Pentru aceasta butasii se stratifica in lazi cu rumegus si se
introduc in incaperi incalzite la 25-28°C, timp de 2 saptamani dupa care lazile se mentin in incaperi
la 2-4°C, pana conditiile de mediu permit plantarea acestora in camp.
Prefortarea poate fininlocuita cu introducerea pachetelor cu butasi in bazine cu apa calda la

45-50°C timp de 30 minute.

Inradacinarea butasilor se face prin planatarea lor in sere, solarii, sau direct in camp in
scoala de vite. In timpul inradacinarii se executa o serie de lucrari de intretinere cum sunt: udarea,
fertilizarea foliara, tratamente impotriva bolilor si daunatorilor. Intretinerea solului, etc.

Recoltarea vitelor inradacinate are loc toamna, dupa caderea frunzelor. Vitele se leaga in
pachete, se pastreaza peste iarna in silozuri cu nisip, iar primavara se vor planta la locul definitiv.

Inmultirea prin marcotaj

Marcotajul este utilizat mai ales pentru completarea golurilor in plantatiile de vii roditoare
plantate pe nisipuri, in plantatiile de hibrizi producatori directi si in plantatiile cu soiuri rezistente.
In plantatiile obisnuite, de pe terenurile pe care se poate dezvolta filoxera, marcotajul este
recomandat pentru completarea golurilor doar dupa 15-20 de ani de la plantare.
Marcota este o portiune viabila de coarda sau lastar, care pusa in coonditii favorabile de
mediu, emite radacini pe portiunea ingropata in sol, fara a fi separata de planta mama.
Marcotajul poate avea efect economic si imediat, deoarece vitele obtinute pot sa rodeasca
inca din primul an de la inmultire.
In preactica viticola exista mai multe metode de marcotaj clasificate dupa gradul de
lemnificare a organului vegetativ, care se marcoteaza si dupa procedeele tehnice de executie a
marcotajului.

Dupa gradul de lemnificare a organelor care se marcoteaza, marcotajulpoate sa fie in verde,
cand se utilizeaza lastari si in uscat, cand se utilizeaza coarde de un an.
Dupa procedeele tehnice de executare a marcotajului, aceasta se poate realiza prin
musuroirea coardelor sau lastarilor, prin ingroparea coardelor sau lastarilor in santuri, prin
prabusirea butucilor si prin metoda Versadi.
In cazul marcotajului prin musuroire, se pot utiliza ca si marcote coardele anuale sau lastarii.
Acesta se acopera la baza cu un musuroi de pamant de 25-30 cm inaltime.
Lucrarea se executa primavara devreme, imediat dupa taiere in cazul cand se folosesc ca si
marcote coardele enuale sau vara in luna iulie, cand se utilizeaza lastarii.
Pe portiunea musuroita, se formeaza radacini adventive. Tpamna se desfac musuroaiele si se
recolteaza marcotele taindu-le cu foarfecacat mai aproape de locul de insertie. Marcotele recoltate
se pot planmta la locul definitiv imediat dupa recoltare sau se stratifica in silozuri cu nisip si se
planteaza in primavara urmatoare.
Marcotajul prin ingroparea coardelor in santuri este o metoda care se executa frecvent in
cazul completarii golurilor in plantatiile viticole mai vechi de 15 ani. Dupa modul in care se
executa marcotajul prin ingroparea coardelor in santuri poate fi de mai multe tipuri:
-marcotaj de suprafata-simplu, acea consta in intinderea unei coarde la suprafata solului
pana la locul butucului lipsa, unde se indoaie in sus. Coarda nu se desprinde de planta mama, iar
mugurii de pe aceasta se indeparteaza cu exceptia a 2-3 muguri. Situati spre varf.

17

-marcotajul de suprafata cu calcai, care se deosebeste de de marcotajul de suprafata prin
ingroparea coardei in pamant la 10-15 cm la locul in care acesta se va indoi pentru a forma un nou
butuc. Indoitura(calcaiul) se face pentru a facilita formarea radcinilor proprii, fara a separa marcota
de planta mama.

-Marcotaj semiadanc, este considerat acela in care coardele se ingroapa in pamant la
adancimea de 15-20 de cm, fara a fi detasate de planta mama.
-Marcotaj adanc, se considera marcotajul care consta in ingroparea coardelor in santuri la
adancimea de 35-40 cm, la care se planteaza de obicei vita de vie.
Cel mai des utilizat este marcotajul adanc, urmat de cel semiadanc, in timp ce celelalte doua
tipuri de marcotaj sunt mai putin practicate.
Marcotajul se poate executa in uscat, in perioada de repaus a vitei de vie, sau in verde.
Tehnica de executare a marcotajului va fi descrisa in cele ce urmeaza.
Cel mai des utilizat este marcotajul adanc, urmat de cel semiadanc, in timp ce celelalte doua
tipuri de marcotaj sunt mai putin practicate.
Marcotajul se pate executa in uscat, in proioada de repaus a vitei de vie sau in verde, in
perioada de vegetatie l farsitul verii, fiind mai putin raspandit.

Inca din timpul verii pe un butuc invecinat golului se aleg 1-2 lastari care nu se supun
operatiilor in verde si vor servi in toamna ca marcote. Toamna dupa caderea frunzelor se sapa cu
cazmaua un sant pe directia randului, de la butucul cu marcota pana la locul cu butucul lipsa.
Latimea santului va fi de 40 cm, iar adancimea de 15-20 cm in cazul marcotajului semiadanc si 30-
40 cm in cazul marcotajului adanc. Pamantul rezultat in urma sapaturii se va pune de o singura
parte a satului. Stratul de pe fundul santuli e va mobiliza pe o latime de cazma. Din cele 2-3 coarde
rezervate in acest scop pe butuc se alege una care se asaza pe fundul santului si se va scoate cu
varful in locul butucului cae lipseste. Se lasa deasupra solului 2-3 ochi situati la capatul marcotei,
ceilalti ochi se extirpa cu un briceag bine ascutit, dupa care peste marcota fixata pe fundul santului
se asaza un strat de pamant si se taseaza usor.
Pentru a favoriza emiterea si cresterea radacinilor peste stratul de pamant care acopra

18

marcota se asaza un strat uniform de gunoi bine descompus. In continuare santul se va umple cu
pamant, iar capatul marcotei aflat deasupra solului se musuroieste.
Daca in plantatie, pe acelasi rand, exista mai multe goluri consecutive, se pot trage marcote
de pe randurile vecine, numa ca acestea vor fi ingrote mai adanc pentru a nu fi distruse cu ocazia
efectuarii lucrarilor solului. Marcotele vor putea fi dspartite de plata mama dupa 2-3 ani, dar
deobicei acestea nu se mai despart. Marcotajul da rezultate bune in viile plantate pe nisipuri, in
platatiile de hibrizi producatori directisi cele cu soiuri rezistete la filoxera.

Marcotajul prin prabusirea butucilor s-a practicat din cele mai vechi timpuri ajutand

la reintinerirea plantatiilor imbatranite.
In prezent acest tip de marcotaj este putin practicat, numai pentru completarea golurilor in
planatiile de pe nisipuri si in cazul altoirii in verde pentru coborarea punctului de altoire.
Pentru executarea acestui tip de marcotaj se sapa cu cazmaua o groapa cat mai aproape de
butuc. Adancimea gropii trebuie sa depaseasca baza butasului portaltoi. In groapa respectiva se
prabuseste butucul, dupa care se aleg doua sau trei coarde anuale care se marcoteaza prin scoaterea
lor cu partea superioara (1-2 ochi) deasupra nivelului solului.

Una din marcote va inlocui butucul care a fost prausit, iar celelalte coarde se vor aduce in
dreptul golurilor in vederea refacerii densitatii plantatiei.
In urma prabusirii, butucii se fortifica ca urmare a inradacinarii puternice a lemnului annual
pus in conditii favorabile inradacinarii.
In cazul marcotajulu de tip Versadi se utilizeaza ca si marcota o coarda sau un lastar care se
conduce la inceput arcuit, apoi vertical descendent si se ingroapa a varf in vederea emiterii de
radacini.

19

Inmultirea prin altoire
La vita de vie altoirea se practica din cele mai vechi timpuri. Primele scrieri referitoare la
altoire dateaza de aproximativ 2000 de ani, dar se presupune ca altoirea este cnoscuta de peste 5000
de ani. In antichitate romanii foloseau altoirea ca mijloc de innobilare a vitelor, inlocuind soiurile
vechi cu altele noi mai valoroase sau ca mijoc de sporire a precocitatii si a productiei.
Dupa invazia filoxerei in Eurpa in anul 1863, altoirea a devenit metoda de baza pentru
inmultirea vitei de vie si singura metoda eficienta de lupta impotriva filoxerei.
Ideea altoirii vitelor euro-asiatice pe vite americane rezistente la filoxera dateaza din anul
1869 si apartine franezului Gaston Bassile. Acesta intr-o calatorie in America a vazut intr-un muzeu
din Philadelfia expusa o vita din soiul Chasselas care prezenta urmatoarea inscriptie: ,,aceasta vita
nu traieste decat altoita pe Mustang”
Altoirea si-a facut foarte greu loc in practica viticola, deoarece era un procedeu mai
complicat si costisitor care necesita cunostinte tehnice noi, in plus exista temerea ca vitele
americane utilizate ca si portaltoi ar putea transmite altoiului gustul foxat si ar influenta negativ
calitatea productiei.

Bazele teoretice ale altoirii. Altoirea este un procedeu tehnologic complex, ce consta in
imbinarea a doua portiuni viabole de planta, in scopul de a mijloci convietuirea dintre ele. Partile
simbionte utilizate la altoire sunt portaltoiul, care provine de la vita americana si va reprezenta
partea subterana a butucului si altoiul, care reprezinta soiul nobil si va forma partea supraterana a
butucului.

Ca si metoda de inmultire vegetativa altoirea se bazeaza pe urmatoarele principii fiziologice:
independenta fiziologica temporara a portiunilor de material vegetal; insusirea segmentelor
vegetale de a forma tesuturi intergamice(calus); sudarea suprafetelor sectionate prin intermediul
calusului; diferentierea calusului in tesuturi specializate.
In cazul altoirii, atat altoiul cat si portaltoiul isi pastreaza informatia genetica proprie,
astfel incat altoirea nu trebuie privita ca un proces de fuziune, ea fiind o simbioza intre cei doi
parteneri.

Procesul de concrestere morfo-anatomica si fiziologica a altoiului cu portaltoiul se
realizeaza in trei etape: calusarea, sudarea si vascularizarea.
Concresterea si prinderea la altoire este conditionata de gradul de maturare a lemnului al
celor doi parteneri. Problema maturarii tesuturilor se pune mai ales in cazul portaltoilor, urmarindu-
se ca toamna, la recoltare coardele portaltoi sa contina peste 12% hidrati de carbon.
Ca si metoda de inmultire vegetativa altoirea se bazeaza pe urmatoarele principii
fiziologice: independenta fiziologica temporara a portiunilor de material vegetal; insusirea
segmentelor vegetale de a forma tesuturi intergamice(calus); sudarea suprafetelor sectionate prin
intermediul calusului; diferentierea calusului in tesuturi specializate.
Calusarea. Calusul este un tesut intermediar de natura parenchimatica, cu un continut in

apa de peste 85%.

In urma sectionarii coardelor cu ocazia altoirii, suprafetele sectionate vin in contact cu aerul,
iar plasma acestora se oxideza formand o pelicula izolatoare, care impiedica pentru o perioada
unirea celor doi parteneri. Sub aceasta pelicula atat altoiul cat si portaltoiul formeaza un tesut nou
denumit calus sau tesut de rana. Formarea calusului se desfasoara dupa legitati precise, rezultate
atat din asimetria coardei, influenta mugurelui cat si datorita polaritatii.
In functie de asimetria coardei calusul apare prima data pe partea dorsala si ventrala a

20

coardei, iar apoi pe partea cu jgheab a coardei.
Datorita polaritatii calusul apare mai intai si in cantitati mai mari la polul morfologic
inferior a celor 2 sectiuni. La inceput calusul apare sub forma a 2 puncte mici, de culoare alb-
sidefie, care se unesc intre ele astfel incat formeaza u inel continuu de calus de jur imprejurul
punctului de altoire. Celulele calusului sunt turgescente, cu peretii subtiri si se deshidrateaza usor,
de aceea pentru protejarea lor este necesara mentinerea unei umiditati ridicate in jurul punctului de
altoire.

Sudarea este o faza intermediara a concresterii la altoire si necesita urmatoarele 3 conditii
principale : existenta celulelor tinere, distrugerea stratului izolator si sudarea celulelor. Stratul
izolator format la suprafata celulelor sectionate este distrus atat datorita actiunii mecanice a
calusului in formare cat si datorita actiunii fiziologice de autoliza. Dupa distrugerea stratului
izolator, celulele altoiului ajung in contact cu cele ale portaltoiului, iar intre membranele acestora se
formeaza o lamela intermediara pectica care realizeaza lipirea lor incheindu-se o prima faza a
sudarii.

In faza urmatoare se stabilesc legaturi intre celulele altoiului si portaltoiului aflate in
contact, prin intermediul plasmodesmelor care trec de la o celula la alta prin porii membranelor
celulare.

Vascularizarea este etapa finala a altoirii si consta in stabilirea legaturilor dintre vasele libro-
lemnoase ale altoiului cu cele ale portaltoiului. Aceasta legatura se realizeaza pe doua cai, reapectiv
prin aparitia si intrarea in functiune in interiorul calusului deja sudat a unei zone generatoare sau
inaintarea simultana prin calus a zonelor generatoare deja existente la altoi si portaltoi pana ce se
intalnesc.

Vascularizarea trebuie sa se realizeze inainte de pornirea in vegetatie a mugurelui altoiului,
deoarece in caz contrar frunzele lastarului altoi nu pot fi aprovizionate cu apa ducand la uscarea
acestuia.

Factorii care influenteaza reusita altoirii sunt de natura biologica, ecologica si tehnologica.
Din grupa factorilor biologici fac parte afinitatea, varsta elementelor utilizate la altoire,
gradul de maturare a tesuturilor si densitatea lemnului.
Afinitatea este o insusire biologica care exprima rudenia intre specii si soiuri ce determina
gradul de compatibilitate la altoire a celor doi parteneri. Cu cat diferentierile biochimice,
morfologice si anatomice dintre altoi si portaltoi sunt mai mari, cu atat mai mica va fi
compatibilitatea acestora in cazul altoirii.
Afinitatea se poate manifesta atat in scoala de vite sub forma afinitatii de altoire, cat si in
plantatiile intrate pe rod sub forma afinitatii de productie.
Afinitatea de altoire se apreciaza pe baza procentului de vite altoite cu sudura completa in
jurul punctului de altoire. In practica viticola afinitatea de altoire se apreciaza dupa procentul de
vite STAS obtinute in scoala de vite. Din acest punct de vedere s-au constatat in cazul aceluiasi soi,
procente diferite de vite STAS, in functie de portaltoiul utilizat la altoire.
Afinitatea de productie este mai complexa si se apreciaza pe baza mai multor criterii :
marimea galmei formate in jurul punctului de altoire, procentul de goluri care apar in plantatie dupa
10-15 ani de la infiintare, cantitatea si calitate productiei, constanta productiei in timp si
longevitatea plantatiei. Supradimensionarea galmei este corelata cu o afinitate scazuta dintre altoi si
portaltoi.

Afinitatea constatata in scoala de vite trebuie analizata si interpretata cumulat cu cea
apreciata in plantatile de vii pe rod. In cazul aceleeasi combinatii altoi-portaltoi, afinitatile de altoire

21

si de productie nu sunt intotdeauna identice. Este de preferat sa se obtina un randament mai scazut
de vite STAS, dar sa se asigure o longevitate mai mare a plantatiilor Viticole, cu procente cat mai
mici de goluri, si cu obtinerea unor producrtii de calitate si constante in timp.
Varsta partenerilor utilizati la altoire are o influientea majora la reusita acesteia. Cu cat
materialul vegetal este mai tanar ca varsta si stadiu biologic, cu atat concresterea si prinderea ala
altoire este mai buna. Din aceste considerente, randamentul de prindere in cazul altoirii in verde
poate ajunge la 70 – 80%, in timp ce in cazul altoirii in uscat, randamentul este de 30 – 40%.
Concresterea si prinderea la altoire este conditionata si de gradul de maturare a lemnului al
celor doi parteneri. Problema maturarii tesuturilor se pune mai ales in cazul portaltoilor, urmarindu-
se ca toamna la recoltare, coardele portaltoi sa contina peste 12% hidrati de carbon.
Densitatea lemnului, la cei doi parteneri de altoire trebuie sa fie cat mai apropiata. O
densitate diferitaa lemnului la altoi si portaltoi are consecinte negative asupra procentului de vite
STAS obtinute in scoala de vite.

Factorii ecologici care influienteaza asupra procesului de altoire sunt: temperatura,
umiditatea, lumina si aerul. Influiente lor este majora, mai ales in timpul fortarii butasilor altoiti.
Temperatura este importanta pentru procesul de calogeneza, care se declanseaza la
temperaturi de 14 – 15°C, se intensifica pana la temperaturi de 28 – 30°C, dupa care se reduce. La
temperaturi superioare celor mentionate se formeaza un calus spongios si abundent, iar sudarea
l;apunctul de altoire este slaba.

Umiditatea, alaturi de temperatura, are un rol hotarator pentru reusita altoirii. Umiditatea
mentine turgescente celulele calusului, si permite desfasurarea normala a proceselor fiziologice din
butasi. Este importanta atat umiditatea din substratul de inradacinare, cat si cea din incaperile de
fortare. In stratul de rumegus utilizat pentru fortare, umiditatea trebuie sa fie de 70 -5%. Umiditatea
aerului din spatiile de fortare trebuie sa fie de cel putin 90% in primele 7 – 8 zile de fortare, dupa
care se reduce la 75 – 80%. Umiditatea trebuie corelata pozitiv cu temperatura pentru a evita
uscarea sau brunificarea calusului.
Lumina contribuie la folosirea economica a substantelor de rezerva ramase in butasi. Cea
mai indicata este lumina naturala, care trebuie sa aiba o intensitate de minim 1000 de lucsi. In caz
de nevoie lumina naturala poate fi completata cu lumina artificiala.
Aerul are un rol foarte important in timpul fortarii, deoarece in acest interval, respiratia
butasilor este foarte intensa, astfel ca necesarul de oxigen este foarte mare. In aceste conditii, aerul
din incaperile de fortare trebuie improspatat de 3 – 4 ori pe zi.
Factorii tehnologici pot influienta pozitiv operatia de altoire sau dimpotriva pot reduce sau
chiar compromite reusita acesteia. Cei mai importanti factori tehnologici sunt: starea foiziologica a
materialului folosit la altoire, starea fitosanitara a acestuia, grosimea simbiontilor, tehnica de
executare a altoirii, si igiena la altoire.
In momentul altoiriii, umiditatea fiziologica a butasilor trebuie sa fie in limitele normale (50
– 55%). Datorita reducerii partiale a umiditatii coardelor in timpul pastrarii, inainte de altoire este
necesara umectarea acestora in bazine cu apa.
Este foarte important ca butasii utilizati la altoire sa aiba o stare fitosanitara
corespunzatoare, sa fie liberi de boli virotice si micoplasme, care se pot transmite foarte usor prin
altoire. Nu se vor utiliza la altoire coardele care provin de la butuci ce prezinta simptome de boli
virotice sau cancer bacterian.

22

Grosimea altoiului si portaltoiului trebuie sa fie aproximativ egala in punctul de altoire,
pentru o suprapunere cat mai xacta a zonelor generatoare. Deoarece portaltoiul are scoarta mai
groasa decat a altoiului, se admite ca altoiul sa aiba o grosime mai mica(cu cel mult 0,5 – 1 mm).
Executarea corecta a operatiei de altoire este o conditie obligatorie pentru reusita altoirii. Timpul de
executare a altoirii trebuie sa fie cat mai scurt pentru a preveni oxidarea suprafetelor sectionate.

23

Sectiunile, in cazul altoilor, trebuiesc executate pe aceeasi parte cu mugurele, cat mai
aproape de acesta, deoarece substantele hormonale si cele de rezerva sunt in cantitate mai mare in
zona mugurelui. Pentru o suprapunere cat mai perfecta, sectiunile altoiului si portaltoiului trebuie sa
fie cat mai proaspete si netede.

Igiena altoirii este foarte importanta pentru a se evita atacul si transmiterea diferitilor agenti
fitopatogeni. Masurio de igiena se iau inainte de altoit, in timpul altoitului si dupa altoit. Inainte de
depozitare, coardele altoi si portaltoi se dezinfecteaza, in timpul altoitului se pastreaza o igiena
deosebita, iar dupa altoire se protejeaza punctul de altoire prin parafinare.

Metode de altoire. In viticultura,se utilizeaza mai multe metode de altoire care se clasifica
dupa organele utilizate la altoire si dupa procedeeele tehnice de executare a altoirii.
Dupa organele utilizate la altoire, altoirea poate fi:
a. altoire in verde
b. altoire in uscat

Dupa procedeele tehnice de executie, altoirea poate fi:
a. altoire in copulatie simpla
b. altoire in copulatie perfectionata
c. altoire mecanizata, cu sectiuni de imbinare in diferite profile(omega, nut si feder, etc)
Tehnologia producerii vitelor la ghivece nutritive

Este o metoda veche de cultivare a vitelor altoite, care a fosat introdusa in Germania in
1930, dupa care a fost perfectionata si promovata pe scara industriala in Franta. Metoda necesita
consumuri mai mari de materiale si energie comparativ cu scoala de vite, dar ofera si o seerie de
avantaje: randamente de vite STAS de 50-65%, inmultirea rapida a soiurilor valoroase, posibilitatea
infiintarii plantatiilor sau a com[pletarii golurilor chiar in anul altoirii, etc.
Tehnologia producerii vitelor altoite la ghivece nutritive cuprinde mai multe verigi

tehnologice:

-Pregatirea materialului biologic, care consta in scoaterea acestuia de la locurile de pastrare,
controlul sanatatii, a viabilitatii mugurilor si a lemnului, dupa care are loc altoirea si fortarea
butasilor, ca in cazul plantarii in solarii.
-Pregatirea solariilor consta in amenajarea straturilor pe care se vor aseza ghivecele cu vite.
Straturile au latimea de 1,5-2m si trebuie sa permita drenarea excesului de apa; pentru aceasta, pe
straturi se aseaza nisip sau pietris marunt.
-Pregatirea ghivecelor . Pentru plantare se pot folosi ghivece de carton, cu sectiunea patrata.
Avand latura de 4 cm si inaltimea de 12 cm sau pungi de polietilena opaca cu latimea la baza de 8
cm si inaltimea de 14 cm. Atat ghivecele cat si pungile prezinta la baza orificii pentru scurgerea
apei. Cu aproximativ o saptamana inaintea plantarii, pungile sau ghivecele se umplu cu amestecul
nutritiv, si se introduc in solar pentru ca temperatura amestecului nutritiv sa fie de cel putin 10°C.
Se pot folosi urmatoarele amestecuri nutritive: 25% turba, 25% mranita, 25% nisip grosier si 1/3
pamant de telina. Sau 1/3 mranita, 1/3 nisip grosier si 1/3 pamant de telina.
-Pregatirea butasilor pentru plantare consta in scoaterea acestora din lazile cu rumegus in
care au avut loc fortarea si calirea, clasarea butasilor necorespunzatori si parafinarea butasilor ce
urmeaza a fi plantati in ghivece. Calendaristic, planatarea are loc intre 15 martie si 10 aprilie, in
functie de zona de cultura si caracteristicile climatice ale anului. Plantarea consta in introducerea
butasilor cu baza pe o adancime de 10-12 cm in amestecul nutritiv diin ghivece, dupa care

24

ghivecele se uda cu 15-20 l apa/m².
-Fortificarea vitelor dureaza 30-40 de zile si in aceasta perioada trebuie dirijati cu atentie

factorii de mediu din solar.

In prima sapatamana temperatura trebuie sa fie de 25-30°C, dupa care se coboara la 20-
22°C. Umiditatea aerului se mentine in primele 2 saptamani la valoarea de 75% dupa care se scade
la 60%. Umiditatea se regleaza cu ajutorul instalatiei de irigare care produce ceata artificiala.
Amestecul nutritiv din ghivece trebuie sa contina in permanenta 28-30% apa. Ex cesul de apa
determina asfixierea radacinilor.

-Fertilizarea vitelor se face cu ingrasaminte foliare bogate in azot in doua-trei reprize. Prima
fertilizare se va face la 3 saptamani de la plantare.
-Combaterea bolilor se face ca si in cazul cultivarii vitelor in solarii pe sol ameliorat.
-Plantarea vitelor in camp la locul definitiv se face incepand din ultima decada a lunii mai si
pana la sfarsitul lunii iunie. In acest scop se aleg vitele corespunzatoare, care au calusul format in
jurul punctului de altoire si care au lastarul principal de 20-25 cm. Plantarea se va face impreuna
cu ghiveciul de carton pentru a nu fi deranjate radacinile. In cazul vitelor plantate in pungi inainte
de plantare se taie pungile la baza. Dupa plantare, prinderea este asigurata de udari repetate.

Pe terenurile viticole nefiloxerate(terenurile nisipoase) infiintarea plantatiilor se poate face
si cu vite nealtoite(vite pe radacini proprii) a carui cost de produtie este mai mic decat cel al vitelor
altoite. Vitele pe radacini proprii se obtin tot in cadrul pepinierelor viticole dar dupa o tehnologie
mai simpla care cuprinde urmatoarele verigi tehnologice:
Recolarea coardelor se face toamna, din aceleasi plantatii si in acelasi mod ca si recoltarea

coardelor altoi.

Fasonarea si pastrarea coardelor peste iarna se face de asemenea in mod identic cu
fasonarea si pastrarea coardelor altoi.
Pregatirea butasilor pentru fortare are loc primavara la sfarsitul lunii martie, inceputul lunii
aprilie si consta in scoatererea de la pastrare, verificarea sanatatii mugurilor si a lemnului, fasonarea
coardelor in lungimi de un buras(40± 2 cm) si indepartarea mugurilor de pe butasi cu exceptia a doi
muguri de pe capatul superior. Butasii astfel pregatiti se umecteaza in bazine timp de 30-48 ore, iar
dupa zvantare se parafineaza si se stratifica in lazi cu rumegus sau in nisip pentru fortare.
Fortarea burtasilor decurge dupa aceleasi norme tehnice ca si in cazul butasilor altoiti si are
drept scop pornirea in vegetatie a mugurilor si formarea primordiilor de radacini. La baza butasilor.
In mod obisnuit, fortarea dureaza 14-16 zile, dar uneori se poate prelungi datorita nepornirii
mugurilor in vegetatie. In aceste situatii fie se prelungese fortarea, fie se applica temperaturi in soc
de 28-30°C, timp de 2-3 zile. In momentul aparitiei lastarilor caldura se intrerupe, butasii se
aclimatizeaza timp de 4-5 zile la temperatura de 8-10°C in vederea plantarii in camp.
Plantarea butasilor fortati se face in scoala de vite sau in solarii. Plantarea in scoala se face
cand temperatura solului depaseste 10 °C si a terecut pericolul brumelor si ingheturilor tarzii, dupa
aceleasi metode ca si in cazul vitelor altoite. In vegetatie, vitele pe radacini proprii se ingrijesc la fel
ca si vitele altoite.

Recoltarea vitelor pe radacini proprii di scoala sau solarii are loc toamna dupa caderea
frunzelor. In cazul in care vitele prezinta cresteri slabe, nu se mai recolteaza si se mai mentin in
scoala inca un an.

Coardele se pot recolta la sfarsitul lunii februarie, eliminandu-se cheltuielile cu pastrarea
peste iarna a acestora. Durata de umectare este de 15 zile. Dupa umectare se trateaza baza butasilor
cu biostimulatori de inradacinare, dupa care butasii se pot introduce in ghivece de plastic (PET),

25

umplute cu un amestec format din pamant de telina, mranita si perlit.
Ghivecele cu vite de vie se tin in incaperi la o temperatura de 18-25°C.

26

CAPITOLUL III
PREZENTAREA CADRULUI NATURAL IN CARE S-AU
FACUT CERCETARILE

Conditiile climatice, care reprezinta u specific al unei regiuni, in special unei regiuni
viticole, nu sunt constante in timp. In zona Timisoarei, locul unde s-au efectuat cercetarile,
temperaturile medii pe perioada 1961-1970 s-au situat in jurul a 10,6 °C. Coeficientul hidrotermal
de 1,11 indica faptul ca aceasta zona(in special Recas) este favorabila culturii soiurilor de vita de
vie pentru vinuri superioare.

In perioada 1991-2001, suma temperaturilor a fost de 4018,16°C, indicand o zona optima
pentru cultura vitei de vie. Durata medie de stralucire a soarelui a fost de 2170,81 de ore pe an,
valoare buna pentru cultura soiurilor de vita de vie pentru vin alb sau a soiurilor de masa cu
maturare timpurie sau mijlocie, dar neindicat soiurilor cu maturare tarzie.
Perioada 2002 – 2006, a fost caracteristica prin cresterea temperaturii medii anuale,
comparativ cu deceniul 7. Podgoriile necesita o temperatura optima de 9 – 10°C, care este
considerata cea mai mica temperatura la inceputul perioadei de vegetatie. Temperaturile medii
inregistrate in perioada 2002 – 2006 au fost de 11,2°C, peste pragul minim.
Temperatura medie in luna cea mai calduroasa este de peste 19°C, ceea ce inseamna ca
acesta regiune viticola ofera conditii climatice bune pentru obtinerea vinurilor superioare.
In 2006 s-a inregistrat insolatia reala cea mai scazuta, de 1371 ore, care au prezentat o
scadere cu 150,5°C, in comparatie cu media multianuala de 1521,5, sau cu 1519, valoare
inregistrata in perioada 1961 – 1970.
Resursele hidrice de 373 mm, inregistrate in perioada 2002-2006, sunt caracterizate printr-
un nivel crescut, comparativ cu valoarea inregistrata in deceniul 7, cand era de 364 mm, in perioada
1 aprilie – 30 septembrie.

Un alt indice important este indicele bioclimatic. Acesta ofera ao evaluare simultana a
temperaturii, insolatiei si umiditatii. In tara noastra, acest indice variaza de la 5 la 15. Valori mai
mici decat 5 – 7 reprezinta resutrse hidrice bogate si resurse heliotermice mai scazute. Anul 2000 a
fost o exceptie, cu o valoare de 8,77, 1991, 1995 si 1999 au fost considerati ani ploiosi.

27

Tabel 5

Caracteristicile climatice ale bazinului viticol Recas

AnulAnnual Maxim

ActivDisponibil

2002

12.12

24.2

3475.81645.8

1511

365.8

2.48

7.84

2003

10.95

24.2

3552.81722.8

1695

304.9

2.29

10.79

2004

11.1

22.5

3265.91435.9

1504

337.8

2.15

7.94

2005

10.75

21.2

3356.21526.2

1526.8

466.5

2.33

6

2006

11.08

24

3360

1530

1371

390

2.09

6.45

Media

11.2

23.22

3402.11572.1

1521.5

373

2.39

7.8

Temperatura
medie(

°C)

Bilantul termic(

°C)Insolatia
reala(ore)

Precipitatii
(mm) 1IV-
30 IX

Indicelele
heliotermic

Indicele
bioclimatic

Datele climatice pentru anii 2003 – 2006

Tabel 6

28

Datele climatice pentru anul 2003

Luna

Precipitatii

Ianuarie

-2.5

69

51

Februarie

-4.8

26

115

Martie

4.7

10

209

Aprilie

10.4

48

222

Mai

20.2

51

312

Iunie

22.8

80.55

339

Iulie

22.4

55

286

August

24.2

4.1

342

Septembrie

16.2

66.3

194

Octombrie

9

113.2

116

Noiembrie

7.5

31.3

118

Decebrie

1.3

22.5

105

Suma

131.4

576.95

2409

Media

10.95

48.08

200.75

Temperatura
medie lunara

Durata de stralucire
a soarelui

Tabel 7

Tabel 8

29

Datele climatice pentru anul 2005

Luna

Precipitatii(mm)

Ianuarie

-0.9

57.8

68.8

Februarie

2.9

38

79.9

Martie

7.2

29.4

205.5

Aprilie

10.8

74.5

177.3

Mai

16.9

61.5

167.5

Iunie

19.7

65.9

288.2

Iulie

21.1

78.7

327.2

August

21.2

104.2

311.2

Septembrie

20.2

81.7

255.4

Octombrie

11.3

57

156.8

Noiembrie

2.8

60.7

103.1

Decebrie

1.6

75.8

66.8

Suma

134.8

785.2

2207.7

Media

11.23

65.43

183.98

temperatura(°
C)

Durata de stralucire
a soarelui(ore)

Datele climatice pentru anul 2004

Luna

Precipitatii

Ianuarie

-2.2

60

71.5

Februarie

1.5

40.3

102

Martie

6

18

152

Aprilie

12.2

59.1

182

Mai

15.2

66.2

257

Iunie

20

34.8

274

Iulie

22.5

45.2

291

August

21.2

76.9

319

Septembrie

15.8

55.6

181

Octombrie

12.7

62.8

146

Noiembrie

6

127

83

Decebrie

2.4

60.8

56

Suma

133.3

706.7

2114.5

Media

11.11

58.89

176.21

Temperatura
medie lunara

Durata de stralucire
a soarelui

Tabel 9

In anul 2006 a fost intregistrata cea mai mica vaoare a insolatiei, de 1371 ore, care a
reprezentat o descrestere de 150,5°C, in comparatie cu media multianuala de 1521,5 si de 1519,
valoare inregistrata in perioada 1961 – 1971.

Tabel 10

Caracterisiticile climatice pentru centrul viticol Recas

30

Anul

Annual Maxim

Activ

Disponibil

2002

12.12

24.2

3475.8

1645.8

1511

365.8

2.48

7.84

2003

10.95

24.2

3552.8

1722.8

1695

304.9

2.29

10.79

2004

11.1

22.5

3265.9

1435.9

1504

337.8

2.15

7.94

2005

10.75

21.2

3356.2

1526.2

1526.8

466.5

2.33

6

2006

11.08

24

3360

1530

1371

390

2.09

6.45

Media

11.2

23.22

3402.1

1572.1

1521.5

373

2.39

7.8

Temperatura
medie(°C)

Bilantul termic(°C)Insolatia
reala(ore)

Precipitatii
(mm) 1IV-
30 IX

Indicelele
heliotermic Indicele
bioclimatic

Datele climatice pentru anul 2006

Luna

Temperatura Precipitatii

Ianuarie

-2

30

74

Februarie

0

42

68

Martie

5

49

105

Aprilie

12

79

191

Mai

16

50

244

Iunie

20

88

244

Iulie

24

50

288

August

20

98

186

Septembrie

18

25

218

Octombrie

12

17

203

Noiembrie

6

31

126

Decebrie

2

21

76

Suma

133

580

2023

Media

11.08

48.33

168.58

Durata de stralucire
a soarelui

CAPITOLUL IV.
CERCETARI PROPRII

Scopul este de a stabili o tehnologie simpla de obtinere a unui material saditor de calitate,
destinat infiintarii unor mici plantatii familiale, pentru doritorii de a cultiva vita de vie, care nu
dispun de resurse financiare foarte mari.

4.1. Materialele si metodele de cercetare

Cercetarile au fost efectuate in 2005-2006, si au vizat obtinerea de butasi inradacinati la
soiurile Feteasca regala, Moldova, Victoria, Muscat Ottonel, Muscat de Hamburg si Chasselas
Dore.

Descrierea soiurilor de vita de vie luate in experiment

Muscat de Hamburg

Sinonime: Black muscat of Alexandria, Snow's Muscat Hamburg – in Anglia
Moscate di Amburgo, Zibbibo nero – in Italia
Muscat Cerni Aleksandriski – in Rusia
Hamburgski Misket – in Serbia si Bulgaria.
Origineqa exacta a soiului Muscat de Hamburg nu este cunoscuta. Dupa uniiampelografi, el
ar fi originar din anglia, iar dupa altii, ar fi originar din Franta, de unde ar fi fost adus in anglia.
Cert este ca acest soi se cultiva in majoritatea tarilor viticole din Europa. Este considerat un hibrid
rezultat din combinatia Muscat de Alexandria cu Frankenthal.
Caractere ampelografice:
La dezmugurire rozeta este pufoasa, verde albicioasa. Frunzele tinere sunt rosietice,
acoperite cu scame rare. Lastarul este verde cu striuri cafenii, iar inflorescenta este ramuroasa.
Frunza adulta este mare, trilobata sau pentalobata cu lobul terminal alungit si ascutit. Limbuo este
verde inchis, usor gofrat, scamos pe partea inferioara. Sinusurile latereale superioare sunt iinguste si
inchise , iar cele laterale inferioare sunt superficiale. Sinusul petiolar este in forma de V.
Flaorea este hermafrodita normala, dar polenul are capacitatea foarte redusa de germinare,
motiv pentru care in plantatii soiul are nevoie de polenizatori.
Strugurii au marime mijlocie spre mare(in medie peste 300 de grame), ramurosi, cu
ramificatiile secundare foarte dezvoltate. Pedunculul este lung si erbaceu, iar boabele sunt asezate
rar. Boabele sunt marisi prezinta neuniformitate in ceea ce priveste marimea lor si culoarea pielitei.
Un cultura se deosebesc doua biotipuri: un biotip cu coarde sferice, usor ovale de culoare neagra
albastruie, si un biotip cu boabe elipsoidale, colorate neuniform in rosu violaceu. Pulpa este
carnoasa, crocanta, cu gust puternic de muscat. Pielita este acoperita cu pruina.

31

32

Insusiri agrobiologice si agrotehnice:
Soiul Muscat de Hamburg are o vigoare mijlocie spre mare. Perioada de vegetatie este

mijlocie(160-170 de zile).

Dezmuguritul are loc la sfarsitul lunii aprile, inflorirea la inceputul lunii iunie, iar coacerea
strugurilor se realizeaza pe parcursul lunii septembrie.
Are rezistenta mijlocie la ger, slaba la seceta si este sensibil la mana, fainare si putregaiul
cenusiu al strugurilor. In anii cu conditii nefavorabile in tipul infloritului, florile nu leaga si cad in
masa, rezultand struguri foarte rari , cu un procent foarte mare de boabe meiate si margeluite.
Soiul are nevoie de caldura si lumina, de aceea da cele mai bune rezultate in zonele colinare
subcarpatice. Da recolte mari si de calitate pe soluri usoare si bine aprovizionate cu substante
nutritive si apa. Portaltoii cei mai indicati sunt: 41B si SO4 .
Incarcatura de rodire recomandata este de 12-16 ochi/m², repartizata pe coardele de rod de
8-12 ochi. Reactioneaza bine la ferilizare, coeficientul de utilizare a ingrasamintelor chimice este
ridicat(1-1.5), iar consumul specific este: N=7,3; P=2,0; K=4,4. In conditiile unei fertilizari
echilibate se obtin sporuri mari de productie si o calitate superioara a strugurilor.
Necesita multe lucrari si operatii in verde: plivitul lastarilor sterili, normarea inflorescentelor
la 20-25 pe butuc, scurtarea inflorescentelor si desfrunzitul partial in toamnele reci si umede pentru
a preveni atacul de putregai cenusiu.

Insusiri tehnologice:

Este un soi de epoca, isi matureaza strugurii la 10-15 zile dupa Chasselas Doré. Productiile
obtinute pot depasi 10-15 t/ha, strugurii la maturitate putand acumula cantitati mari de zahar(160-
170 g/l) si o aciditate de 4,5-5 g/l H2SO4. In plantatiile vitcole de la Recas, in conditii de fertilizare
productia obtinuta a fost de 10989 kg/ha, din care productia marfa a fost de 74%. Datorita rahisului
erbaceu, strugurii au o durata destul de redusa de pastrare pe butuc, de numai 10-15 zile. Datorita
calitatii deosebite a strugurilor, acest soi este considerat :regele soiurilor de struguri pentru masa”.

Variatii si clone:

Datorita vechimii sale, soiul Muscat de Hamburg se prezinta in plantatii ca o populatie
neomogena, ce necesita a fi supusa lucrarilor de selectie. La SCPVV Greaca, Gorodea Grigore a
obtinut in 1973 clona Muscat de Hamburg 424 Gr, care prezinta boabe mari, ovale, negre violacee,
uniforme ca marime si culoare. In 1980, l;a SCPVV Pietroasa Elena Popa a obtinut o alta clona
valoaroasa, Muscat de Hamburg 4 Pt, care se impune prin calitatea deosebita a strugurilor.
Zonare:
Este un soi care se cultiva pe suprafete mari in majoritatea tarilor viticole. LA noi in tara
ocupa o pondere importanta, in cultura cultivandu-se in majoritatea zonelor viticole.care dispun de
resurse ecologice favorabile. Cele mai bune conditii pentru Muscat de Hamburg se intalnesc pe
Terasele Dunarii, in Dobrogea si in podgoriile Dealu Mare si Dealurile Buzaului.

33

Feteasca Regala

Feteasca regala este un soi autohton obtinut in tara noastra intre cele doua razboaie mondiale
in comuna Danes judetul Mures. Provine probabil din incrucisarea naturala Feteasca alba cu Grasa
e Cotnari. Este unul dintre cele mai valoroase soiuri romanesti, probat de faptul ca, desi nu are o
vechime mai mare de 60 de ani, ca urmare a unei lasticitati ecologice pronuntate, este raspandit in
majoritatea podgoriilor din tara noastra, ocupand peste 15000 ha. Se cultiva si in unele tari
invecinate : Rusia, Ungaria, Bulgaria etc.

Caracteristici ecologice:
Are o perioada de vegetatie mijlocie spre lunga (160-210 zile). Dezmugureste devreme,
inaintea majoritatii soiurilor. Cu toate ca este un soi viguros, maturarea lemnului decurge normal,
suportand geruri de -22 – - 20 grade C. In cazul unor ingheturi mai mari mai scazute de - 28 –
-26 grade C butucii isi refac usor elemetele de rod, cu posibilitatea de obtinere a unor recolte
normale chiar din anul al 2-lea de la inghet. Data fiind sensibilitatea sa la seceta intervin restrictii la
extinderea acestui soi in zonele deficitare in precipitatii si pe nisipurile uscate. Manifesta rezistenta
mijocie fata de putregaiul cenusiu.

Comportarea soiului in diferite ecosisteme
Maturarea deplina a strugurilor are loc in decada a 3-a a lunii septembrie (la Pictroasa-
Buzau, Dragasani, Tg Jiu, Odobesti, Iasi etc) si in decada 1 a lunii octombrie ( la Blaj, si Aiud).
Productiile realizate sunt, in general mari, variind in medie de la 10,5 tone/ha (la Blaj) pana la 18
t/ha (la Odobesti). Potentialul productiv foarte ridicat este confirmat de productiile maxime de 20,3
t/ha (la Blaj), 24,1 t/ha ( la Valea Calugareasca) si 25,0 t/ha (la Odobesti), asa cum rezulta din
tabelul 5.29. La cules, concentratia medie in zaharuri din must variaza intre 170g/l in (la Blaj) si
203g/l (la Pietroasa-Buzau) corespunzatoare, in general, obtinerii unor vinuri de calitate superioara.
In toate centrele de experimentare aciditatea totala s-a mentinut ridicata. 5,0 – 6,9 g/l –H2SO4).
Vinurile rezultate contin 9,7 – 11,5% alcool in volum cu 4,36 – 6,34 /l H2SO4 aciditate totala
(tabelul 5.30). Aceste vinuri sunt suple, cu o fructuozitate pronuntata si o aroma specifica de soi.
Cloni omologati. La statiunea de profil din Blaj a fost obtinut clonul Feteasca Regala 21 Bl
cu o productie de 15,8 t/ha si un continut ridicat de zaharuri in must.
Zonarea soiului feteasca regala. Datorita plasticitatii sale ecologice pronuntate, acest soi este
inclus in sortimentul viticol din 129 centre viticole, detinand pozitia de soi recomandat in 74 centre
si de soi autorizat in 55 centre.

Zona cea mai favorabila pentru cultivarea soiului Feteasca regala este cea a podisului
Transilvaniei(judetele Alba, Mures, Bistrita-Nasaud, Cluj), a Crisanei si Maramuresului(jud. Salaj,
Bihor, Satu Mare) si a dealurilor Moldovei(judetele Vrancea, Vaslui, Bacau, Iasi).
Soiul Feteasca regala este destinat producerii vinurlor albe seci de calitate superioara sau de
consum curent. El figureaza de asemenea, ca soi de baza in sortimentul arealelor consacrate
producerii vinulurilor spumante(in 13 centre viticole) si a distilatelor invechite din vin(in 6 centre
viticole).

34

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->