PRODUCEREA VITELOR PE RADACINI PROPRII DESTINATE INFIINTARII PLANTATIlLOR FAMILIALE

1

CUPRINS
Introducere ...............................................................................................................4 Capitolul I Situatia viticulturii pe plan mondial si in Romania ................................................6 Cultura vitei de vie pe plan mondial..........................................................................6 Situatia viticulturii in Romania..................................................................................8 Capitolul II Biologia inmultirii vitei de vie....................................................................................12 Inmultirea vegetativa................................................................................................12 Inmultirea generativa................................................................................................13 Capitolul III Prezentarea cadrului natural in care s-au facut cercetarile.............................28 Capitolul IV. Cercetarile proprii ...................................................................................................32 Descrierea soiurilor de vita de vie luate in experiment .............................................32 Muscat de Hamburg....................................................................................................32 Feteasca Regala..........................................................................................................35 Muscat Ottonel............................................................................................................36 Chasselas Dore............................................................................................................38 Victoria .......................................................................................................................41 Moldova .................................................................................................................32 Rezultatele obtinute.....................................................................................................46 Capitolul V Concluzii.....................................................................................................................58 Bibliografie........................................................................................................................59

2

Introducere
Din cele mai vechi timpuri viticultura a constituit un factor de progres pentru civilizatiile care se ocupau cu aceasta indeletnicire. Strugurele, miraculosul fruct al vitei de vie, l-a atras pe om din cele mai vechi timpuri. Strugurele se regaseste pe emisiunile monetare romane, in sculptura, pictura, literatura, etc. Referitor la struguri, Cicero spunea: "Strugurii sunt un rod al soarelui. Nu cred sa fie ceva mai placut si mai desfatator la vedere ca rodul vitei de vie." Totodata, strugurii sunt cele mai apreciate fructe de pe Pamant, cu toate ca unii il plaseaza pe locul 2 dupa portocale. Viticultura este o stiinta aplicativa care studiaza insusirile morfologice, biologice si masurile tehnologice de cultivare a vitei de vie, cu scopul de a stabili tehnologii moderne de cultura, care sa asigure productii echilibrate cantitativ si calitativ, constante in timp, in conditii de eficienta economica. Termenul de viticultura provine din cuvintele latinesti "vitis", care inseamna vita de vie si "cultura" care inseamna ingrijire, cultivare. Ca stiinta, viticultura s-a format prin sec. al XVIII-lea si s-a dezvoltat foarte mult in secolele XIX - XX o data cu celelalte stiinte biologice, tehnice si economice. Ca stiinta biologica, viticultura studiaza: originea si evolutia vitei de vie, morfologia anatomia, biologia, fiziologia, relatiile vitei de vie cu factorii de mediu, etc. Toate aceste aspecte alcatuiesc bazele biologice ale viticulturii si ajuta la fundamentarea tehnologiilor de cultura a vitei de vie. Ca stiinta tehnologica, viticultura abordeaza diferitele aspecte teoretice si practice care privesc cultura vitei de vie, cum ar fi: tehnologiile de obtinere a materialului saditor viticol, infiintarea plantatiilor viticole, sisteme de cultura si formele de conducere a vitelor, tehnologiile de intretinere a plantatiilor viticole. Tehnologiile de cultura trebuie aplicate in mod diferit de la o zona la alta, de la un soi la altul, tinand cont de principiile viticulturii biologice, astfel incat impactul nociv asupra mediului si a produselor viti-vinicole sa fie minim. Viticultura viitorului va fi una diferita de cea actuala, care sa tina cont in mod hotarator de factorii de mediu, de rationalizarea tuturor mijloacelor de productie astfel incat sa fie respectate standardele privind calitatea produselor agricole si protectia mediului ambiant. Cultura vitei de vie si prepararea vinului reprezinta practici umane realizate din cele mai vechi timpuri, in care conditiile de clima si sol pentru cultura vitei de vie sunt cele mai favorabile.Intre tarile cu viticultura si vinificatie din Europa, Romania ca tara vitivinicola ocupa locul 5 la suprafata viticola, locul 6 la productia de struguri si locul 6 la productia de vin. Sortimentul soiurilor nobile pentru struguri de masa cuprinde soiul Chasselas d’oré, Muscat Hamburg, Afuz Ali, Italia, Victoria, Tamina, Greaca precum si alte soiuri. Din sortimentul soiurilor nobile pentru struguri de vin , 74% reprezinta soiurile pentru vinuri albe si 26% soiurile pentru vinuri rosii. Dintre soiurile nobile pentru vinuri albe mentionam: Feteasca regala, Feteasca alba, Riesling italian, Aligoté, Pinot gris,Muscat Ottonel, Tamaioasa romaneasca, Grasa de Cotnari, Chardonnay, Sauvignon, Traminer roz iar pentru vinuri rosii: Merlot, Feteasca neagra, Babeasca neagra ,Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Cadarca, Burgund mare, Busuioaca de Bohotin si alte soiuri. Romania a devenit stat memmbru al Oficiului International al Viei si Vinului din anul 1927. In anul 2002, Romania a ratificat Acordul privind creearea Organizatiei Internationale a Viei si Vinului, adoptat la Paris la 3 aprilie 2001, aprobat prin Legea nr.297/15.05.2002.

3

Importanta sectorului vitivinicol Prin cultura vitei de vie se valorifica o suprafata de teren insemnata, situata pe pantele dealurilor subcarpatice,ale Dobrogei si ale Podisului Transilvaniei pe care culturile arabile dau rezultate slabe.De asemenea prin viticultura terenurile nisipoase sau partial degradate, impropii altor culturi agricole.

4

CAPITOLUL I SITUATIA VITICULTURII PE PLAN MONDIAL SI IN ROMANIA
Cultura vitei de vie pe plan mondial
Cultura vitei de vie, in conditiile de eficienta economica, este posibila in regiunile in care temperatura medie anuala este cuprinsa intre 9 si 20°C. Suprafetele cultivate cu vita de vie au o distributie insulara, cele mai mari suprafete fiind concentrate intre paralelele de 35 si 51° latitudine nordica si cele de 25 si 38° latitudine sudica. Intre anii 1961-2002, suprafetele cultivate cu cu vita de vie au marcat oscilatii relativ mari determinate de considerente conjuncturale cum ar fi: dezvoltarea mijloacelor de productie, intensificarea schimburilor comerciale, sporirea numerica a populatiei, etc. In anul 1961 suprafata mondiala cultivata cu vita de vie era de 9 333 113 ha, dupa care suprafetele au urmat o evolutie descrescatoare, astfel ca in anul 2003 vita de vie ocupa o suprafata de 7 485 608 ha, cu tendinte de scadere. Scaderile cele mai drastice au avut loc in perioada 19851996 si s-au datorat scaderii suprafetelor viticole in principalele tari cultivatoare din Europa(Spania, Italia, Franta). Din datele privind suprafetele cultivate cu vita de vie pe continente se constata ca cea mai mare parte din suprafetele viticole se gasesc concentrate in Europa, pe locurile urmatoare clasanduse la mare distanta Asia si America de Sud. Comparativ cu anul 1961, in anul 2002 se observa o scadere semnificativa a raportului dintre Europa si restul continentelor privind suprafetele cultivate cu vita de vie. In ultimii ani in Europa, ca urmare a supraproductiei de vin, dar si a politicilor europenein domeniu se constata o scadere continua a suprafetelor cultivate cu vita de vie. In acelasi timp pe celelalte continente, suprafetele viticole au inregistrat o crestere constanta de la un an la altul. Cele mai semnificative cresteri a suprafetelor viticole au avut in Asia, America de Nord si Oceania. Principalele tari cultivatoare de vita de vie, dupa marimea suprafetelor cultivate la nivelul anului 2003, sunt: Spania cu 1 150 000 ha, Franta 860 000 ha, Italia 838 056 ha, Turcia 535 000 ha, SUA 396 000 ha. In functie de acest indicator Romania ocupa locul 9 in lume cu o suprafata de 221 200 ha, iar in 2003 locul 8 cu 243 000. Comparativ cu situatia din anul 1993, in 2003 se poate constata o diminuare a suprafetelor cultivate cu vita de vie in majoritatea tarilor europene. La polul opus se situeaza tarile din celelalte continente, care printr-o politica agresiva in domeniul viticulturii si-au marit considerabil suprafetele ocupand in prezent locuri importante in top. In acest sens cele mai mari progrese au fost inregistrate in: China, locul 5 mondial cu 383 300 ha; Chile, locul 11 cu 168 000 ha si Australia, locul 13 cu 144 000 ha. In afara de tarile amintite cu cele mai spectaculoase progrese, s-au inregistrat cresteri importante a a suprafetelor viticole si in SUA si Iran, care se apropie de marile tari cultivate din Europa. Productia mondiala de struguri a oscilat de la o perioada la alta fiind influientata de tehnologiile de cultura, sortimentul aflat in cultura, politicile economice si alimentare ale marilor

5

tari cultivatoare europene si de suprafetele cultivate. Comparativ cu anul 1961, de cand dispunem de primele date, productia a inregistrat un ritm ascendent pe masura perfectionarii tehnologiilor de cultura, productia maxima fiind in anul 1980, de 66 546 914 tone. Referitor la repartizarea pe continente a productiei mondiale se constata inca o puternica dominanta a Europei care care realizeaza aproape jumatate din productie. Totusi, in Europa, productiile sunt intr-o usoara scadere in ultimii ani ca urmare a restrangerii suprafetelor cultivate. Pe restul continentelor, pe fondul reducerii productiei europene, productiile sunt intr-o crestere continua. Comparativ cu anul 1993, in 2003 cresterile cele mai mari ale productiei au fost inregistrate in Asia: peste 3 000 000 tone, America de Sud, America de Nord, America Centrala: peste 1 000 000 de tone, in timp ce Oceania practic si-a dublat productia. Ca urmare a schimbarilor la nivelul continentelor au aparut modificari importante si in ceea ce priveste topul principalelor tari producatoare. In ultimii ani productiile in majoritatea tarilor europene sunt intr-un usor regres, in timp ce tari ca Argentina, China, Africa de Sud si Australia obtin productii din ce in ce mai mariurcand foarte mult in top. Spre exemplu, fata de anul 1998, in anul 2003, productia in China a crescut de la 2 431 646 tone la 3 934 972 tone, productie care plaseaza China pe locul 5 mondial. Principalele tari producatoare de struguri in anul 2003 au fost Italia-8 053 433 tone, China-3 934 972 tone, Turcia -3 850 000 tone, SUA-6 125 670 tone,etc. In acest clasament Romania ocupa locul 11 cu 1 200 000 tone. In ultimii ani cea mai buna plasare a Romaniei in topul tarilor producatoare de struguri a fost inregistrata in anul 2000, locul 11 cu o productie de 1 295 263 tone. Analizand productia de struguri separat pe directii de productie, la nivelul anilor 1999 si 2000 rezulta ca cele mai mari tari producatoare de struguri pentru masa sunt Turcia, Italia, Chile, SUA, Spania si Grecia. Principalele tari producatoare de stafide sunt: Turcia, Italia, Chile, SUA, Spania Grecia, Iran, Afganistan, Africa de Sud, Siria, etc. Cele mai mari producatoare de vin sunt: Italia, Franta, Spania, SUA, Argentina. Consumul de vin pe locuitor difera de la o tara la alta. Exista tari consumatoare de vin cum ar fi Franta cu 64 litri/an/locuitor; Italia 60l; Luxemburg 60l; tari cu consum mediu Elvetia 44l; Spania 39l; Romania 21 l si tari cu un consum redus de vin sub 10 l/an/locuitor: Finlanda, Norvegia, Turcia, Maroc, etc. Evolutia mondiala a viticulturii se va afla in viitor sub influiente istorice, economice, sociale si religioase diferite de la o tara la alta. In ultimul timp se constata o diversificare a productiei viti-vinicole cu o orientare spre produse nefermentate obtinute din struguri, aceasta orientare fiind o consecinta a supraproductiei de vinuri si a luptei impotriva alcoolismului

6

Tabelul 1. Productia de struguri pentru masa(tone) in anii 1999 – 2000
Tara Franta Grecia Italia Spania Turcia Mexic SUA Chile Anul 1999 2000 1999 2000 1999 2000 1999 2000 1999 2000 1999 2000 1999 2000 1999 2000 Productia 107 000 287 000 310000 1562000 1550000 370200 356000 3400000 3500000 185615 167000 689599 720000 815000 935000 Import 120 000 1413 1000 12000 12000 21000 25000 230 250 51800 57000 381672 440000 97 100 Export 13 000 102 458 110000 576000 570000 100000 95000 47980 50000 107800 110800 238987 300000 475525 568000 Consum intern 214 000 135 955 141000 707000 692000 255000 255000 1652000 1700000 129680 114000 530000 550000 93000 98000 Pentru stafide 50 000 60000 300000 300000 30000 30000 1700000 1750000 157878 139000 248572 269000

Situatia viticulturii in Romania.
Pe teritoriul tarii noastre, vita de vie a fost cultivata din cele mai vechi timpuri. Vechimea acestei indeletniciri se pierde in negura vremurilor, fosilele gasite pe meleagurile noastre demonstreaza existenta vitei de vie aici inca de la inceputul erei tertiare. Istoria cultivarii vitei de vie in Romania din timpuri stravechi, l-au determinat pe scriitorul si istoricul Bogdan Petriceicu Hasdeu sa afirme cu peste un secol in urma, ca “Romanii au fost pururea si fara nici o intrerupere o natiune viti-vinicola”. Arealele viticole romanesti se grupeaza in urmatoarele regiuni viticole:Podisul Transilvaniei, Dealurile Moldovei, Dealurile Munteniei si Olteniei, Banat, Crisana si Maramures, Colinele Dobrogei, Terasele Dunarii, Nisipuri si Alte Terenuri Favorabile din Sudul Tarii. Peste 1 milion de oameni din mediul rural obtin venituri necesare traiului in familie din cultura vitei de vie. Sectorul vitivinicol detine o piata de cca 250 milioane euro. Romania a devenit stat memmbru al Oficiului International al Viei si Vinului din anul 1927. In anul 2002, Romania a ratificat Acordul privind creearea Organizatiei Internationale a Viei si Vinului, adoptat la Paris la 3 aprilie 2001, aprobat prin Legea nr.297/15.05.2002. Patrimoniul viticol national cuprinde totalitatea plantatiilor de vita de vie existente in tara noastra(vii roditoare, altoite pe radacini proprii, hibrizi producatori directi, pepiniere viticole, terenuri in pregatire, centrele de vinificatie, si depozitele de vinuri).Patrimoniul viticol ocupa 1.8% din patrimoniul agricol al Romaniei si 2.8% din suprafata arabila.

7

Zone de favorabilitate Zona foarte favorabila - Regiunea viticola a Colinelor Dobrogei - Regiunea viticola a Dealurilor Moldovei - Regiunea viticola a Dealurilor Munteniei si Olteniei Zona favorabila - Regiunea viticola a Podisului Transilvaniei - Regiunea viticola a Banatului - Regiunea viticola a Nisipurilor si altor Terenuri Favorabile din Sudul Tarii - Regiunea viticola a Crisanei si Maramuresului - Regiunea viticola a Teraselor Dunarii Z.F.F. 75% din suprafata viticola Z.F. 25% din suprafata viticola Perioada de vegetatie si de campanie -perioada de vegetatie 200-220 zile, in functie de soi si conditii de cultura -perioada de plantare octombrie-noiembrie, martie-aprilie -data inceprii recoltatii –inceputul lunii august - pana la sfarsitul lunii octombrie Tabelul2. Date privind consumuri specifice Zona de Soiuri recomandate cultura Moldova Feteasca alba, Feteasca regala, Sauvignon, Riesling italian, Muscat Ottonel, Aligoté, Grasa de Cotnari, Busuiaca de Bohotin, Galbena de Odobesti, Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir Oltenia si Chardonnay, Feteasca alba, Feteasca regala, Sauvignon, Riesling Muntenia italian, Tamaioasa romaneasca, Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir, Feteasca Neagra Colinele Chardonnay, Sauvignon, Pinot gris, Cabernet Sauvignon, Merlot, Dobrogei Pinot noir, Muscat Ottonel Transilvania Traminer roz, Feteasca alba, Feteasca regala, Pinot gris, Riesling italian, Sauvignon Banat Chardonnay, Sauvignon, Riesling italian, Pinot noir, Merlot, Cabernet Sauvignon Din pacate, dificultatile economice si financiare au facut ca acest scurt avant al viticulturii inregistrat imediat dupa 1990sa fie stopat, astfel ca in prezent suprafetele ocupate cu vita de vie sunt intr-o continua scadere. Astazi suprafata viticola a Romaniei este de aproximativ 245 000 ha cu tendinta continua de scadere Multe suprafete viticole chiar in pepiniere consacrate au fost abandonate de noii proprietari care nu au pregatirea stiintifica necesara si poate nici posibilitatile financiare de a aplica o

8

tehnologie de cultura eficienta a vitei de vie.

Tabelul 3. Evolutia suprafetelor cultivate cu vita de vie in Romania(mii hectare)
Indicator Vii pe rod Sector public si mixt Sector privat 1990 213,4 89 124,4 1992 235,4 59,7 157,5 1993 245 60,5 184,5 1994 246,9 60,3 186,6 1995 248,7 60,3 188,4 1996 251,8 60,5 193,3 1997 251,7 57,8 139,9 1998 249 56 193 1999 247 55 192 2000 245 55 190

Alte suprafete sunt ocupate de vii batrane care trebuie defrisate si replantate dupa un anumit timp de pauza. Costul foarte ridicat de infiintare a unui hectar de cu vite de vie a facut ca suprafetele plantate cu vita in ultimul timp sa fie foarte mici. Un alt neajuns al viticulturii actuale il constituie invazia hibrizilor producatori directi care ocupa suprafete importante. Suprafetele mari ocupate cu hibrizi de vita de vie de proasta calitate scad foarte mult sansele vinurilor romanesti de a patrunde pe pietele externe, mai ales in perspectiva integrarii Romaniei in structurile europene. Invazia hibrizilor a fost favorizata de costul mai mic al materialului saditor si tehnologia mai simpla de cultura comparativ cu soiurile nobile. Datorita schimbarii structurii proprietatii asupra terenului, productia de struguri si vin a avut si ea variatii mari in ultimii ani. Tabelul 4. Evolutia productiei totale de struguri si vin in Romania(CSN – 2001) Specificare 1989 1992 1995 1996 1997 1998 Productia de 914,5 905,4 1313,9 1431,4 1179 872 struguri(mii tone) Din care de vin 783,1 802,3 1173,7 1281,6 1061,3 799 Sector 230,7 219,9 295 324,9 227,3 215 public+mixt Sector privat 552,4 586,4 878,7 956,7 834 584 Productie 4463,1 4800,8 6720 7663 5600 5000 vin(mii hl) Sector 1525 1320 1681,5 1349,4 1204,7 1310 public+mixt Sector privat 2928,1 3483,8 5038,5 5713,6 4395,3 3690 1999 1181,4 1061 321 7494 5680 1210 4470 20 00 1289,6 1169 318 851,6 6200 1600 4600

In ultimii ani oferta de struguri este mica si necorespunzatoare din punct de vedere calitativ. Au facut exceptie anii 2000 si 2003, ani deosebiti de favorabili pentru viticultura, cand calitatea strugurilor a fost exceptionala. Din pacate sortimentul de soiuri deficitar calitativ, dificultatile financiare si o dotare neperformanta a complexelor de vinificatie fac ca vinurile romanesti sa fie cu mici exceptii,

9

necompetitive pe piata externa. Dezvoltarea echilibrata a viticulturii romanesti va fi posibila prin aplicarea urmatoarelor masuri: -replantarea terenurilor din arealele delimitate care sunt lasate in parloaga sau sunt cultivate cu alte culturi, folosind la plantare material biologic valoros; -extinderea soiurilor noi si a clonilor valorosi; -reorientarea sortimentului spre soiurle care au cerere pe piata; -stoparea extinderii suprafetelor ocupate cu hibrizi si inlocuirea treptata a acestora; -rationalizarea tehnologiilor de cultura; -alinierea legislatiei la cea europeana in domeniu; -sprijinirea financiara a producatorilor interni si protejarea vinurilor romanesti fata de concurenta celor straine; -aplicarea unei politici fiscale corecte. Fara aplicarea unor masuri ferme de relansare, viticultura romaneasca cu toata traditia sa milenara este in pericol de prabusire totala, mai ales ca peste 70% din plantatii suntbatrane sau imbatranite, iar posibilitatile de inlocuire a acestora sunt foarte scazute.

10

CAPITOLUL II BIOLOGIA INMULTIRII VITEI DE VIE
Reproducerea sau inmultirea este o insusire biologica fundamentala a organismelor vii pe baza careia are loc conservarea si perpetuarea speciilor. Vita de vie se poate inmulti ca si multe alte specii de plante cultivate pe doua cai: pe cale sexuata(generativa) si pe cale asexuata(vegetativa). Inmultirea sexuata este utilizata mai ales in lucrarile de ameliorare a vitei de vie, iar cea asexuata sta la baza tehnologiilor de producere a materialului saditor viticol. Scopul principal al inmultirii vitei de vie este determinat de necesitatea pastrarii calitatii soiurilor si sporirea numarului de indivizi (marirea suprafetei plantatiilor viticole) Inmultirea la vita de vie se face pe doua cai: sexuata sau generativa (amfimixie) si asexuata sau vegetativa (apogamie). Prima cale se utilizeaza in lucrarile de ameliorare a vitei de vie, iar a doua cale in tehnologiile de obtinere a materialului saditor viticol.

Inmultirea generativa a vitei de vie
Inmultirea generativa poate fi realizata pe cale naturala fara interventia omului.si pe cale artificiala, datorita interventiei omului. Indiferent daca este naturala sau artificiala, inmultirea sexuata are la baza procesul de fecundare, cu exceptia cazurilor de apomixie, cand embrionul se dezvolta din nucleul nefecundat. Hibridarea in cazul inmultirii sexuate este de doua tipuri: hibridare sexuala (libera), fara interventia omului si hibridare sexuata artificiala sau controlata cu alegerea genotipurilor de catre om. Tehnologia de producere a puietilor consta in efectuarea urmatoarelor procedee: - extragerea semintelor si pregatirea lor catre semanat; - inmuierea in apa de t oC 18-20, pe 10-12 zile cu schimbarea apei o data la 24 ore; - alegerea si pregatirea terenului (a scolii de puieti), a serelor pentru semanarea semintelor; - semanarea semintelor si ingrijirea plantelor; - recoltarea, clasarea si pastrarea puietilor. Soiurile obtinute pe cale sexuala naturala: Feteasca regala din Grasa si Feteasca alba; Sarba din Reislin italian si Tamaioasa romaneasca etc. Prin hibridarea sexuata controlata: Cardinal, Victoria, Moldova, Riton. Deoarece majoritatea soiurilor de vita de vie sunt alogame, organismul nou format inglobeaza de regula informatia genetica a doi indivizi. Exista si specii, in cazul soiurilor de vita autogame, cand zigotul mosteneste informatia genetica a unui singur individ. In urma inmultirii sexuate, se creaza variabilitatea necesara in procesul de ameliorare a vitei de vie, deoareca descendentii rezultati nu reproduc fidel caracterele soiurilor din care provin. In multirea generativa naturala reprezinta prima metoda de inmultire din istoria cultivarii

11

vitei de vie, ea se mai intalneste si azi la vitele din flora spontana. Semintele mature eliberate din fruct si ajunse in conditii favorabile de germinare, germineaza si dau nastere la plante noi. Prin hibridare naturala au realizat o serie de soiuri valoroase: Feteasca regala, Sarba, Muscat De Adda. Inmultirea generativa artificiala a marcat trecerea de la ecosistemul viticol natural la sistemul viticol primitiv. La inceput, omul a selectionat seminte de la vitele cele mai productive, pe care le-a semanat in apropierea locuintelor. Mai terziu, odata cu descoperirea metodelor de inmultire asexuata, semintele au fost folosite tot mai putin in inmultire, dar a crescut importanta acestora in vederea crearii de noi soiuri. In urma hibridarii artificiale controlate, au rezultat o serie de soiuri foarte valoroase: Cardinal, Perla de Csaba, Italia, Victoria, Greaca, etc. Vitele obtinute prin seminte prezinta urmatoarele caracteristici biologice: intra pe rod tarziu, dupa 5-7 ani; rodirea este neuniforma, numai 20-30% dintre vite rodesc in primii ani, restul intrand esalonat pe rod pana in anii 8-10; nu se reproduc cu fidelitate insusirile plantei mama din care provin, manifestand o mare plasticitate genetica.

Inmultirea vegetativa a vitei de vie
Inmultirea vegetativa, comparativ cu cea generativa, prezinta o serie de avantaje: asigura transmiterea cu mare fidelitate a caracterelor valoroase la descendenti, plantele obtinute sunt relativ uniforme ca vigoare si rodire, intra pe rod dupa 2-3 ani si ajung intr-un interval scurt de timp in perioada de maturare deplina. Datorita acestor avantaje inmultirea vegetativa este generalizata in practica viticola cu toate ca prezinta si unele dezavantaje:posibilitatea transmiterii prin intermediul materialului vegetativ a unor boli virotice sau a micoplasmelor la descendenti si au o plasticitate ecologica destul de redusa a noilor plante. In viticultura se folosesc urmatoarele metode de inmultire vegetativa: butasirea, marcotajul, altoirea si micropropagarea “in vitro”. Pentru inmultirea vegetativa a vitei de vie trebuie indeplinite unele conditii morfologice si fiziologice: - pentru a putea folosi un fragment de coarda sau lastar este necesar ca acesta sa aiba un nod cu un mugure, adica un meristem apical, capabil sa realizeze o tulpina si frunze – canlogeneza; - formarea de tulpina prelevat sa fie in masura sa emite cu usurinta radacini, pentru ca noua planta sa se poata dezvolta – rizogeneza; - formarea tesutului de cicatrizare pe ranile sau pe sectiunile facute butasilor sa favorizeze sudura intre altoi si portaltoi – calogeneza; - lipsa de afinitate dintre altoi si portaltoi poate determina dupa un timp uscarea lastarului. Inmultirea vegetativa prin butasi nealtoiti si marcote a fost cunoscuta odata cu introducerea in cultura a vitei de vie de catre omul primitiv. Inmultirea pe cale vegetativa are loc fara recombinari genetice., deci fara participarea gametilor, astfel incat celulele noii plante au aceeasi zestre ereditara cu cu cele ale plantei din care provin. Nu este insa exclusa aparitia unor mutatii genetice, care apar pe cale naturala sub actiunea factorilor mutageni.

12

Cele mai frecvente sunt mutatiile mugurale care se manifesta prin schimbarea culorii sau marimii strugurilor, a vigorii de crestere si a capacitatii de acumulare a zaharului. La vita de vie au fost identificate mutatii mugurale care au dus la aparitia unor soiuri valoroase. De exemplu soiul Pinot Gris este un soi foarte valoros care provine din soiul Pinot Noir, in urma unei mutatii mugurale. Alt exemplu il constituie soiul Babeasca gri, care este tot o mutatie mugurala a soiului Babeasca neagra la care s-a schimbat culoarea boabelor. Inmultirea prin butasire Butasirea este o metoda foarte veche de inmultire a vitei, ea dateaza de la cultivarea constienta a vitei de vie. Pana la aparitia in Europa a filoxerei(1863), butasirea reprezinta metoda de baza pentru inmultirea vitei de vie datorita avantajelor pe care le oferea: este o metoda usor de aplicat, materialul de inmultire are un cost redus, vitele au o longevitate mai marecomparativ cu vitele altoite si au aceeasi zestre ereditara cu a plantelor din care provin. In prezent, butasirea are o aplicabilitate mai redusa. Ea se foloseste pentru inmultirea rapida a soiurilor si clonelor valoroase, inmultirea hibrizilor producatori directi, a vitelor portaltoi si a soiurilor rezistente. Butasirea mai poate fi utilizata si in cazul vitelor nobile destimate plantarii in terenuri nefiloxerate. Din punct de vedere genetic, butasirea se bazeaza pe faptul ca oricare celula vie poseda intregul cod genetic necesar pentru regenerarea intregului organism. Orice organ sau fragment de organ are o independenta fiziologica temporara fata de planta mama si capacitatea de a-si reface organele care lipsesc, daca conditiile de mediu sunt favorabile. Butasirea foloseste pentru inmultire butasi. Butasul este o portiune de coarda sau lastar care cuprinde cel putin un mugure si care pus in conditii favorabile de mediu, are capacitatea de a-si regenera organele care-i lipsesc. Butasii folositi in practica viticola se pot clasifica dupa mai multe criterii: varsta si gradul de lemnificare a organelor din care provin, dupa lungimea si si grosimea butasilor si dupa numarul de ochi de pe butas. Dupa varsta, butasii pot sa fie: butasi de sub un an, butasi care provin din coardele anuale, si butasi de un an cu o portiune scurta de lemn multianual(butasi cu calcai). Dupa gradul de lemnificare butasii pot fi lemnificati, cei proveniti din coardele anuale si butasi verzi, care provin din lastari. Dupa lungime butasii pot sa fie scurti, sub 30 cm, mijlocii, cand au lungimea intre 30-50 cm, si lungi cand depasesc 50 cm. Dupa grosime butasii pot sa fie subtiri, cand au diametrul mai mic de 6 mm, mijlociu cand au intre 7 si 12 mm in diametru si grosi, cand diametrul depaseste 12mm. Dupa numarul de ochi, butasii pot sa fie de un ochi, folositi pentru inmultirea rapida a soiurilor sau clonelor, si de doi sau mai multi ochi, folositi in cazul butasirii obisnuite. Se realizeaza in doua etape. Intr-o prima etapa se formeaza calusul, iar in a doua etapa se formeaza radacinile .Calusul apare la inceput sub forma unor puncte mici albe sidefii, care se unesc si formeaza un inel circular continuu, care se suprapune pe cambiu sau parenchimul liberian, care de fapt il si genereaza. Calusul numit si tesut de rana, acopera in final toata suprafata selectionata a butasului. In a doua etapa, in dreptul razelor medulare, apar radacinile care au forma conica, culoare alba si sunt orientate catre exterior. Procesul de rizogeneza este stimulat de prezenta mugurelui sau

13

a mugurilor pe butasi deoarece acestea furnizeaza substantele biostimulatoare. Reusita butasirii este conditionata de factorii genetici, biologici, ecologici, tehnologici. Factorii genetici condititoneaza reusita butasirii, deoarece diferitele specii si soiuri au capacitate de inradacinare diferita. Inradacineaza relativ usor soiurile si formele apartinand speciilor V. vinifera, V. riparia, V. labrusca si V. rupestris si mai greu cele apartinand lui V. rubra si V. berlandierii. Factorii biologici care influienteaza procesul de rizogeneza se refera la: actiunea substantelor biostimulatoare, si a enzimelor in procesul de rizogeneza, gradul de maturare a tesuturilor, varsta plantelor si a organelor de planta din care se confectioneaza butasi si fenofaza in care se gaseste organul utilizat la butasire. Plantele sintetizeaza auxine, care au un rol pozitiv in emiterea de radacini, dar si substante inhibitoare(acidul abscisic) care impiedica rizogeneza. Reusita butasirii depinde deci de raporturile care se stabilesc intre aceste doua grupe de substante. Gradul de maturare a tesuturilor influienteaza si el procesul de rizogeneza. S-a constatat ca intre continutul lemnului in amidon si gradul de inradacinare a butasilor este o corelatie pozitiva. De asemenea raportul dintre hidratii de carbon si azot influienteaza formarea radacinilor adventive. Butasii verzi care prezinta un continut ridicat in azot si scazut in hidrati de carbon, in conditii de umiditate ridicata a substratului de inradacinare, nu inradacineaza, sau inradacineaza greu si putrezesc usor. Pentru a evita acest lucru, butasii verzi se confectioneaza din lastari bine expusi la lumina care au un continut mai ridicat in hidrati de carbon. Varsta plantei poate reduce sau stimula capacitatea de emitere de radacini a butasilor. Butasii care provin de la plantele tinere aflate in perioada juvenila inradacineaza mai usor decat butasii proveniti de la vitele batrane, la care cantitatea de inhibitori de la inradacinare este mai mare. In afara de varsta plantelor, este importanta pentru inradacinare si varsta organelor vegetative care se folosesc la butasire. Butasii confectionati din coarde cu varsta de 2-4 ani, inradacineaza in proportie tot mai mica, motiv pentru care nu se utilizeaza in practica viticola. Inradacinarea depinde si de portiunea de lastar sau coarda care se utilizeaza pentru confectionarea butasilor. Cel mai usor inradacineaza butasii confectionati din zona de mijloc a lastarului sau coardei. Fenofazele in care se recolteaza butasii influienteaza si ele rizogeneza. In cazul butasilor verzi, acestia trebuie recoltati cand au o cantitate mai mare de substante de rezerva, adica inainte de inceputul cresterii interne a boabelor cand vita dirijeaza o mare parte din asimilate spre struguri. Butasii lemnosi trebuie recoltati si ei cand au o concentratie maxime in substante de rezerva, adica toamna la 2-3 saptamani dupa caderea frunzelor. Factorii ecologici care influienteaza inradacinarea sunt temperatura, umiditatea, aerul si substratul de inradacinare. Temperatura influienteaza inradacinarea prin nivel si suma. Emiterea de radacini incepe la temperaturi de 10-12°C, dar se desfasoara lent. Ritmul de emitere a radacinilor se intensifica la

14

temperaturi de peste 15°C si atinge nivelul optim la temperaturi de 25-30°C.Suma temperaturilor utile necesare inradacinarii pentru majoriatea soiurilor cultivate este in jur de 300°C. Atat in cazul butasilor verzi cat si a celor lemnificati, temperatura din substratul de inradacinare trebuie sa fie cu 2-3°C mai ridicata decat temperatura din aer. Umiditatea optima pentru inradacinare este in aer de 85%, iar in sol de 60-70% din I.U.A. La aceste valori ale umiditatii raportul aero-hidric al solului este foarte favorabil procesului de rizogeneza. Aerul este si el foarte important, deoarece inradacinarea este asociata cu procese de crestere, ceea ce presupune intensificarea respiratiei si cresterea consumului de oxigen. Pentru satisfacerea necesarului de oxigen este necesara asigurarea unui substrat corespunzator de inradacinare si aerisirea corespunzatoare a incaperilor in care butasirea se realizeaza in climat controlat.

Reusita inradacinarii depinde pe langa factorii climatici si de utilizarea unui substrat de inradacinare corespunzator, care trebuie sa fie permeabil, bine aerat, cu o capacitate buna de retinere a apei, si suficient de bine aprovizionat cu elemente nutritive. Factorii tehnologici exprima interventia utila a omului pentru stimularea inradacinarii si si se refera la alegerea dimensiunilor butasilor, folosirea biostimulatorilor de inradacinare, dirijarea factorilor de mediu si folosirea diferitelor procedee tehnice de stimulare a inradacinarii, cum sunt umectarea si prefortarea. Dimensiunile butasilor utilizati influienteaza emiterea de radacini, in sensul ca butasii de lungime si grosime medie, inradacineaza mai repede si cu indici de calitate superiori fata de butasii scurti. Si subtiri care au o cantitate mai scazuta de substante de rezerva. Folosirea biostimulatorior de inradacinare asigura obtinerea unor randamente superioare de butasi inradacinati si declansarea mai rapida a procesului de rizogeneza. In acest scop se folosesc auxinele exogene cum sunt acidul β-indolil-butilic(AIB) si acidul naftil acetic(ANA). Au fost obtinute rezultate bune si prin utilizarea precursorilor auxinici: Radivit, Radistim si Revital, in concentratie de 2-3%. Inmuierea in apa a butasilor lemnificati contribuie la refacerea umiditatii fiziologice a butasilor pana la valori de 50-55%. Este o operatie necesara, deoarece butasii pot pierde multa apa in timpul insilozarii.
15

Prefortarea se face prin stratificarea butasilor in lazi cu rumegus si aplicarea unui soc termic de 28-30°C la baza butasilor prin care se grabeste emiterea radacinilor. Prefortarea are ca scop reducerea diferentei dintre pornirea in vegetatie a ochilor si emiterea radacinilor. Prin dirijarea factorilor de vegetatie si mentinerea acestora in intervalele optime amintite mai sus, se stimuleaza emiterea de radacini si creste procentul de vite inradacinate. Secventele tehnologice pentru obtinerea butasilor inradacinati sunt diferite in functie de tipul butasilor utilizati care pot sa fie verzi sau lemnificati. Se foloseste in vederea butasirii lastarilor in faza erbacee. Inmultirea se poate practica in conditii de sera sau solar si prezinta urmatoarele secvente tehnologice: -Recoltarea lastarilor pentru butasire -Fasonarea, parafinarea si tratarea cu biostimulatori -Plantarea butasilor in substratul de inradacinare -Inradacinarea butasilor -Repicarea butasilor inradacinati -Plantarea vitelor in ghivece nutritive definitive -Fortificarea vitelor sub umbrare -Plantarea vitelor la locul definitiv Dupa repicat, ghivecele cu vite sunt trecute pe mesele de aclimatizare timp de 7-10 zile, unde se tin sub ceata artificiala. Dupa aclimatizare ghivecele se mai tin in sere pana ce lastarul atinge 10 cm lungime. In aceasta perioada se vor efectua tratamente impotriva manei(Dithane, Vondozeb-0,2%) si a putreghaiului cenusiu(Derosal, Fundazol, Benlate). Plantarea vitelor in ghivece definitive de lut ars sau in pungi de polietilena se face atunci cand lastarii au 10-12 cm lungime. Ghivecele cu vite se mai mentin in sere sau sub umbrare timp de 2-3 saptamani, pentru fortificare, dupa care se planteaza in camp. Inmultirea prin butasi lemnosi se practica adesea in practica viticola cu rezultate bune. Acest tip de butasire utilizeaza pentru inmultire coardele anuale si prezinta urmatoarele secvente tehnologice:recoltarea coardelor, confectionarea butasilor, tratarea butasilor cu biostimulatori, prefortarea butasilor, inradacinarea butasilor si recoltarea vitelor inradacinate. Recoltarea coardelor se face toamna la 2-3 saptamani dupa caderea frunzelor, cand concentratia acestora in substante de rezerva este maxima. Coardele se pastreaza peste iarna in silozuri cu nisip sau in camere frigorifice la 1-4°C. Confectionarea butasilor consta in sectionarea coardelor in butasi de diferite dimensiuni: butasi scurti de 8-10 cm, mijlocii de 25-32 cm si lungi de 40-50 cm. La butasii lungi si mijlocii se vor se vor indeparta ochii de pe butasi cu exceptia a 1-2 ochi pe partea apicala. Butasii confectionati se leaga in pachete de 50-100 de bucati. Tratamentul cu biostimulatori se face prin introducerea pachetelor cu butasi pe o adancime de de 1cm in solutia cu biostimulatori. Fiecare pachet se va roti in solutie timp de cateva secunde pentru a se umecta cat mai bine. Prefortarea butasilor are rolul de a accelera intrarea in activitate a mugurilor si emiterea de

16

radacini la partea bazala a butucilor. Pentru aceasta butasii se stratifica in lazi cu rumegus si se introduc in incaperi incalzite la 25-28°C, timp de 2 saptamani dupa care lazile se mentin in incaperi la 2-4°C, pana conditiile de mediu permit plantarea acestora in camp. Prefortarea poate fininlocuita cu introducerea pachetelor cu butasi in bazine cu apa calda la 45-50°C timp de 30 minute. Inradacinarea butasilor se face prin planatarea lor in sere, solarii, sau direct in camp in scoala de vite. In timpul inradacinarii se executa o serie de lucrari de intretinere cum sunt: udarea, fertilizarea foliara, tratamente impotriva bolilor si daunatorilor. Intretinerea solului, etc. Recoltarea vitelor inradacinate are loc toamna, dupa caderea frunzelor. Vitele se leaga in pachete, se pastreaza peste iarna in silozuri cu nisip, iar primavara se vor planta la locul definitiv. Inmultirea prin marcotaj Marcotajul este utilizat mai ales pentru completarea golurilor in plantatiile de vii roditoare plantate pe nisipuri, in plantatiile de hibrizi producatori directi si in plantatiile cu soiuri rezistente. In plantatiile obisnuite, de pe terenurile pe care se poate dezvolta filoxera, marcotajul este recomandat pentru completarea golurilor doar dupa 15-20 de ani de la plantare. Marcota este o portiune viabila de coarda sau lastar, care pusa in coonditii favorabile de mediu, emite radacini pe portiunea ingropata in sol, fara a fi separata de planta mama. Marcotajul poate avea efect economic si imediat, deoarece vitele obtinute pot sa rodeasca inca din primul an de la inmultire. In preactica viticola exista mai multe metode de marcotaj clasificate dupa gradul de lemnificare a organului vegetativ, care se marcoteaza si dupa procedeele tehnice de executie a marcotajului. Dupa gradul de lemnificare a organelor care se marcoteaza, marcotajulpoate sa fie in verde, cand se utilizeaza lastari si in uscat, cand se utilizeaza coarde de un an. Dupa procedeele tehnice de executare a marcotajului, aceasta se poate realiza prin musuroirea coardelor sau lastarilor, prin ingroparea coardelor sau lastarilor in santuri, prin prabusirea butucilor si prin metoda Versadi. In cazul marcotajului prin musuroire, se pot utiliza ca si marcote coardele anuale sau lastarii. Acesta se acopera la baza cu un musuroi de pamant de 25-30 cm inaltime. Lucrarea se executa primavara devreme, imediat dupa taiere in cazul cand se folosesc ca si marcote coardele enuale sau vara in luna iulie, cand se utilizeaza lastarii. Pe portiunea musuroita, se formeaza radacini adventive. Tpamna se desfac musuroaiele si se recolteaza marcotele taindu-le cu foarfecacat mai aproape de locul de insertie. Marcotele recoltate se pot planmta la locul definitiv imediat dupa recoltare sau se stratifica in silozuri cu nisip si se planteaza in primavara urmatoare. Marcotajul prin ingroparea coardelor in santuri este o metoda care se executa frecvent in cazul completarii golurilor in plantatiile viticole mai vechi de 15 ani. Dupa modul in care se executa marcotajul prin ingroparea coardelor in santuri poate fi de mai multe tipuri: -marcotaj de suprafata-simplu, acea consta in intinderea unei coarde la suprafata solului pana la locul butucului lipsa, unde se indoaie in sus. Coarda nu se desprinde de planta mama, iar mugurii de pe aceasta se indeparteaza cu exceptia a 2-3 muguri. Situati spre varf.

17

-marcotajul de suprafata cu calcai, care se deosebeste de de marcotajul de suprafata prin ingroparea coardei in pamant la 10-15 cm la locul in care acesta se va indoi pentru a forma un nou butuc. Indoitura(calcaiul) se face pentru a facilita formarea radcinilor proprii, fara a separa marcota de planta mama. -Marcotaj semiadanc, este considerat acela in care coardele se ingroapa in pamant la adancimea de 15-20 de cm, fara a fi detasate de planta mama. -Marcotaj adanc, se considera marcotajul care consta in ingroparea coardelor in santuri la adancimea de 35-40 cm, la care se planteaza de obicei vita de vie. Cel mai des utilizat este marcotajul adanc, urmat de cel semiadanc, in timp ce celelalte doua tipuri de marcotaj sunt mai putin practicate. Marcotajul se poate executa in uscat, in perioada de repaus a vitei de vie, sau in verde. Tehnica de executare a marcotajului va fi descrisa in cele ce urmeaza. Cel mai des utilizat este marcotajul adanc, urmat de cel semiadanc, in timp ce celelalte doua tipuri de marcotaj sunt mai putin practicate. Marcotajul se pate executa in uscat, in proioada de repaus a vitei de vie sau in verde, in perioada de vegetatie l farsitul verii, fiind mai putin raspandit.

Inca din timpul verii pe un butuc invecinat golului se aleg 1-2 lastari care nu se supun operatiilor in verde si vor servi in toamna ca marcote. Toamna dupa caderea frunzelor se sapa cu cazmaua un sant pe directia randului, de la butucul cu marcota pana la locul cu butucul lipsa. Latimea santului va fi de 40 cm, iar adancimea de 15-20 cm in cazul marcotajului semiadanc si 3040 cm in cazul marcotajului adanc. Pamantul rezultat in urma sapaturii se va pune de o singura parte a satului. Stratul de pe fundul santuli e va mobiliza pe o latime de cazma. Din cele 2-3 coarde rezervate in acest scop pe butuc se alege una care se asaza pe fundul santului si se va scoate cu varful in locul butucului cae lipseste. Se lasa deasupra solului 2-3 ochi situati la capatul marcotei, ceilalti ochi se extirpa cu un briceag bine ascutit, dupa care peste marcota fixata pe fundul santului se asaza un strat de pamant si se taseaza usor. Pentru a favoriza emiterea si cresterea radacinilor peste stratul de pamant care acopra
18

marcota se asaza un strat uniform de gunoi bine descompus. In continuare santul se va umple cu pamant, iar capatul marcotei aflat deasupra solului se musuroieste. Daca in plantatie, pe acelasi rand, exista mai multe goluri consecutive, se pot trage marcote de pe randurile vecine, numa ca acestea vor fi ingrote mai adanc pentru a nu fi distruse cu ocazia efectuarii lucrarilor solului. Marcotele vor putea fi dspartite de plata mama dupa 2-3 ani, dar deobicei acestea nu se mai despart. Marcotajul da rezultate bune in viile plantate pe nisipuri, in platatiile de hibrizi producatori directisi cele cu soiuri rezistete la filoxera.

Marcotajul prin prabusirea butucilor s-a practicat din cele mai vechi timpuri ajutand la reintinerirea plantatiilor imbatranite. In prezent acest tip de marcotaj este putin practicat, numai pentru completarea golurilor in planatiile de pe nisipuri si in cazul altoirii in verde pentru coborarea punctului de altoire. Pentru executarea acestui tip de marcotaj se sapa cu cazmaua o groapa cat mai aproape de butuc. Adancimea gropii trebuie sa depaseasca baza butasului portaltoi. In groapa respectiva se prabuseste butucul, dupa care se aleg doua sau trei coarde anuale care se marcoteaza prin scoaterea lor cu partea superioara (1-2 ochi) deasupra nivelului solului. Una din marcote va inlocui butucul care a fost prausit, iar celelalte coarde se vor aduce in dreptul golurilor in vederea refacerii densitatii plantatiei. In urma prabusirii, butucii se fortifica ca urmare a inradacinarii puternice a lemnului annual pus in conditii favorabile inradacinarii. In cazul marcotajulu de tip Versadi se utilizeaza ca si marcota o coarda sau un lastar care se conduce la inceput arcuit, apoi vertical descendent si se ingroapa a varf in vederea emiterii de radacini.

19

Inmultirea prin altoire La vita de vie altoirea se practica din cele mai vechi timpuri. Primele scrieri referitoare la altoire dateaza de aproximativ 2000 de ani, dar se presupune ca altoirea este cnoscuta de peste 5000 de ani. In antichitate romanii foloseau altoirea ca mijloc de innobilare a vitelor, inlocuind soiurile vechi cu altele noi mai valoroase sau ca mijoc de sporire a precocitatii si a productiei. Dupa invazia filoxerei in Eurpa in anul 1863, altoirea a devenit metoda de baza pentru inmultirea vitei de vie si singura metoda eficienta de lupta impotriva filoxerei. Ideea altoirii vitelor euro-asiatice pe vite americane rezistente la filoxera dateaza din anul 1869 si apartine franezului Gaston Bassile. Acesta intr-o calatorie in America a vazut intr-un muzeu din Philadelfia expusa o vita din soiul Chasselas care prezenta urmatoarea inscriptie: ,,aceasta vita nu traieste decat altoita pe Mustang” Altoirea si-a facut foarte greu loc in practica viticola, deoarece era un procedeu mai complicat si costisitor care necesita cunostinte tehnice noi, in plus exista temerea ca vitele americane utilizate ca si portaltoi ar putea transmite altoiului gustul foxat si ar influenta negativ calitatea productiei. Bazele teoretice ale altoirii. Altoirea este un procedeu tehnologic complex, ce consta in imbinarea a doua portiuni viabole de planta, in scopul de a mijloci convietuirea dintre ele. Partile simbionte utilizate la altoire sunt portaltoiul, care provine de la vita americana si va reprezenta partea subterana a butucului si altoiul, care reprezinta soiul nobil si va forma partea supraterana a butucului. Ca si metoda de inmultire vegetativa altoirea se bazeaza pe urmatoarele principii fiziologice: independenta fiziologica temporara a portiunilor de material vegetal; insusirea segmentelor vegetale de a forma tesuturi intergamice(calus); sudarea suprafetelor sectionate prin intermediul calusului; diferentierea calusului in tesuturi specializate. In cazul altoirii, atat altoiul cat si portaltoiul isi pastreaza informatia genetica proprie, astfel incat altoirea nu trebuie privita ca un proces de fuziune, ea fiind o simbioza intre cei doi parteneri. Procesul de concrestere morfo-anatomica si fiziologica a altoiului cu portaltoiul se realizeaza in trei etape: calusarea, sudarea si vascularizarea. Concresterea si prinderea la altoire este conditionata de gradul de maturare a lemnului al celor doi parteneri. Problema maturarii tesuturilor se pune mai ales in cazul portaltoilor, urmarinduse ca toamna, la recoltare coardele portaltoi sa contina peste 12% hidrati de carbon. Ca si metoda de inmultire vegetativa altoirea se bazeaza pe urmatoarele principii fiziologice: independenta fiziologica temporara a portiunilor de material vegetal; insusirea segmentelor vegetale de a forma tesuturi intergamice(calus); sudarea suprafetelor sectionate prin intermediul calusului; diferentierea calusului in tesuturi specializate. Calusarea. Calusul este un tesut intermediar de natura parenchimatica, cu un continut in apa de peste 85%. In urma sectionarii coardelor cu ocazia altoirii, suprafetele sectionate vin in contact cu aerul, iar plasma acestora se oxideza formand o pelicula izolatoare, care impiedica pentru o perioada unirea celor doi parteneri. Sub aceasta pelicula atat altoiul cat si portaltoiul formeaza un tesut nou denumit calus sau tesut de rana. Formarea calusului se desfasoara dupa legitati precise, rezultate atat din asimetria coardei, influenta mugurelui cat si datorita polaritatii. In functie de asimetria coardei calusul apare prima data pe partea dorsala si ventrala a

20

coardei, iar apoi pe partea cu jgheab a coardei. Datorita polaritatii calusul apare mai intai si in cantitati mai mari la polul morfologic inferior a celor 2 sectiuni. La inceput calusul apare sub forma a 2 puncte mici, de culoare albsidefie, care se unesc intre ele astfel incat formeaza u inel continuu de calus de jur imprejurul punctului de altoire. Celulele calusului sunt turgescente, cu peretii subtiri si se deshidrateaza usor, de aceea pentru protejarea lor este necesara mentinerea unei umiditati ridicate in jurul punctului de altoire. Sudarea este o faza intermediara a concresterii la altoire si necesita urmatoarele 3 conditii principale : existenta celulelor tinere, distrugerea stratului izolator si sudarea celulelor. Stratul izolator format la suprafata celulelor sectionate este distrus atat datorita actiunii mecanice a calusului in formare cat si datorita actiunii fiziologice de autoliza. Dupa distrugerea stratului izolator, celulele altoiului ajung in contact cu cele ale portaltoiului, iar intre membranele acestora se formeaza o lamela intermediara pectica care realizeaza lipirea lor incheindu-se o prima faza a sudarii. In faza urmatoare se stabilesc legaturi intre celulele altoiului si portaltoiului aflate in contact, prin intermediul plasmodesmelor care trec de la o celula la alta prin porii membranelor celulare. Vascularizarea este etapa finala a altoirii si consta in stabilirea legaturilor dintre vasele librolemnoase ale altoiului cu cele ale portaltoiului. Aceasta legatura se realizeaza pe doua cai, reapectiv prin aparitia si intrarea in functiune in interiorul calusului deja sudat a unei zone generatoare sau inaintarea simultana prin calus a zonelor generatoare deja existente la altoi si portaltoi pana ce se intalnesc. Vascularizarea trebuie sa se realizeze inainte de pornirea in vegetatie a mugurelui altoiului, deoarece in caz contrar frunzele lastarului altoi nu pot fi aprovizionate cu apa ducand la uscarea acestuia. Factorii care influenteaza reusita altoirii sunt de natura biologica, ecologica si tehnologica. Din grupa factorilor biologici fac parte afinitatea, varsta elementelor utilizate la altoire, gradul de maturare a tesuturilor si densitatea lemnului. Afinitatea este o insusire biologica care exprima rudenia intre specii si soiuri ce determina gradul de compatibilitate la altoire a celor doi parteneri. Cu cat diferentierile biochimice, morfologice si anatomice dintre altoi si portaltoi sunt mai mari, cu atat mai mica va fi compatibilitatea acestora in cazul altoirii. Afinitatea se poate manifesta atat in scoala de vite sub forma afinitatii de altoire, cat si in plantatiile intrate pe rod sub forma afinitatii de productie. Afinitatea de altoire se apreciaza pe baza procentului de vite altoite cu sudura completa in jurul punctului de altoire. In practica viticola afinitatea de altoire se apreciaza dupa procentul de vite STAS obtinute in scoala de vite. Din acest punct de vedere s-au constatat in cazul aceluiasi soi, procente diferite de vite STAS, in functie de portaltoiul utilizat la altoire. Afinitatea de productie este mai complexa si se apreciaza pe baza mai multor criterii : marimea galmei formate in jurul punctului de altoire, procentul de goluri care apar in plantatie dupa 10-15 ani de la infiintare, cantitatea si calitate productiei, constanta productiei in timp si longevitatea plantatiei. Supradimensionarea galmei este corelata cu o afinitate scazuta dintre altoi si portaltoi. Afinitatea constatata in scoala de vite trebuie analizata si interpretata cumulat cu cea apreciata in plantatile de vii pe rod. In cazul aceleeasi combinatii altoi-portaltoi, afinitatile de altoire

21

si de productie nu sunt intotdeauna identice. Este de preferat sa se obtina un randament mai scazut de vite STAS, dar sa se asigure o longevitate mai mare a plantatiilor Viticole, cu procente cat mai mici de goluri, si cu obtinerea unor producrtii de calitate si constante in timp. Varsta partenerilor utilizati la altoire are o influientea majora la reusita acesteia. Cu cat materialul vegetal este mai tanar ca varsta si stadiu biologic, cu atat concresterea si prinderea ala altoire este mai buna. Din aceste considerente, randamentul de prindere in cazul altoirii in verde poate ajunge la 70 – 80%, in timp ce in cazul altoirii in uscat, randamentul este de 30 – 40%. Concresterea si prinderea la altoire este conditionata si de gradul de maturare a lemnului al celor doi parteneri. Problema maturarii tesuturilor se pune mai ales in cazul portaltoilor, urmarinduse ca toamna la recoltare, coardele portaltoi sa contina peste 12% hidrati de carbon. Densitatea lemnului, la cei doi parteneri de altoire trebuie sa fie cat mai apropiata. O densitate diferitaa lemnului la altoi si portaltoi are consecinte negative asupra procentului de vite STAS obtinute in scoala de vite. Factorii ecologici care influienteaza asupra procesului de altoire sunt: temperatura, umiditatea, lumina si aerul. Influiente lor este majora, mai ales in timpul fortarii butasilor altoiti. Temperatura este importanta pentru procesul de calogeneza, care se declanseaza la temperaturi de 14 – 15°C, se intensifica pana la temperaturi de 28 – 30°C, dupa care se reduce. La temperaturi superioare celor mentionate se formeaza un calus spongios si abundent, iar sudarea l;apunctul de altoire este slaba. Umiditatea, alaturi de temperatura, are un rol hotarator pentru reusita altoirii. Umiditatea mentine turgescente celulele calusului, si permite desfasurarea normala a proceselor fiziologice din butasi. Este importanta atat umiditatea din substratul de inradacinare, cat si cea din incaperile de fortare. In stratul de rumegus utilizat pentru fortare, umiditatea trebuie sa fie de 70 -5%. Umiditatea aerului din spatiile de fortare trebuie sa fie de cel putin 90% in primele 7 – 8 zile de fortare, dupa care se reduce la 75 – 80%. Umiditatea trebuie corelata pozitiv cu temperatura pentru a evita uscarea sau brunificarea calusului. Lumina contribuie la folosirea economica a substantelor de rezerva ramase in butasi. Cea mai indicata este lumina naturala, care trebuie sa aiba o intensitate de minim 1000 de lucsi. In caz de nevoie lumina naturala poate fi completata cu lumina artificiala. Aerul are un rol foarte important in timpul fortarii, deoarece in acest interval, respiratia butasilor este foarte intensa, astfel ca necesarul de oxigen este foarte mare. In aceste conditii, aerul din incaperile de fortare trebuie improspatat de 3 – 4 ori pe zi. Factorii tehnologici pot influienta pozitiv operatia de altoire sau dimpotriva pot reduce sau chiar compromite reusita acesteia. Cei mai importanti factori tehnologici sunt: starea foiziologica a materialului folosit la altoire, starea fitosanitara a acestuia, grosimea simbiontilor, tehnica de executare a altoirii, si igiena la altoire. In momentul altoiriii, umiditatea fiziologica a butasilor trebuie sa fie in limitele normale (50 – 55%). Datorita reducerii partiale a umiditatii coardelor in timpul pastrarii, inainte de altoire este necesara umectarea acestora in bazine cu apa. Este foarte important ca butasii utilizati la altoire sa aiba o stare fitosanitara corespunzatoare, sa fie liberi de boli virotice si micoplasme, care se pot transmite foarte usor prin altoire. Nu se vor utiliza la altoire coardele care provin de la butuci ce prezinta simptome de boli virotice sau cancer bacterian.

22

Grosimea altoiului si portaltoiului trebuie sa fie aproximativ egala in punctul de altoire, pentru o suprapunere cat mai xacta a zonelor generatoare. Deoarece portaltoiul are scoarta mai groasa decat a altoiului, se admite ca altoiul sa aiba o grosime mai mica(cu cel mult 0,5 – 1 mm). Executarea corecta a operatiei de altoire este o conditie obligatorie pentru reusita altoirii. Timpul de executare a altoirii trebuie sa fie cat mai scurt pentru a preveni oxidarea suprafetelor sectionate.

23

Sectiunile, in cazul altoilor, trebuiesc executate pe aceeasi parte cu mugurele, cat mai aproape de acesta, deoarece substantele hormonale si cele de rezerva sunt in cantitate mai mare in zona mugurelui. Pentru o suprapunere cat mai perfecta, sectiunile altoiului si portaltoiului trebuie sa fie cat mai proaspete si netede. Igiena altoirii este foarte importanta pentru a se evita atacul si transmiterea diferitilor agenti fitopatogeni. Masurio de igiena se iau inainte de altoit, in timpul altoitului si dupa altoit. Inainte de depozitare, coardele altoi si portaltoi se dezinfecteaza, in timpul altoitului se pastreaza o igiena deosebita, iar dupa altoire se protejeaza punctul de altoire prin parafinare. Metode de altoire. In viticultura,se utilizeaza mai multe metode de altoire care se clasifica dupa organele utilizate la altoire si dupa procedeeele tehnice de executare a altoirii. Dupa organele utilizate la altoire, altoirea poate fi: a. altoire in verde b. altoire in uscat Dupa procedeele tehnice de executie, altoirea poate fi: a. altoire in copulatie simpla b. altoire in copulatie perfectionata c. altoire mecanizata, cu sectiuni de imbinare in diferite profile(omega, nut si feder, etc) Tehnologia producerii vitelor la ghivece nutritive Este o metoda veche de cultivare a vitelor altoite, care a fosat introdusa in Germania in 1930, dupa care a fost perfectionata si promovata pe scara industriala in Franta. Metoda necesita consumuri mai mari de materiale si energie comparativ cu scoala de vite, dar ofera si o seerie de avantaje: randamente de vite STAS de 50-65%, inmultirea rapida a soiurilor valoroase, posibilitatea infiintarii plantatiilor sau a com[pletarii golurilor chiar in anul altoirii, etc. Tehnologia producerii vitelor altoite la ghivece nutritive cuprinde mai multe verigi tehnologice: -Pregatirea materialului biologic, care consta in scoaterea acestuia de la locurile de pastrare, controlul sanatatii, a viabilitatii mugurilor si a lemnului, dupa care are loc altoirea si fortarea butasilor, ca in cazul plantarii in solarii. -Pregatirea solariilor consta in amenajarea straturilor pe care se vor aseza ghivecele cu vite. Straturile au latimea de 1,5-2m si trebuie sa permita drenarea excesului de apa; pentru aceasta, pe straturi se aseaza nisip sau pietris marunt. -Pregatirea ghivecelor . Pentru plantare se pot folosi ghivece de carton, cu sectiunea patrata. Avand latura de 4 cm si inaltimea de 12 cm sau pungi de polietilena opaca cu latimea la baza de 8 cm si inaltimea de 14 cm. Atat ghivecele cat si pungile prezinta la baza orificii pentru scurgerea apei. Cu aproximativ o saptamana inaintea plantarii, pungile sau ghivecele se umplu cu amestecul nutritiv, si se introduc in solar pentru ca temperatura amestecului nutritiv sa fie de cel putin 10°C. Se pot folosi urmatoarele amestecuri nutritive: 25% turba, 25% mranita, 25% nisip grosier si 1/3 pamant de telina. Sau 1/3 mranita, 1/3 nisip grosier si 1/3 pamant de telina. -Pregatirea butasilor pentru plantare consta in scoaterea acestora din lazile cu rumegus in care au avut loc fortarea si calirea, clasarea butasilor necorespunzatori si parafinarea butasilor ce urmeaza a fi plantati in ghivece. Calendaristic, planatarea are loc intre 15 martie si 10 aprilie, in functie de zona de cultura si caracteristicile climatice ale anului. Plantarea consta in introducerea butasilor cu baza pe o adancime de 10-12 cm in amestecul nutritiv diin ghivece, dupa care

24

ghivecele se uda cu 15-20 l apa/m². -Fortificarea vitelor dureaza 30-40 de zile si in aceasta perioada trebuie dirijati cu atentie factorii de mediu din solar. In prima sapatamana temperatura trebuie sa fie de 25-30°C, dupa care se coboara la 2022°C. Umiditatea aerului se mentine in primele 2 saptamani la valoarea de 75% dupa care se scade la 60%. Umiditatea se regleaza cu ajutorul instalatiei de irigare care produce ceata artificiala. Amestecul nutritiv din ghivece trebuie sa contina in permanenta 28-30% apa. Ex cesul de apa determina asfixierea radacinilor. -Fertilizarea vitelor se face cu ingrasaminte foliare bogate in azot in doua-trei reprize. Prima fertilizare se va face la 3 saptamani de la plantare. -Combaterea bolilor se face ca si in cazul cultivarii vitelor in solarii pe sol ameliorat. -Plantarea vitelor in camp la locul definitiv se face incepand din ultima decada a lunii mai si pana la sfarsitul lunii iunie. In acest scop se aleg vitele corespunzatoare, care au calusul format in jurul punctului de altoire si care au lastarul principal de 20-25 cm. Plantarea se va face impreuna cu ghiveciul de carton pentru a nu fi deranjate radacinile. In cazul vitelor plantate in pungi inainte de plantare se taie pungile la baza. Dupa plantare, prinderea este asigurata de udari repetate. Pe terenurile viticole nefiloxerate(terenurile nisipoase) infiintarea plantatiilor se poate face si cu vite nealtoite(vite pe radacini proprii) a carui cost de produtie este mai mic decat cel al vitelor altoite. Vitele pe radacini proprii se obtin tot in cadrul pepinierelor viticole dar dupa o tehnologie mai simpla care cuprinde urmatoarele verigi tehnologice: Recolarea coardelor se face toamna, din aceleasi plantatii si in acelasi mod ca si recoltarea coardelor altoi. Fasonarea si pastrarea coardelor peste iarna se face de asemenea in mod identic cu fasonarea si pastrarea coardelor altoi. Pregatirea butasilor pentru fortare are loc primavara la sfarsitul lunii martie, inceputul lunii aprilie si consta in scoatererea de la pastrare, verificarea sanatatii mugurilor si a lemnului, fasonarea coardelor in lungimi de un buras(40± 2 cm) si indepartarea mugurilor de pe butasi cu exceptia a doi muguri de pe capatul superior. Butasii astfel pregatiti se umecteaza in bazine timp de 30-48 ore, iar dupa zvantare se parafineaza si se stratifica in lazi cu rumegus sau in nisip pentru fortare. Fortarea burtasilor decurge dupa aceleasi norme tehnice ca si in cazul butasilor altoiti si are drept scop pornirea in vegetatie a mugurilor si formarea primordiilor de radacini. La baza butasilor. In mod obisnuit, fortarea dureaza 14-16 zile, dar uneori se poate prelungi datorita nepornirii mugurilor in vegetatie. In aceste situatii fie se prelungese fortarea, fie se applica temperaturi in soc de 28-30°C, timp de 2-3 zile. In momentul aparitiei lastarilor caldura se intrerupe, butasii se aclimatizeaza timp de 4-5 zile la temperatura de 8-10°C in vederea plantarii in camp. Plantarea butasilor fortati se face in scoala de vite sau in solarii. Plantarea in scoala se face cand temperatura solului depaseste 10 °C si a terecut pericolul brumelor si ingheturilor tarzii, dupa aceleasi metode ca si in cazul vitelor altoite. In vegetatie, vitele pe radacini proprii se ingrijesc la fel ca si vitele altoite. Recoltarea vitelor pe radacini proprii di scoala sau solarii are loc toamna dupa caderea frunzelor. In cazul in care vitele prezinta cresteri slabe, nu se mai recolteaza si se mai mentin in scoala inca un an. Coardele se pot recolta la sfarsitul lunii februarie, eliminandu-se cheltuielile cu pastrarea peste iarna a acestora. Durata de umectare este de 15 zile. Dupa umectare se trateaza baza butasilor cu biostimulatori de inradacinare, dupa care butasii se pot introduce in ghivece de plastic (PET),

25

umplute cu un amestec format din pamant de telina, mranita si perlit. Ghivecele cu vite de vie se tin in incaperi la o temperatura de 18-25°C.

26

CAPITOLUL III PREZENTAREA CADRULUI NATURAL IN CARE S-AU FACUT CERCETARILE
Conditiile climatice, care reprezinta u specific al unei regiuni, in special unei regiuni viticole, nu sunt constante in timp. In zona Timisoarei, locul unde s-au efectuat cercetarile, temperaturile medii pe perioada 1961-1970 s-au situat in jurul a 10,6 °C. Coeficientul hidrotermal de 1,11 indica faptul ca aceasta zona(in special Recas) este favorabila culturii soiurilor de vita de vie pentru vinuri superioare. In perioada 1991-2001, suma temperaturilor a fost de 4018,16°C, indicand o zona optima pentru cultura vitei de vie. Durata medie de stralucire a soarelui a fost de 2170,81 de ore pe an, valoare buna pentru cultura soiurilor de vita de vie pentru vin alb sau a soiurilor de masa cu maturare timpurie sau mijlocie, dar neindicat soiurilor cu maturare tarzie. Perioada 2002 – 2006, a fost caracteristica prin cresterea temperaturii medii anuale, comparativ cu deceniul 7. Podgoriile necesita o temperatura optima de 9 – 10°C, care este considerata cea mai mica temperatura la inceputul perioadei de vegetatie. Temperaturile medii inregistrate in perioada 2002 – 2006 au fost de 11,2°C, peste pragul minim. Temperatura medie in luna cea mai calduroasa este de peste 19°C, ceea ce inseamna ca acesta regiune viticola ofera conditii climatice bune pentru obtinerea vinurilor superioare. In 2006 s-a inregistrat insolatia reala cea mai scazuta, de 1371 ore, care au prezentat o scadere cu 150,5°C, in comparatie cu media multianuala de 1521,5, sau cu 1519, valoare inregistrata in perioada 1961 – 1970. Resursele hidrice de 373 mm, inregistrate in perioada 2002-2006, sunt caracterizate printrun nivel crescut, comparativ cu valoarea inregistrata in deceniul 7, cand era de 364 mm, in perioada 1 aprilie – 30 septembrie. Un alt indice important este indicele bioclimatic. Acesta ofera ao evaluare simultana a temperaturii, insolatiei si umiditatii. In tara noastra, acest indice variaza de la 5 la 15. Valori mai mici decat 5 – 7 reprezinta resutrse hidrice bogate si resurse heliotermice mai scazute. Anul 2000 a fost o exceptie, cu o valoare de 8,77, 1991, 1995 si 1999 au fost considerati ani ploiosi.

27

Tabel 5 Caracteristicile climatice ale bazinului viticol Recas

Anul 2002 2003 2004 2005 2006 M e d ia

T e m p e ra tu ra m e d i °C ) e( A n n u a l M a x im 12 .1 2 24.2 10 .9 5 24.2 11.1 22.5 10 .7 5 21.2 11 .0 8 24 11.2 23 .2 2

P r e c i p i ta ti i B i l a n tu l te r m i)c (I n so l a ti a (m m ) 1 I V I- n d i c e l e l e I n d i c e l e °C A c ti v D i sp o n i brie a l a (o r e ) 3 0 I X h e l i o te r m b c o c l i m a ti c l ii 34 75 .8 1 6 45 .8 1 51 1 365.8 2 .4 8 7.84 35 52 .8 1 7 22 .8 1 69 5 304.9 2 .2 9 10.79 32 65 .9 1 4 35 .9 1 50 4 337.8 2 .1 5 7.94 33 56 .2 1 5 26 .2 1 52 6.8 46 6 .5 2 .3 3 6 3360 1530 1371 390 2 .0 9 6.45 34 02 .1 1 5 72 .1 1 52 1.5 373 2 .3 9 7 .8

Datele climatice pentru anii 2003 – 2006
Tabel 6

Datele climatice pentru anul 2003
Luna Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decebrie Suma Media Temperatura Durata de stralucire medie lunara Precipitatii a soarelui -2.5 69 51 -4.8 26 115 4.7 10 209 10.4 48 222 20.2 51 312 22.8 80.55 339 22.4 55 286 24.2 4.1 342 16.2 66.3 194 9 113.2 116 7.5 31.3 118 1.3 22.5 105 131.4 576.95 2409 10.95 48.08 200.75

28

Tabel 7

Datele climatice pentru anul 2004
Luna Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decebrie Suma Media Temperatura Durata de stralucire medie lunara Precipitatii a soarelui -2.2 60 71.5 1.5 40.3 102 6 18 152 12.2 59.1 182 15.2 66.2 257 20 34.8 274 22.5 45.2 291 21.2 76.9 319 15.8 55.6 181 12.7 62.8 146 6 127 83 2.4 60.8 56 133.3 706.7 2114.5 11.11 58.89 176.21

Tabel 8

Datele climatice pentru anul 2005
Luna Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decebrie Suma Media tempe ratura( ° Dura ta de stralucire C) Precipitatii(mm) a soare lui(ore ) -0.9 57.8 68.8 2.9 38 79.9 7.2 29.4 205.5 10.8 74.5 177.3 16.9 61.5 167.5 19.7 65.9 288.2 21.1 78.7 327.2 21.2 104.2 311.2 20.2 81.7 255.4 11.3 57 156.8 2.8 60.7 103.1 1.6 75.8 66.8 134.8 785.2 2207.7 11.23 65.43 183.98

29

Tabel 9

Datele climatice pentru anul 2006
Luna Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decebrie Suma Media Durata de stralucire Temperatura Precipitatii a soarelui -2 30 74 0 42 68 5 49 105 12 79 191 16 50 244 20 88 244 24 50 288 20 98 186 18 25 218 12 17 203 6 31 126 2 21 76 133 580 2023 11.08 48.33 168.58

In anul 2006 a fost intregistrata cea mai mica vaoare a insolatiei, de 1371 ore, care a reprezentat o descrestere de 150,5°C, in comparatie cu media multianuala de 1521,5 si de 1519, valoare inregistrata in perioada 1961 – 1971. Tabel 10 Caracterisiticile climatice pentru centrul viticol Recas
Temperatura medie(°C) Annual Maxim 12.12 24.2 10.95 24.2 11.1 22.5 10.75 21.2 11.08 24 11.2 23.22 Bilantul termic(°C) Insolatia Activ Disponibil reala(ore) 3475.8 1645.8 1511 3552.8 1722.8 1695 3265.9 1435.9 1504 3356.2 1526.2 1526.8 3360 1530 1371 3402.1 1572.1 1521.5 Precipitatii (mm) 1IV- Indicelele Indicele 30 IX heliotermic bioclimatic 365.8 2.48 7.84 304.9 2.29 10.79 337.8 2.15 7.94 466.5 2.33 6 390 2.09 6.45 373 2.39 7.8

Anul 2002 2003 2004 2005 2006 Media

30

CAPITOLUL IV. CERCETARI PROPRII
Scopul este de a stabili o tehnologie simpla de obtinere a unui material saditor de calitate, destinat infiintarii unor mici plantatii familiale, pentru doritorii de a cultiva vita de vie, care nu dispun de resurse financiare foarte mari.

4.1. Materialele si metodele de cercetare
Cercetarile au fost efectuate in 2005-2006, si au vizat obtinerea de butasi inradacinati la soiurile Feteasca regala, Moldova, Victoria, Muscat Ottonel, Muscat de Hamburg si Chasselas Dore.

Descrierea soiurilor de vita de vie luate in experiment
Muscat de Hamburg Sinonime: Black muscat of Alexandria, Snow's Muscat Hamburg – in Anglia Moscate di Amburgo, Zibbibo nero – in Italia Muscat Cerni Aleksandriski – in Rusia Hamburgski Misket – in Serbia si Bulgaria. Origineqa exacta a soiului Muscat de Hamburg nu este cunoscuta. Dupa uniiampelografi, el ar fi originar din anglia, iar dupa altii, ar fi originar din Franta, de unde ar fi fost adus in anglia. Cert este ca acest soi se cultiva in majoritatea tarilor viticole din Europa. Este considerat un hibrid rezultat din combinatia Muscat de Alexandria cu Frankenthal. Caractere ampelografice: La dezmugurire rozeta este pufoasa, verde albicioasa. Frunzele tinere sunt rosietice, acoperite cu scame rare. Lastarul este verde cu striuri cafenii, iar inflorescenta este ramuroasa. Frunza adulta este mare, trilobata sau pentalobata cu lobul terminal alungit si ascutit. Limbuo este verde inchis, usor gofrat, scamos pe partea inferioara. Sinusurile latereale superioare sunt iinguste si inchise , iar cele laterale inferioare sunt superficiale. Sinusul petiolar este in forma de V. Flaorea este hermafrodita normala, dar polenul are capacitatea foarte redusa de germinare, motiv pentru care in plantatii soiul are nevoie de polenizatori. Strugurii au marime mijlocie spre mare(in medie peste 300 de grame), ramurosi, cu ramificatiile secundare foarte dezvoltate. Pedunculul este lung si erbaceu, iar boabele sunt asezate rar. Boabele sunt marisi prezinta neuniformitate in ceea ce priveste marimea lor si culoarea pielitei. Un cultura se deosebesc doua biotipuri: un biotip cu coarde sferice, usor ovale de culoare neagra albastruie, si un biotip cu boabe elipsoidale, colorate neuniform in rosu violaceu. Pulpa este carnoasa, crocanta, cu gust puternic de muscat. Pielita este acoperita cu pruina.

31

32

Insusiri agrobiologice si agrotehnice: Soiul Muscat de Hamburg are o vigoare mijlocie spre mare. Perioada de vegetatie este mijlocie(160-170 de zile). Dezmuguritul are loc la sfarsitul lunii aprile, inflorirea la inceputul lunii iunie, iar coacerea strugurilor se realizeaza pe parcursul lunii septembrie. Are rezistenta mijlocie la ger, slaba la seceta si este sensibil la mana, fainare si putregaiul cenusiu al strugurilor. In anii cu conditii nefavorabile in tipul infloritului, florile nu leaga si cad in masa, rezultand struguri foarte rari , cu un procent foarte mare de boabe meiate si margeluite. Soiul are nevoie de caldura si lumina, de aceea da cele mai bune rezultate in zonele colinare subcarpatice. Da recolte mari si de calitate pe soluri usoare si bine aprovizionate cu substante nutritive si apa. Portaltoii cei mai indicati sunt: 41B si SO4 . Incarcatura de rodire recomandata este de 12-16 ochi/m², repartizata pe coardele de rod de 8-12 ochi. Reactioneaza bine la ferilizare, coeficientul de utilizare a ingrasamintelor chimice este ridicat(1-1.5), iar consumul specific este: N=7,3; P=2,0; K=4,4. In conditiile unei fertilizari echilibate se obtin sporuri mari de productie si o calitate superioara a strugurilor. Necesita multe lucrari si operatii in verde: plivitul lastarilor sterili, normarea inflorescentelor la 20-25 pe butuc, scurtarea inflorescentelor si desfrunzitul partial in toamnele reci si umede pentru a preveni atacul de putregai cenusiu. Insusiri tehnologice: Este un soi de epoca, isi matureaza strugurii la 10-15 zile dupa Chasselas Doré. Productiile obtinute pot depasi 10-15 t/ha, strugurii la maturitate putand acumula cantitati mari de zahar(160170 g/l) si o aciditate de 4,5-5 g/l H2SO4. In plantatiile vitcole de la Recas, in conditii de fertilizare productia obtinuta a fost de 10989 kg/ha, din care productia marfa a fost de 74%. Datorita rahisului erbaceu, strugurii au o durata destul de redusa de pastrare pe butuc, de numai 10-15 zile. Datorita calitatii deosebite a strugurilor, acest soi este considerat :regele soiurilor de struguri pentru masa”. Variatii si clone: Datorita vechimii sale, soiul Muscat de Hamburg se prezinta in plantatii ca o populatie neomogena, ce necesita a fi supusa lucrarilor de selectie. La SCPVV Greaca, Gorodea Grigore a obtinut in 1973 clona Muscat de Hamburg 424 Gr, care prezinta boabe mari, ovale, negre violacee, uniforme ca marime si culoare. In 1980, l;a SCPVV Pietroasa Elena Popa a obtinut o alta clona valoaroasa, Muscat de Hamburg 4 Pt, care se impune prin calitatea deosebita a strugurilor. Zonare: Este un soi care se cultiva pe suprafete mari in majoritatea tarilor viticole. LA noi in tara ocupa o pondere importanta, in cultura cultivandu-se in majoritatea zonelor viticole.care dispun de resurse ecologice favorabile. Cele mai bune conditii pentru Muscat de Hamburg se intalnesc pe Terasele Dunarii, in Dobrogea si in podgoriile Dealu Mare si Dealurile Buzaului.

33

Feteasca Regala Feteasca regala este un soi autohton obtinut in tara noastra intre cele doua razboaie mondiale in comuna Danes judetul Mures. Provine probabil din incrucisarea naturala Feteasca alba cu Grasa e Cotnari. Este unul dintre cele mai valoroase soiuri romanesti, probat de faptul ca, desi nu are o vechime mai mare de 60 de ani, ca urmare a unei lasticitati ecologice pronuntate, este raspandit in majoritatea podgoriilor din tara noastra, ocupand peste 15000 ha. Se cultiva si in unele tari invecinate : Rusia, Ungaria, Bulgaria etc. Caracteristici ecologice: Are o perioada de vegetatie mijlocie spre lunga (160-210 zile). Dezmugureste devreme, inaintea majoritatii soiurilor. Cu toate ca este un soi viguros, maturarea lemnului decurge normal, suportand geruri de -22 – - 20 grade C. In cazul unor ingheturi mai mari mai scazute de - 28 – -26 grade C butucii isi refac usor elemetele de rod, cu posibilitatea de obtinere a unor recolte normale chiar din anul al 2-lea de la inghet. Data fiind sensibilitatea sa la seceta intervin restrictii la extinderea acestui soi in zonele deficitare in precipitatii si pe nisipurile uscate. Manifesta rezistenta mijocie fata de putregaiul cenusiu. Comportarea soiului in diferite ecosisteme Maturarea deplina a strugurilor are loc in decada a 3-a a lunii septembrie (la PictroasaBuzau, Dragasani, Tg Jiu, Odobesti, Iasi etc) si in decada 1 a lunii octombrie ( la Blaj, si Aiud). Productiile realizate sunt, in general mari, variind in medie de la 10,5 tone/ha (la Blaj) pana la 18 t/ha (la Odobesti). Potentialul productiv foarte ridicat este confirmat de productiile maxime de 20,3 t/ha (la Blaj), 24,1 t/ha ( la Valea Calugareasca) si 25,0 t/ha (la Odobesti), asa cum rezulta din tabelul 5.29. La cules, concentratia medie in zaharuri din must variaza intre 170g/l in (la Blaj) si 203g/l (la Pietroasa-Buzau) corespunzatoare, in general, obtinerii unor vinuri de calitate superioara. In toate centrele de experimentare aciditatea totala s-a mentinut ridicata. 5,0 – 6,9 g/l –H2SO4). Vinurile rezultate contin 9,7 – 11,5% alcool in volum cu 4,36 – 6,34 /l H 2SO4 aciditate totala (tabelul 5.30). Aceste vinuri sunt suple, cu o fructuozitate pronuntata si o aroma specifica de soi. Cloni omologati. La statiunea de profil din Blaj a fost obtinut clonul Feteasca Regala 21 Bl cu o productie de 15,8 t/ha si un continut ridicat de zaharuri in must. Zonarea soiului feteasca regala. Datorita plasticitatii sale ecologice pronuntate, acest soi este inclus in sortimentul viticol din 129 centre viticole, detinand pozitia de soi recomandat in 74 centre si de soi autorizat in 55 centre. Zona cea mai favorabila pentru cultivarea soiului Feteasca regala este cea a podisului Transilvaniei(judetele Alba, Mures, Bistrita-Nasaud, Cluj), a Crisanei si Maramuresului(jud. Salaj, Bihor, Satu Mare) si a dealurilor Moldovei(judetele Vrancea, Vaslui, Bacau, Iasi). Soiul Feteasca regala este destinat producerii vinurlor albe seci de calitate superioara sau de consum curent. El figureaza de asemenea, ca soi de baza in sortimentul arealelor consacrate producerii vinulurilor spumante(in 13 centre viticole) si a distilatelor invechite din vin(in 6 centre viticole).

34

Feteasca regala

Muscat Ottonel Origine: Acest soi a fost obtinut in Franta, in orasul Angers, de catre Robert Moreau, in 1852, dintr-un amestec de semiinte provenite din fecundare din fecundari libere. Dupa ultimele cercetari, se pare ca este rezltatul hibridarii dintre soiurile Muscat de Samur x Chasselas Dore. Caractere ampelografice: La dezmugurire, rozeta este de culoare aramie bronzata, intensa, cu o rozeta peroasa. Frunza adulta este mijlocie, orbiculara, trilobata sau pentalobata, cu sinusurile laterale superioare adanci, inchise, ovoidale, cele inferioare deschise in forma de U, sinusul petiolar inchis elipsoidal. Cambiul este de culoare verde deschis, marginile rasfrante catre fata superioara, in forma de palnie, cu centrul in punctul petiolar, peros pe nervuri pe fata inferioara. Dintii sunt mici, lati la baza si cu marginile rotunjite. Intreaga frunza este asemanatoare cu cea de la soiul Chasselas Dore. Floarea este hermafrodita, normala. Strugurii sunt mici spre mijloci, cilindrici, uneori aripati cu boabele asezate des pe ciorchine, incat se deformeaza. Bobul este mijlociu-sferic cu pielita groasa, de culoare verde-galbui, acoperita cu pruina densa, ceea ce ii da un aspect albicios. Pulpa este semirezistenta, cu aroma de muscat. Lastarii au vigoare mijlocie, meritale scurte, de culoare verde, cu striuri bronzate pe partea insorita. Coardele toamna sunt striate si de culoare brun roscata. Insusirile agrobiologice: Soi cu perioada mijlocie de vegetatie(165-175 de zile) si cerinte termice reduse, necesitand
35

2500-2900°C, bilant termic activ. Vigoarea de crestere este mijlocie, iar fertilitatea este foarte ridicata, peste 85% lastari fertili, frecvent cu doua etaje de inflorire. Matureaza foarte bine lemnul lastarilor si diferentiaza mugurii de rod de la baza coardei. Dezmugureset in a doua parte a lunii aprilie, parga strugurilor are loc devreme, la inceputul luni august, iar maturarea se realizeaza la doua saptamani dupa Chasselas Dore(epoca a IV-a). Toamna frunzele se ingalbenesc devreme, ceea ce indica precocitatea soiului. Rezistente biologice: soi cu toleranta buna la ger (-20°C, -22°C), mai putin rezistent la seceta, sensibil la mana si fainare, mijlociu rezistent la putregaiul cenusiu, sensibil la atacul moliilor strugurilor, mai ales in sudul tarii si in arealele mai secetoase. In ultimii ani, soiul Muscat Ottonel sa dovedit a fi sensibil la putregaiul acid al inflorescentelor, manifestat prin brunificarea unor parti a inflorescentelor dupa legarea boabelor, boala fiind cauzata de ciuperci diin genul Botrytis, avand ca vectori nematozii. Insusirile agrotehnice si agrobiologice Se cultiva cu rezultate bune pe terenurile in panta, cu expozitii insorite, si pe soluri cu fertilitate mijlocie sau scazuta, dar cu umiditate asigurata(treimea din mijloc a plantei). Cele mai fine soiuri se obtin pe solurile scheletice, calcaroase. Se preteaza foarte bine la conducerea pe semitulpina in cordon bilateral cu taiere in elemente scurte de rod(cepi de 2-3 ochi), incarcatura de rod fiind de 16-18 ochi/m². Prin fertilizare si irigare se obtin sporuri importante de productie, dozele recomandate fiind: azot 100 kg/ha, fosfor 150 kg/ha, potasiu 100 kg/ha. s.a. In Dobrogea, soiul sufera de seceta, fiind irigat cu o norma de 1500 – 2000 m²/ha, aplicata in 2-3 udari, astfel pierde frunzisul inca din luna august. Tehnologic, Muscat Ottonel, in zonele racoroase este de iinalta calitate. La maturarea deplina acumuleaza cantitati mari de zaharuri: 190 – 200 g/l, iar prin supramaturare atinge 250-270 g/l si un continut ridicat in substante aromate. In zonele mai calduroase, soiul are un neajuns major, lipsa de aciditate 3,3-3,8 g/l. Acid sulfuric si un coontinut ridicat in enzime oxidazice, ceea ce face ca vinurile obtinute sa fie usor predispuse la casare(brunificare). Producrtiile de struguri sunt variabile in functie de arealul de cultura, de la 7-8 t/ha la Lechiinta, pana la 12-14 t/ha la Iasi. Variatii si clone: la SCDVV Blaj, in 1995, a fost omologata clona Muscat Ottonel – 12 Bl, caracterizata prin productie de 17t/ha. Zonare Muscat Ottonel este un soi cu o mare plasticitate ecologica. Cele mai bune rezultate le da iin podgoriile racoroase din Transilvania si nordul Moldovei. Este cultivat si in podgoriile colinare din Muntenia, Oltenia si Dobrogea.

36

Muscat Ottonel

Chasselas Dore Sinonime Chasselas de Fountainbleau, Chasselas de Florence, Chasselas de Tomery, Chasselas croquant – In Franta; Chasselas dorato, Marzemina binca – In Italia; Florenci Joana – In Spannia; Rozmarintraube, Terravin – In Elvetia; Weiser Gutedel, Edelweiss – In Germania si Austria; Gyongszolo, Feher Gyongyszolo – In Ungaria; Plemenca – In Serbia; White Chasselas White Muscadine – In Anglia. Este un soi foarte vechi, cunoscut inca din anul 1200. El este soiul cel mai raspandit din cadrul soiurilor pentru masa, fiind, nu cu mult timp in urma, preferat de catre viticultori si consumatori, datorita productivitatii sale. In prezent preferintele consumatorilor sunt indreptate spre soiurile cu bob mare. Se cultiva in aproape toate tarile viticole, fiind considerat soi cosmopolit. Datele privind originea sa sunt contradictorii, unii ampelografi il considera de origine franceza, altii de origine elvetiana, iar altii il considera ca provenind din Asia Mica, din zona Constantinopolului. Caractere ampelografice Rozeta este pufoasa, de culoare vere cu nuante rosiatice. Lastarul este glabru, cu nuante rosiatice, pe partea expusa la soare. Frunzele tinere sunt lucioase, ondulate, de culoare verde rosiatica. Inflorescenta ete uniaxiala, cilindrica sau cilindro-conica. Floarea este hermafrodita normala, pe tipul 5, cu stamine lungi, ovar conic, stil alungit, si stigmat circular. Polenul este fertil. Carceii sut mari, bifurcati, colorati in verde galbui. Frunza adult este de marime mijlocie, pentalobata, mai rar trilobata, cu marginile usor orientate spre fata superioara. Limbul este usor basicat, de cuoare verde galbui, glabru pe ambele fete. Sinusurile laterale superioare au forma variabila, de cele mai multe ori au forma de elipsa sau lira. Sinusurie laterale inferiare sunt superficiale. Sinusul petiolar poate fi deschis in forma de V sau uneori inchis sub forma de elipsa. Petilul este lung (7-11 cm), verde cu nuante rosiatice si prezinta peri scurti. Strugurii sunt conici sau cilindro-conici de marime mijlocie. In multe cazuri, prima
37

ramificatie a ciorchinelui este transformata in carcel care uneori poarta 2-3 boabe. Boabele sunt asezate potrivit de des in ciorchine, au forma sferica si marime mijlocie. Pielita are culoare verde galbuie, cu pete ruginii pe partea insorita. Miezul este semicrocant cu gust specific soiului. Samanta este ovala de marime mijlocie cu salaza putin diferentiata. Coardele au o culoare caenie roscata mai itensa la noduri.

Insusiri Agrobiologice si agrotehnice Soiul are o vigoare redusa spre mijlocie, fertilitate si productivitate mare, cu 2-3 inflorescente pe lastar. Procentul lastarilor fertili este de 59,5-85,7 %, cu o medie de 76,6 %. Valorile coeficientilor de fertilitate si a indicilor de productivitate sunt: c.f.r. -1.15; c.f.a – 1.56; i.p.r. - 181; i.p.a. – 249. Soiul are o perioada de vegetatie mijlocie (~160 zile); Dezmugureste devreme, in prima jumatate a lunii aprilie, infloeste la sfarsitul lunii mai, inceputul lunii iunie. Are o rezistenta buna la ger si seceta, dar este foarte sensibi la mana. Este tolerant la oidium si putregaiul cenusiu. Soiul are o mare plasticitate fata de conditiile de mediu, putand fi cultivat in toate regiunile tarii. Totusi, cele mai bune rezultate se obtin pe terenurile scheletice si cu expozitie sudica. Se comporta bine altoit pe Riparia gloire, SO4-4, 140 Ru, 41 B. Incarcatura de rodire recomandata este de 11 – 14 ochi/m², repartizata pe coarde de 8-12 ochi. Datorita productivitatii, are un consum specific ridicat de elemente nutritive si raspunde favorabil la fertilizare. Caracteristici tehnologice Isi matureaza strugurii pe parcursul lunii septembrie, in functie de zona de cultura. Productiile obtinute sunt mari, de pana la 16 – 20 t/ha, din care productia marfa este de peste 70%. Strugurii acumuleaza la maturitatea de consum in medie 165 g/l si aciditate de 4,4 g/l H2SO4. Durata de pastrare a strugurilor pe butuc este 20-25 de zile. Datorita compozitiei Datorita compozitiei chimice echilibrate a strugurilor, acestia pot fi utilizati in vinificatie. Variatii si clone Datorita vechimii sale, soiul Chasselas Dore este o populatie neomogena cu numeroase biotipuri. Raspandirea foarte mare a acestui soi, si calitatile sale au atras atentia a numerosi cercetatori , de aceea in cultura se gasesc numeroase clone. In Franta sunt certificate mai multe clone, dintre care cele mai valoroase sunt clonele 41 si 201(Galet 1990). In Romania a fost obtinuta in 1987, la S.C.V.V.. Iasi, de catre Calistru Gheorghe, clona Chasselas Dore – 20 Is, care se remarca prin productii mari si constante. Zonare Soiul Chasselas Dore se intalneste in majoritatea tarilor cultivatoare de vita de vie, dar ponderea este din ce in ce mai scazuta, fiind inlocuit, treptat de soiuri cu bob mare, care sunt preferate de consumatori. Si la noi in tara, soiul Chasselas Dore, inca detine o pondere importanta in cultura , dar

38

suprafetele cultivate cu acesta sunt din ce in ce mai putine, fiind inlocuite cu alte soiuri mai valoroase.

Chasselas dore

39

Victoria Soiul a fost obtinut in anul 1978, de catre Victoria Lepadatu, prin hibridarea sexuata controlata a soiurilor Cardinal x Afuz Ali. Este unul diintre cele mai valoroase soiuri romanesti de struguri pentru masa. Caractere ampelografice Frunza adulta este intreaga, uneori trilobata, de marime mijlocie. Limbul este glabru, de culoarea verde aramie. Sinusurile laterale sunt superficiale, iar sinusul petiolar este deschis in forma de V. Floarea este hermafrodita normala. Strugurii sunt conici sau cilindroconici, mari, cu o greutate medie de 480-500 g. Boabele sunt marisi foarte mari(6,5-8 grame), ovoidale, cu pielita de culoare galbena – chihlimbarie. Pulpa este semicrocantacu gust franc, placut si echilibrat. Insusiri agrobiologice si agrotehnice Victoria are o dezmugurire tarzie, de aceea rareori este afectat de brumele si ingheturile tarzii de primavara. Prezinta o vigoare mijlocie spre mare, o fertilitate si o producrtivitatebuna. Prezinta procente ale lastarilor fertili de 65-75%, iar valorile coeficientilor de fertilitate si a indicilor de productie vitali sunt: c.f.r.= 0,9-1,1; c.f.a.=1,5 – 1,8; i.p.r.=389 – 410, i.p.a.= 580 – 625(A. Dobrei, 2001). Valorile superioare ale indicilor de productivitate sunt determinate de greutatea medie mare a strugurilor. Are o rezistenta mijlocie la ger, suportand temperaturi de -18, -20°C si o rezistenta buna la seceta, mana, fainare si putregaiul cenusiu al strugurilor. In anumiti ani, cu conditii nefavorabile in timpul infloritului este predispus la meiere si margeluire. Da rezultate bune pe terenurile bine insorite, cu soluri fertile. Are o buna afinitate la altoire cu portaltoii 140 Ru, So4-4, SC-26. Se preteaza la conducerea in forme semiinalte si inalte. Incarcatura de rodire recomandata este de 14-16 ochi/m² repartizati pe coarde de rod. Reactioneaza la fertilizare prin sporuri mari de productie. Necesita lucrari si operatii in verde, in special normarea inflorescentelor la 10 – 14 inflorescente pe butuc si scurtarea inflorescentelor. Efectul acestor operatii in verde se reflecta printr-o calitate sporita a productiei. Insusiri tehnologice Este uin soi II – III, care isi matureaza strugurii intre 1 si 30 august, in functie de zona de cultura. Da productii mari, de peste 4-4,5 kg/butuc, respecticv 16-18 tone/hectar, cu procent de 8488% productie-marfa. La maturitatea de consum, struguri acumuleaza in medie 140 grame zaharuri/litru si o aciditate de 3,5-3,9 g/l H2SO4. Strugurii au o durata mare de pastrare pe butuc (de peste 30 zile) si o buna rezistenta la transport si pastrare. Este un soi foarte apreciat in special pentru marimea boabelor, intrecand in acest sens, toate soiurile cu maturare timpurie si mijlocie, uneori si pe cele cu maturare tarzie. Zonare

40

Se cultiva cu bune rezultate in podgoria Dragasani, dar si in podgoriile de pe Terasele Dunarii si din Dobrogea (Zimnicea, Greaca, Ostrov, etc). Soiul este recomandat in toate podgoriile si centrele viticole specializate in productia strugurilor pentru masa, unde poate inlocui soiurile Regina Viilor si Cardinal.

Moldova Esenţa soiului: Moldova – soi nou creat de viţa de vie în rezultatul hibridării interspecifice a soiului Guzali cara cu Seiv Vilar 12-375, cu productivitate de 12 – 15 t/ha, struguri sunt folosiţi pentru consum curent, masa strugurelui 320 g, pote fi păstrat pînă în martie-aprilie, transportabil. Avantaje: Rezistenţa sporită la iernare, mană, făinare, antracnoză, putregaiul cenuşiu, producţie ecologic curată. Omologat in Republica Moldova în anul 1980.

41

Secventele tehnologice pe care le-am aplicat au fost
Recoltarea coardelor s-a facut la sfarsitul lunii februarie, in jurul datei de 23, eliminanduse cheltuielile cu pastrarea peste iarna a acestora. Pregatirea butasilor s-a realizat ca si in cazul tehnologiei clasice de obtinere a vitelor pe radacini proprii, tehnologie descrisa la capitolul II, diferind doar durata umectarii, care a fost de 15 zile. Tratarea butasilor cu stimulatori de inradacinare s-a facut dupa umectare, cu biostimulatori de inradacinare(Radistim), dupa care butasii au fost introdusi in ghivece de plastic, confectionate din ambalaje de sucuri si apa minerala, umplute cu un amestec format din pamant de telina, mranita si perlit. Ghivecele cu vite au fost tinute in incaperi la o termperatura de 18-25°C in timp de 40 zile, timp in care fost udate abundent o data la 3-4 zile. Astfel incat pamantul din ghiveci sa ramana mereu umed. In aceasta perioada, lastarii au crescut 20-30 cm. Inainte de plantarea in camp, la locul definitiv, care a avut loc la sfarsitul lunii aprilie, vitele au fost aclimatizate timp de 8 zile, pentru a se obisnui cu conditiile climaticedin camp. Consideram ca aceasta metoda de obtinere a vitelor pe radacini proprii este indicata in cazul unui necesar moderat de vite pe radacini proprii, in cazul micilor exploatatii, viticole, care nu dispun de dotarile necesare unei pepiniere viticole.

42

4.2.Rezultatele obtinute:

43

44

4.2.Rezultatele obtinute:
In fiecare saptamana s-au facut observatii asupra inmuguririi si inradacinarii butasilor.

Tabelul 5:

Dimensiunile organelor vitei in momentul plantarii (2005)
Soiul Feteasca Regala Muscat Ottonel Moldova Victoria Muscat de Hamburg Chasselas Dore (MT) Media Diferente fata de Lungimea martor(lungimea Nr radacini Medie Totala corditei(cm) corditei) Semnificatia 4.3 16.3 70.09 21.2 4.3 3.8 15.7 59.66 18.6 1.7 4.2 20.1 84.42 25.6 8.7 * 3.1 14.7 45.57 24.1 7.2 * 2.6 11.1 28.86 10.2 -6.7 0 3.9 16.2 63.18 16.9 3.65 15.68 58.63 19.43 Lungimea radacinii(cm)

DL 5% 6,01

1% 11,23

0,1% 20,17

In momentul plantarii, numarul mediu de radacini/vita a fost de 3,65 cm, cu limite cuprinse intre 2,6 la Muscat de Hamburg si 4,3 la Feteasca Regala. In privinta lungimii radacinilor, aceasta a fost multumitoare la toate soiurile, media fiind de 15,68 cm. Intre soiuri exista diferente evidente, lungimea medie cea mai mica a fost in cazul soiului Muscat de Hamburg , de 11,1 cm, iar cea mai mare, la Moldova, de 20,1cm. In privinta lungimii corditei, cu exceptia soiului Muscat de Hamburg, care a prezentat cresteri mai reduse, restul soiurilor au avut o comportare corespunzatoare. Soiurile Moldova si Victoria, au avut cele mai mari cordite, de 25,6 cm. Respectiv 24,1 cm. Acestea au si inregistrat fata de martor, diferente semnificative.

45

Tabelul 6.

Dimensiunile organelor vitei in momentul plantarii (2006)
Soiul Feteasca Regala Muscat Ottonel Moldova Victoria Muscat de Hamburg Chasselas Dore (MT) Media Diferente fata de Lungimea martor(lungimea Nr radacini Medie Totala coardei corditei) Semnificatia 4.95 18.75 92.69 24.38 4.95 4.41 18.06 79.59 21.39 1.96 4.91 23.12 113.59 29.44 10.01 * 3.63 16.91 61.31 27.72 8.28 * 3.02 12.77 38.5 11.73 -7.71 0 4.6 18.63 85.74 19.44 4.25 18.04 78.57 22.35 Lungimea radacinii(cm)

DL 5% 6,91

1%

11,34

0,1%

21,4

In momentul plantarii, numarul mediu de radacini/vita a fost de 4,25 cm, cu limite cuprinse intre 3,02 la Muscat de Hamburg si 4,95 la Feteasca Regala. In privinta lungimii radacinilor, aceasta a fost multumitoare la toate soiurile, media fiind de 18,04 cm. Intre soiuri exista diferente evidente, lungimea medie cea mai mica a fost in cazul soiului Muscat de Hamburg , de 38,5 cm, iar cea mai mare, la Moldova, de 113,59cm. In privinta lungimii corditei, cu exceptia soiului Muscat de Hamburg, care a prezentat cresteri mai reduse, restul soiurilor au avut o comportare corespunzatoare. Soiurile Moldova si Victoria, au avut cele mai mari cordite, de 25,6 cm, respectiv 24,1 cm. Acestea au si inregistrat fata de martor, diferente semnificative.

Tabel 7.

Dimensiunile organelor vitei in momentul plantarii (2005 – 2006)
Soiul Feteasca Regala Muscat Ottonel Moldova Victoria Muscat de Hamburg Chasselas Dore (MT) Media Diferente fata de Lungimea martor(lungimea Nr radacini Medie Totala corditei corditei) Semnificatia 4.62 17.52 81.39 22.79 4.62 4.1 16.88 69.62 20 1.83 4.56 21.61 99 27.52 9.35 * 3.36 15.8 53.44 25.91 7.74 * 2.81 11.93 33.68 10.97 -7.2 0 4.25 17.42 74.46 18.17 3.95 16.86 68.6 20.89 Lungimea radacinii(cm)

DL 5% 6,48

1% 11,28

0,1% 20,34

46

Calculand o medie intre cei doi ani anteriori, numarul mediu de radacini/vita a fost de 3,95 cm, cu limite cuprinse intre 2,81 la Muscat de Hamburg si 4,62 la Feteasca Regala. In privinta lungimii radacinilor, aceasta a fost multumitoare la toate soiurile, media fiind de 16,86 cm. Intre soiuri exista diferente evidente, lungimea medie cea mai mica a fost in cazul soiului Muscat de Hamburg , de 11,93 cm, iar cea mai mare, la Moldova, de 21,61cm. In privinta lungimii corditei, cu exceptia soiului Muscat de Hamburg, care a prezentat cresteri mai reduse, restul soiurilor au avut o comportare corespunzatoare. Soiurile Moldova si Victoria, au avut cele mai mari cordite, de 27,52 cm, respectiv 25,91 cm. Acestea au si inregistrat fata de martor, diferente semnificative.

Graficele cresterilor anuale Legenda: Column C: lungimea medie a radacinii Column D: lungimea totala a radacinii Column E: lungimea coardei

Dimensiunile organelor vitei in momentul plantarii 2005
90 80 70 60 50 40 30 20 10 0 Feteasc a Regala Muscat Ottonel Moldov a Victoria Muscat de Hambur g Chassel as Dore (MT)

dimensiuni(cm)

Column C Column D Column E

soiul

47

Dimensiunile organelor vitei in momentul plantarii 2006
120 100

dimensiuni(cm)

80 60 40 20 0 Feteasc a Regala Muscat Ottonel Moldov a Victoria Muscat de Hambur g Chassel as Dore (MT) Column C Column D Column E

soiul

Dimensiunile org. vitei in momentul plantarii(media 2005-2006)
120

dimensiuni(cm)

100 80 60 40 20 0 Fetea sca Regal a Musc at Otton el Moldo va Victori a Musc at de Hamb urg Chass elas Dore (MT) Column C Column D Column E

soiul

48

Tabel 8.

Cresterile anuale in primul an dupa plantare(2005)
Soiul Feteasca Regala Muscat Ottonel Moldova Victoria Muscat de Hamburg Chasselas Dore (MT) Media Nr. lastari Cresteri anuale(cm) Diferente fata Medii Totale de martor Semnificatia 1.3 52.92 68.8 4.6 1.4 43.93 61.5 -2.7 0 1.6 67.5 108 43.8 * 1.2 48.25 57.9 -6.3 0 1.1 37.55 41.3 -22.9 00 1.4 45.86 64.2 1.33 49.33 66.95 -

DL 5% 5,96

1% 13,02

0,1% 21,11

Cresterile anuale in primul an dupa plantare sunt foarte importante si arata si modul in care vitele pe radacini proprii se pot adapta la conditiile de mediu exterior. In primul an dupa plantare, soiurile au avut un numar mediu fata de lastar de 1,33, aceasta si datorita operatiilor in verde efectuate de catre noi, prin care am indepartat o parte din lastari, pentru a favoriza cresterea si maturarea lastarilor care au ramas pe butuc(lungimea medie a lastarilor a diferit de la un soi la altul, cei mai viugurosi fiind lastarii soiului Moldova, de 67,5 cm, cordite de dimensiuni mai mici au fost inregistrate in cazul soiurilor Muscat de Hamburg, si Muscat Ottonel(37,55 cm, si respectiv 43,93 cm). La toate soiurile, lungimea medie a corditei a fost corespunzatoare pentru primul an de vegetatie.

Tabel 9.

Cresterile anuale in primul an dupa plantare(2006)
Cresteri anuale(cm) Soiul Nr. lastari Medii Totale Feteasca Regala 1.5 52.92 Muscat Ottonel 1.62 43.55 Moldova 1.92 64.69 Victoria 1.4 47.43 Muscat de Hamburg 1.28 37.22 Chasselas Dore (MT) 1.67 44.32 Media 1.56 48.35 Diferente fata de martor Semnificatia 79.12 5.29 70.73 -3.11 124.2 50.37 * 66.59 -7.25 47.5 -26.34 00 73.83 76.99 -

DL 5% 8,23

1% 17,19

0,1% 31,2

In primul an dupa plantare, soiurile au avut un numar mediu fata de lastar de 1,56 , aceasta si datorita operatiilor in verde efectuate de catre noi, prin care am indepartat o parte din lastari, pentru
49

a favoriza cresterea si maturarea lastarilor care au ramas pe butuc(lungimea medie a lastarilor a diferit de la un soi la altul, cei mai viugurosi fiind lastarii soiului Moldova, de 64,69 cm, cordite de dimensiuni mai mici au fost inregistrate in cazul soiurilor Muscat de Hamburg, si Muscat Ottonel(37,22 cm si 43,55 cm). La toate soiurile, lungimea medie a corditei a fost corespunzatoare pentru primul an de vegetatie. Tabel 10.

Cresterile anuale in primul an dupa plantare(2005 – 2006)
Cresteri anuale(cm) Soiul Nr. lastari Medii Totale Feteasca Regala 2.15 79.38 Muscat Ottonel 2.32 65.51 Moldova 2.72 98.44 Victoria 2 71.55 Muscat de Hamburg 1.83 55.99 Chasselas Dore (MT) 2.37 67.24 Media 2.23 73.02 Diferente fata de martor Semnificatia 113.52 7.59 101.48 -4.46 178.2 72.27 * 95.54 -10.4 0 68.15 -37.79 00 105.93 110.47 -

DL 5% 5,79

1% 11,75

0,1% 29,13

Calculand media celor doi ani, soiurile au avut un numar mediu fata de lastar de 2,33 aceasta si datorita operatiilor in verde efectuate de catre noi, prin care am indepartat o parte din lastari, pentru a favoriza cresterea si maturarea lastarilor care au ramas pe butuc(lungimea medie a lastarilor a diferit de la un soi la altul, cei mai viugurosi fiind lastarii soiului Moldova, de 98,44 cm, cordite de dimensiuni mai mici au fost inregistrate in cazul soiurilor Muscat de Hamburg, si Muscat Ottonel(55,99 cm, respectiv 65,51 cm). La toate soiurile, lungimea medie a corditei a fost corespunzatoare pentru primul an de vegetatie.

50

Graficele cresterilor anuale in primul an de la plantare

Legenda:
Column D: numar lastari Column E: Cresteri anuale totale

Cresterile anuale in primul an de la plantare 2005
120 100 80 60 40 20 0

dimensiuni(cm)

Column D Column E Fete asca Rega la Musc at Otton el Mold ova Victo ria Musc at de Ham burg Chas selas Dore (MT)

soiul

51

Cresterile anuale in primul an de la plantare(2006)
140 120 100 80 60 40 20 0 Feteas ca Regala Muscat Ottonel Moldov a Victoria Muscat de Hambu rg Chass elas Dore (MT)

dimensiuni(cm)

Column D Column E

soiul

Cresterile anuale in primul an de la plantare, media 2005-2006
200 180 160 140 120 100 80 60 40 20 0 Feteasc a Regala Muscat Ottonel Moldov a Victoria Muscat de Hambur g Chassel as Dore (MT)

dimensiunea(cm)

Column D Column E

soiul

52

Tabel 11.

Cresterile anuale in anul 2 de la plantare(vite plantate in 2005)
Cresteri anuale(cm) Soiul Nr. lastari Medii Totale Feteasca Regala 2.4 97 Muscat Ottonel 2.7 87 Moldova 3.5 148 Victoria 2.5 102 Muscat de Hamburg 2.1 75 Chasselas Dore (MT) 2.6 89 Media 2.63 99.67 Diferente fata de martor Semnificatia 232.8 1.4 234.9 3.5 518 286.6 ** 255 23.6 157.5 -73.9 0 231.4 271.6 -

DL 5% 63,9

1% 142,3

0,1% 298,6

In al doilea an dupa plantare, soiurile au avut un numar mediu fata de lastar de 2,63, aceasta si datorita operatiilor in verde efectuate de catre noi, prin care am indepartat o parte din lastari, pentru a favoriza cresterea si maturarea lastarilor care au ramas pe butuc(lungimea medie a lastarilor a diferit de la un soi la altul, cei mai viugurosi fiind lastarii soiului Moldova, de 518 cm, cordite de dimensiuni mai mici au fost inregistrate in cazul soiurilor Muscat de Hamburg, si Muscat Ottonel(157,5 cm si 234,9 cm)). La toate soiurile, lungimea medie a corditei a fost corespunzatoare pentru primul an de vegetatie.

Tabel 12.

Cresterile maturate in primul an dupa plantare 2005
Lung.medie masurata a lastarului Cresterile maturate pe Soiul Cm % butuc Cm Feteasca Regala 34.4 65 44.72 Muscat Ottonel 26.36 60 36.9 Moldova 33.75 50 54 Victoria 31.36 65 37.64 Muscat de Hamburg 18.02 48 19.82 Chasselas Dore (MT) 31.18 68 43.66 Media 29.18 59.33 39.46 Diferenta fata de martor Semnificatia 1.06 -6.76 0 10.34 * -6.02 0 -23.83 00 -

DL 5% 5,96

1% 13.02

0,1% 21,11

Cresterile maturate sunt si ele un indicator important care ne arata ca pe langa adaptarea la conditiile de mediu si rezistenta soiului la temperaturile negative din timpul iernii. In primul an de la plantare, lungimea medie, lungimea medie maturata a coardelor, a fost de 29,18
53

cm, cu limite cuprinse intre 18,2 la Muscat de Hamburg si 33,7 la soiul Moldova. In procente, soiurile si-au maturat coardele cu valori cuprinse intre 48% la Muscat de Hamburg si 68% la soiul martor, Chasselas Dore. In privinta cresterilor maturate pe butuc, intre soiuri exista diferente semnificative. Singurul soi care a inregistrat fata de martor diferente cu semnificatie pozitiva, a fost Mopldova, restul soiurilor inregistrand valori inferioare martorului. Cresterile maturtate in acest an, au permis efectuarea unei taieri de formare normale, in cazul tuturor soiurilor.

Tabel 13.

Cresterile maturate in primul an dupa plantare 2006
Lung.medie masurata a lastarului Cresterile maturate pe Soiul Cm % butuc Cm Feteasca Regala 32.81 62 49.05 Muscat Ottonel 25.26 58 41.02 Moldova 29.76 46 57.13 Victoria 28.46 60 39.95 Muscat de Hamburg 15.26 41 19.47 Chasselas Dore (MT) 27.48 62 45.77 Media 26.5 54.83 42.07 Diferenta fata de martor Semnificatia 3.28 -4.75 11.36 * -5.82 -26.3 00 -

DL 5% 8,23

1% 17,19

0,1% 31,02

In primul an de la plantare, lungimea medie, lungimea medie maturata a coardelor, a fost de 26,5 cm, cu limite cuprinse intre 15,26 la Muscat de Hamburg si 32,81 la soiul Moldova. In procente, soiurile si-au maturat coardele cu valori cuprinse intre 41% la Muscat de Hamburg si 62% la soiul martor, Chasselas Dore. In privinta cresterilor maturate pe butuc, intre soiuri exista diferente semnificative. Singurul soi care a inregistrat fata de martor diferente cu semnificatie pozitiva, a fost Moldova, restul soiurilor inregistrand valori inferioare martorului. Cresterile maturtate in acest an, au permis efectuarea unei taieri de formare normale, in cazul tuturor soiurilor. Tabel 14.

Cresterile maturate in primul an dupa plantare 2005-2006
Lung.medie Soiul Cm Feteasca Regala Muscat Ottonel Moldova Victoria Muscat de Hamburg Chasselas Dore (MT) Media masurata a lastarului Cresterile maturate % butuc Cm 33.61 42.33 25.81 39.39 31.75 32.26 29.91 41.8 16.64 29.72 29.33 43.62 27.84 38.19 pe Diferenta fata de martor Semnificatia 46.89 2.17 38.96 -5.76 55.57 10.85 * 38.79 -5.92 0 19.65 -25.07 00 44.7240.76 -

DL 5% 5,79

1% 11,75

0,1% 29,13

54

Calculand media celor doi ani, lungimea medie, lungimea medie maturata a coardelor, a fost de 27,5 cm, cu limite cuprinse intre 16,64 la Muscat de Hamburg si 31,75 la soiul Moldova. In procente, soiurile si-au maturat coardele cu valori cuprinse intre 29,72% la Muscat de Hamburg si 43,62% la soiul martor, Chasselas Dore. In privinta cresterilor maturate pe butuc, intre soiuri exista diferente semnificative. Singurul soi care a inregistrat fata de martor diferente cu semnificatie pozitiva, a fost Moldova, restul soiurilor inregistrand valori inferioare martorului. Cresterile maturtate in acest an, au permis efectuarea unei taieri de formare normale, in cazul tuturor soiurilor.

Tabelul 15.

Cresterile maturate in anul 2 dupa plantare in 2006 pt vitele plantate in 2005
Lung.medie Soiul Cm Feteasca Regala Muscat Ottonel Moldova Victoria Muscat de Hamburg Chasselas Dore (MT) Media masurata a lastarului Cresterile maturate pe Diferenta fata % butuc Cm de martor Semnificatia 47.26 48.72 113.42 -2.67 0 39.26 45.13 106.01 -10.08 0 57.32 38.73 200.62 84.53 * 50.1 49.12 125.26 9.16 * 27.54 36.72 57.83 -58.26 0 44.65 50.17 116.0944.36 119.87

DL 5% 5,79

1% 11,75

0,1% 29,13

In al doilea an de la plantare, lungimea medie, lungimea medie maturata a coardelor, a fost de 44,36 cm, cu limite cuprinse intre 27,54 la Muscat de Hamburg si 57,32 la soiul Moldova. In procente, soiurile si-au maturat coardele cu valori cuprinse intre 36,72% la Muscat de Hamburg si 50,17% la soiul martor, Chasselas Dore. In privinta cresterilor maturate pe butuc, intre soiuri exista diferente semnificative. Singurul soi care a inregistrat fata de martor diferente cu semnificatie pozitiva, a fost Moldova, restul soiurilor inregistrand valori inferioare martorului. Cresterile maturtate in acest an, au permis efectuarea unei taieri de formare normale, in cazul tuturor soiurilor.

55

Graficele cresterilor anuale in primul an de la plantare

Legenda:
Column J: lungimea medie a lastarului Column L: cresterile maturate pe butuc

Cresterile maturate in primul an dupa plantare(2005)
60 50

dimensiuni

40 30 20 10 0 Feteasca Regala Muscat Ottonel Moldova Victoria Muscat de Hamburg Chasselas Dore (MT)
Column J Column L

soiul

Cresterile maturate in primul an dupa plantare(2006)
60 50

dimensiuni

40 30 20 10 0 Feteasca Regala Muscat Ottonel Moldova Victoria Muscat de Hamburg Chasselas Dore (MT)
Column J Column L

soiul

56

Cresterile maturate in primul an dupa plantare(media 2005 - 2006)
60 50

dimensiuni

40 30 20 10 0 Feteasca Regala Muscat Ottonel Moldova Victoria Muscat de Hamburg Chasselas Dore (MT)
Column J Column L

soiul

Cresterile maturate in al doilea an de la plantare pentru vitele plantate in 2005
250

200

150

Column J Column L

100

50

0 Feteasca Regala Muscat Ottonel Moldova Victoria Muscat de Hamburg Chasselas Dore (MT)

57

Capitolul V. Concluzii
Datorita costului ridicat al materialului saditor, in cazul plantatiilor mici, posibilitatea de a cultiva vite pe radacini propriise poate realiza cu costuri scazute. Vitele obtinute prin metoda aceasta sunt de o calitate buna, se supun standardelor de calitate, dar mai trebuie sa luam in considerare faptul ca vitele cultivate pe radacini proprii sunt extrem de sensibile la Filoxera si sunt recomandate a se cultiva pe spatii putin expuse atacului de filoxera, pe soluri cu un continut de argila de 7-8%. Metoda propusa de noi, s-a pretat foarte bine la toate soiurile cercetate, vitele rezultate au putut fi plantate la locul definitiv chiar in anul producerii acestora, castigand un an de zile fata de metoda clasica. Aceasta tehnologie este o tehnologie simpla, cu costuri minimale, motiv pentru care o recomandam tuturor care vor sa isi planteze cativa butasi in gospodaria proprie. Nu recomandam aceasta metoda in cazul in care vitele se folosesc pentru plantatii de mari dimensiuni, deoarece fiind pe radacini proprii, existand riscul unui atac de filoxera.

58

BIBLIOGRAFIE
1. Constantinescu Gh. -”Viticultura speciala”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1971 2. Constantinescu Gh. Si colab -”Ampelografia Romaniei”, vol. I – VIII, Editura . Academiei, Bucuresti, 1962 - 1971 3. Cotea Victoria, Cotea V. -”Viticultura, Ampelografie si Oenologie”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1996 4. Corodea Gr. , Ionita Ioana, Ionescu A., Toma Otilia - “Studiul insusirilor agrobiologiceale unor soiuri pentru masa fara seminte”, An. Inst. Vitic. Vinif. Vol. IX, 1980. 5. Davidescu D, Davidescu Velicica - “Agrochimie horticola”, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1992. 6. Davidescu D, Davidescu Velicica - “Agricultura biologica, o varianta pentru exploatatiile mici si mijlocii”, Editura Ceres, Bucuresti, 1994 7. Dobrei A. - “Viticultura”, Editura Solness, Timisoara, 2004 8. Dobrei A. - “Soiurile de struguri pentru masa”, Editura Waldpress, Timisoara, 2004 9. Dobrei A, Rotaru Liliana, Mustea M. -”Cultura vitei de vie”, Editura Solness, Timisoara, 2005 10. Dobrei A. - “Influienta fertilizarii diferentiate asupra soiurilor Muscat de Hamburg si Chasselas Dore, cultivate in centrul viticol Recas”, cercetari stiintifice, seria a III-a, Facultatea de Horticultura, Timisoara, 1999. 11. Dobrei A. - “Cercetari privind influienta ingrasamintelor chimice si organice asupra cantitatii si calitatii productiei de struguri pentru masa in conditiile centrului viticol Recas”, teza de doctorat, U.S.A.M.V.B.T., Timisoara, 2000. 12. Dobrei A si colab. -”Cercetari privind comportarea unor soiuri de struguri pentru masa si vin, in conditiile Statiunii didactice Timisoara”, cercetari stiintifice, seria a V-a, Facultatea de Horticultura, Timisoara, 2001. 13. Dobrei A si colab. -“ Cercetari privind comportarea unor soiuri de struguri noi pentru masa, in conditiile Statiunii Didactice Timisoara. Cercetari stiintifice, Facultatea de Horticultura, Timisoara, 2002. 14. Dobrei A. - “Researches concerning the vine regeneration after climate calamities in same table grape varieties”, Buletinul U.S.A.M.V.- Cluj Napoca., seria Horticultura, 2004. 15. Lazarescu V, Alexei Olga - “Soiuri de vita roditoare si portaltoi din Romania” 16. Indreas Adriana, Visan Luminita -:Principalele soiuri de struguri pentru masa cultivate in Romania”, Editura Ceres, Bucuresti, 1990 17. Martin T. si colab -”Struguri pentru masa”, Editura Ceres, Bucuresti, 1974 18. Mustea M - “Viticultura – Bazele biologice, infiintarea si intretinerea plantatiilor tinere de vii roditoare”, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iasi, 2004. 19. Olteanu I. - “Viticultura”, Editura Universitaria, Craiova, 2000 20. Oprea S -”Cultura vitei de vie” Editura Dacia, Cluj Napoca, 1995 21. Oprea S - “Viticultura”, Ed. Academic Press, Cluj Napoca, 2001 22. Oslobeanu M si colab -”Zoonarea soiurilor de vita de vie in Romania”, Editura Ceres, Bucuresti, 1991. 23. Oslobeanu M soi colab - “Viticultura generala si speciala”, Editura didactivca si pedagogica, Bucuresti, 1980
59

24. Teodorescu St. si colab. - “Oenoclimatul Romaniei”, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987 25. Tudosie A -”Cultura vitei de vie pe langa casa”, Editura Ceres, Bucuresti, 1981 26. Tardea C, Dejeu L, -”Viticultura”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995 27. Tardea C. -”Le comportament du cepage Chasselas Dore sur divers portgreffes”. Simp.internat. Sulle uve de messa, Bari, Italia. 28. Tardea C, Rotarul Liliana -”Ampelografie”, vol. II(soiurile de vita de vie pentru struguri de masa si soiurile apirene). Editura Ion Ionescu de la Brad, Iasi, 29. http://www.agriculture.md/invv/moldova.html 30. http://amenajarigradina.gradinamea.ro/Calendarul_lucrarilor_la_vita_de_vie_3804_537_1.h tml 31. http://www.gradinaonline.ro/Soiuri_de_vita_de_vie_pentru_gradina_de_langa_casa_A3646.html

60

61

62

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful