MANA FLORII-SOARELUI (Plasmopora helianthi)

Este raspandita in toata tara fiind considerata pana nu demult ceea mai pagubitoare
boala a florii-soarelui mai ales in anii cu precipitatii abundente.
In prezent aceasta boala s-a redus mult datorita cultivarii hibrizilor rezistenti,
respectarii rotatiei de 6 ani, precum si generalizarii tratamentului chimic alse-
mintei. Ciuperca ataca plantele in toate fazele de vegetatie fiind cu atat mai periculoasa cu
cat atacul se semnaleaza mai timpuriu. Boala se manifesta pe frunze, iar atacurile
stanjenesc dezvoltarea intregii plantelor. Limbul foliar este de culoare verde deschis,
incepand din partea bazala si continund de-a lungul nervurilor. Pe fata superioara a frunzei
apar pete decolorate, in dreptul carora pe fata inferioara se dezvolta o pasla compacta, alb-
cenusie, unde se formeaza conidioforii si conidiile. Frunzele infectate, atarna, se ofilesc,
uneori se zbarcesc si se usuca. Plantele bolnave pier de timpuriu, iar la cele avansate in
vegetatie efectul parazitar este mai redus.
Capitulele atacate prezinta ca simptome orientarea spre cer si fenomenul de
sterilitate.
Transmiterea bolii de la un an la altul poate fi asigurata de oosporii aflati in resturile de
planta din sol. Oosporii dau nastere la macroconidii din acestia
rezulta zoosporii biflagelati, care infecteaza frunzele si samulastra.
La semnalarea atacului se va avertiza distrugerea plantelor bolnave, prin smulgere si
ardere.
O atentie deosebita se da amplasarii loturilor de hibridare la cel putin 2 km fata de alte
lanuri de floarea soarelui.
Masura ceea mai eficienta este cultivarea de hibrizi rezistenti, aplicarea unui asolament
in care floarea-soarelui sa revina pe acelasi teren dupa 6 ani, folosirea de samanta
neinfectata, distrugerea samulastrei, evitarea semanatului tarziu, care favorizeaza
producerea infectiilor constitue alte masuri de prevenire.
Tratamentele chimice
Se recomanda tratamentul semintei cu Apron 35 SD, Galben 35 SD la doza de 4 kg/tona de
samanta iar produsele Ostenal MT 75 PUS, Ostenal C 75 PUS, Galben Super SD la doza
de 4 kg /tona de samanta, asigura pe langa combaterea manei si combaterea putregaiului
alb si cenusiu.
1.Mana florii-soarelui este o boala produsa de Plasmopara helianthi.Mana florii-soarelui
afecteaza plantele in toate fazele de dezvoltare, cu efecte mai grave la plantele tinere.Boala
afecteaza prima data frunzele de la baza plantei, care raman mici si prezinta pete galbui,
care cresc de la petiol spre varf, pana cuprinde tot limbul frunzei.
Pe fata inferioara a frunzelor, se formeaza un puf de culoare alba. Inflorescentele raman
mici de 2-3 cm diametru si in general nu mai infloresc. Plantele se ofilesc si spre sfarsitul lui
iulie se usuca complet.
Masuri de prevenire si combatere:
-cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti la mana
Mana (Plasmopara helianthi). Poate fi prezenta in toate stadiile de crestere si
dezvoltare a culturii. Ea este cu atat mai periculoasa cu cat se manifesta in faze mai timpurii
de crestere. Atacul pe frunze incepe de la cele bazale si se prezinta sub forma unor pete
galbui, pe dosul carora apar fructificatiile ciupercii sub forma unei pasle albe. intr-un stadiu
mai avansat, tesutul din dreptul petelor se brunifica si se usuca. Urmare a atacului se reduce
substantial suprafata foliara a plantelor.
 Floarea-soarelui este una dintre cele mai viguroase si mai spectaculoase dintre
toate culturile de camp. Este singura planta care, in perioada infloriririi, are capacitatea de a
isi roti capitulul spre soare, pentru a capta cat mai multa energie solara. Ea rezista foarte
bine la factorii de stres, mai ales la seceta, si cu sistemul sau radicular foarte puternic,
extrage o mare cantitate de elemente nutritive din sol. Dar cu toate acestea, paradoxal,
productiile ce se obtin la floarea- soarelui, sunt de cele mai multe ori limitate, departe de
asteptarile fermierului si rareori se coreleaza cu dimensiunea investitiilor in seminte si
ingrasaminte, pe care acesta le face. Sunt mai multi factori care contribuie la limitarea
productiei obtinute, dar in mod cert bolile si daunatorii au un „aport” insemnat la dimensiunea
redusa a recoltei.
Bolile florii-soarelui sunt cu atat mai periculoase, cu cat majoritatea lor sunt comune
si pentru alte culturi. Din cauza acestui fapt, ele au un potential de multiplicare foarte ridicat
si rezerva infectioasa ajunge rapid la pragul critic de la care incep sa apara pierderi de
recolta. Iata cateva dintre cele mai frecvente si importante boli:

3. Mana florii soarelui - Plasmopara helianthi.

Mana a aparut la floarea soarelui la sfarsitul secolului XIX in America de Nord si s-a raspandit in
America de Sud, Asia, ajungand in 1940 in Europa. In Romania este semnalata de E. Radulescu in
1946 pe samulastra de floarea soarelui si de atunci s-a extins in toate culturile producand pagube de
pana la 60 % (C. Raicu si E. Banita, 1965) in functie de conditiile climatice ale anului agricol.

Simptome. Primele simptome se observa la plantele tinere ce apar din semintele

infectate. Aceste plante raman pitice (mosnegi), au talia de cel mult 25-30 cm, cu internodii
scurte, frunze mici, clorotice, incretite si prezinta un sistem radicular slab dezvoltat (fig. 67).
Aceste plante au pe fata superioara zone mai galbene, in dreptul carora pe fata inferioara
incepand de la petiol, de-a lungul nervurilor principale si intre nervuri se formeaza o pasla
alba, densa, miceliana. Plantele pot forma calatidii mici, de 1-5 cm in diametru dar nu infloresc
si nu dau seminte.

Plantele mature infectate mai tarziu, prezinta pe frunze pete galbene-untdelemnii

situate in special langa nervuri, zone care se brunifica in scurt timp. In dreptul lor, pe fata
inferioara, apare un puf alb micelian.

Plantele infectate mai tarziu, formeaza calatidii mai mici, infloresc inaintea plantelor
sanatoase si uneori pot fructifica dar, achenele sunt infectate fara sa prezinte la exteriorul lor
simptome de diagnostic diferentiat.

Agentul patogen - Plasmopara helianthi (Farl.) Berl. et de Toni, fam.

Peronosporaceae, ord. Peronosporales, cl. Oomycetes, subincr. Mastigomycotina.
Sifonoplastul ciupercii este hialin, se dezvolta in spatiile dintre celule si trimite in
celule haustori sferici, incolori sau galbui. Dupa o perioada de incubatie variabila ca lungime
in functie de temperatura, prin stomatele de pe partea inferioara a limbului frunzei, ies grupuri
de sporangiofori ramificati monopodial in treimea inferioara, lungi de 300-700 µm si lati de
10-15 µm. Ultimele ramificatii au 2-4 sterigme subtiri, ascutite pe care se formeaza sporangii
eliptici, incolori de 10-30 x 15-26 µm (fig. 68).

In tesuturile necrozate, pe frunzele mature, in urma procesului de sexualitate apar si

oospori sferici de 23-32 µm in diametru, galben-aurii, prevazuti cu o membrana groasa.

Epidemiologie. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin miceliul parazit

din achenele infectate si prin oospori ramasi in sol in resturile vegetale. Intrucat nu se practica
monocultura la floarea soarelui, principala sursa de infectie in anul urmator o constituie
semintele infectate.

In cursul perioadei de vegetatie, dupa aparitia primelor plante infectate au loc mai
multe infectii secundare datorita zoosporilor aparuti din zoosporangii vehiculati de vant si de
apa de ploaie de pe frunzele infectate ale “mosnegilor”. Numarul infectiilor secundare este in
corelatie directa cu frecventa precipitatiilor si cu temperatura care, daca este optima (16-18oC)
favorizeaza eliberarea din zoosporangi a 7-10 zoospori de 7,5-12 x 7-9 µm, ce pot produce
infectii sistemice, deci indiferent de numarul de pete de pe frunzele unei plante, achenele
obtinute de la acestea vor fi infectate.

Agentul patogen mai poate ataca si alte plante din familiaCompositae.

Prevenire si combatere. Intrucat boala se transmite prin seminte, principala grija

este ca acestea sa provina din loturi semincere unde agentul patogen nu a fost prezent.
Inginerii aprobatori vor respinge de la certificare solele unde s-a gasit chiar numai 1 plantaha
infectata primar, deoarece aceasta are un imens potential infectios. Pe terenurile unde s-a
constatat prezenta agentului patogen nu se va reveni cu floarea soarelui decat dupa 7-8 ani.
Loturile semincere vor fi corect erbicidate, izolate spatial la cel putin 500 m de alte lanuri de
floarea soarelui si vor fi urmarite sub aspectul semnalarii manei pana la recoltare.
Recoltarea florii soarelui se va face la momentul optim pentru a se evita scuturarea achenelor si deci
aparitia samulastrei in anul urmator care ar putea fi o sursa de infectii primare.
Cea mai eficienta metoda este insa cultivarea de soiuri rezistente.

Tratarea semintelor este eficienta cand se face cu: Ostenal MT 75 PUS-4 kg/t sam.;
Galben Super SD-4 kg/t sam.; Apron 35 SD-4 kg/t sam.; Apron XL 350 ES-3 l/t sam.; Galben
35 SD-4 kg/t sam.
Mana (Plasmopara halstedii). Plantele cu infectie primara, sistemica, se recunosc usor in
lan, deoarece raman pitice, pana la 40-60 cm inaltime, cu frunze inghesuite, adunate sub
forma de buchet in partea din varf a tulpinii. Frunzele au o culoare verde-galbuie pe fata
superioara, iar pe fata inferioara un puf albicios. In cazul infectiilor secundare, pe frunze bine
dezvoltate apar pete de decolorare acoperite pe fata inferioara de o eflorescenta alba.
Calatidele, inainte de inflorire sunt orientate spre cer si au unele portiuni sterile. Ciuperca
ierneaza in resturile plantelor bolnave.

Micoze

Mana florii-soarelui - Plasmopara helianthi

Pentru prima data aceasta boala a fost descoperita în 1876 în S.U.A pe Eupatorium purpureum
iar mai târziu a fost gasita si pe floarea soarelui. Este raspândita în mai multe tari ale continentului
American, precum si în Asia iar în ultimele decenii s-a raspândit tot mai mult si în Europa.
În tara noastra a fost semnalata în anul 1956 în împrejurimile Clujului iar în prezent este
raspândita în toate regiunile, fiind mai frecventa în sud si sud-est unde produce pagube ce se ridic&#
929d32j 259; în unele cazuri la 60% sau chiar mai mult din productie. (Fig. 45)
Simptome. Mana se manifesta în toate fazele de dezvoltare a florii-soarelui, având efecte cu atât
mai grave cu cât plantele au fost infectate mai de timpuriu.
 Plantele atacate în faza de rasarire stagneaza în crestere, ajungând în lunile mai-iunie la 25 cm
înaltime, în timp ce plantele sanatoase au 80-100cm. Boala se manifesta pe frunzele de floarea soarelui,
începând cu frunzele bazale.Frunzele ramân mici si prezinta pe fata superioara pete galbui,care se
maresc de la petiol spre vârf,putând sa cuprinda treptat tot limbul frunzei.Corespunzator portiunilor
îngalbenite, pe fata inferioara a frunzelor, se formeaza un puf de culoare alba constituit din conidioforii
cu conidiile ciupercii.Inflorescentele ramân mici de 2-3 cm diametru si rareori ajung sa
înfloreasca.Plantele se ofilesc si spre sfârsitul lui iulie se usuca complet.

Fig. 45 - Mana florii-soarelui - Plasmopara helianthi

a - simptome pe frunze; b - planta atacata în întregime;

c - simptome pe capitul; d - condiofor; e - conidii

Daca infectia are loc dupa rasarire, plantele pot ajunge la 40-80cm înaltime si formeaza
inflorescente de 4-10cm diametru în care se dezvolta seminte mici si seci. Frunzele atacate ale acestor
plante au pete întinse situate în treimea sau jumatatea dinspre baza limbului.
La aceste doua faze de vegetatie infectiile se produc din sol si sunt sistemice, întrucât miceliul
ciupercii porneste din seminte sau din sol si strabate întreaga planta ajungând pâna la inflorescente.
La plantele ajunse aproape de înflorire se produc infectii secundare care se manifesta prin pete
neregulate, de 1-5 cm, ce apar pe unele frunze expuse mai mult la umezeala din lan. În dreptul petelor
se formeaza conidiofori cu conidii, ca si la plantele tinere.
Agentul patogen. Mana este produsa de Plasmopara helianthi Novot. (sin Plasmopara
halstedii), din familia Peronosporaceae, ordinul Oomycetales, clasa Phycomycetes.
Miceliul ciupercii este un sifonoplast intercelular care trimite în celule haustori sferici.De pe
miceliu, ies prin stomatele de pe fata inferioara a frunzei conidiofori cu conidii.
 Conidioforii sunt hialini, ies în fascicule în grupe de 2-6 si sunt ramificati monopoidal în partea
superioara. (Fig. 46) Ramificatiile se termina cu 2-4 sterigme de care se prin conidii unicelulare, hialine,
ovoide de 19-30x15-26µ, cu membrana subtire si continut citoplasmatic. Conidiile sunt luate de vânt si
sunt transportate pe alte frunze sau pe sol unde germineaza dând nastere la zoospori biflagelati. Acestia
emit filamente de infectie care patrund în tesuturile plantei.
În tesuturile atacate se formeaza, în urma procesului sexual de oogamie, oospori sferici de
culoare galben brun si cu membrana dubla, ce pot rezista 6-8 ani.Ei se pot forma în toate perioadele de
vegetatie ale plantei gazda dar frecvent se formeaza în numar mare în caz de atac puternic, înainte de
uscarea plantei si spre sfârsitul perioadei de vegetatie a acesteia. Primavara oosporii germineaza si
produc macroconidii în care se formeaza zoosporii, ce produc infectiile primare pe plantele tinere sau
pe samulastra. Infectiile primare se pot produce si prin miceliul de rezistenta localizat în achenele
infectate. Acest mod de infectie cuprinde întreaga planta si sunt infectii sistemice. Oricum s-ar produce
infectia primara, pe frunze apar simptomele caracteristice iar apoi conidiofori cu conidii.Aceste
conidii=microconidii se formeaza în numar mare si servesc drept organe de propagare a ciupercii pe tot
parcursul perioadei de vegetatie, producând infectiile secundare. În anumite conditii de temperatura si
umiditate ele germineaza si produc 7-10 zoospori biflagelati ce infecteaza frunzele si samulastra.
Epidemiile de mana încep când în sol temperatura este de peste 12°C - ceea ce permite germinarea în
masa a zoosporilor - si umiditatea ridicata. Infectiile secundare au loc la temperaturi de 15-
18°C,umiditate mare si lumina.
Combatere. Se recomada aplicarea urmatoarelor masuri profilactice si de combatere:
Aplicarea unui asolament de lunga durata, astfel ca floarea soarelui sa nu mai revina pe acelasi
teren timp de 7-8 ani. Strângerea si distrugerea tuturor resturilor ramase pe câmp.
Distrugerea samulastrei de floarea soarelui. Respectarea epocii optime de recoltat pentru a se
evita scuturarea semintelor si dezvoltarea samulastrei. Folosirea de samânta numai din loturi unde s-a
efectuat control
 Fig. 46 - Ciclul evolutiv al ciupercii - Plasmopara helianthi
fitosanitar si unde nu s-a manifestat mana, se va evita cultivarea florii soarelui în terenuri joase, prea
umede sau în terenurile infestate. Culturile semincere se vor amplasa la o distanta de 500-1000m de
culturile obisnuite de floarea soarelui pentru a împiedica trecerea conidiilor de la o cultura la alta.
Tratarea semintelor de floarea soarelui folosind unul din produsele: Ostenal C75 PUS, Apron 35
SD, Galben SD în doza de 4 kg/t de samânta.
Cea mai eficienta masura pentru prevenirea si combaterea manei este crearea, introducerea si
extinderea în cultura a soiurilor si hibrizilor rezistenti cum ar fi: Romsun 52, Romsun 59, Sorem 82,
Felix, Florom 90, Florom 301, Florom 305.

Simptome. Primele simptome se observa la plantele tinere, ce apar din semintele infectate.
Aceste plante raman pitice (mosnegi), au inaltimea de cel mult 25-30 cm, cu internodii scurte,
frunze mici, decolorate, incretite si prezinta radacini slab dezvoltate (fig.13). Aceste plante au
pe fata superioara a frunzelor, zone mari galbene, in dreptul carora pe fata infer 555b15f ioara
incepand de la coada frunzei, de-a lungul nervurilor principale si intre nervuri, se formeaza o
pasla alba, deasa de miceliu. Plantele pot forma palarii mici, de 1-5 cm in diametru, dar nu
infloresc si nu dau seminte.