Bolile Cerealelor:

1. Făinarea grâului – Blumeria (Erysiphe) graminis f. sp. tritici, subîncrengătura Ascomycotina, f.c.
Oidium monilioides;
- Simptome: in toamna pe frunze pot sa apară pete albe, pâsloase, de mărimi diferite. In primăvară
atacul se extinde, petele albe putând fi semnalate pe frunzele din etajele superioare, pe tecile
frunzelor, pe pai si uneori chiar si pe spic. Sub pâsla albă țesuturile frunzelor se îngălbenesc, apoi
devin brune. Petele albe capătă un aspect pulverulent, făinos, apoi devin cenușii ca spre sfârșitul
viabilității țesuturilor in pâsla miceliană apară mici puncte negre.
- Epidemiologie: In cursul perioadei de vegetație agentul patogen se răspândește prin intermediul
conidiilor de tip Oidium ce germinează la temperaturi de 3 – 31 OC (7 – 14OC optim) si in condiții
de higroscopicitate de 95% la suprafața organelor. Conidiile formate târziu in vara produc infecții
pe frunzele grâului apărut ca samulastră iar sporii de pe aceste plante vor infecta noile culturi
abia răsărite in toamna. Gradul de atac produs de acest agent patogen este influențat de o serie
de factori agrotehnici si de rezistenta soiurilor. Epocile timpurii de semănat, cantitățile mari de
îngrășământ pe baza de azot dublate de o desime mare a plantelor si buruienilor creează condiții
de maxima favorabilitate pentru apariția agentului patogen.
- Prevenire si combatere: In cadrul luptei integrate pentru prevenirea apariției agentului patogen
se impune dezmiriștirea sau arătura adâncă pentru a distruge resturile vegetale pentru a preveni
apariția samulastrei. Se recomanda cultivarea soiurilor rezistente iar in cazul in care PED (25 pete
pe ultimele 3 frunze) este depășit se recomanda tratamente foliare cu fungicide. In loturile
semincere se recomanda aplicarea primului tratament la înălțarea paiului, al 2lea la apariția
spicelor iar al 3lea doar in condiții de infecție maxima, după înflorit.

2. Mălura comuna (grâu) – Tilletia spp.,

- Agenți patogeni: Tilletia caries, Tilletia triticoides, Tilletia intermedia, Tilletia foetida, aceste 4
specii de Tilletia sunt cele mai răspândite si se deosebesc intre ele prin forma si mărimea
teliosporilor.
- Simptome: plantele atacate se recunosc destul de dificil pana la înspicare deoarece singurele
simptome sunt scăderea taliei cu 10 – 20% si o ușoara colorare in verde – albăstrui a frunzelor.
Abia la ieșirea din burduf spicele mălurate au mai multe boabe in spiculețe si toate spiculețele
sunt fertile. Cariopsele mălurate sunt mai lungi si mai groase, glumele si paleele sunt îndepărtate,
spicele par zgribulite iar cariopsele au șanțul ventral mai puțin pronunțat si de culoare cenușie. La
recoltat se constata cariopsele mălurate se sfărâma ușor iar grâul capătă un puternic miros de
peste stricat.
- Epidemiologie: Ciclul evolutiv se desfășoară pe 1 an agricol, infecția germinala având loc in
toamna iar manifestarea bolii se observa abia la înspicat. La semănat, cariopsele infestate,
netratate, aduc agentul patogen in sol si atunci când germinează la 14 – 16 OC si la umiditate
suficienta, germinează si teliosporii. Miceliul infecțios pătrunde in planta prin coleoptil direct prin
cuticula sau prin răni. Atacul are loc la temperatura de 9 – 12 OC, umiditatea solului de 60% si
durează pana plantele au 2cm înălțime. Daca epoca de semănat a fost depășită si grâul a fost
semănat prea adânc atacul de mălura este si mai puternic. La recoltat cariopsele mălurate se
sparg si pun in libertate teliosporii care infestează si cariopsele sănătoase.
- Prevenire si combatere: arături adânci de vara pe tarlalele ce au avut grâu mălurat; loturile
semincere semănate in epoca si adâncimea optima si cu grâu tratat; combinele folosite la
recoltarea loturilor semincere trebuie sa fie bine curățate; tratarea semințelor înainte de semănat
cu fungicide;

1
 3. Făinarea orzului – Blumeria (Erysiphe) graminis f. sp. Hordei, subîncrengătura Ascomycotina, f.c
Oidium;
- Boala este produsa de o forma specializata a ciupercii ce produce si făinarea la grâu, atacul pe orz
fiind mult mai puternic si păgubitor întrucât masa foliară este mai mare. Ciuperca ataca toate
speciile genului Hordeum si are mai mute rase fiziologice.
- Simptome: Făinarea produce pe frunzele de orz si orzoaica pete albe pâsloase ca si la grâu dar
suprafața afectată este mai mare iar petele se pot uni astfel distrugând limbul in totalitate.
- Epidemiologia, Prevenirea si Combaterea: sunt similare cu cele descrise la cultura grâului.

4. Sfâșierea frunzelor (orz) – Pyrenophora graminea, subîncrengătura Ascomycotina, f.c.

Drechslera;
- Simptome: frunzele plantelor atacate prezinta pete de decolorare eliptice situate intre nervuri, la
început izolate apoi confluente, formând dungi brune. Pe țesuturile brune, necrozate, se
formează un puf catifelat, bruniu, iar frunzele se sfâșie in lungimea lor. Atacul se poate observa
pe ultimul internod si chiar pe spic care se brunifica, se deformează si formează cariopse șiștave
sau chiar sterile.
- Epidemiologie: In vegetație agentul patogen se transmite prin intermediul conidiilor vehiculate
de vânt si apa de ploaie iar infecția este favorizata de umiditatea ridicata a aerului si de
temperaturile cuprinse intre 1 si 15OC. Transmiterea agentului patogen de la un an agricol la altul
se face prin semințe infectate in care miceliul de rezistenta se localizează in tegument. Folosirea
la semănat a soiurilor sensibile, fertilizarea cu doze mari de azot, normele mari de apa la irigat
sunt factori favorizanți instalării atacului ciupercii.
- Prevenire si combatere: Principala sursa de îmbolnăvire a culturilor de orz fiind semințele
infectate, se recomanda tratarea acestora înainte de semănat cu fungicide. Masurile agrotehnice
cu efect profilactic benefic sunt rotația corecta a culturilor, însămânțarea in epoca optima si
desime normala, îngrășare echilibrata si folosirea soiurilor rezistente.

5. Putregaiul tulpinilor si știuleților (porumb) – Gibberella zeae, subîncrengătura Ascomycotina,

f.c. Fusarium graminearum;
- Simptome: semințele de porumb introduse in sol fără a fi tratate, formează plantule ce pot fi
invadate de miceliul din sol sau cel provenit din germinația conidiilor ce au infestat bobul.
Tinerele plăntuțe mor înainte de răsărire si in câmp apare o reducere a desimii. In perioada
fecundării – mătăsarii, boala se observa pe rădăcini si pe partea bazala a tulpinii. Rădăcinile
infectate se înroșesc, putrezesc si plantele se smulg ușor din sol. Partea bazala a tulpinii se
decolorează apoi devine roz – roșiatica iar la nivelul internodurilor se observa pânza alb sau roz
miceliana care produce putrezirea țesuturilor. Știuleții aproape maturi se acoperă cu un miceliu
roz – rubiniu iar boabele învelite in miceliu își pierd calitatea germinativa si chiar devin toxice.
Ciuperca formează pe toate organele conidii fusiforme, hialine, pluricelulare, ușor curbate,
ascuțite la ambele capete.
- Epidemiologie: gravitatea bolii depinde de condițiile climatice, evoluția agentului patogen, fiind
favorizat de umiditatea ridicata si de temperaturile cuprinse intre 3 – 36 OC (21 – 30OC optim).
Agentul patogen se transmite prin semințele infectate sau infestate iar persistenta bolii este
asigurata in sol de peritecile cu asce si ascospori.
- Prevenire si combatere: Se recomanda utilizarea de hibrizi rezistenți, distrugerea vectorilor si
semănarea de sămânță sănătoasă. Tratamentele recomandate la fuzarioza si înflorirea alba a
grâului sunt eficiente si pentru aceasta boala. Se recomanda asolamente in care porumbul sa nu
revină după el însuși si nici după cereale păioase.

2
 6. Tăciunele știuleților si paniculelor (porumb): Sorosporium holci-sorghi f. zeae, subîncrengătura
Basydiomicotina;
- Simptome: Plantele atacate sunt mai mici si par a ajunge la maturitate mai târziu, decât cele
sănătoase. Inflorescențele sunt parțial sau total transformate într-o masa neagra de spori.
Paniculele sunt deformate, bracteele florilor sunt mai dezvoltate iar știuleții au o forma
globuloasa sau conica, având paniculele intacte, știuletele fiind in totalitate distrus. Infecția
agentului patogen este germinala si sistemica.
- Epidemiologie: Agentul patogen rezista in sol sub forma de teliospori care își păstrează
viabilitatea 7 – 8 ani. Infecțiile sunt foarte puternice la porumbul semănat tardiv deoarece la
temperaturi de peste 15OC si uscăciunea solului sub 50% din capacitatea de câmp pentru apa
constituie factori favorizanți pentru atac.
- Prevenire si Combatere: Se recomanda asolament de lunga durata pentru a se pierde viabilitatea
inoculului infecțios din sol, cultivarea de hibrizi rezistenți si obligatoriu efectuarea tratamentelor
seminale cu fungicide sistemice sau amestecuri pentru fuzarioza porumbului.

Bolile leguminoaselor pentru boabe:

1. Antracnoza fasolei – Colletotrichum lindemunthianum, subîncrengătura Deuteromycotina;
- Simptome: Boala se manifesta pe organele plantei începând de la cotiledoane pe care apar pete
mici, brune, punctiforme, ovale sau rotunde si ușor denivelate. Plantele tinere atacate au
rădăcinile putrezite si se usucă. Pe frunze apare o brunificare parțială a nervurilor vizibila pe
partea inferioara a limbului. Păstăile atacate au pete circulare sau eliptice in dreptul cărora
țesuturile sunt adâncite iar pe margine se observa o zona brun roșiatică. Păstăile atacate rămân
sterile sau formează boabe cu pete brune sau cafenii.
- Epidemiologie: Ciuperca rezista in resturile plantelor bolnave si ca miceliu in sămânță fiind
principala sursa de infecție in anul următor. Boala este favorizata de perioadele ploioase si
temperaturile cuprinse intre 13 si 27 OC. Ciuperca prezinta numeroase rase fiziologice cea mai
răspândita fiind Alpha urmata de Delta ceea ce îngreunează obținerea unor soiuri rezistente.
- Prevenire si Combatere: Masurile obligatorii sunt rotația de 4 ani, adunarea resturilor plantelor
infectate urmata de arături adânci si folosirea de sămânță sănătoasă. La culturile de consum se
aplica 2 tratamente. Primul imediat după răsărire si al 2lea înainte de înflorire, iar la loturile
semincere se mai fac încă 2 tratamente la sfârșitul înfloritului si la formarea păstăilor.
Tratamentele se fac cu fungicide de contact.

2. Antracnoza mazării – Mycosphaerella pinodes, subîncrengătura Ascomycotina, f.c. Ascochyta

pinodes;
- Simptome: Frunzele, tulpinile si păstăile infectate prezinta pete mici, la început decolorate, apoi
brune cu margini difuze. Zonele centrale necrozate ale petelor devin cenușii si prezinta mici
puncte negre. Atacul pe tulpini este foarte păgubitor, deoarece in dreptul petelor țesuturile sunt
denivelate, tulpina se strangulează si partea superioara a plantei se usucă. Păstăile atacate au
pete circulare, brune sau cafenii, adâncite cu puncte mici negre. Cu cat atacul pe păstăi instalează
mai devreme cu atât pagubele sunt mai mari si chiar daca se formează boabe acestea au
tegumentul zbârcit, cu pete galbene sau cafenii si prezinta o capacitate germinativa scăzută.
- Epidemiologie: Pe organele atacate au fost identificate 3 specii de Ascochyta: Pinodes, Pisi si
Pinodella. Se considera ca Ascochyta Pinodes reprezintă forma cotidiana a ciupercii
Mycosphaerella Pinodes, Ascochyta Pisi este forma de înmulțire asexuată iar Ascochyta Pinodella
este o ciuperca neperfectă din ordinul Sphaeropsidales. Boala este favorizată de umiditate
ridicata (peste 90%), temperaturile cuprinse intre 25 si 30 OC si se manifesta puternic la plantele
cultivate pe terenurile îngrășate excesiv cu azot.

3
 - Prevenire si Combatere: se recomanda cultivarea soiurilor rezistente, folosirea de sămânță
sănătoasă si îngrășarea echilibrata a solului. Înainte de semănat se aplica tratament seminal cu
un amestec intre Metoben si T.M.T.D. In vegetație la avertizare se pot aplica 3 tratamente la
începutul ramificării tulpinii, înainte de înflorit si după înflorit.

Bolile tuberculiferelor si rădăcinoaselor:

1. Mana cartofului – Phytophora infestans, subîncrengătura Mastigomycotina;
- Simptome: Se manifesta pe organele aeriene ale plantei dar si pe tuberculi Pe foliole simptomele
apar înainte de înflorit si continua pana in toamna. Se observa pete circulare, galbene
untdelemnii care devin necrotice cu un halo gălbui. Pe fata superioara a limbului apare un puf fin
albicios alcătuit din miceliul ciupercii. Vremea umeda si răcoroasa favorizează extinderea
agentului patogen astfel încât întreaga suprafață a foliolelor se brunifica. La temperaturi scăzute
(10 – 15OC) si umiditate ridicata se brunifica pețiolurile si chiar vârful lăstarilor împreuna cu toate
frunzele superioare.
- Epidemiologie: Transmiterea bolii de la un an la altul este asigurata de tuberculii mănați care au
rămas in stocul materialului plantat. Aceștia constituie o sursa de infecție numai in cazul
monoculturii când apare samulastra gata infectata însă daca exista un asolament sau măcar o
rotație de 3 ani aceasta sursa de infecție nu trebuie luata in considerare. Din tuberculii infectați
apar lăstari necrozați la locul prinderii lor de tuberculi iar pe lăstari apar primele frunzulițe cu
foliole pătate. Primele infecții se observa la 35 de zile de la plantat daca precipitațiile sunt scăzute
sau chiar mai repede daca nivelul precipitațiilor este ridicat.
- Prevenire si Combatere: Plantarea se va face doar cu tuberculi din soiuri rezistente si nu se va
executa prea la suprafață sau in sol nisipos si nici in soluri grele ce rețin apa. Fertilizarea se
recomanda a fi făcută cu N90P80K60 + 250t gunoi de grajd. La întocmirea asolamentului se va avea
in vedere faptul ca agentul patogen ataca si tomatele, vinetele si alte solanacee sălbatice.
Lucrările agrotehnice executate corect asigura vigurozitatea plantelor, aerisirea culturii si sunt
factori defavorizanți pentru răspândirea acestui patogen. Combaterea agentului patogen se va
face la avertizare prin tratamente periodice. Primul tratament se face când plantele au 20 – 30
cm cu produse ditiocarbamice iar următoarele tratamente se vor face cu produse sistemice sau
cuprice iar ultimele cu produse stanice.

2. Îngălbenirea necrotica a nervurilor sfeclei – Beet necrotic yellow vein virus

- Simptome: virusul afectează sistemul radicular drept urmare pe foliaj apare clorizarea,
îngălbenirea si apoi necrozarea nervurilor. In funcție de fenofaza in care apare atacul poate
survine ofilirea sau chiar moartea plantei. Pe corpul sfeclei se dezvolta exagerat radicelele (dând
aspect de barba) iar rădăcina rămâne mica, se bifurca sau au vârful foarte subțiat.
- Epidemiologie: Transmiterea virusului este asigurata de ciuperca de sol Polymyxa betae ce
acumulează virusul in timpul parazitarii. Sporii de rezistenta ca si sporii ciupercii conțin virusul pe
care îl vehiculează. Particulele de sol infestate pot fi duse de vânt la distante mari astfel încât aria
de răspândire este foarte mare.
- Prevenire si Combatere: Terenurile contaminate trebuie identificate si din acele zone trebuie
interzis transportul. Plantele bolnave vor fi arse, atelajele si uneltele folosite dezinfectate cu
bromura de metil prin fumigație iar terenul se va dezinfecta cu Dazomet 750g/ha.

3. Cercosporioza (pătarea roșie) frunzelor sfeclei – Cercospora beticola, subîncrengătura

Deuteromycotina
- Simptome: Atacul apare in perioada iunie – august sub forma unor pete (galbene, brune si apoi
cenușii in zona centrala) de decolorare cu diametru de 1 – 3 mm foarte rar de 5 mm. După

4
 necrozarea țesuturilor acestea se desprind si frunzele apar perforate. In cazul unui atac masiv
favorizat de excesul de azot, lipsa borului si umiditate ridicata in câteva zile întreg foliajul poate fi
atacat. Rădăcinile afectate rămân mici si cu procent de zahar micșorat.
- Epidemiologie: Conidiile ramase pe sol, pe resturile vegetale, rămân viabile după trecerea iernii si
pot produce noi infecții in primăvară. Agentul poate fi adus in sol si odată cu glomerulele
provenite de la loturi semincere infectate.
- Prevenire si Combatere: Respectarea unui asolament de 4-5 ani este obligatorie si izolarea
spațială de cel puțin 1000 m la loturile semincere de an I. La nevoie se efectuează tratamente in
vegetație cu fungicide si erbicidarea este obligatorie.

Bolile plantelor uleioase:

1. Mana florii soarelui – Plasmopara helianthi, subîncrengătura Mastigomycotina
- Simptome: Primele simptome se observa pe plantele tinere ce apar din semințele infectate.
Aceste plante rămân pitice cu talia de cel mult 25 cm cu internodii scurte, frunze mici, încrețite si
sistem radicular slab dezvoltat. Aceste plante au pe fata superioara zone mai galbene in dreptul
cărora pe fata inferioara începând de la pețiol de-a lungul nervurilor principale formează o pâslă
alba. Plantele formează calatidii mici (1 – 5 cm), nu înfloresc si nu dau semințe. Plantele mature
infectate mai târziu prezinta pe frunze pete galben – untdelemnii situate in special lângă nervuri,
zone care se brunifica iar in dreptul lor pe fata inferioara apare puf micelian. Plantele infectate
mai târziu pot fructifica dar achenele sunt infectate fără sa prezinte la exterior simptome de
diagnosticat.
- Epidemiologie: Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin miceliu parazit din achenele
infectate si prin oosporii ramași in sol in resturile vegetale. Întrucât nu se practică monocultura
singura sura de infecție rămân semințele. In cursul perioadei de vegetație după apariția primelor
plante infectate au loc mai multe infecții secundare care in condiții de clima favorizante
(temperatura, precipitații si vânt) produc infecții sistemice.
- Prevenire si Combatere: Deoarece boala se transmite prin semințe, principala grija este ca
acestea sa provină din loturi semincere unde agentul patogen nu a fost prezent. Se vor respinge
de la omologare loturile semincere in care se găsește chiar si 1 planta/ha infectata. Pe terenurile
unde s-a constatat prezenta agentului patogen nu se va reveni cu floarea soarelui 7 – 8 ani.
Loturile semincere vor fi corect erbicidate, izolate spațial la cel puțin 500 m de alte lanuri de
floarea soarelui si vor fi urmărite pana la recoltare.

2. Putregaiul alb al florii soarelui – Sclerotinia sclerotiorum, subîncrengătura Ascomycotina

- Simptome: Boala afectează rădăcinile, tulpinile, calatidiile si achenele fiind favorizata de
cantitatea mare de precipitații din toamna deși pot fi atacate si plante in stadiul de cotiledoane.
Primele simptome se pot observa pe axul hipocotil unde apar pete galben – brune ce pot
înconjura tulpina si in acest caz tânăra plantula putrezita cade si moare. O a 2a faza de atac se
poate observa când plantele au 90 – 100 cm si încep sa formeze calatidii. Pe aceste plante, la
colet, apară o zona sau un inel de mucegai sub care țesuturile sunt putrezite. In cazul in care
atacul este numai parțial si intervine o vreme secetoasa, ciuperca va evolua numai in interiorul
tulpinii, distruge măduva, putrezește parenchimul si provoacă moartea plantei. După formarea
calatidiilor, boala poate afecta curbura tulpinii când datorita putrezirii acesteia calatidiile vor
cădea la sol. Achenele de pe calatidiile infectate au coaja decolorata, pătată, lipsita de luciu si se
crapă ușor iar cotiledoanele sunt brune, acoperite de miceliu si au gust rânced.
- Epidemiologie: Agentul patogen este adus in cultura odată cu semințele infectate care nu-si pierd
germinația. Scleroții de dimensiuni mici si cei râmași in sol constituie o importanta sursa de
infecție. Aceste infecții se pot realiza pe samulastra de floarea soarelui sau pe numeroasele
plante gazda care pot fi gazde ale acestui agent patogen. De la planta la planta agentul patogen

5
 poate fi vehiculat cu ajutorul vântului care transporta fragmente miceliene. Din cercul de plante
gazda fac parte legumele rădăcinoase, bulbifere si tuberculifere, la care după infecțiile in câmp
boala continua in depozit.
- Prevenire si Combatere: Agentul patogen este deosebit de polifag așa încât o sola puternic
infestat cu scleroți va trebui cultivata cel puțin 4 – 5 ani cu cereale păioase apoi cu plante
prăsitoare si abia după 7 – 8 ani se va putea reveni cu floarea soarelui. Scleroții își păstrează
viabilitatea cel puțin 2 ani, însă pe buruienile din culturile de cereale ce urmează in asolament
după floarea soarelui, agentul patogen formează noi generații de scleroți ce mențin potențialul
infecțios al solei mulți ani. Nu se vor cultiva cu floarea soarelui terenurile umede care au o
textura argiloasa decât daca este asigurata drenarea excesului de umiditate si se vor aplica
echilibrat îngrășămintele organice. Sămânța trebuie sa provină din loturi semincere sănătoase,
certificate si se vor aplica tratamente cu fungicide sistemice înainte de semănat.

3. Mana soiei – Peronospora manshurica, subîncrengătura Mastigomycotina

- Simptome: foliajul plantelor mănate prezinta numeroase pete colțuroase de culoare la început
verde gălbuie, untdelemnii apoi brune pe fata superioara. In dreptul petelor pe fata inferioara a
limbului apare un puf cenușiu – violaceu apoi in scurt timp zonele afectate sau chiar toata frunza
se usucă.
- Epidemiologie: Agentul patogen rezista in sol pe resturi vegetale sub forma de oospori dar acest
lucru nu are prea mare importanta întrucât nu se practică monocultura soiei. Principala sursa de
transmitere a bolii o constituie oosporii aderenți pe sămânță dar si sămânță infectata provenita
de la plantele manate. In perioada de vegetație răspândirea este asigurata de sporangii vehiculați
de apa de ploaie sau de cea de irigație si vânt.
- Prevenire si Combatere: La înființarea culturii se va folosi numai sămânța sănătoasă sau tratata
cu Apron 35 SD. In culturile semincere se recomanda 1 – 2 stropiri înainte si după înflorit cu
produse antiperonosporice de contact sau sistemice. Cele 2 tratamente prefloral si postfloral vor
fi făcute la interval de 10 – 12 zile fiind indicat ca la al 2lea tratament sa se folosească un produs
sistemic ce va preveni infectarea semințelor.

Bolile pomilor fructiferi:

1. Mana vitei de vie – Plasmopara viticola, subîncrengătura Mastigomycotina
- Simptome: Atacul de mana se manifesta pe organele aeriene ale vitei de vie frunze, ciorchini,
lăstari, cârcei si boabe. Atacul pe frunze – frunzele pot fi atacate după ce ating o suprafață de 10 –
25 cm2 si pana îmbătrânesc (moment in care prezinta rezistenta sporita la mana). Petele de mana
au aspect variat in funcție de momentul atacului de la culoarea galben untdelemnie in primăvară
si pana la brunificare. Pe partea inferioara a frunzelor se constata un puf albicios alcătuit din
sporangioforii si sporangii ciupercii. Lăstari si cârcei atacați au pete alungite de culoare bruna
care pe timp umed se acoperă de un puf albicios. Pe lăstarii mai avansați atacul se manifesta prin
pete brune in dreptul nodurilor. Coardele atacate nu se maturează normal iar rezervele
acumulate in celule se găsesc in cantități mai reduse. Atacul pe ciorchini poate fi foarte periculos
in anii cu precipitații abundente, infecția având loc prin pedunculul inflorescențelor sau prin
partea mai dezvoltata a pedicelului care se îngălbenesc si se acoperă de sporangiofori si sporangi
de culoare alba pe timp umed sau se brunifică si se usucă pe timp secetos. Bobitele se acoperă cu
un puf albicios deoarece bacele tinere prezinta stomatele epidermei deschise, neacoperite de
pruina. Infecția continuă si după închiderea stomatelor prin stomatele de pe pedicel.
- Epidemiologie: Numărul sporangilor de vara ce se formează pe un sporangiofor este foarte mare
(200 – 400), sunt luați de curenții de aer si duși la distante foarte mari si își pot păstra viabilitatea
7 – 8 zile. Ajunși pe organele vitei de vie germinează in picăturile de apa timp de 1,5 ore si produc
filamente de infecție ce pătrund in stomate. In primăvară oosporii germinează la suprafața solului

6
 îmbibat cu apa la temperaturi de peste 10 OC (maxim 32OC cu optim de 22 – 23 OC). In timpul
ploilor repezi din primăvară zoosporii eliminați din sporange care plutesc in băltoacele din jurul
butucilor sunt proiectați pe partea inferioara a frunzelor, își resorb flagelii, produc filamente de
infecție si pătrund in țesuturile plantei gazda. Acest proces se numește contaminare de
primăvară. Deoarece oosporii germinează eșalonat contaminările primare au loc in lunile aprilie –
iunie. După ce se produc contaminările primare sau cele secundare urmează perioada de
incubare in care ciuperca se dezvolta intra celular, se hrănește pe seama țesuturilor parazitate, iar
pe frunze apar pete galben – untdelemnii. Perioada de incubație variază in funcție de condițiile
meteorologice. Manifestarea bolii este marcata de apariția sporangioforilor ce poarta sporangi.
Contaminările secundare se pot repeta de mai multe ori pe toata perioada de vegetație, in
funcție de frecventa ploilor. Tratamentele chimice trebuie aplicate numai in timpul perioadei de
incubație pentru ca la apariția sporangilor si sporangioforilor organele vitei de vie sa fie acoperite
de pelicula de fungicid.
- Prevenire si Combatere: Se recomanda aplicarea unui complex de masuri agrofitotehnice in
plantațiile viticole, mana fiind cea mai frecventa si păgubitoare in plantațiile neîngrijite. Arăturile
prin care frunzele cu oospori sunt adânc îngropate cat si drenarea terenurilor care rețin puternic
apa duc la reducerea numărului de infecții. Menținerea terenului curat de buruieni, legatul,
copilitul si cârnitul executate la timp ajuta la reducerea atacului de mana. Combaterea chimica a
manei se face la avertizare prin aplicarea tratamentelor cu zeama bordeleză 0,5 – 1 % sau alte
produse cuprice.

2. Făinarea vitei de vie – Uncinula necator, subîncrengătura Ascomycotina, f.c. Oidium tuckeri
- Simptome: Sunt atacate frunzele, lăstarii, ciorchinii si boabele din primăvară pana in toamna
târziu. Pe frunze se observa un miceliu albicios, ectoparazit, fin, cu aspect pulverulent ce
formează pete pe ambele fete ale limbului. Sub pâsla de miceliu țesuturile se brunifica sau se
înroșesc puțin dar frunzele nu cad decât toamna. Lăstarii nelignifiați prezinta aceleași pete
albicioase uneori pulverulente, sunt opriți din creștere iar frunzele se încrețesc. Atacul pe
ciorchini face ca aceștia sa se brunifice si apoi sa se usuce pe timp de seceta. Pâsla miceliana care
acoperă si bobitele care de multe ori crapă iar conținutul lor se scurge. Pe timp secetos bobitele
se usucă, semințele ies in evidenta iar ciorchinii distruși in totalitate capătă un miros de mucegai.
In toamnele ploioase bobitele atacate de Oidium sunt supuse infecțiilor cu Botrytis fuckeliana
pagubele putând fi foarte mari.
- Epidemiologie: Principalele forme de iernare ale parazitului sunt miceliu de rezistenta mai ales in
mugurii lăstarilor infectați si apoi in cleistoteci. Boala este favorizata de temperaturi ridicate 20 –
25OC, când si perioada de incubație este de 5 – 7 zile fiind des întâlnită in verile secetoase. După
producerea infecției evoluția bolii este favorizata de temperaturi cuprinse intre 18 si 25 OC si
umiditate relativa a aerului de 50 – 80%.
- Prevenire si Combatere: Pentru a reduce sursa de infecție se recomanda ca lăstarii atacați sa fie
tăiați si distruși prin ardere. O importanta mare o au aplicarea corecta a lucrărilor de întreținere si
administrarea îngrășămintelor in complex cu evitarea azotului in esces. Combaterea chimica se
face cu o gama larga de produse de contact sau sistemice.

3. Putregaiul cenușiu al strugurilor – Botryotinia fuckeliana, subîncrengătura Ascomycotina, f.c.

Botrytis cinerea.
- Simptome: Butașii altoiți prezinta la nivelul scoarței un puf cenușiu, scoarța este putrezita si pe
suprafața acestora apar numeroși scleroți. Atacul început in serele de forțat poate continua si in
școlile de vițe, ciuperca împiedicând dezvoltarea normala a frunzulițelor si distruge calusul
portaltoiului. In plantațiile pe rod sunt atacați ciorchinii, coardele, si lăstarii ce au suferit lovituri
mecanice sau au fost atacați de insecte. Cel mai cunoscut atac apare toamna, pe struguri, când

7
 pielita este brunificata, pulpa se desprinde ușor si întreaga boaba putrezita se acoperă cu puf
cenușiu. Boala se răspândește cu rapiditate, cuprinzând întregul ciorchine ce putrezește. Daca
intervine o vreme secetoasa ciorchinii se usucă iar boabele se mumifiază si se scutura foarte ușor.
Boala este favorizata de atacuri mecanice, insecte cat si de atacul de Uncinula. In unele regiuni
din Franța ciuperca produce așa zisul „mucegai nobil. In urma infecțiilor miceliul ciupercii
consuma o cantitate de apa din bobite lăsându-le mai bogate in zaharuri iar pielita se stafidește,
capătă o culoare vineție si oferă strugurilor o aroma deosebita.
- Epidemiologie: Ciuperca se formează pe bobitele ce au o concentrație in zahar intre 14 si 22%,
peste acest procent nu mai formează conidiofori si conidii. Temperatura optima este cuprinsa
intre 22 si 24OC când perioada de incubație este de 2 zile. Pe organele atacate ciuperca formează
microscleroți sub forma in care iernează, urmând ca in primăvară sa formeze conidii si apoteci cu
asce si ascospori.
- Prevenire si Combatere: Se recomanda ca in toamnele ploioase viile sa fie culese mai timpuriu,
înainte ca putregaiul sa producă pagube. Daca concentrația boabelor in zahar este mica si
condițiile climatice favorizează infecțiile si evoluția bolii se vor aplica tratamente chimice cu
fungicide executate cu cel puțin 14 zile înainte de recoltare. Utilizarea produselor sistemice
înlătură acest neajuns.