DAUNATORII POMILOR SI ARBUSTILOR FRUCTIFERI

BASICAREA FRUNZELOR DE PIERSIC

Taphrina deformans
Piersicul se cultiva in majoritatea tarilor din Europa, dar marea productie
europeana, de circa 4 milioane tone, se obtine in cateva tari (Italia, Spania,
Grecia, Franta, Moldova si Romania). Intrucat valoarea alimentara a piersicilor
rezulta din compozitia lor completa si echilibrata, valoarea energetica a fructelor
este de 34-76. In stare proaspata, piersicile sunt indicate in bolile infectioase
acute, hipertensive si reduc continutul de colesterol din sange. Basicarea
frunzelor de piersic este raspandita in toate zonele de cultura a piersicului din
tara noastra, producand pagube insemnate in anii cu precipitatii abundente.
Ciuperca ataca frunzele, lastarii, florile si fructele. Atacul pe frunze se manifesta
sub forma de umflaturi sau basicari de diferite dimensiuni si forme,
manifestandu-se pe partea superioara a frunzelor. Partile deformate ale frunzei
sunt la inceput moi, decolorate, iar mai tarziu sunt puternic ingrosate, de culoare
verde-galbuie, apoi rosie-violacee. Frunzele atacate sunt de doua ori mai mari
decat cele sanatoase, casante si sunt acoperite cu o pulbere fainoasa,
albicioasa, iar mai tarziu se brunifica si se usuca. Frunzele cad masiv de pe
pomi, ceea ce duce la declinul pomului. Lastarii atacati au cresteri reduse, sunt
deformati si ingrosati, iar ramurile bolnave prezinta ingrosari fusiforme. Fructele
atacate prezinta pete neregulate albe-galbui, sau rosii-violacee, cu margini
neregulate. Combaterea daunatorului Taphrina deformans Basicarea frunzelor
de piersic este produsa de Taphrina deformans. Patogenul ierneaza ca miceliu
de rezistenta in tesuturile lastarilor atacati si sub forma de ascospori intre solzii
mugurilor. Primavara, la dezmugurirea pomilor pe timp de ploaie, fructificatiile
ciupercii infecteaza tesuturile tinere, apoi miceliul evolueaza in frunzele tinere.
Conditiile optime de infectie sunt temperatura de 15 grade C, umiditatea ridicata
si de lunga durata, precum si organele vegetative tinere. Majoritatea soiurilor de
piersic sunt sensibile la atacul patogenului in anii ploiosi. Pentru combatere se
recomanda cultivarea soiurilor rezistente si aplicarea tratamentelor chimice la
avertizare. In vederea combaterii bolii se recomanda, in primul rand, unele
masuri culturale cum sunt: amplasarea plantatiilor de piersic pe terenuri usoare,
calde, ferite de curentii reci. Se vor aplica, de asemenea, masurile de igiena
culturala care constau in taierea si distrugerea lastarilor atacati, precum si in
adunarea si arderea frunzelor cazute sau ingroparea lor prin aratura. Aceste
masuri vor fi completate intotdeauna de tratamente chimice. In acest scop se vor
efectua tratamente cu zeama bordeleza 2% sau alte produse pe baza de cupru,
toamna dupa caderea frunzelor sau primavara inainte de pornirea in vegetatie.
La umflarea mugurilor florali se trateaza cu zeama bordeleza 1% sau cu
Turdacupral 0,5%. Dupa scuturarea petalelor, la 10-15% scuturare se executa
inca doua sau trei tratamente (la intervale de 10-14 zile) cu unul din produsele
Captadin 50 sau Merpan 50 PU -0,25%, Dithane M45- 0,2%, Dithane Neotec 75
WG – 0,2%, Score 250 EC -0,02%, Folpan 80 WP - U,25%, Antracol 0,2%,
Bravo 500 SC – 0,15%, precum si alte produse specificate in CODEX.
FOCUL BACTERIAN AL ROZACEELOR
Erwinia amylovora
Focul bacterian afecteaza mai ales parul, marul, gutuiul, dar si alte specii din
familia rozaceelor, provocand pierderi mari, are viteza de raspandire rapida,
boala putand distruge tot pomul in scurta vreme la infectie. Raspandire: Focul
bacterian al rozaceelor este raspandit in majoritatea plantatiilor pomicole din
Europa, America. La noi in tara, bacteria a fost semnalata in majoritatea
plantatiilor pomicole. Simptome: Atacul se manifesta pe toate organele plantei.
Arsura inflorescentelor este, de obicei, primul simptom si apare primavara
devreme. Florile se ofilesc, se brunifica si se innegresc. Ele cad sau raman
atasate pe pom. Pe frunze, atacul se manifesta sub forma unor pete brune, care
se extind si ocupa intregul limb foliar. Lastarii atacati au frunze moarte si
persistente. Ei apar ca si cand ar fi arsi, de unde provine si denumirea de “foc
bacterian”. Forma de atac cea mai caracteristica este cea de pe lastari si ramuri.
Caracteristicile bolii
“Focul bacterian” apare pe lastarii tineri. In jurul locului de infectie, la circa 3-4
zile de la infectie, apare sub spectul unor leziuni sub forma de striuri, de culoare
bruna, care cuprind de cele mai multe ori lastarul de jur imprejur. Deoarece
infectia distruge sistemul conducator, toata partea superioara a ramurii infectate
se innegreste, se usuca si se indoaie in jos sub forma unui baston. Aceasta
forma de atac poarta denumirea de “arsura ramurilor”. Frunzele de pe lastarii
atacati isi pierd turgescenta, sunt moi la pipait, apoi devin brune negricioase. In
cazul in care zona atacata cuprinde tulpina de jur-imprejur, pomul se usuca.
Boala se manifesta in special in lunile mai-iunie, stagneaza vara, redevenind din
nou activa in toamna. Pe organele atacate de bacterie apar picaturi mici de
exudat bacterian, la inceput incolore, iar mai tarziu in contact cu aerul devin
chihlimbarii pana la brun inchis. Pe ramuri si trunchi, exudatul bacterian este atat
de abundent, incat produce scurgeri gomoase continue, cu un continut bogat in
bacterii.
Agentul patogen Erwinia amylovora
Bacteria Erwinia amylovora, din Fam. Enterobacteriaceae, Ord. Eubacteriales,
Clasa Schizomicetes, se prezinta sub forma de bastonase. Pe mediu nutritiv
agarizat formeaza colonii circulare, mici, albe, de consistenta lucioasa, cu
marginile drepte. Temperatura optima de dezvoltare este de 30 de grade
Celsius, cea minima de 3 grade Celsius, iar cea de latenta de 45-50 de grade
Celsius. In timpul perioadei de vegetatie, bacteria se raspandeste prin
intermediul insectelor, mai ales al viespilor), pasarilor, vantului, apei. Erwinia
amylovora ataca un numar mare de specii din familia Rosaceae, de unde ii vine
si denumirea bolii (focul bacterian al rozaceelor). Dintre factorii meteorologici,
ploaia se pare ca este cel mai important factor in diseminarea patogenului,
picaturile de ploaie si indeosebi ploaia cu vant, realizeaza atat raspandirea
inoculului primar, cat si a celui secundar. Masuri preventive: Se va acorda mare
atentie infiintarii plantatiilor, evitandu-se terenurile reci, compacte, in care
stagneaza apa. Lastarii afectati de boala vor fi taiati cu 35-40 cm sub ultima
leziune si distrusi prin ardere (in zile senine si in timpul pranzului), pentru
prevenirea raspandirii bacteriei etiologice, dupa care se va aplica un tratament
cupric. Ustensilele folosite la taieri vor fi dezinfectate dupa fiecare lastar, intr-o
solutie de hipoclorit de sodiu 10%, timp de 2-3 secunde sau cu formalina 5%.
Pentru plantare se vor folosi numai puieti sanatosi si soiuri rezistente la acest
daunator.
Masuri curative
In livezile in care a fost semnalat focul bacterian al rozaceelor in anul precedent,
se impun interventii chimice, astfel: 1. Prefloral. Inainte de craparea mugurilor se
aplica un tratament cu produs cupric in zilele cu temperaturi pozitive. Acest
tratament are rolul de a inhiba inmultirea bacteriilor Erwinia amylovora, care au
rezistenta peste iarna, impiedicand producerea unei mari cantitati de inocul
primar potential. 2. Floral. Se recomanda 2-3 tratamente in functie de conditiile
climatice si de durata fazei fenologice a pomilor, folosindu-se produsele chimice:
Tratamentul I - se recomanda la 10-20% flori deschise; Tratamentul II - se
recomanda la 50% flori deschise; Tratamentul III - se recomanda la 50% petale
scuturate. 3. Pe vegetatie. Perioada de crestere intensa a lastarilor este
favorabila producerii de noi infectii, de aceea se recomanda tratamente chimice
cu produse cuprice mai ales dupa fiecare ploaie care depaseste 2,5 mm, in
primele 24 de ore de la producerea fenomenului meteorologic. Produsele cuprice
vor fi alese cu grija si se vor respecta cu strictete concentratiile recomandate
pentru a se evita afectarea viabilitatii polenului in perioada de inflorire si aparitia
fenomenului de fitotoxicitate pe frunze si mai ales pe fructe. O pondere
importanta in combatere o au tratamentele chimice cu Champion 50 WP 0,30%
prefloral si 0,04% postfloral, Aliette 80 WG 0,30% - in perioada infloritului, Alleato
80 WG 0,3% in perioada infloritului, Funguran OH 50 WP 0,20% (prefloral) si
0,04% (postfloral), Kocide 101 0,20% (prefloral) si 0,04% (postfloral), Alcupral 50
PU 0,2% prefloral si 0,04% postfloral, Vitra 50 WP 0,04% postfloral, Champ Flo
0,3% prefloral si 0,04% postfloral, Zeama bordeleza 0,5% prefloral, Cupritim 50
PU 0,2% prefloral si 0,04%

FAINAREA MARULUI
Podosphaera leucotricha
Fainarea este una dintre cele mai importante boli care ataca frecvent marul si,
mai rar, parul. In anii favorabili, boala produce pagube importante la soiurile
foarte sensibile (Ionathan, Ionared), inregistrandu-se pana la 80% frunze si
lastari atacati si pana la 25% inflorescente si muguri. Boala se manifesta in
perioada de vegetatie, de la dezmugurire si pana in toamna, atacul principal
producandu-se insa in perioada de crestere rapida a organelor tinere ale pomilor
(aprilie-iunie), pe frunze, lastari tineri, ramuri, flori si mai rar pe fructe. In
primavara, ramurile atacate in anul precedent sunt acoperite cu un miceliu
paslos, fainos, cenusiu-albicios. Mugurii laterali, indeosebi cel terminal, sunt
stransi si ascutiti. Solzii sunt usor indepartati si uscati la varf, dand mugurelui un
aspect zburlit. Primele infectii din primavara se observa pe lastarii si
inflorescentele care se dezvolta din mugurii contaminati in anul precedent. Pe
frunzulitele acestor lastari, atacul se prezinta la inceput sub forma unei pasle
albicioase, iar mai tarziu de culoare galbuie, pulverulenta. Acest invelis paslos se
dezvolta pe ambele fete ale limbului, pe petioluri si pe lastari. Frunzele copacilor
atacati sunt mai scurte, mai inguste si rigide, deseori au marginile rasucite in
forma de luntre spre fata superioara, iar cu timpul se brunifica, se usuca si cad
de timpuriu. Agentul patogen Podosphaera leucotricha Ciuperca Podosphaera
leucotricha face parte din familia Erysiphaeceae, avand forma conidiana Oidium
farinosum Cke. In timpul iernii, ciuperca traieste sub forma de miceliu de
rezistenta intre solzii mugurilor si pe lastari; peritecii pe lastari sau pe frunzele
atacate; conidii din anul anterior ramase la insertiile ramurilor si mugurilor atacati.
Primavara, primele perioade de incubatie de la infectiile primare prin conidii
dureaza 14-21 de zile, evoluand in 21 de zile, cand temperatura a fost de 5-8
grade Celsius, si in 14 zile, cand temperatura a fost de 9-12 grade Celsius. In
lunile iunie-august, perioadele de incubatie au fost de 5-6 zile la temperaturi
medii de 16-22 grade Celsius, mai frecvent 3-4 zile, la temperaturi medii de 18-
25 grade Celsius si o umiditate medie de 90-100%. Aceste conditii se realizeaza
in multi ani in lunile aprilie-iulie si apoi in a doua jumatate a lunii august si
inceputul lunii septembrie. Fainarea marului a avut conditii foarte bune de
inmultire in anii caldurosi si umezi, cu temperaturi ridicate si ploi frecvente.
Pentru o buna planificare a pesticidelor si a tratamentelor, in fiecare zona unde
exista plantatii de mar, unitatile cultivatoare trebuie sa cunoasca rezerva
biologica a sursei de infectie cu fainare din anul precedent, pentru evitarea
pagubelor in anul urmator. In cadrul luptei integrate, pentru prevenirea si
combaterea atacului de fainare sunt necesare masuri biologice, agrotehnice si
chimice. Masurile agrotehnice au rolul de a reduce rezerva biologica a sursei de
inmultire a fainarii. Tratamentele In toate situatiile, primul tratament care se
aplica la avertizare este cel care coincide cu al doilea tratament de iarna contra
Paduchelui din San-Jose, in perioada ianuarie - 10 martie pana la faza cand
0,5% din mugurii florali sunt umflati. Acesta se avertizeaza pentru livezile in care
s-a determinat ca exista mai mult de 5% lastari sau muguri de rod atacati. Cu
primul tratament se distruge miceliul ciupercii de pe lastari si conidiile care au
ramas pe ramuri. Al doilea tratament se avertizeaza cand 10-15% din mugurii
florali sunt dezmuguriti, daca in prealabil s-au inregistrat ploi si temperaturi mai
mari de 5 grade Celsius. Prin acesta se distrug conidiile aparute pe mugurii de
rod, diminuandu-se rezerva de spori. Al treilea tratament se avertizeaza cand 10-
15% din mugurii florali sunt in faza de inceput de infrunzire. Prin acesta se previn
infectiile pe frunzele nou aparute si pe inflorescente. Al patrulea tratament se
avertizeaza intre fazele de rasfirare a inflorescentei si infoiere a corolei. Al
cincilea tratament se avertizeaza cand 10-15% din flori au inceput sa-si scuture
petalele. Acest tratament este obligatoriu, executandu-se ca tratament de
siguranta, fiind considerat cheie pentru protejarea frunzelor si lastarilor aparuti.
Recomandarea specialistului In cazul plantelor atacate, inflorescentele sunt
atrofiate, petalele raman mici, inguste si alungite, carnoase si verzui. In cadrul
luptei integrate, pentru prevenirea si combaterea atacului de fainare sunt
necesare masuri biologice, agrotehnice si chimice. Masurile agrotehnice au rolul
de a reduce rezerva biologica a sursei de inmultire a fainarii. Una dintre acestea
este taierea si arderea lastarilor atacati de fainare. Primele masuri care trebuie
luate in vederea distrugerii focarelor primare si a prevenirii aparitiei si raspandirii
bolii sunt taierea si arderea in timpul iernii a tuturor ramurilor atacate in anul
precedent, pe care ciuperca ierneaza in muguri. Aceste masuri sunt completate
in primavara, dupa dezmugurire, prin suprimarea lastarilor dezvoltati din mugurii
infectati, de pe ramurile netaiate. Pentru a impiedica raspandirea bolii de la
focarele ramase neobservate si de la conidiile aduse de vant, in perioada de la
dezmugurire si pana in mai, se aplica tratamente chimice, care protejeaza
organele tinere, in plina crestere. Inainte de inflorit se recomanda fungicide de
contact pe baza de sulf: Microthiol Special 0,3 % sau Kumulus DF 0,3 % sau
Thiovit JET 80 WG 0,3 %. Dupa inflorit, se vor folosi produse sistemice prin
alternare, pentru a evita fenomenul de rezistenta: Systhane C PU 0,1 %, Topsin
70 PU 0,06 %, Score 250 EC 0,01 %, Zato 50 WG 0,01 %, Bumer 250 CE 0,03
% sau Shavit F 72 WDG 0,20 %.

PATAREA CAFENIE SAU RAPANUL MARULUI

Endostigme Venturia inaequalis
Patarea cafenie sau rapanul maruluieste raspandita in toate bazinele pomicole
din Romania, fiind cea mai pagubitoare boala, atat in plantatii, cat si in depozitele
de fructe. In anii cu primaveri si veri ploioase, cu temperaturi moderate, boala
ajunge sa distruga in livezile neingrijite 30-95% din fructe, restul ramanand de
cea mai slaba calitate. Descriere si recunoastere Rapanul marului se manifesta
pe frunze, peduncul, sepale, pe fructe, iar la unele soiuri locale si la majoritatea
tipurilor de mar salbatic, atacul se intalneste si pe lastari. Frunzele atacate sunt
acoperite de pete brune-maslinii-negricioase, catifelate, care cu timpul cresc,
unindu-se. Frunzele puternic atacate se usuca si cad de timpuriu, reducand
posibilitatea de hranire a pomului, ceea ce determina scaderea recoltei, in
acelasi timp diferentiindu-se un numar scazut de muguri de rod pentru anul
urmator. Forma de atac pe peduncul si sepale se intalneste in anii cu primaveri
calduroase si umede, cand primele infectii s-au petrecut la inceputul infrunzirii
sau cel tarziu la inceputul inaltarii inflorescentei. Fructele sunt atacate de la
formare si pana toamna tarziu, inainte de recoltare. Fructele bolnave raman mici
si prezinta pete brune maslinii, catifelate. Fructele atacate se deformeaza, crapa
si de cele mai multe ori cad inca din lunile iunie-iulie. Biologia ciupercii Rapanul
marului este produs de ciuperca Venturia inaequalis (Cooke) Wint si Endostigme
inaequalis (Cooke) Syd. Acest agent patogen prezinta doua faze in ciclul
biologic: faza parazitara si faza saprofitica. Faza parazitara corespunde cu forma
asexuata a ciupercii, care evolueaza in cursul vegetatiei pe organele vii ale
pomului, cunoscuta sub forma conidiana - Fusicladium dendriticum (Warl.) Fuck.
Faza saprofitica a ciupercii corespunde cu forma sexuata, de rezistenta, Venturia
inaequalis, si evolueaza in lunile de repaus vegetativ, in frunzele moarte cazute
pe sol, sub pomi (forma perfecta). Rapanul marului se transmite de la un an la
altul prin 3 surse. Dintre cele 3 surse de infectie, cea mai importanta o constituie
forma perfecta de rezistenta ce ia nastere in frunzele atacate din anul anterior,
care au cazut si au iernat pe sol, sub pomi. Cele mai mari pagube sunt produse
de infectiile ce au loc prin ascospori inainte de inflorire, in timpul infloritului si
imediat dupa scuturarea petalelor, pana cand fructele au dimensiuni de 2,5-3 cm.
Dupa aparitia primelor pete pe frunze, in timpul infloritului sau dupa scuturarea
petalelor, infectiile vor avea loc in continuare pana toamna. Masuri Masuri
agrotehnice. Principala masura agrotehnica pentru distrugerea rezervei biologice
a ciupercii o constituie incorporarea in sol a frunzelor cazute sub pom. Masuri
chimice. Pentru diminuarea rezervei biologice a agentului patogen care produce
rapanul, se va aplica un tratament cu produse cuprice, imediat dupa recoltarea
fructelor. Tratamentul se face prin imbaierea pomilor si prin stropirea solului. Se
aplica pentru prevenirea infectiilor primare, la inceputul infrunzitului mugurilor
florali, la o temperatura atmosferica mai mare de 6 grade C, si precipitatii de
minimum 0,3 mm, conditii care declanseaza inceputul proiectarii ascosporilor. In
anii cu primaveri ploioase, se impune efectuarea unui al doilea tratament inainte
de inflorit cu produse cuprice, intre faza de rasfirare a inflorescentei si infoiere a
corolei, pentru a proteja organele vegetative nou aparute impotriva infectiilor
masive cu ascospori. Tratamentul al treilea este obligatoriu cand 10-15% din flori
au inceput sa-si scuture petalele, folosindu-se: Systhane C, Stroby DF, Score
250 EC, Zato 50 WG. Tratamentele se fac in functie de presiunea de infectie
determinata de conditiile de timp, de rezistenta soiurilor, de rezerva biologica a
patogenului din fiecare plantatie, la interval de 10-12 zile. Fungicidele sistemice :
Stroby DF, Score 250 EC, Zato 50 WG, Rubigan 12 EC, Chorus 75 WG, se vor
combina cu unul din produsele de contact: Dithane M 45 sau Captan 50 PU, in
concentratie de jumatate fata de cazul in care se aplica singure.

MOLIA PIELITEI FRUCTELOR

Avand in vedere importanta factorilor de mediu asupra aparitiei si evolutiei
organismelor daunatoare in culturile pomicole, in interpretarea gradului de atac al
acestora s-a tinut seama de elementele de clima care au influentat activitatea
biologica a daunatorilor. Atacul produs de acest daunator, prin vatamarea pielitei
fructelor, a permis instalarea ciupercii care produce monilioza fructelor. La
aceasta situatie a contribuit si faptul ca tratamentele fitosanitare nu si-au atins
scopul, intrucat aceasta molie se instaleaza la baza petiolului, incluzand in
paienjenisul ei doua-trei fructe sau frunzele intre care s-a dezvoltat larva. Insecta
este raspandita in mai multe tari din Europa. In tara nostra se gaseste in
plantatiile de mar din Sibiu, Moldova, Transilvania.
Descriere si recunoastere Adultul - femela are anvergura aripilor de 18-22 mm.
Aripile anterioare sunt de culoare bruna-cenusie si prezinta benzi mai putin
pronuntate decat masculul. Aripile posterioare sunt cenusii deschis. Adultul
mascul are anvergura aripilor de 15-19 mm. Aripile anterioare sunt de culoare
bej-deschis si prezinta un desen brun-inchis, marcat de benzi caramizii. Aripile
posterioare sunt cenusii. Oul este reticular si oval, galben ca lamaia la depunere
si apoi mai inchis. Ooplaca are forma ovala sau rotunda. Larva masoara 18-20
mm lungime, este de culoare verde-galbuie, verde-maslinie sau verde-inchis. Pe
partea dorsala se disting negi mici galbui. Biologie si ecologie Daunatorul
ierneaza in stadiul de larva de varsta a doua si a treia, intr-un cocon matasos
dens, de culoare alba, la baza mugurilor. O parte din larve hiberneaza si in
depozitele de fructe in zona caliciala si pedunculara. Insecta dezvolta doua
generatii pe an. Primavara, in fenofaza de dezmugurire, incepe migrarea larvelor
din locurile de iernare. Acestea patrund in muguri, cu care se hranesc, apoi trec
pe frunze si inflorescente, unde continua atacul. Cand ajung la completa
dezvoltare, larvele se transforma in pupe in interiorul organelor atacate. Pupa
este de culoare bruna-inchis, cu lungimea de 10-12 mm. Primii fluturi apar in a II-
a sau a III-a decada a lunii mai si zborul se prelungeste pana in a III-a decada a
lunii iunie. Zborul mai intens are loc in timpul noptii. Dupa cateva zile de zbor are
loc imperecherea si ponta. Ouale sunt depuse pe fata superioara a frunzelor.
Numarul de oua depus intr-o ooplaca poate sa ajunga pana la 150 bucati.
Incubatia dureaza 7-16 zile. Tratamente fitosanitare pentru molia pielitei fructelor
Molia pielitei fructelor (Adoxophyes reticulana) este o specie polifaga, care ataca
peste 40 de specii de plante din flora spontana si cultivata. Dintre speciile de
pomi fructiferi ataca marul, parul, caisul, piersicul, ciresul, prunul. Pagubele cele
mai importante sunt inregistrate la specia mar. Dupa imperechere, femelele
depun ouale pe frunze, lastari si fructe. Larvele eclozate ataca frunzele, dar mai
ales fructele pana la recoltare. Larvele ataca mugurii, frunzele, florile si fructele.
Frunzele atacate sunt rasucite sub forma de cornet sau lipite cate doua-trei la un
loc si infasurate cu fire matasoase. Alteori, larvele lipesc o frunza cu un fruct si
sub acest adapost fac rosaturi superficiale in pielita fructelor. Fluturii generatiei a
doua apar in lunile iulie-august, iar zborul acestora continua pana in septembrie.
Fructele atacate sunt mai predispuse atacului cauzat de unele ciuperci
fitopatogene (Monilinia spp.), care accelereaza putrezirea acestora. In
diminuarea acestei specii, un rol important il au zoofagii. In scopul stabilirii
oportunitatii tratamentelor fitosanitare se recomanda monitorizarea populatiei
acestui daunator cu ajutorul capcanelor cu feromoni sexuali tip ,,Atraret”.
Tratamentele chimice se executa numai la depasirea valorilor pragului economic
de daunare (PED) stabilit. Pentru combaterea daunatorului se poate utiliza unul
din produsele pentru protectia plantelor: Nurelle D 50/500 EC 0,10%, Nurelle D
0,075%, Reldan 40 EC 0,1%, Decis 2,5 EC 0,0125%, Fastac 10 CE RV 0,008%,
Sinoratox plus 0,15%, precum si alte insecticide specificate in CODEX.
Tratamentele pentru combaterea moliei pielitei fructelor se fac in complexare cu
ceilalti daunatori si boli ai marului.

MONILIOZA SPECIILOR DE SAMBUROASE

Moniliia laxa, Monilinia fructigena
Monilioza este o boala raspandita in intreaga tara, fiind prezenta la toate speciile
pomicole. Dintre speciile de samburoase sunt atacate visinul, ciresul, prunul,
piersicul si caisul. Atacul se produce pe flori, fructe, frunze, lastari si chiar pe
mugurii inverziti. Descriere si recunoastere Atacul de monilioza se recunoaste
dupa aspectul exterior, macroscopic si dupa felul fructificatiilor ciupercilor vazute
la microscop. Macroscopic se constata ca florile, frunzele si lastarii atacati se
ofilesc, se brunifica si se usuca, ramanand pe pom pentru multa vreme. Fructele
atacate se usuca si raman in mare parte pe ramuri, iar cele cazute se
descompun daca timpul este umed sau raman mumifiate, asigurand transmiterea
bolii de la un an la altul. Infectiile cele mai mari de monilioza se semnaleaza in
plantatiile batute de grindina, in cele cu atacuri de daunatori sau boli ce produc
leziuni si in anii cu precipitatii abundente si timp racoros. Predispozitie maxima la
atac au soiurile in faza de inflorit si la maturarea fructelor. Se distinge atacul de
primavara al moniliozei, cu urmari grave pentru soiurile sensibile de visin
(Crisana), cais si unele soiuri de prun (Stanley), precum si atacul din perioada de
maturare a fructelor, cand cel mai mult sunt atacate soiurile de visin (Engleze
timpurii), de cires (Timpurii de mai, Ramon Oliva) , de prun (Renclod verde,
Tuleu gras, Agen, Stanley), soiurile de cais si majoritatea soiurilor de piersic.
Sunt rezistente la atacul de monilioza de primavara soiurile de visin Engleze
timpurii, Autofertil de Bistrita, precum si majoritatea soiurilor de cires. La atacul
de monilioza pe fructe sunt rezistente soiurile de visin Crisana, Mocanesti,
Spaniole, Autofertil de Bistrita. La cires sunt rezistente soiurile Uriase de Bistrita,
Jubileu, Rosii de Bistrita, Hedelfinger, Germersdorf. La prun, cele mai rezistente
la atacul de monilioza pe fructe sunt soiurile de Bistrita, Vanat de Italia, Anna
Spath, Peche, Timpurii Rivers. Ciclul biologic Agentii patogeni care produc
monilioza sunt ciupercile Monilinia laxa si Monilinia fructigena. Ciupercile
ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta in organele atacate, precum si sub
forma de conidii. Pragul biologic al ciupercii Monilinia laxa este de 4 grade
Celsius. Primavara, pe organele atacate (fructe mumificate, flori si lastari uscati)
se formeaza sporodochiile ciupercii, care sunt de culoare galbena-cenusie,
alcatuite din conidiofori si conidii. Sporodochiile se pot forma si iarna, daca
temperatura este de peste 4 grade Celsius si vremea este ploioasa. Conidiile
formate sunt luate de vant, insecte, pasari, apa si infecteaza pomii, daca acestia
sunt porniti in vegetatie. TRATAMENTE Primul tratament se avertizeaza pana la
umflarea mugurilor, pentru distrugerea conidiilor de iernare si de blocare a
formarii lor pe resturile vegetale infectate. Tratamentul al doilea se avertizeaza in
faza de buton alb (deschiderea primelor flori, la aparitia conidiilor pe resturile
vegetale la pomul netratat). Tratamentul al treilea se avertizeaza la 15-20 % flori
cu petale scuturate, la o captare importanta de conidii (cand la martorul netratat
se constata primele flori ofilite de monilioza). Tratamentul al patrulea se
avertizeaza la intrarea in parga a celui mai timpuriu soi de la specia respectiva
(Engleze timpurii la visin, Timpurii Rivers la prun, Timpurie de mai la cires).
Tratamentul al cincelea se avertizeaza la inceputul intrarii in parga a soiurilor cu
coacere tarzie. Masuri agrofitotehnice horticole constau in igiena fitosanitara:
adunarea si arderea resturilor de plante infectate (fructe mumificate, frunze si
ramuri uscate). Se vor aplica taieri rationale de rarire si fructificare, pentru a
permite aerisirea buna a coroanei. Prin lucrarile solului se vor ingropa resturile
vegetale ce nu s-au putut aduna si arde. Masuri chimice: tratamentele preflorale
se vor face cu produse cuprice: Alcupral 50 PU - 0,2 % sau Bouille Bordelaise
WDG - 0,5 %. In timpul infloritului, tratamentul se va face cu Topsin M 70-0,07 %.
Dupa inflorit se va folosi unul din produsele: Dithane M 45 0,2 % sau Captan 50
PU 0,25 %.

CICADA GHEBOASA A POMILOR

Ceresa bubalus F.
Cicada gheboasa a pomilor (Ceresa bubalus F) face parte din ordinul Homoptera
si familia Membracidae. Are o mare raspandire in Europa, iar in tara noastra a
fost semnalata pentru prima data de catre A. Popescu-Gorj in anul 1955. Se
gaseste in toate zonele pomicole din tara. Adultul masoara intre 8 si 10 milimetri
lungime si este de culoare verde-deschis. Femela poseda un ovipozitor lung si
retractil. De obicei, femelele sunt mai mari decat adultii. Coloarea corpului este
verde, pronotul de asemenea verde, cu pete mici, de culoare mai deschisa.
Capul si corpul sunt acoperite de un pronot puternic bombat, prelungit lateral in
doua cornite si posterior intr-o carena, care se prelungeste pe o parte din aripi.
Daunatorul are oul oval, de culoare albicioasa, si prezinta o reticulatie
caracteristica la polul superior. Larva are corpul turtit lateral, bombat, de culoare
cenusie-verzuie si dorsal, pe torace si abdomen, prezinta spini curbati posterior.
Daunatorul ierneaza in stadiul de ou in inciziile facute pe ramurile pomilor si
dezvolta o singura generatie pe an. Primavara, cand temperatura zilnica
depaseste 13,5 grade Celsius, are loc eclozarea larvelor. Procesul de eclozare
larvara se esaloneaza pe 10-14 zile, in functie de temperatura. Larvele aparute
parasesc pomii si migreaza pe diferite plante ierboase, unde se hranesc sugand
seva din tesuturi. Perioada larvara dureaza 6-8 saptamani, timp in care
naparlesc de cinci ori. Transformarea larvelor in adulti se realizeaza in iunie, iar
dupa imperechere are loc ponta, care se prelungeste pana in octombrie. Ouale
sunt depuse in inciziile facute de femele cu ajutorul ovipozitorului sub scoarta
tanara, pe lungimea ramurii. In fiecare incizie sunt asezate regulat intre 8-15 oua.
Cicada gheboasa, evolutie si combatere
Evolutia daunatorului Cicada gheboasa a pomilor este infuentata si de conditiile
climatice. Cicada gheboasa a pomilor este un agent de daunare care are aripile
translucide de culoare verde si ochii bombati. Acest daunator este un polifag
care ataca diferite specii pomicole, arbori ornamentali si forestieri, vita-de-vie si
unele plante ierboase. Pagubele mai mari se inregistreaza la pomii fructiferi, mai
ales in plantatiile tinere si in pepiniere. Din cauza inciziilor facute de daunator in
ramuri, circulatia sevei se intrerupe, iar ramurile nu se mai dezvolta normal si in
cele din urma se usuca. La atacuri puternice, pomii se debiliteaza si sunt mai
predispusi la atacul insectelor xilofage. Combatere. Masurile preventive au un rol
important in diminuarea atacului si se refera la folosirea de material saditor
neinfestat la infiintarea plantatiilor, taierea si arderea lastarilor cu ponte sau la
distrugerea buruienilor, acestea reprezentand gazda principala a larvelor. De
asemenea, se va evita cultivarea intervalului dintre randuri cu plante preferate de
daunator, cum ar fi: lucerna, trifoi, cartof etc. Tratamentele chimice care se
executa in perioada de repaus vegetativ pentru combaterea paduchilor testosi ai
pomilor fructiferi au rol si in distrugerea pontei cicadei gheboase. In anii cu invazii
mari se recomanda efectuarea de tratamente chimice la eclozarea larvelor,
folosind unul din urmatoarele produse chimice: Carbetox 37 CE 0,5%, Diazol 60
EC 0,15%, Reldan 40 EC 0,1%.

PADUCHELE DIN SAN JOSE

Quadraspidiotus perniciosus comst
Paduchele din San Jose este cel mai de temut dusman al pomilor fructiferi, fiind
considerat o calamitate pentru livezile infestate. Este originar din China, de unde
s-a raspadit prin plantele atacate care au fost vandute in Japonia, America de
Nord, Australia, Africa, Europa. In tara noastra a fost semnalat prima data in anul
1933, in localitatile Salonta, Timisoara si Arad, in pepinierele pomicole, de unde,
treptat, pana in anul 2005, s-a raspandit in toata tara.
Biologie
Din cercetarile intreprinse in tara noastra, paduchele din San Jose are 1-3
generatii pe an. Paduchele din San Jose ierneaza in stadiul de larva de varsta I,
sub scut, pe ramurile pomilor. Daunatorul se inmulteste vivipar si dezvolta doua
generatii pe an, iar in ultimii ani, in regiunile sudice ale tarii, dezvolta si a treia
generatie. Paduchele din San Jose este un daunator polifag si ataca 200 de
specii de plante, preferand speciile lemnoase. In pomicultura, pagubele cele mai
mari sunt provocate la mar, par, gutui, piersic, visin, cais, prun, coacaz negru.
Planta gazda preferata a daunatorului este coacazul negru, arbustii netratati
constituind adevarate focare de inmultire a daunatorului. Paduchii se localizeaza
atat pe partile lemnoase, cat si pe frunze si fructe. Ataca insa preferential partile
lemnoase ale pomilor, pe care le inteapa cu rostrul si suge continutul celular al
acestora. In timp ce se hranesc, paduchii secreta si o substanta toxica pe care o
injecteaza in tesuturile libero-lemnoase, sub actiunea careia zonele intepate se
coloreaza in rosu si iau aspectul unor pete inelare caracteristice. Pe scoarta
tulpinilor si ramurilor, mai ales la pomii neingrijiti, se observa scuturile paduchilor,
uneori chiar in straturi suprapuse. Pe fructe, paduchele se fixeaza, mai ales, in
zona pedunculara si caliciala, in jurul locurilor intepate formandu-se pete rosii,
sub forma unor aureole. Fructele atacate raman mici si isi pierd valoarea
comerciala. Pe frunze, paduchele se fixeaza pe partea inferioara a acestora, in
special de-a lungul nervurilor. Pomii tineri atacati se usuca in 2-3 ani, iar cei
batrani au vegetatia anemica, frunzele etiolate, ramurile degarnisite de muguri,
productie scazuta si dupa mai multi ani se usuca progresiv de la varf la baza.
Pentru combaterea paduchelui din San Jose exista doua categorii de
tratamente : tratamente in perioada de repaus vegetativ (iarna) si tratamente in
cursul vegetatiei (vara).
Avertizarea tratamentelor
Din cauza faptului ca paduchele din San Jose ierneaza pe partile aeriene ale
pomilor, necesita tratamente si in sezonul rece. Pentru mar sunt necesare unul-
doua tratamente la avertizare pentru combaterea larvelor hibernante. Se
avertizeaza doua tratamente cand in livada exista paduchele din San Jose si un
tratament cand in livada nu a existat paduchele din San Jose, dar exista in zona,
in apropierea livezii vizitate, de unde vara pot veni larve aduse de vant sau de
pasari. Pentru o buna completare a combaterii de iarna a acestui daunator, sunt
necesare tratamente de vara impotriva fiecarei generatii. In mod normal aceste
tratamente se aplica cu produse in amestec pentru combaterea altor boli si
daunatori. Avertizarea tratamentelor de vara se stabileste dupa criteriul biologic
si auxiliar pentru prognoza aparitiei larvelor mobile, se foloseste criteriul ecologic.
Avertizarea tratamentelor conform criteriului ecologic se efectueaza la realizarea
sumei gradelor de temperatura. Pentru primul tratament, buletinul de avertizare
se emite la aparitia primelor larve mobile si se indica inceperea stropitului la 5-7
zile de la aparitia primelor larve mobile.
Tratamentul de iarna
In sezonul rece, pentru combaterea eficienta a acestui agent de daunare la toate
speciile de arbusti si pomi fructiferi se recomanda ca tratamentul sa inceapa din
toamna, dupa caderea a cel putin 90% din frunze. Al doilea tratament se va
repeta cel mai devreme la 30 de zile de la primul si se poate prelungi pana cand
1-5% din mugurii florali sunt in faza de umflare. Ambele tratamente se executa
numai in zilele in care temperatura atmosferica este de peste 0 grade Celsius.
Lucrarile de igienizare a plantatiilor, care constau in taierea si distrugerea prin
ardere a lastarilor si sarpantelor infestate cu paduchele din San Jose, prezinta
importanta deosebita in reducerea rezervei biologice a daunatorului si se
realizeaza odata cu taierile de rodire ale pomilor. La tratamentele fitosanitare
efectuate in perioada de repaus vegetativ, se recomanda utilizarea unuia din
produsele: Aplaudus Super 1,5%, Applaud 40 SC 0,05% + US 11%, Admiral 10
EC 0,1%, Confidor Oil SC 004 1,5%, Oleocarbetox 12 CE 1,5%, precum si alte
insecticide omologate pentru acest daunator si cuprinse in Codex. Pentru o buna
reusita a combaterii de iarna a paduchelui din San Jose, se impune ca pomii sa
fie bine stropiti (imbaiati) pe toate organele aeriene. Aceste tratamente sunt
singurele din cursul anului care se recomanda sa fie facute prin imbaiere
abundenta pana la varf. Prin aceste tratamente se distrug si ceilalti daunatori
care ierneaza pe ramurile si crapaturile scoartei pomilor.
Tratamentele de vara
Avertizarea tratamentelor de vara se stabileste dupa criteriul biologic si auxiliar
pentru prognoza aparitiei larvelor mobile, se foloseste criteriul ecologic.
Avertizarea tratamentelor conform criteriului ecologic, se efectueaza la realizarea
sumei gradelor de temperatura. Pentru primul tratament, buletinul de avertizare
se emite la aparitia primelor larve mobile si se indica inceperea stropitului la 5-7
zile de la aparitia primelor larve mobile. Urmatoarele tratamente se avertizeaza la
intervale de 7-12 zile intre ele. In general, intervalele intre tratamente sunt mai
mici de 7-9 zile cand temperatura medie zilnica este mai mare de 20 de grade
Celsius si sunt mai mari (10-15 zile) cand timpul este mai rece. In plantatiile pe
rod, fiecare tratament de vara se va executa in 4-5 zile in toata zona, iar in
pepiniere si plantatii tinere - in 2-3 zile. Pentru zonele unde exista trei generatii,
avertizarea se face pentru fiecare generatie, determinandu-se numarul de
tratamente specifice fiecarui loc. La fel se procedeaza si in situatiile in care exista
o singura generatie. La plantatiile pe rod cu specii samburoase, tratamentele se
vor avertiza in functie de zona. Astfel, pentru zona tipic pomicola, sunt necesare
2-3 tratamente la prima generatie si un tratament la generatia a doua, in cazul
plantatiilor omogene.
Tratamente in perioada de vegetatie
Schema de tipul “2+2” asigura un bun control asupra paduchelui testos din San
Jose in plantatiile de mar. Tratamentele pentru fiecare generatie se executa la
avertizare, utilizandu-se unul din urmatoarele produse: Sinoratox 35 CE 0,2%,
Actra 25 WG 0,01%, Actellic 50 EC 0,2%, Agrofos 48 EC 0,2%, Applaud Plus
0,1%, Calypso 480 SC 0,02%, Dantop 50 WG 0,02%, Sinoratox Plus 0,15%,
Reldan 40 EC 0,15%, Admiral 10 EC 0,05%.
GARGARITA FLORILOR DE MAR
Anthonomus pomorum L.
Este unul dintre daunatorii importanti ai marului, insecta este raspandita in toate
zonele de cultura a pomilor fructiferi din Europa. In tara noastra se intalneste
frecvent in livezile de mar din zona silvostepei si din subzona padurilor de stejar.
Gargarita florilor de mar ataca indeosebi marul, putand distruge 98-100% din flori
si de multe ori si parul, la care s-au determinat 8-20% flori distruse. Pagubele
sunt produse prin hranirea cu muguri a adultilor nematuri, dar mai ales prin
hranirea larvelor cu organele interne ale florilor.
Descriere si recunoastere
Adultii Anthonomus pomorum au o lungime de 5-6 mm. Capul este de culoare
bruna-negricioasa si este acoperit cu perisori roscati. Elitrele prezinta dungi
adancite, punctate si prevazute in jumatatea terminala cu cate o dunga
albicioasa transversala, oblica, descriind litera V. Insecta are un rostru lung de 1-
1,5 mm, cu care inteapa mugurii florali. Aceasta insecta ierneaza ca adult sub
crapaturile scoartei pomilor, in frunzisul si in iarba de sub pomi. Oul este de
culoare alb-laptoasa, stralucitor, de forma eliptica. Larva este apoda, de culoare
alb-murdara la inceput, apoi, la maturitate, devine galbuie, masurand 5-8 mm. In
regiunea posterioara a corpului prezinta doua pete brune. Nimfa este galbuie,
alungita, avand lungimea de 3-4 mm. Adultii nematuri ai Anthonomus pomorum,
nou aparuti, se hranesc cu una din epidermele frunzelor. Frunzele atacate devin
transparente in portiunile de unde s-au hranit gargaritele. Dupa perioada de
hibernare, adultii imaturi ai Anthonomus pomorum se hranesc perforand mugurii
de rod.
Avertizarea termenului de combatere
Avertizarea termenului de combatere se face pe baza metodei complexe, care
tine seama de criteriul fenologic si biologic si de ecologia insectei.
Criteriul biologic. Se stabileste curba aparitiei gargaritelor cu ajutorul braielor
capcana si prin scuturarea gargaritelor din coroana pomilor pe cearceafuri sau
prelate. Daca la primul control, cand au fost 6-7 grade Celsius in atmosfera, s-au
gasit 1-2 adulti pe pom la scuturarea coroanei, se considera ca in livada
respectiva va fi nevoie de tratament. Braiele capcana se instaleaza la 10-15 meri
pe rod, pe tulpina, la inaltimea de 40-80 cm. Acestea sunt confectionate din
carton gofrat (benzi late de 15-20 cm). Cand temperatura relativa a aerului
depaseste 6 grade Celsius (zero biologic al insectei) si cand podbealul (Tusilago
farfara) incepe sa infloreasca, gargaritele se deplaseaza in pomi. Aceasta
perioada corespunde cu faza fenologica de umflare a mugurilor de rod. Adultii
nematuri care au hibernat se deplaseaza in coroana pomilor cand este cald,
apoi, daca vine frigul, se retrag iarasi in ascunzisuri, aceasta pana la inceputul
dezmuguritului.
Criteriul fenologic. Perioada optima de aplicare a tratamentului de combatere se
stabileste in functie de fenofaza dezmuguritului mugurilor florali. De cand incepe
dezmuguritul, adultii perforeaza mugurii florali pentru a se hrani una-doua zile.
Din cercetarile efectuate in tara noastra, pentru combaterea gargaritei florilor de
mar se aplica un singur tratament, indiferent de zona. Tratamentul incepe cand
10-15% din mugurii florali au dezmugurit, iar in patru-sase zile trebuie sa se
termine tratamentul in toate livezile. Daca in perioada indicata in buletinul de
avertizare intervin conditii nefavorabile de lucru, tratamentul va fi continuat atatea
zile cate nu s-a putut lucra.
Modul de daunare al gargaritei
Gargarita merelor este o specie monofaga, ataca preferential marul, dar se
intalneste si in livezile de par, producand pagube atat in stadiul de adult, cat si de
larva. Adultii hibernanti se hranesc cu mugurii vegetativi si floriferi. Noii adulti rod
din epiderma si parenchimul frunzelor, acestea capatand aspect reticulat. Atacul
cel mai caracteristic si pagubitor este cauzat de larvele daunatorului. Acestea
consuma in totalitate organele interne ale florilor (ovar, stamina), care nu se mai
deschid. Bobocii atacati nu se deschid, se brunifica, fiind cunoscuti sub numele
de ,,cuisoare” sau ,,flori antonomate”. Tratamentul de combatere a adultilor
hibernanti se va executa numai la depasirea pragului economic de daunare
(PED), corelat cu gradul de incarcatura al pomilor cu muguri de rod. Tratamentul
la avertizare se va efectua cu produse in amestec pentru combaterea in acelasi
timp a gargaritei florilor de mar, a fainarii si, partial, a paianjenilor.
In combaterea gargaritei florilor de mar se va folosi unul din insecticidele
enumerate in reteta urmatoare, care la mar vor fi combinate cu fungicidele pentru
combaterea fainarii marului, iar in cazul tratamentelor in cultura parului se vor
aplica doar insecticidele mai jos enumerate, fiindca nu este recomandat sulful in
cultura parului. Sinorator 35 CE 0,15% sau Sinoratox Plus 0,1% sau Calypso 480
SC 0,02% + Microthiol Special 0,3% sau Thiovit Jet 80 WG 0,3% sau Sulfomat
80 PU 0,3% sau Sulfur 80 WG 0,3%.

DAUNATORII POMILOR SI AI ARBORILOR

Ruguloscolytus rugulosus sin. Scolytus rugulosus
Cariul scoartei este originar din regiunile euro-siberiene, fiind raspandit pe tot
globul, mai putin in Australia. In conditiile climatice ale tarii noastre, acest agent
de daunare are una-doua generatii pe an. Adultii apar primavara in mai, sapa
cate o galerie materna intre scoarta si lemn de doi-trei centimetri, de-a lungul
tulpinii sau al ramurilor groase, unde se imperecheaza. Femela sapa lateral, de o
parte si de alta a galeriei materne, cate o loja in care depune un ou. Fiecare
femela depune 10-60 de oua. Incubatia dureaza una-doua saptamani, dupa care
larvele sapa galerii radiare sau perpendiculare pe galeria materna, sinuoase,
lungi, adesea incrucisandu-se la capete. Galeriile larvare sunt mai inguste la
origine si mai largi catre varf. Stadiul de larva dureaza trei-cinci saptamani.
Larvele acestui agent de daunare se transforma in nimfe la capetele galeriilor, in
loji sapate in lemn. In luna iulie apar adultii care sapa noi orificii rotunde in
scoarta prin care vor iesi. Dupa aparitia generatiei de vara, adultii sapa orificii in
scoarta si isi construiesc galerii materne in care depun ouale. Larvele aparute se
dezvolta pana toamna, ierneaza, iar primavara se transforma in